3ra-94/23 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-94/23

2-20114500-01-3ra-25012023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

19 iunie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de Popa Adrian, reprezentat de

avocatul Covaliov Natalia,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Popa Adrian împotriva Primarului mun. Chișinău și Primăriei mun. Chișinău cu

privire la obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul depus de Primarul general al mun. Chișinău, casată hotărârea din 07

iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei noi hotărâri prin

care acțiunea a fost respinsă

c o n s t a t ă:

La 16 septembrie 2020 Popa Adrian a înaintat acțiunea în contencios

administrativ împotriva Primarului mun. Chișinău și Primăriei mun. Chișinău prin

care a solicitat obligarea emiterii certificatului de urbanism pentru proiectarea

lucrărilor de reconstruire al apartamentului ce-i aparține cu drept de proprietate, cu

edificarea unei mansarde.

În motivarea acțiunii a menționat că, este unicul proprietar al ap. X din mun.

Chișinău, str. XXXX X, în baza contractului de donație nr. 7084 din 15 iulie 2013.

Intenționează să demareze reconstrucția apartamentului cu edificarea mansardei în

limita perimetrului existent, în acest sens a obținut schița de proiect avizată de

arhitectul-șef al mun. Chișinău, de Ministerul Culturii, Consiliul Național al

Monumentelor Istorice – conform procesului-verbal al ședinței nr. 10 din 11 iunie

2015, la fel și Agenția Națională Arheologică a eliberat avizul pozitiv la reconstrucție.

De asemenea a mai menționat că, a obținut concluziile pozitive ale expertului în

baza raportului de expertiză în care s-a indicat despre posibilitatea efectuării lucrărilor

de reconstrucție, replanificare interioară și edificarea mansardei. Expertul în urma

examinării construcției nu a indicat că lucrările ce urmează a fi demarate ar afecta

rezistența imobilelor învecinate.

1

La 19 august 2020, reclamantul a depus cerere prealabilă prin care a solicitat

emiterea certificatului de urbanism pentru proiectare, dar până în prezent nu a primit

răspuns.

Prin hotărârea din 07 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

anulat răspunsul nr. R21/1445 AP din 09 septembrie 2020 semnat de către

viceprimarul mun. Chișinău, Chironda Victor.

A fost obligat Primarul mun. Chișinău să elibereze lui Popa Adrian certificatul

de urbanism pentru proiectarea lucrărilor de reconstrucție al apartamentului cu

edificarea unei mansarde în parametrii acoperișului existent.

Pentru a admite acțiunea, prima instanță a reținut în hotărârea sa că, drept

răspuns la cererea prealabilă a reclamantului, prin răspunsul nr. R21/1445 AP din 09

septembrie 2020 semnat de viceprimarul mun. Chișinău, Chironda Victor s-a

comunicat lui Popa Adrian că potrivit art. 3 din Legea privind autorizarea executării

lucrărilor de construcție și pct. 14 alin. (1) din Regulamentul cu privire la crearea și

funcționarea ghișeului unic de autorizare a lucrărilor de construcție, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1469 din 30 decembrie 2016, cererile către emitent sunt

depuse de către proprietarul imobilului/terenului pe care urmează a fi executate lucrări

de construcție. Totodată, s-a informat că potrivit extrasului din Registrul bunurilor

imobile din 13 august 2020, apartamentul respectiv este sub interdicție, încheierea

executorului judecătoresc Bodrug Augustin. Astfel, întru respectarea legislației în

vigoare, la elaborarea actelor permisive pentru terenuri și imobile asupra cărora nu

sunt stabilite drepturi reale, cererea a fost respinsă.

Astfel, în conținutul refuzului contestat nu s-a indicat în privința insuficienței

actelor prezentate de Popa Adrian în sensul emiterii certificatului de urbanism pentru

proiectarea reconstruirii apartamentului, dar asupra interdicției aplicate de către

executorul judecătoresc. Circumstanțele respective prezumă că tot setul de acte

prevăzut la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 163 din 09 iulie 2010, a fost prezentat de către

Popa Adrian, prin urmare cererea de eliberare a certificatului de urbanism pentru

proiectare trebuia în mod necondiționat satisfăcută.

Or, invocarea existenței unor interdicții asupra imobilului reclamantului nu poate

constitui un motiv plauzibil pentru refuzul în eliberarea certificatului de urbanism

pentru proiectare, deoarece nu se circumscrie reglementărilor legale și mai mult decât

atât rezidă din supoziții și interpretări subiective și lipsite de substanță persuasivă ale

autorității publice pârâte. Interdicția aplicată pe imobilul asupra căruia se

preconizează efectuarea reconstrucției apriori nu poate constitui o prohibiție în

emiterea certificatului de urbanism, mai ales în condițiile în care autoritatea publică

pârâtă nu a arătat care este tipul interdicției și cum aplicarea ei ar putea afecta

procesul obținerii actelor permisive. Interdicția este susceptibilă să afecteze unul din

atributele dreptului de proprietate al reclamantului și nu poate avea impact asupra

dreptului său la dobândirea actului permisiv în construcție.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 30 iulie 2021, Primarul general al

mun. Chișinău a contestat cu apel hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din

07 iulie 2021, solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi decizii

de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

2

apelul depus de Primarul general al mun. Chișinău, casată hotărârea din 07 iulie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea a fost respinsă.

În consolidarea opiniei cu privire la respingerea acțiunii, instanța de apel a

reținut că, reclamantul urmărește intervenția în construcția imobilului ce-i aparține

prin construirea unei mansarde, deși asupra acesteia este aplicată interdicție. Or,

existența unor interdicții asupra imobilului reclamantului constituie un motiv plauzibil

pentru refuzul în eliberarea certificatului de urbanism pentru proiectare.

Astfel, instanța de apel a considerat că, reclamantului Popa Adrian nu î-i este

îngrădit dreptul de a solicita repetat autorității publice pârâte eliberarea certificatului

de urbanism pentru proiectarea lucrărilor de reconstrucție a apartamentului

nominalizat cu edificarea unei mansarde, în condițiile în care, interdicția asupra

bunului imobil ulterior a fost radiată.

La 27 octombrie 2022, Popa Adrian, reprezentat de avocatul Covaliov Natalia, a

depus recurs împreună cu motivarea împotriva deciziei din 25 octombrie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele de fapt și de drept invocate în

acțiune.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost

modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea

a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171. Legea procedurală

civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale

participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni

procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la examinarea

admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în

vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la

data declarării recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

3

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 25 octombrie 2022, în

ședință publică.

Recursul motivat împotriva deciziei din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost depus la 27 octombrie 2022.

În condițiile enunțate, instanța de recurs constată respectarea de către Popa

Adrian, reprezentat de avocatul Covaliov Natalia, a termenului prevăzut de art.245

alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării

recursului) la declararea recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția în vigoare

la data declarării recursului), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu

admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare

printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din Codul administrativ, recursul

se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă instanță

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare

și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în

redacția în vigoare la data declarării recursului). În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

4

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Popa Adrian,

reprezentat de avocatul Covaliov Natalia.

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ (în redacția în

vigoare la data declarării recursului), Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Popa Adrian, reprezentat de avocatul Covaliov Natalia, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte,

judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

5