3ra-591/23 — Anularea actului administrativ

3ra-591/23 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr.3ra-591/23

2-20116176-01-3ra-30052023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

10 iulie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de Inspectoratul General al Poliției,

în cauza în contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Mihail Gherman împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratul General al

Poliției, cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea

emiterii actului administrativ individual favorabil, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

respins apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției și menținută hotărârea

din 10 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 14 septembrie 2020, Mihail Gherman a înaintat acțiune în instanța de judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General al Poliției,

solicitând anularea deciziilor nr. 34-3-G-136 din 02 septembrie 2020 și nr. 44/15-

3463 din 07 septembrie 2020 privind respingerea plății concediului anual nefolosit

pentru perioada de timp 24 iunie 2009 – 28 iulie 2009, obligarea achitării plății

concediului de odihnă anual nefolosit pentru perioada 24 iunie 2009 – 28 iulie 2009 și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în perioada de timp 2005 - 2009 a

studiat în cadrul Academiei Ștefan cel Mare a MAI, iar ulterior absolvirii cursului de

studiu, prin ordinul ministrului afacerilor interne din 23 iunie 2009 a fost numit în

funcția de ofițer de urmărire penală în cadrul SUP a CPR Leova, fiindu-i acordat

pentru perioada 24 iunie 2009 – 28 iulie 2009 concediu de odihnă anual de care nu s-a

1

folosit. Or, nici MAI și nici CPR Leova nu i-au adus la cunoștință ordinul din 23 iunie

2009, despre existența căruia a aflat în anul 2020.

Astfel, în luna iunie a anului 2009, nu a fost inclus în graficul de serviciu în

grupa operativă a CPR Leova, fiind la serviciu, îndeplinind atribuțiile de ofițer de

urmărire penală. Or, în luna iulie a anului 2009 a fost aprobat graficul de serviciu în

grupa operativă a CPR Leova, începând cu 05 iulie 2009 și ulterior (09 iulie 2009, 15

iulie 2009, 20 iulie 2009, 27 iulie 2009), iar în tot intervalul de timp 24 iunie 2009 –

28 iulie 2009 a lucrat, examinând materialele înregistrate în Registru de evidență a

sesizărilor cu privire la infracțiuni (R-1) și Registru de evidență a altor informații cu

privire la infracțiuni și incidente (R-2) al Comisariatului de poliție Leova, efectuând

acțiuni de urmărire penală, inclusiv pornirea urmăririi penale, întocmind rapoarte cu

propunerea de neîncepere a urmăririi penale etc.

Prin registru de evidență a infracțiunilor și a cauzelor penale aferente acestora

pornit la 01 ianuarie 2009 și finisat 31 decembrie 2009, se confirmă aflarea dosarelor

penale în gestiunea sa, ceea ce denotă faptul că nu a beneficiat de concediul de odihnă

anual pentru anul 2009.

Astfel, la 28 mai 2020 a aflat despre existența ordinului din 23 iunie 2009,

prezentat de șeful IP Leova, precum și despre faptul că, urma să beneficieze de

concediu de odihnă anual pentru anul 2009, de care nu a beneficiat.

Prin certificatul cu nr. 34/41-3216 din 28 mai 2022, a fost informat că pentru

perioada anului 2009, nu are concedii nefolosite, fapt care nu corespunde adevărului.

Conform descifrării salariului pentru luna iunie și respectiv iulie a anului 2009,

mențiuni privind plata concediul nefolosit (secțiunea „Concediu”) nu există, ceea ce

confirmă inter alia faptul neachitării pentru concediul respectiv nefolosit în acel an.

În acest sens, la 01 iulie 2020 a depus în adresa IGP al MAI cererea, prin care a

solicitat plata pentru concediul nefolosit în perioada 24 iunie 2009 – 28 iulie 2009,

însă prin răspunsul nr. 34/3-G-103/20 din 31 iulie 2020 a fost respinsă, invocându-se

că toate concediile nefolosite i-ar fi fost deja achitate.

În dezacord cu acest răspuns, l-a contestat prin cerere prealabilă din 20 august

2020, solicitând anularea răspunsului și restabilirea dreptului încălcat, care prin

decizia nr.34/3-G-136 din 02 septembrie 2020 IGP al MAI și decizia nr.44/15-3463

din 07 septembrie 2020 a Ministerului Afacerilor Interne a fost respinsă, fiind invocat

că, nu exista mențiuni privind rechemarea sa din concediul de odihnă pentru perioada

24 iunie 2009 – 28 iulie 2009, iar pentru perioada aflării în concediul de odihnă

ordinar pentru anul 2009, i s-a calculat și s-a achitat plățile pentru funcția deținută.

Prin hotărârea din 10 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea

a fost admisă parțial, fiind anulată decizia Inspectoratului General al Poliției

exprimată prin răspunsul nr. 34/3-G103/20 din 31 iulie 2020, precum și decizia

adoptată în procedura prealabilă materializată în răspunsul Inspectoratului General al

Poliției nr. 34/3-G-136/20 din 02 septembrie 2020 și răspunsul Ministerului

2

Afacerilor Interne nr. 44/15-3463 din 07 septembrie 2020 și obligat Inspectoratul

General al Poliției să emită actul administrativ cu privire la achitarea în beneficiul lui

Mihail Gherman a plății concediului de odihnă anual nefolosit pentru anul 2009,

acordat pentru perioada 24 iunie 2009 – 28 iulie 2009, cu reținerea sumelor obligatorii

ce urmează a fi vărsate în bugetul public național și bugetul asigurărilor sociale. În

rest, acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Inspectoratul General al Poliției și menținută hotărârea din 10 mai

2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanțele au reținut că dreptul la concediu de odihnă

anual plătit este garantat pentru toți salariații. Dreptul la concediu de odihnă anual nu

poate fi obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări. Orice înțelegere prin care se

renunță, total sau parțial, la acest drept este nulă. Astfel, în pofida faptului că

reclamantului Gherman Mihail i-a fost acordat concediul ordinar (30 zile lucrătoare),

de la 24 iunie 2009 până la 28 iulie 2009, ultimul efectiv se afla la serviciu, fapt

confirmat prin acte procesuale întocmite de el, acțiuni de urmărire penală efectuate,

fiind inclus în graficul de serviciu în grupa operativă, precum și prin registrele

Comisariatului de poliție Leova.

În acest sens, odată cu eliberarea din serviciu și încetarea raporturilor de muncă

între reclamant și angajator, reclamantul just a solicitat achitarea în beneficiul său a

plății concediului de odihnă anual nefolosit pentru anul 2009, acordat pentru perioada

24 iunie 2009 – 28 iulie 2009. Or, art. 119 din Codul muncii, indică că, în caz de

suspendare (art. 76 lit. e) și m), art. 77 lit. d) și e) și art. 78 alin.(1) lit. a) și d)) sau

încetare a contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea

tuturor concediilor de odihnă anuale nefolosite, iar acte confirmative care să ateste

beneficierea de concediu în perioada menționată supra sau achitarea plăților prevăzute

pentru perioada aflării în concediu ordinar pentru anul 2009, de către autoritate nu au

fost prezentate.

La 06 februarie 2023, Inspectoratul General al Poliției a declarat recurs

împotriva deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, iar la 07 iunie 2023

a prezentat motivarea, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri prin

care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele de fapt și de drept invocate în

cererea de apel. Suplimentar, a indicat că Inspectoratul General al Poliției este un

pârât necorespunzător, or Gherman Mihail a activat în cadrul Inspectoratului de

poliție Leova.

La 18 iunie 2023, Gherman Mihai a depus o referință la recursul declarat de către

Inspectoratul General al Poliției, solicitând declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

La 26 iunie 2023, Ministerul Afacerilor Interne a depus o referință la recursul

declarat de către Inspectoratul General al Poliției, solicitând admiterea acestuia,

3

casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

respinsă.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost

modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea

a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171. Legea procedurală

civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale

participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni

procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la examinarea

admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în

vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la

data declarării recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Potrivit art. 246 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la

data declarării recursului), recursul se declară inadmisibil în special când: motivarea

recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la

art.245 alin.(2).

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 25 ianuarie 2023, în

ședință publică.

Materialele cauzei atestă că la 31 ianuarie 2023, Curtea de Apel Chișinău a

notificat dispozitivul deciziei instanței de apel participanților la proces, fapt confirmat

prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (vol. I, f.d. 249).

Recursul nemotivat împotriva deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel

Chișinău a fost depus la 06 februarie 2023.

4

Totodată, materialele cauzei atestă că, decizia motivată a fost expediată părților,

la 12 mai 2023, iar motivarea recursului a fost depusă la 07 iunie 2023

În condițiile enunțate, instanța de recurs constată respectarea de către

Inspectoratul General al Poliției a termenului prevăzut de art.245 alin.(1) și (2) din

Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului) la declararea

recursului.

Examinând temeiurile invocate în recursul declarat de Inspectoratul General al

Poliției în raport cu materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția în vigoare

la data declarării recursului), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu

admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare

printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din Codul administrativ, recursul

se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă instanță

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare

și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în

redacția în vigoare la data declarării recursului). În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

5

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Inspectoratul

General al Poliției.

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ (în redacția în

vigoare la data declarării recursului), Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Inspectoratul General al Poliției, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte,

judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

6