I.H. v. HUNGARY

Publicat la 23 mai 2022 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 3692/20 I.H. împotriva Ungariei depusă la 4 ianuarie 2020 comunicată la 3 mai 2022 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul, născut în 1999, trăiește cu handicap mental moderat. El a fost victim de agresiuni sexuale repetate comise de două persoane în 2011-12. În acel moment, reclamantul a fost un minor cu facultăți mentale corespunzător celor de o vârstă de 8,5 ani. Procedura penală în urma a durat din decembrie 2012 până la 4 ani. Iulie 2019, o perioadă care implică o remitere și două proceduri separate, unul împotriva unui infractor minor și altul împotriva unui prieten de familie adult, ambele dintre care au fost în cele din urmă condamnate. Printre multe elemente, instanțele au considerat faptul că reclamantul a fost un minor cu handicap mental și că autorul adult l-a infectat cu boli venereale.

Reclamantul se plânge că examinarea prolungată a cazului a acoperit o perioadă crucială în dezvoltarea sa psihosexuală (13-20 de ani). Inerția urmăririi acuzate a fost imputabilă în mare parte instanțelor care au trebuit să remită cazul pentru o eroare pur formală. Inadecvația generală a procedurii, care a implicat faptul că a fost interogat în mod repetat de către autoritățile și l-a forțat să reviiască atacurile, a fost o experiență traumatizantă, în special având în vedere vârsta și handicapul mental – aspecte ignorate de autoritățile cu totul. Invocă art. 3 din Convenție. În modul în care investigația penală și procesul au fost efectuate de autoritățile în încălcarea drepturilor reclamantului în temeiul articolului 3 și/sau al articolului 8 din Convenție, în special având în vedere vârsta și handicapul mental (a se vedea C.A.S.

și C.S. c. România, nr. 26692/05, §§ 55-83, 20 martie 2012, și R.B. c. Estonia , nr. 22597/16, § 83, 22 iunie 2021)?

Published on 23 May 2022

FIRST SECTION

Application no. 3692/20 I.H. against Hungary lodged on 4 January 2020 communicated on 3 May 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant, born in 1999, lives with moderate-level mental disability. He was victim of repeated sexual assaults committed by two individuals in 2011-12. At that time the applicant was a minor with mental faculties corresponding to that of an 8.5-year-old. The ensuing criminal proceedings lasted from December 2012 to 4 July 2019, a period involving a remittal and two separate procedures, one against an underage perpetrator and another one against an adult family friend, both of whom were finally convicted. Amongst many elements, the courts considered the fact that the applicant was a mentally disabled minor and that the adult perpetrator infected him with venereal diseases. The applicant complains that the protracted examination of the case covered a crucial period in his psycho-sexual development (13 to 20 years of age).

The inertia of the prosecution was largely imputable to the courts which had to remit the case for a purely formal error. The overall inadequacy of the procedure, which involved his being repeatedly questioned by the authorities and forced him to re-live the assaults, was a traumatising experience, especially given his age and mental disability – aspects ignored by the authorities altogether. He invokes Article 3 of the Convention.

QUESTION TO THE PARTIES

Was the manner in which the criminal investigation and the trial was conducted by the authorities in breach of the applicant’s rights under Article 3 and/or Article 8 of the Convention, in particular having regard to his age and mental disability (see C.A.S. and C.S. v. Romania , no. 26692/05, §§ 55-83, 20 March 2012, and R.B. v. Estonia , no. 22597/16, § 83, 22 June 2021)?