CRIVOVEAZOV c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Publicat pe 14 februarie 2022 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 58001/11 Ludmila CRIVOVEAZOV împotriva Republicii Moldova introdusă la 7 septembrie 2011 comunicată la 25 ianuarie 2022 OBIECTUL LIFFAR Instanța se referă la o cale de atac pentru reclamanta din statul membru în cauză, în calitate de moștenitoare testamentară, într-o procedură civilă referitoare la rezoluția vânzării viageră a casei defunctului testator. Printr-o decizie definitivă din 10 martie 2011, Curtea Supremă de Justiție a decis să închidă procedura inițiată de Curtea Supremă de Justiție pentru motivul că pretențiile legate de rezoluția unei vânzări viager aveau caracter personal și nu puteau face parte din patrimoniul succesoral. Invocând art. 6, recurenta se plânge de decizia Curții Supreme de Justiție de a închide procedura. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE reclamantei a avut acces la o instanță în vederea obținerii unei decizii cu privire la dreptul său și obligațiile sale cu caracter civil, în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție (Zubac c. Croația [GC], n 40160/12, § 76-78, 5 aprilie 2018)

Publié le 14 février 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

58001/11

Ludmila CRIVOVEAZOV

contre la République de Moldova

introduite le 7 septembre 2011

communiquée le 25 janvier 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’impossibilité pour la requérante d’intervenir en tant qu’héritière testamentaire dans une procédure civile portant sur la résolution de la vente en viager de la maison de sa défunte testatrice. Par une décision définitive du 10 mars 2011, la Cour suprême de justice décida de clore la procédure engagée par cette dernière au motif que les prétentions liées à la résolution d’une vente en viager avaient un caractère personnel et ne pouvaient pas faire partie du patrimoine successoral.

Invoquant l’article 6, la requérante se plaint de la décision de la Cour suprême de justice de clore la procédure.

QUESTION AUX PARTIES

La requérante a-t-elle eu accès à un tribunal afin d’obtenir une décision relative à «

des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil

», suivant l’article 6 § 1 de la Convention (

Zubac c. Croatie

[GC], n

o

40160/12, §§

76-78, 5 avril 2018)

?