J&C PROPERTIES LIMITED v. MALTA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
J&C PROPERTIES LIMITED v. MALTA (CtEDO, 2022)
Publicat la 23 mai 2022 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 16680/21 PROPRIETĂȚI J&C LIMITATE împotriva Maltai depusă la 26 martie 2021 comunicată la 3 mai 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la o închiriere unilaterală impusă în temeiul Legii nr. XXIII din 1979 de modificare a capitolului 158 din Legile Maltei care afectează proprietatea societății reclamante la 18 St. Joseph High street, începând cu iunie 2007. În acel moment, chiria anuală achiziționată a fost de 390 euro (EUR) care a crescut până la EUR. 450 în 2013 și până la 459 EUR în 2016 și trebuia să aibă creșteri suplimentare la fiecare trei ani, în conformitate cu indicele costurilor de viață. Societatea reclamantă a depus o procedură de remediere constituțională plângând că aplicarea articolului 12 din Ordonanța a încălcat drepturile sale de proprietate și a limitat termenul cererii până la sfârșitul lunii decembrie 2017. Potrivit expertului desemnat de instanță, valoarea de piață de închiriere a proprietăților în 2007 a fost de 4.590 EUR anual, ceea ce în 2012 de 6.300 EUR anual și în 2017 de 9.800 EUR anual, pentru un bun al cărui valoare de vânzare a fost estimată la EUR 320.000. Inchirierea de piață estimată până în 2018 a fost de aproximativ 87.000 EUR. Expertul statului a estimat valorile de închiriere ca fiind jumătate din cele menționate. Prin hotărârea din 9 iulie 2019, Curtea Civilă (Prima Sală) în competența sa constituțională a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 și a acordat EUR 15.000 în compensare și a susținut că chiriașul nu se mai putea baza pe legea impugnată pentru a menține titlul proprietarului. Curtea a remarcat discrepanța uriașă dintre cele două rapoarte de experți și a considerat că valoarea reală este mai probabilă să fie un mijloc între ei. La apelul statului, prin hotărârea din 6 iunie 2020, Curtea Constituțională a confirmat hotărârea de primă instanță. Inchiriații au părăsit proprietatea la scurt timp după aceea. Considerând numai la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și coroborat cu art. 13, societatea reclamantă se plânge că este încă o victimă a încălcării având în vedere valoarea scăzută a compensației acordate. Societatea reclamantă este încă victimă a încălcării susținute de instanța internă? În special, acceptarea constatărilor instanței interne în legătură cu rapoartele de experți, a fost acordată o compensație adecvată? A existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? Societatea reclamantă are un remediu eficace în sensul articolului 13 coroborat cu plângerea sa în temeiul articolului 1 din Protocolul nr.