Agrokualita Eood împotriva României

Publicat la 3 mai 2021 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 18669/19 AGROKUALITA EOOD împotriva României depusă la 22 martie 2019 comunicată la 16 aprilie 2021 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la plângerea societății reclamante că, din cauza unei interpretări contradictorii a dreptului intern care reglementează procedura de insolvență, și în special la art. 42 § 3 din legislația internă relevantă (Legea nr. 85/2014), instanța internă i-a refuzat dreptul de a vedea reclamațiile sale împotriva unei părți private, societate A., de a deveni executoare. În conformitate cu art. 42 § 3, cererile depuse de creditori care nu au fost notificate cu privire la începerea procedurii de insolvență, pentru a se alătura declarației de afaceri referitoare la societatea insolventă, au fost considerate ca fiind depuse în termenul de drept și, prin urmare, permise să se alăture declarației de afaceri.

În susținerea afirmației sale că jurisprudența internă relevantă a fost contrazisă, societatea reclamantă a prezentat trei decizii finale prin care, în circumstanțe similare cu cele dezvăluite de prezentul caz, instanța internă a susținut că, dacă creditorii nu au fost notificați în mod corespunzător cu privire la începerea procedurii de insolvență, creanțele lor de aderare la declarația afacerilor depuse în afara termenului stabilit de lichidatorul trebuie acceptate. Întrebări către părți Societatea reclamantă a avut o audiere echitabilă în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, în măsura în care au fost acceptate acțiuni similare în fața diferitelor instanțe interne cu privire la acceptarea creanțelor depuse, în afara termenului impus de lichidatorul, de creditori care nu au fost notificați în mod corespunzător cu privire la începerea procedurii de insolvență?

În special, a fost dezvoltat prin jurisprudența Curții în interpretarea articolului 6 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Tudor Tudor c. România , nr. 21911/03, 24 martie 2009, și Albu și alții c. România , nr. 34796/09 și 63 altele, 10 mai 2012), respectat de instanțe interne? Revocarea cererii societății reclamante de aderare la declarația de afaceri referitoare la societatea A. ca fiind o încălcare a dreptului societății reclamante la bucuria pașnică a bunurilor sale, protejată de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?

Published on 3 May 2021

FOURTH SECTION

Application no. 18669/19

AGROKUALITA EOOD

against Romania lodged on 22 March 2019 communicated on 16 April 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant company’s complaint that because of a conflicting interpretation of the domestic law regulating insolvency proceedings, and in particular of Article 42 § 3 of the relevant domestic law (Law no. 85/2014), the domestic courts have denied it the right to see its claims against a private party, company A., become enforceable. According to Article 42 § 3, the requests lodged by the creditors which had not been notified about the start of the insolvency proceedings, to join the statement of affairs concerning the insolvent company, were to be considered as filed within the time-limit as of right, and hence, allowed to join the statement of affairs.

In substantiating its claim that the relevant domestic case-law was conflicting, the applicant company submitted three final decisions by which, in similar circumstances as those revealed by the present case, the domestic courts held that if the creditors had not been properly notified about the start of the insolvency proceedings, their claims to join the statement of affairs lodged outside the time-limit set by the liquidator must be accepted.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant company had a fair hearing in accordance with Article 6 § 1 of the Convention, in so far as similar actions before various domestic courts concerning the acceptance of claims lodged, outside the time-limit imposed by the liquidator, by creditors who had not been properly notified of the start of the insolvency proceedings, had been accepted? In particular, was the principle of legal certainty, as developed in the Court’s case-law in the interpretation of Article 6 of the Convention (see for instance Tudor Tudor v. Romania , no. 21911/03, 24 March 2009, and Albu and Others v. Romania , nos. 34796/09 and 63 others, 10 May 2012), complied with by the domestic courts? 2. Did the dismissal of the applicant company’s request to join the statement of affairs concerning company A. as being tardy amount to a breach of the applicant company’s right to the peaceful enjoyment of its possessions, protected by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention?