3ra-36/23 — contestarea actului administrativ

3ra-36/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-36/23

2-20131430-01-3ra-17012023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Gh.Mîra, A.Bostan, G.Dașchevici)

Î N C H E I E R E

31 mai 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Mariana Pitic

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Andrei Sevastian,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Andrei Sevastian împotriva Inspectoratului General al Poliției,

persoană terță Inspectoratul de Poliție Hîncești cu privire la anularea actului

administrativ individual,

împotriva deciziei din 12 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul depus de Inspectoratul General al Poliției, a fost casată hotărârea din

29 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o nouă

hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 21 octombrie 2020 Andrei Sevastian a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției, persoană terță Inspectoratul de Poliție

Hîncești privind anularea actului administrativ individual nr. 34/2-S-2256/20 din

17.08.2020 și obligarea calculării și achitării mijloacelor bănești pentru concediile

de odihnă nefolosite pentru perioada anilor 1998, 1999, 2000.

În motivarea acțiunii depuse, reclamantul a indicat că, în fapt, perioada

20.11.1997 (Ordinul MAI nr. 475 ef din 15.12.1997), până la data 29.07.2020

(Ordinul IGP nr. 276 ef din 25.06.2020) a activat în diverse funcții în Inspectoratul

de Poliție Hîncești, de unde s-a concediat în conformitate cu prevederile art. 38

alin. 1 lit. c) al Legii nr. 288 din 16.12.2016 ,,Cu privire la funcționarul public cu

statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne” (în legătură cu atingerea

vârstei de pensionare), cu achitarea compensațiilor bănești pentru concediile de

odihnă nefolosite și a indemnizației unice în conformitate cu art. 49 alin.2) a Legii

precitate.

În vederea achitării compensațiilor bănești pentru concediile de odihnă

nefolosite de către angajații Serviciului Resurse Umane ai Inspectoratului de

Poliție Hîncești, a fost eliberat din contabilitatea IP Hîncești certificatul nr. 66 din

29.06.2020, în care a fost prezentată informația despre concediile nefolosite de

către reclamant pe parcursul activității, iar în perioada de la 20.11.1997 până la

data 29.07.2020, în baza căruia a fost efectuate calculele mijloacelor bănești

necesare spre achitare, nejustificat și ilegal nu au fost incluși anii 1998, 1999, 2000

1

– ani în care n-a beneficiat de concediile de odihnă, respectiv și de compensațiile

bănești pentru concediile de odihnă nefolosite.

A relatat că de către angajatul Serviciului Resurse Umane al IP Hîncești, au

fost prezentate date eronate în contabilitatea instituției, privind concediile

nefolosite de ultimul pe parcursul activității, a depus cerere la secretariatul IP

Hîncești, înregistrată la data 30.06.2020 cu nr. 3834, în baza art. 67 al Codului

muncii nr. 154 din 28.03.2003, prin care a solicitat prezentarea în adresa sa a

copiei autentificată a certificatului nr. 66 din 29.06.2020, care a fost prezintat în

contabilitatea inspectoratului cu informația despre concediile nefolosite de dânsul

pe parcursul activității, copiile rapoartelor de acordarea concediilor de odihnă și a

Ordinelor de acordare a concediilor (prioritar pe anii 1998,1999 și 2000) și totodată

prin scrisoarea recomandată, la data 31.06.2020, a expediat în adresa șefului

Inspectoratului General de Poliție al MAI, cererea cu același conținut.

Prin răspunsul nr. 34/3-S-101/20 din 10.07.2020 parvenit de la Inspectoratul

Generai al Poliției al MAI, a fost informat că cererea sa a fost expediată după

competență, în conformitate cu prevederile art. 74 Codului administrativ din

19.07.2018.

La data 16 iulie 2020 a primit de la șeful IP Hîncești răspuns, înregistrat în

secretariat cu numărul de ieșire 34/36-7172, prin care a fost informat că el nu se

regăsește în cărțile de ordine emise pe efectiv privind acordarea concediilor de

odihnă, în perioada anilor 1998-2000. Totodată, a fost informat că rapoartele

depuse de dânsul în perioada anilor 1998-2000, privind acordarea concediilor de

odihnă se păstrează 5 ani, conform prevederilor Ordinului MAI nr. 172 din 1988.

În răspunsul menționat, Șeful IP Hîncești nu s-a referit la eliberarea în adresa

reclamantului a copiilor autentificate a Ordinelor privind acordarea concediilor de

odihnă reclamantului în perioada anilor 1998-2000, care conform rubricii XII,

punctul 182 din anexa la Ordinul 253 din 30.06.2003 al MAI „Cu privire la

aprobarea Indicatorului documentelor și al termenelor lor de păstrare create în

cadrul organelor afacerilor interne, instituțiilor, întreprinderilor și organizațiilor

sistemului MAI”, trebuie sa fie păstrate pe parcurs de 75 ani.

La data de 10 iulie 2020 prin cererea înregistrată în secretariatul IP Hîncești,

cu nr. 4091, în baza art. 67 Codului Muncii, nr. 154 din 28.03.2003, a intervenit cu

solicitarea de a prezenta în adresa sa extrasul din contabilitatea Inspectoratului de

Poliție Hîncești, privind salarizarea personală în perioada 01.01.1998 - 31.12.1998,

01.01.1999 - 31.12.1999, 01.01.2000 - 31.12.2000 (pe fiecare lună în parte), în

timpul activității în Inspectoratului de poliție Hîncești, de la 20.11.1997 (Ordinul

MAI nr. 475 ef din 15.12.1997), până la 29.06.2020 (Ordinul IGP nr. 276 ef din

25.06.2020), cu anexarea informației despre achitarea perioadei aflării în concediul

de odihnă pe perioada nominalizată și totodată prin scrisoarea recomandată, la data

11.07.2020, a expediat în adresa șefului Inspectoratului General de Poliție al MAI,

cererea cu același conținut, înregistrat cu numărul de intrare S-2095/20 din

15.07.2020.

La cererile depuse, a fost informat prin două răspunsuri din partea IP Hîncești

din care: numărul de ieșire 7174 din 16.07.2020, i s-a transmis certificatele cu

privire la salariile primite pe parcursul anilor 1998 - 2000, pe fiecare lună în parte,

eliberate de contabilitatea IP Hîncești, numărul de ieșire 34/36-7915 din

04.08.2020, a fost informat că în fișa personală a drepturilor bănești mențiuni

privind efectuarea plăților pentru utilizarea concediilor ordinare pe parcursul anilor

1998 -2000 lipsesc. Răspuns cu același conținut a primit de la Inspectoratul

2

General de poliție al MAI, înregistrat cu numărul de ieșire S-34/5-S-49/20 din

04.08.2020.

A comunicat reclamantul că, la data de 24.07.2020 prin intermediul Poștei

Moldovei, cu scrisoare recomandată, a expediat o cerere în adresa Inspectoratului

General de Poliție al MAI, în conformitate cu prevederile lit. a) alin. 2 art. 72

Codului Administrativ al Republicii Moldova nr. 116 din 19.07.2018, prin care a

solicitat admiterea ei, calcularea și compensarea concediilor de odihnă nefolosite

pentru anii 1998, 1999, 2000 și comunicarea a faptului că cererea a fost înregistrată

spre examinare, precum și persoana cui a fost încredințată spre examinare. Un

exemplar a cererii menționate a fost depus în secretariatul IP Hîncești, unde a fost

înregistrată cu nr. 4444 pe data 24.07.2020.

Prin răspunsul Inspectoratului General de Poliție cu numărul de ieșire 34/2-S-

2256/20 din 17.08.2020, a fost informat că prin Ordinul șefului IGP nr. 276 ef s-a

încetat raportul de serviciu cu reclamantul, potrivit art. 38 alin. (1) lit. c) al Legii

nr. 288/2016, cu achitarea compensațiilor bănești pentru concediile de odihnă

neutilizate și a indemnizației unice în conformitate cu art. 49 alin. (2) al Legii

precitate, unde conform Ordinului de plată nr. 416 din 10.07.2020 și a listei de

transfer la bancă nr. 64 din 30.06.2020, la încetarea raportului de muncă a fost

transferată la cardul personal BC „Victoriabank” SA, în mărime de 125569,62 lei

cu deducerea impozitului pe venit în mărime de 17 123,13 lei. Totodată, referindu-

se la achitarea concediilor de odihnă anuale pentru perioada anilor 1998-2000, s-a

comunicat că în fișa personală a drepturilor bănești, mențiuni privind efectuarea

plăților pentru utilizarea concediilor ordinare pe perioada menționată nu sunt

prezente, din motivul că ultimele nu s-au păstrat, iar actul de lichidare a acestora

lipsește, dar informația cu privire la utilizarea/neutilizarea concediilor de odihnă în

anii 1998, 1999, 2000 nu este posibil de a fi stabilită, astfel dezideratul înaintat nu

poate fi realizat din lipsa temeiului legal, informând-l că răspunsul dat poate fi

contestat cu cererea prealabilă în termen de 30 zile de la comunicare, în

conformitate cu art. 168 Cod administrativ, expediată în adresa IGP al MAI RM.

Mai mult ca atât, a menționat reclamantul că, dispunând de informația că,

angajații Serviciului Resurse Umane, au prezentat informația neautentică privind

concediile de odihnă nefolosite la mai mulți colaboratori, care se concediau de la

IP Hîncești, în legătură cu atingerea vârstei de pensionare, prin raportul înregistrat

în secretariatul Inspectoratului de poliție Hîncești cu numărul de intrare 138 din

22.02.2018, adresat șefului IP Hîncești, comisar-șef Lilian Luca, a solicitat

prezentarea în adresa sa a informației privind stagiul de activitate în organele

afacerilor interne și cu referire la prezentarea informației privind concediile de

odihnă nefolosite pe parcursul activității, la situația de 01.01.2018.

Prin răspunsul cu numărul de ieșire a Secretariatului IP Hîncești 143 din

26.02.2018, a fost informat despre stagiul de activitate în organele afacerilor

interne, iar referitor la concediile de odihnă neutilizate i s-a comunicat că,

concediile neutilizate se calculează în conformitate cu art. 119 al Codului Muncii,

nr. 154 din 28.03.2003 și art. 288 din 16.12.2016 privind funcționarul public cu

stat special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în caz de suspendare sau

încetare a contractului individual de muncă, urmând a fi compensate în

conformitate cu legislația în vigoare. Răspunsul, pe care îl consideră ilegal și

abuziv și prin care se încalcă prevederile art. 42/1 „Informarea și consultarea

angajaților”, art. 67„ Certificatul cu privire la muncă și salariu” din Codul Muncii

3

RM, nr. 154 din 28.03.2003 și art. 12 al Legii RM nr. 982 din 11.05.2000,, Privind

accesul la informație” și prin care au fost încălcate drepturile sale fundamentale.

Cunoscând faptul că are intenția de a se adresa în organele ierarhic superioare,

la o adunare operativă a angajaților Inspectoratului de Poliție Hîncești, în luna

septembrie 2018, șeful Inspectoratului, Lilian Luca, a comunicat că registrele cu

ordine pe efectiv pe anii 1998-2000, au fost depistate într-un careva safeu din

depozitele IP Hîncești, predate la Serviciul Resurse Umane și problema cu

calcularea concediilor de odihnă neutilizate de către angajații Inspectoratului de

Poliție Hîncești, s-a epuizat. Totodată, el a comunicat că toți doritorii de a afla

informația privind situația cu zilele concediilor de odihnă neutilizate pot depune un

raport pe numele său cu aprobarea acestora.

În motivarea răspunsului Inspectoratului General de Poliție cu numărul de

ieșire 34/2-S-2256/20 din 17.08.2020, referindu-se la achitarea concediilor de

odihnă anuale pentru perioada anilor 1998-2000, i s-a comunicat că, în fișa

personală a drepturilor bănești, mențiuni privind efectuarea plăților pentru

utilizarea concediilor ordinare pe perioada menționată nu sânt prezente, din

motivul că ultimele nu s-au păstrat, iar actul de lichidare a acestora lipsește, dar

informația cu privire la utilizarea/neutilizarea concediilor de odihnă în anii 1998,

1999, 2000 nu este posibil de a fi stabilită, astfel dezideratul înaintat nu poate fi

realizat din lipsa temeiului legal.

Prin cererea prealabilă din 14.09.2020, transmisă cu aviz recomandat la

aceeași dată, a solicitat pârâtului anularea integrală a actului administrativ cu

caracter individual al Inspectoratului General al Poliției nr. 34/2-S-2256/20 din

17.08.2020 cu dispunerea calculării și achitării mijloacelor bănești pentru

concediile de odihnă nefolosite pentru anii 1998, 1999, 2000 (90 zile) în

conformitate cu prevederile art. 119 al. (l) Codului Muncii nr. 154 din 28.03.2003.

Dar prin răspunsul din 02.10.2020 al pârâtului i s-a refuzat în îndeplinirea benevolă

a cerințelor, cererea prealabilă fiind respinsă ca inadmisibilă.

A notat că nu poartă vina că, angajatorul dispune de informația privind

concediile anuale de odihnă pe perioada 01.01.1997 până la 31.12.1997 și

01.01.2001 până la 29.06.2020 (conform certificatului nr. 66 din 29.06.2020, în

care a prezentat informația despre concediile nefolosite de reclamant pe parcursul

activității, în perioada de la 20.11.1997 până la data 29.07.2020), iar cu privire la

perioada 1998-2000 nu deține informații.

Mai mult ca atât, a relatat că, în urma primirii și înregistrării cu nr. 34/2-5-

2256/20 a cererii, expediate de către reclamant prin intermediul „Poștei Moldovei”,

la data 24.07.2020, în adresa Inspectoratului General de poliție al MAI RM, prin

care a solicitat admiterea ei, calcularea și compensarea concediilor nefolosite

pentru anii 1998-2000 și comunicare cui a fost încredințată spre examinare, s-au

încălcat prevederile art. 69 „Inițierea procedurii administrative” și art.70

„înștiințarea participanților” Cod Administrativ, prin neinițierea procedurii

administrative și neinformarea despre informația solicitată.

A solicitat reclamantul anularea integrală a actului administrativ cu caracter

individual al Inspectoratului General al Poliției nr. 34/2-S-2256/20 din 17.08.2020

ca fiind ilegal, cu dispunerea obligării Inspectoratului General al Poliției calculării

și achitării mijloacelor bănești pentru concediile de odihnă nefolosite pentru anii

1998, 1999, 2000 (90 zile) în conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1) Codului

Muncii nr. 154 din 28.03.2003.

4

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 29 octombrie 2021, a

fost admisă acțiunea înaintată de Andrei Sevastian.

S-a anulat răspunsul Inspectoratului General al Poliției nr. 34/2-S2256/20 din

17.08.2020, emis în privința lui Andrei Sevastian. S-a anulat decizia

Inspectoratului General al Poliției nr. 34/2-S-2256/20 din 24.09.2020 și decizia

Ministerului Afacerilor Interne nr. 44/10-8689 din 02.10.2020 cu privire la cererea

prealabilă, adoptată în privința lui Andrei Sevastian. S-a obligat Inspectoratul

General al Poliției să emită actul administrativ individual cu privire la calcularea și

achitarea compensațiilor bănești pentru concediile anuale nefolosite în perioada

anilor 1998, 1999, 2000, în privința lui Andrei Sevastian.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a menționat că, prin răspunsul

Inspectoratului General al Poliției nr. 34/2-S-2256/20 din 17.08.2020, reclamantul

Sevastian Andrei, la data de 21.10.2020, și-a realizat dreptul de atac, depunând în

adresa instanței prezenta acțiune în vederea revendicării drepturilor și intereselor

încălcate, în opinia acestuia, de către autoritatea pârâtă, prin obligarea ultimei să

emită actul administrativ individual cu privire la calcularea și achitarea

compensațiilor bănești pentru concediile anuale nefolosite în perioada anilor 1998,

1999, 2000 (f.d. 2-6).

Instanța de fond a constatat că reclamantul a respectat procedura și termenul

de depunere a acțiunii în instanța de contencios administrativ, motiv pentru care

instanța judecătorească constatând că acțiunea este admisibilă, va examina fondul

acesteia.

În acest sens, cu privire la alegațiile reprezentantului autorității pârâte precum

că instanța urma să rețină prevederile art. 21 al Legii nr. 1296 din 24.02.1993, în

vigoare la perioada revendicărilor reclamantului și prevederilor art. 227 alin. (1)

din Codul civil cu privire la aplicarea termenului de prescripție extinctivă, instanța

de fond le-a considerat nefondate și a conchis că, reclamantul Sevastian Andrei, a

încetat raporturile de muncă și a obținut dreptul la pensie la 25.06.2020, însă

nefiind de acord cu compensațiile bănești achitate la momentul concedierii pentru

concediile de odihnă anuale neutilizate, la 24.07.2020 s-a adresat către

Inspectoratul General al Poliției cu cerere prin care a solicitat calcularea și

compensarea concediilor de odihnă nefolosite pentru anii 1998, 1999, 2000, adică

în termen de 3 ani de la data încetării contractului individual de muncă și obținerea

dreptului la compensarea tuturor concediilor de odihnă anuale nefolosite, depunând

acțiune în instanța de judecată la 21.10.2020, ceea ce denotă depunerea acțiunii în

termen.

Or, art. 119 alin. (1) Codul muncii, stabilește că, în caz de suspendare (art. 76

lit. e) și m), art. 77 lit. d) și e) și art. 78 alin. (1) lit. a) și d)) sau încetare a

contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea tuturor

concediilor de odihnă anuale nefolosite. În conformitate cu art. 68 din Legea cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, cauzele care au ca obiect

raporturile de serviciu sunt de competența instanțelor de contencios administrativ,

cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor

instanțe.

Conform art. 12 alin. (1) al Codului de procedură civilă, instanța

judecătorească soluționează pricinile civile în temeiul Constituției Republicii

Moldova, al tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, al

legilor constituționale, organice și ordinare, al hotărârilor Parlamentului, al actelor

normative ale Președintelui Republicii Moldova, al ordonanțelor și hotărârilor

5

Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor autorități administrative

centrale și ale autorităților administrației publice locale.

Potrivit art. 93 din Codul administrativ (în vigoare din 01.04.2019), fiecare

participant probează faptele pe care își întemeiază pretenția. Prin derogare de la

prevederile alin. (1), fiecare participant probează faptele atribuite exclusiv sferei

sale. Reglementări suplimentare sau derogatorii sânt admisibile doar în baza

prevederilor legale. În conformitate cu prevederilor art. 4 alin. (2) al Legii cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, prevederile prezentei legi

se aplică funcționarilor publici cu statut special (colaboratorilor serviciului

diplomatic, serviciului vamal, ai organelor apărării, de prevenire și combatere a

corupției, securității naționale și ordinii publice, altor categorii stabilite prin lege)

în partea care nu este reglementată prin legi speciale.

Reieșind din conținutul art. 112 din Codul muncii, dreptul la concediu de

odihnă anual plătit este garantat pentru toți salariații. Dreptul la concediu de odihnă

anual nu poate fi obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări. Orice înțelegere

prin care se renunță, total sau parțial, la acest drept este nulă. Orice salariat care

lucrează în baza unui contract individual de muncă beneficiază de dreptul la

concediu de odihnă anual.

Conform prevederilor art. 113 al Codului muncii, tuturor salariaților li se

acordă anual un concediu de odihnă plătit, cu o durată minimă de 28 de zile

calendaristice, cu excepția zilelor de sărbătoare nelucrătoare. Pentru salariații din

unele ramuri ale economiei naționale (învățământ, ocrotirea sănătății, serviciul

public etc.), prin lege organică, se poate stabili o altă durată a concediului de

odihnă anual (calculată în zile calendaristice).

În conformitate cu art. 115 din Codul muncii, concediul de odihnă pentru

primul an de muncă se acordă salariaților după expirarea a 6 luni de muncă la

unitatea respectivă. Înainte de expirarea a 6 luni de muncă la unitate, concediul de

odihnă pentru primul an de muncă se acordă, în baza unei cereri scrise,

următoarelor categorii de salariați: a) femeilor – înainte de concediul de

maternitate sau imediat după el; b) salariaților în vârstă de până la 18 ani; c) altor

salariați, conform legislației în vigoare. Concediul de odihnă pentru primul an de

muncă poate fi acordat salariatului și înainte de expirarea a 6 luni de muncă la

unitate. Salariaților transferați dintr-o unitate în alta concediul de odihnă anual li se

poate acorda și înainte de expirarea a 6 luni de muncă după transfer. Concediul de

odihnă anual pentru următorii ani de muncă poate fi acordat salariatului, în baza

unei cereri scrise, în orice timp al anului, conform programării stabilite. Concediul

de odihnă anual poate fi acordat integral sau, în baza unei cereri scrise a

salariatului, poate fi divizat în părți, una dintre care va avea o durată de cel puțin

14 zile calendaristice. Concediul de odihnă anual se acordă salariatului în temeiul

ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) emis de angajator.

Reieșind din prevederile art. 117 al Codului muncii, pentru perioada

concediului de odihnă anual, salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu

care nu poate fi mai mică decât mărimea salariului mediu pentru perioada

respectivă. Modul de calculare a indemnizației de concediu este stabilit de Guvern.

Indemnizația de concediu se plătește de către angajator cu cel puțin 3 zile

calendaristice înainte de plecarea salariatului în concediu. În caz de deces al

salariatului, indemnizația ce i se cuvine, inclusiv pentru concediile nefolosite, se

plătește integral soțului (soției), copiilor majori sau părinților defunctului, iar în

lipsa acestora – altor moștenitori, în conformitate cu legislația în vigoare.

6

Conform art. 119 din Codul muncii, în caz de suspendare (art. 76 lit. e) și m),

art. 77 lit. d) și e) și art. 78 alin. (1) lit. a) și d)) sau încetare a contractului

individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea tuturor concediilor de

odihnă anuale nefolosite. În baza unei cereri scrise, salariatul poate folosi

concediul de odihnă anual pentru un an de muncă, cu suspendarea sau încetarea

ulterioară a contractului individual de muncă, primind compensația pentru celelalte

concedii nefolosite. În perioada valabilității contractului individual de muncă,

concediile nefolosite pot fi alipite la concediul de odihnă anual sau pot fi folosite

aparte (în întregime sau fracționat, conform art. 115 alin. (5)) de către salariat în

perioadele stabilite prin acordul scris al părților. În același timp, instanța denotă că,

potrivit pct. 75 din Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor

interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 334 din 08.07.1991, concediul anual

trebuie să fie acordat în decursul anului calendaristic fiecărei persoane din corpul

de comandă și din efectivul de trupă. În unele cazuri, cu hotărârea șefului direct –

începând cu șeful secției interne, cu șefii mai mari, concediul anual poate fi acordat

pentru anul precedent în primul trimestru al anului nou, dacă în anul ce s-a scurs

concediul nu a fost acordat din motive excepționale.

În această ordine de idei, instanța a menționat că potrivit certificatului

eliberat de Inspectoratul de Poliție Hîncești nr. 66 din 29.06.2020, s-a constatat cu

certitudine că, reclamantul Sevastian Andrei nu a folosit concediile de odihnă,

după cum urmează: pentru perioada de activitate a anului 1997 - 3 zile lucrătoare;

pentru perioada de activitate a anului 2001 - 35 de zile lucrătoare; pentru perioada

de activitate a anului 2002 - 35 de zile lucrătoare; pentru perioada de activitate a

anului 2004 - 38 de zile lucrătoare; pentru perioada de activitate a anului 2006 - 38

de zile lucrătoare; pentru perioada de activitate a anului 2007 - 38 zile lucrătoare;

pentru perioada de activitate a anului 2008 - 38 de zile lucrătoare; pentru perioada

de activitate a anului 2009 - 13 zile lucrătoare; pentru perioada de activitate a

anului 2010 - 31 de zile lucrătoare; pentru perioada de activitate a anului 2011 - 30

de zile lucrătoare; pentru perioada de activitate a anului 2012 - 10 zile lucrătoare;

pentru perioada de activitate ale anului 2013 - 45 zile calendaristice; pentru

perioada de activitate a anului 2015 - 29 de zile calendaristice; pentru perioada de

activitate ale anului 2016 - 31 de zile calendaristice; pentru perioada de activitate

ale anului 2017 - 33 de zile calendaristice; pentru perioada de activitate ale anului

2018 - 15 zile calendaristice ; pentru perioada de activitate ale anului 2020 - 21 de

zile calendaristice. Totodată, în perioada activității în cadrul Inspectoratului de

Poliție Hîncești al IGP, Sevastian Andrei, nu a beneficiat de alte tipuri de concediu

(neplătit sau suplimentar plătit) (f.d. 9).

În acest sens, instanța de fond nu a reținut ca întemeiat argumentul autorității

pârâte cu privire la faptul că, reclamantului i s-a acordat concediul în perioada

anilor 1992 - 2003 în baza graficelor de acordare a concediilor, or, potrivit art. 115

alin. (6) al Codului muncii, concediul de odihnă anual se acordă salariatului în

temeiul ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) emis de angajator, iar potrivit art.

93 din Codul administrativ, fiecare participant probează faptele pe care își

întemeiază pretenția.

Instanța de fond a menționat că potrivit art. 12 alin. (1) al Legii nr. 320 din

27.12.2012 Inspectoratul General al Poliției este unitatea centrală de administrare

și control a Poliției, cu statut de persoană juridică și cu competență pe tot teritoriul

Republicii Moldova, iar dreptul reclamantului revendicat a apărut la 25.06.2020,

7

odată cu eliberarea din serviciu și încetarea raporturilor de muncă între reclamant

și angajator.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 1 noiembrie 2021,

Inspectoratul General al Poliției a declarat apel asupra hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani din 29 octombrie 2021.

Din materialele cauzei se atestă că dispozitivul hotărîrii instanței de fond a

fost pronunțat public la 29 octombrie 2021, iar cererea de apel a fost depusă la 1

noiembrie 2021, prin urmare apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției a

fost depus în interiorul termenului legal.

În speță, hotărârea motivată a fost notificată apelantului la 28 decembrie

2021, iar motivarea apelului a fost depusă la 21 ianuarie 2022, cu respectarea

prevederilor art. 232 alin. (2) Cod administrativ.

Prin decizia din 12 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Inspectoratul General al Poliției, s-a casat hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani din 29 octombrie 2021, și s-a emis nouă decizie prin care

s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

La adoptarea soluției instanța de apel a menționat că, în conformitate cu

prevederilor art. 4 alin. (2) al Legii cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, prevederile prezentei legi se aplică funcționarilor publici cu

statut special (colaboratorilor serviciului diplomatic, serviciului vamal, ai

organelor apărării, de prevenire și combatere a corupției, securității naționale și

ordinii publice, altor categorii stabilite prin lege) în partea care nu este

reglementată prin legi speciale.

Potrivit art. 112 din Codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit

este garantat pentru toți salariații. Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate fi

obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări. Orice înțelegere prin care se

renunță, total sau parțial, la acest drept este nulă. Orice salariat care lucrează în

baza unui contract individual de muncă beneficiază de dreptul la concediu de

odihnă anual.

Conform prevederilor art. 113 al Codului muncii, tuturor salariaților li se

acordă anual un concediu de odihnă plătit, cu o durată minimă de 28 de zile

calendaristice, cu excepția zilelor de sărbătoare nelucrătoare. Pentru salariații din

unele ramuri ale economiei naționale (învățământ, ocrotirea sănătății, serviciul

public etc.), prin lege organică, se poate stabili o altă durată a concediului de

odihnă anual (calculată în zile calendaristice).

În conformitate cu art. 115 din Codul muncii, concediul de odihnă pentru

primul an de muncă se acordă salariaților după expirarea a 6 luni de muncă la

unitatea respectivă. Înainte de expirarea a 6 luni de muncă la unitate, concediul de

odihnă pentru primul an de muncă se acordă, în baza unei cereri scrise,

următoarelor categorii de salariați: a) femeilor – înainte de concediul de

maternitate sau imediat după el; b) salariaților în vârstă de până la 18 ani; c) altor

salariați, conform legislației în vigoare. Concediul de odihnă pentru primul an de

muncă poate fi acordat salariatului și înainte de expirarea a 6 luni de muncă la

unitate. Salariaților transferați dintr-o unitate în alta concediul de odihnă anual li se

poate acorda și înainte de expirarea a 6 luni de muncă după transfer. Concediul de

odihnă anual pentru următorii ani de muncă poate fi acordat salariatului, în baza

unei cereri scrise, în orice timp al anului, conform programării stabilite. Concediul

de odihnă anual poate fi acordat integral sau, în baza unei cereri scrise a

salariatului, poate fi divizat în părți, una dintre care va avea o durată de cel puțin

8

14 zile calendaristice. Concediul de odihnă anual se acordă salariatului în temeiul

ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) emis de angajator.

Reieșind din prevederile art. 117 al Codului muncii, pentru perioada

concediului de odihnă anual, salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu

care nu poate fi mai mică decât mărimea salariului mediu pentru perioada

respectivă. Modul de calculare a indemnizației de concediu este stabilit de Guvern.

Indemnizația de concediu se plătește de către angajator cu cel puțin 3 zile

calendaristice înainte de plecarea salariatului în concediu. În caz de deces al

salariatului, indemnizația ce i se cuvine, inclusiv pentru concediile nefolosite, se

plătește integral soțului (soției), copiilor majori sau părinților defunctului, iar în

lipsa acestora – altor moștenitori, în conformitate cu legislația în vigoare.

În baza art. 119 din Codul muncii, în caz de suspendare (art. 76 lit. e) și m),

art. 77 lit. d) și e) și art. 78 alin. (1) lit. a) și d)) sau încetare a contractului

individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea tuturor concediilor de

odihnă anuale nefolosite. În baza unei cereri scrise, salariatul poate folosi

concediul de odihnă anual pentru un an de muncă, cu suspendarea sau încetarea

ulterioară a contractului individual de muncă, primind compensația pentru celelalte

concedii nefolosite. În perioada valabilității contractului individual de muncă,

concediile nefolosite pot fi alipite la concediul de odihnă anual sau pot fi folosite

aparte (în întregime sau fracționat, conform art. 115 alin. (5)) de către salariat în

perioadele stabilite prin acordul scris al părților.

Totodată, Codul muncii la art. 355 alin. (1) lit. b) prevede că, cererea privind

soluționarea litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată: în

termen de 3 ani de la data apariției dreptului respectiv al salariatului, în situația în

care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i

se cuvin salariatului.

Raportînd cadrul legal la circumstanțele faptice ale cauzei, instanța de apel a

reținut ca fiind întemeiată poziția Inspectoratului General al Poliției precum că,

pentru perioada anilor 1998-2000 nu se dețin informații precum că Andrei

Sevastian nu ar fi beneficiat de concediile de odihnă anuale. Or, potrivit anexei nr.

1 pct. 40 al ordinului MAI nr. 401 din 19.12.2016 ,,Cu privire la punerea în

aplicare a Indicatorului documentelor și ai termenelor de păstrare a acestora pentru

Aparatul central, autoritățile administrative și instituțiile din subordinea

Ministerului Afacerilor Interne”, termenul de păstrare a documentelor și graficelor

de evidență a concediilor este de 10 ani, urmată de nimicirea lor în modul stabilit

de actele normative în vigoare. Iar, intimatul Sevastian Andrei nu a prezentat nici o

probă în combaterea celor menționate supra.

Mai mult, este neclară poziția intimatului de a beneficia de concediile anuale

ulterioare perioadei 1998-2000, fără a solicita concediile precedente pentru

perioada enunțată. Iar, potrivit certificatului eliberat de Inspectoratul de Poliție

Hîncești nr. 66 din 29.06.2020 elucidat supra, se deduc clar perioadele concediilor

anuale nefolosite, iar perioada 1998-2000 în acesta nu este inclusă, fapt ce conduce

la concluzia că ultimul a beneficiat efectiv de acestea, certificatul respectiv nefiind

contestat.

La data de 04 august 2022 Andrei Sevastian a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 12 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii.

La data de 26 octombrie 2022 Andrei Sevastian a depus recurs motivat

împotriva deciziei din 12 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

9

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și emiterea unei

noi decizii de admitere integrală a acțiunii (f.d.68-73).

În motivarea recursului Andrei Sevastian a invocat că nu este de acord cu

decizia contestată, deoarece instanța de apel, la adoptarea acesteia, nu a constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, a

aplicat eronat normele de drept material și procedural.

A menționat Andrei Sevastian că instanța de apel a ignorat prevederile art.119

alin.(1) Codul muncii.

Or, conform certificatului nr.66 din 29.06.2020, eliberat de Inspectoratul de

poliție Hîncești se constată cu certitudine că recurentul nu a folosit concediile de

odihnă pentru anii 1998,1999 și 2000.

Menționează recurentul că nu poate fi reținut argumentul instanței de apel

precum că necontestarea certificatului nr.66 din 29.06.2020, ar prezuma

respingerea acțiunii, or acest certificat nu reprezintă decât o probă cu înscris care a

fost combătut cu un alt înscris și anume răspunsul Inspecoratului General de Poliție

nr. 34/2-S-2256/20 din 17.08.2020.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 12 iulie 2022. Date

ce ar atesta notificarea dispozitivului deciziei din 12 iulie 2022 a instanței de apel

la materialele cauzei lipsesc.

Decizia motivată din 12 iulie 2022 a instanței de apel a fost notificată

recurentului Andrei Sevastian la 28 septembrie 2022 confrom avizului de recepție

(f.d.30).

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

menționează că Andrei Sevastian a depus recurs motivat în termenul prevăzut de

art. 245 din Codul administrativ.

La 28 februarie 2023 Inspectoratul General al Poliției a depus referință și a

solicitat respingerea recursului depus de Andrei Sevastian ca fiind inadmisibil

(f.d.224-228).

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Andrei Sevastian, în

raport cu materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

10

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de

principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al

temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței

de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Suprme de Justiție

reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)

din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Andrei

Sevastian.

11

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Andrei Sevastian se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător

Tamara Chișca-Doneva

Judecători Mariana Pitic

Aliona Miron

12