Istrate împotriva Republicii Moldova

Publicat la 29 august 2022 A DOUA SECȚIUNE Cererea nr. 44860/17 Elisaveta IRSATE împotriva Republicii Moldova introdusă la 13 iunie 2017 a fost comunicată la 13 iulie 2022 CU PRIVIRE LA LEFFARE Cererea se referă la refuzul instanțelor civile de a examina o contestație a recurentei. Aceasta din urmă a fost fondatora și reprezentanta societății agricole I.E. în procedură de faliment. Judecătorii au numit un administrator de insolvență și, în același timp, au numit reclamanta în calitate de reprezentant al debitorului. În această calitate, aceasta a contestat în instanță acordul semnat de către administratorul de insolvență în temeiul căruia toate bunurile societății I.E. erau transmise în posesia unui creditor.

Recurenta și-a întemeiat acțiunea, printre altele, pe dispozițiile Legii privind insolvența, care deschideau dreptul reprezentantului debitorului de a contesta acțiunile administratorului insolvenței. Judecătorii au considerat că recurenta a introdus o acțiune în numele societății I.E. și au eliminat cauza din cauza lipsei de calitate de a acționa. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta a afirmat că dreptul intern îi permitea să conteste măsurile adoptate de administratorul de insolvență și se plângea de refuzul instanțelor naționale de a-și examina acțiunea pe fond. Cipolletta c. Italia , n 38259/09, § 30-32, 11 ianuarie 2018) În cazul în care reclamanta a avut acces la o instanță judecătorească în vederea obținerii unei decizii privind drepturile și obligațiile sale civile, în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție (Zubac c. Croația [GC], n 40160/12, § 76-79, 5 aprilie 2018)

Publié le 29 août 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 44860/17 Elisaveta ISTRATE contre la République de Moldova introduite le 13 juin 2017 communiquée le 13 juillet 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le refus des tribunaux civils d’examiner une contestation de la requérante. Cette dernière était la fondatrice et l’administratrice de la société agricole I.E. en procédure de faillite. Les juges désignèrent un administrateur de l’insolvabilité et, parallèlement, nommèrent la requérante en tant que représentante du débiteur. En cette qualité, celle-ci contesta en justice l’accord signé par l’administrateur de l’insolvabilité en vertu duquel tous les biens de la société I.E. étaient transmis dans la possession d’un créancier. La requérante fondait son action, entre autres, sur les dispositions de la loi sur l’insolvabilité, qui ouvraient le droit au représentant du débiteur de contester les actions de l’administrateur de l’insolvabilité.

Les juges estimèrent que la requérante avait introduit une action au nom de la société I.E. et rayèrent l’affaire du rôle pour défaut de qualité à agir. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante allègue que le droit interne lui permettait de contester les mesures adoptées par l’administrateur de l’insolvabilité et se plaint du refus des tribunaux nationaux d’examiner son action au fond.

QUESTIONS AUX PARTIES

L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce ( Cipolletta c. Italie , n o 38259/09, §§ 30-32, 11 janvier 2018) ? Dans l’affirmative, la requérante a-t-elle eu accès à un tribunal afin d’obtenir une décision relative à « des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil », suivant l’article 6 § 1 de la Convention ( Zubac c. Croatie [GC], n o 40160/12, §§ 76-79, 5 avril 2018) ?