LEONTE v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Publicat la 23 mai 2022 SECȚIUNE Cerere nr. 19529/16 Cristina LEONTE împotriva Republicii Moldova depusă la 30 martie 2016 a comunicat la 3 mai 2022 OBIECTUL CAUZĂ Cererea se referă la refuzul de a acorda reclamantului plăți legate de maternitate ca persoană asigurată, în ciuda contribuțiilor sale legale în calitate de angajat. În special, din 2012 reclamantul a fost singurul proprietar al unei societăți de răspundere limitată și, de asemenea, administratorul său în temeiul unui acord de muncă. Ea a plătit contribuții legale de securitate socială din salariul ei ca orice alt angajat. În 2013 a fost acordată de Autoritatea de Securitate Socială a scăzut prestațiile legate de maternitate ca persoană nesigură; autoritatea a considerat că nu a calificat ca persoană asigurată deoarece nu poate fi în același timp proprietarul unei societăți și angajatului său. Reclamantul a invocat această decizie susținând că acordul său de muncă nu a fost contestat și că legislația internă a acordat statutul de asigurare persoanelor care au efectuat contribuții legale în temeiul acordurilor de muncă fără discriminare. Ea a prezentat o scrisoare din cadrul inspecției forței de muncă în conformitate cu care încheierea unui acord de muncă în situația sa este o chestiune discrețională. La 30 septembrie 2015, recursul reclamantului a fost respins de Curtea Supremă de Justiție, care a susținut motivele furnizate de Autoritatea de Securitate Socială. Reclamantul se plânge de o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 6 din Convenție și, în esență, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, singur și citită coroborat cu art. 14 din Convenție. Întrebarea către părți A avut reclamant o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? A respectat instanța internă obligația lor în temeiul acestei dispoziții a Convenției de a da motive pentru deciziile lor și de a răspunde la argumentele specifice, relevante și importante ale părților (Pșkin c. Turcia, nr. 33399/18, §§ 146-151, 15 decembrie 2020)? A existat vreo interferență cu bucuria pașnică a bunurilor reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? Dacă da, a fost această interferență în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul acestei dispoziții (Cazacu c. Moldova) , nr. 40117/02, 23 octombrie 2007)? Această interferență impune o sarcină individuală excesivă reclamantului (Bélané Nagy c. Ungaria [GC], nr. 53080/13, §§§ 115-118, 13 decembrie 2016)? Reclamantul a fost supus unui tratament discriminatoriu contrar articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1, având în vedere faptul că alte persoane în temeiul acordurilor de muncă au dreptul de a beneficia de plățile de securitate socială?

Published on 23 May 2022

SECOND SECTION

Application no. 19529/16

Cristina LEONTE

against the Republic of Moldova

lodged on 30 March 2016

communicated on 3 May 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the refusal to grant the applicant maternity

‑

related payments as an insured person, despite her statutory contributions as an employee. In particular, as from 2012 the applicant was the only owner of a limited liability company and also its administrator under a labour agreement. She paid social security statutory contributions out of her salary as any other employee. In 2013 she was granted by the Social Security Authority decreased maternity-related benefits as an uninsured person; the authority considered that she did not qualify as an insured person because she could not be simultaneously the owner of a company and its employee. The applicant appealed against this decision arguing that her labour agreement was never contested and that the domestic law provided insured status to anyone who had made statutory contributions under labour agreements without discrimination. She submitted a letter from the Labour Inspection according to which the conclusion of a labour agreement in her situation was a matter of discretion. On 30 September 2015 the applicant’s appeal was dismissed by the Supreme Court of Justice, which upheld the reasons provided by the Social Security Authority. The applicant complains of a violation of her rights under Article 6 of the Convention and, in substance, under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, alone and read in conjunction with Article 14 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicant have a fair hearing in the determination of her civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? Did the domestic courts comply with their obligation under that provision of the Convention to give reasons for their decisions and to reply to specific, pertinent and important arguments by the parties (

Pișkin v. Turkey

, no.

33399/18, §§ 146-151, 15 December 2020)?

2.

Has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? If so, was that interference in the public interest and in accordance with the conditions provided for by law, within the meaning of that provision (

Cazacu v.

Moldova

, no. 40117/02, 23 October 2007)? Did that interference impose an excessive individual burden on the applicant (

Béláné Nagy v. Hungary

[GC], no. 53080/13, §§ 115-118, 13 December 2016)?

3.

Has the applicant been subject to discriminatory treatment contrary to Article 14 of the Convention, in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1, considering that other persons under labour agreements had the right to benefit from social security payments?