Onoabhagbe și alții împotriva Danemarcei

Publicat la 20 octombrie 2025 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 28417/25, Solomon ONOABHAGBE și alții împotriva Danemarcei depusă la 5 septembrie 2025 a comunicat la 2 octombrie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la refuzul autorităților daneze de a acorda reclamanților un permis de reședință. Reclamanții sunt un tată și patru copii săi, toate resortisanții nigerieni. La 10 mai Tatăl reclamant 2010 a primit un permis de reședință temporar pentru a lucra în Danemarca. El și soția sa au intrat în țară în aprilie 2011. Copilul lor cel mare, G, s-a născut în Danemarca la 14 septembrie 2011. El a primit un permis de reședință temporar la 29 octombrie 2013. Soții au mai avut trei copii. Permisurile de reședință ale familiei au fost prelungite de mai multe ori, cel mai recent până la 1 iulie 2018. După aceea, familia a solicitat un permis de reședință pe baza legăturilor individuale ale lui G cu Danemarca.

Cererea lor a fost refuzată de către autoritățile de imigrare printr-o decizie finală din 1 aprilie 2019. Reclamanții au reaplicat un permis de reședință în martie 2020, când G. avea opt ani și jumătate. Autoritățile de imigrare au refuzat cererea la 10 februarie. 2021, constatarea că G. nu a avut suficiente legături individuale cu Danemarca, în conformitate cu art. 9c alineatul (1) din Legea extraterestră. În acest sens, au concluzionat, printre altele, că, deși G a trăit legal în țară de la nașterea sa, numai perioada între 29 octombrie 2013 și 1 Iulie 2018, care este mai puțin de cinci ani, ar putea fi luată în considerare atunci când calculează durata permisului legal de reședință al G în Danemarca.

În plus, la evaluarea legăturilor G cu Danemarca, numai „anii formativi” ar putea fi luate în considerare. În general, cei care au început atunci când un copil începe la școală, aproximativ la vârsta de șapte ani. Reclamanții au adus cazul în fața instanțelor care se bazează pe art. 8 din Convenție. Familia a părăsit Danemarca la 21 aprilie 2021. Prin hotărârea finală din 7 mai 2025, Curtea Supremă a constatat împotriva reclamanților. A îndeplinit motivele invocate de autoritățile de imigrare să refuze acordarea reclamanților un permis de ședere, confirmat de Curtea Supremă în hotărârea sa din 7 mai 2025, evaluarea echilibrului echilibrat care trebuie să fie efectuată între interesele concurente ale, pe de o parte, individualului, inclusiv interesul cel mai bun al copilului, și, pe de altă parte, comunitatea în ansamblu, conform articolului 8 din Convenție?

APENSĂ Cererea nr. 28417/25 Nr. Numele reclamantului Anul nașterii Naționalitate Locul de reședință Solomon ONOABHAGBE 1975 Nigerian Karlskrona Gabrian ONOABHAGBE 2011 Nigerian Nigerian Gabriana Ejehi ONOABHAGBE 2013 Nigerian Nigerian Nigerian Gianna Onosereme ONOABHAGBE 2015 Nigerian Nigerian Giovanni ONOABHAGBE 2018 Nigerian Nigerian Nigerian Nigerian

Published on 20 October 2025

FOURTH SECTION

Application no. 28417/25 Solomon ONOABHAGBE and Others against Denmark lodged on 5 September 2025 communicated on 2 October 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the refusal by the Danish authorities to grant the applicants a residence permit. The applicants are a father and his four children, all Nigerian nationals. On 10 May 2010 the applicant father was granted a temporary residence permit to work in Denmark. He and his wife entered the country in April 2011. Their oldest child, G, was born in Denmark on 14 September 2011. He was granted a temporary residence permit on 29 October 2013. The spouses had three more children. The family’s residence permits were prolonged several times, most recently until 1 July 2018. Subsequently, the family requested a residence permit on the basis of G’s individual ties to Denmark. Their request was refused by the immigration authorities by a final decision of 1 April 2019. The applicants re-applied for a residence permit in March 2020, when G. was eight and a half years old.

The immigration authorities refused their request on 10 February 2021, finding that G. did not have sufficient individual ties to Denmark as required under section 9c(1) of the Aliens Act. In this respect, they concluded, among other things, that although G had lived lawfully in the country since his birth, only the period from 29 October 2013 until 1 July 2018, that is less than five years, could be taken into account when calculating the length of G’s lawful residence permit in Denmark. Moreover, when assessing G’s ties to Denmark, only the “formative years” could be taken into account. In general, those commenced when a child starts in school, approximately at the age of seven. The applicants brought the case before the courts relying on Article 8 of the Convention.

The family left Denmark on 21 April 2021. By a final judgment of 7 May 2025, the Supreme Court found against the applicants.

QUESTION TO THE PARTIES

Did the reasons adduced by the immigration authorities to refuse to grant the applicants a residence permit, confirmed by the Supreme Court in its judgment of 7 May 2025, fulfil the fair balance assessment that has to be struck between the competing interests of, on one hand, the individual, including the best interest of the child, and, on the other hand, the community as a whole, as required by Article 8 of the Convention? APPENDIX Application no. 28417/25 No. Applicant’s Name Year of birth Nationality Place of residence