2ra-575/23 — constatarea existentei relatiei de casatorie, recunoasterea calitatii de sot supravetuitor

2ra-575/23 — constatarea existentei relatiei de casatorie, recunoasterea calitatii de sot supravetuitor (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-575/2023

2-20025794-01-2ra-13042023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. R. Pascari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, A. Braga, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

05 iunie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cristina Malearciuc,

reprezentată de avocatul Elena Buguța,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cristina

Malearciuc împotriva lui Alexei Donciu, intervenient accesoriu Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice”, cu privire la constatarea existenței relației de căsătorie

cu recunoașterea calității de soț supraviețuitor,

împotriva deciziei din 26 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 21 februarie 2020, Cristina Malearciuc, reprezentată de avocatul Elena

Buguța, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexei Donciu,

intervenient accesoriu I.P. „Agenția Servicii Publice”, solicitând constatarea

faptului existenței relației de căsătorie între Cristina Malearciuc și Gheorghii

Donciu, în perioada 07 septembrie 1982 - xxxxx, cu recunoașterea calității de soț

supraviețuitor după decesul lui Gheorghii Donciu.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, la 07 septembrie 1982 a

încheiat căsătoria cu Gheorghii Donciu.

Totodată, a menționat că este o persoană cu dezabilități, fiind xxxxx, la fel și

Gheorghii Donciu.

Din anul 1982 a locuit împreună cu soțul Gheorghii Donciu, ducând un trai și

o gospodărie comună, se întrețineau material reciproc pe parcursul tuturor anilor de

conviețuire, până în anul xxxxx, când a decedat Gheorghii Donciu. Copii comuni

nu au avut.

Reclamanta a precizat că, în anul 1986, urmare a încheierii contractului de

închiriere a spațiului locativ în casele ce aparțineau fondului statului, s-au instalat

cu traiul în imobilul amplasat în mun. Chișinău, str. xxxxx, nr. xxxxx, ap.xxxxx.

După decesul soțului a rămas să locuiască de una singură în imobilul dat.

1

Alexei Donciu este fiul lui Gheorghii Donciu din prima căsătorie.

La data de 26 februarie 2018, a fost depusă o cerere de chemare în judecată

împotriva I.P. „Agenția Servicii Publice”, prin care s-a solicitat declararea nulă pe

temeiul fictivității a actului de divorț, trecut în registrul stare civilă nr. 306 la data

de 17 mai 1989, declararea nulă pe temeiul fictivității a certificatului de divorț

Seria xxxxx Nr xxxxx, eliberat la data de 17 mai 1989, prin care se confirmă

desfacerea căsătoriei cu Gheorghii Donciu, obligarea anulării certificatului de

divorț. Iar de către I.P. „Agenția Servicii Publice” a fost depusă cerere

reconvențională, prin care s-a solicitat anularea actului de căsătorie nr. 4052 din 07

septembrie 1982, înregistrat pe numele lui Gheorghii Donciu și Cristina

Malearciuc, anularea actului de divorț nr. 306 din 17 mai 1989 și anularea

certificatului Seria xxxxx Nr xxxxx, eliberat la data de 17 mai 1989. La înaintarea

cererii reconvenționale, s-a menționat că, la momentul înregistrării căsătoriei lor,

nu era desfăcută căsătoria între Gheorghii Donciu și Prascovia Donciu.

Prin hotărârea din 11 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

menținută prin decizia din 02 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de chemare în judecată depusă de Cristina Malearciuc și a fost admisă

cererea reconvențională înaintată de I.P. „Agenția Servicii Publice”, fiind anulat:

actul de căsătorie nr. 4052 din 07 septembrie 1982, pe numele lui Gheorghii

Donciu și Cristina Malearciuc; actul de divorț nr. 306 din 17 mai 1989, înregistrat

pe numele lui Gheorghii Donciu și Cristina Donciu (Malearciuc după divorț);

certificatul Seria xxxxx Nr xxxx eliberat la data de 17 mai 1989.

Reclamanta a afirmat că, în pofida faptului că la data de 07 septembrie 1982 a

încheiat căsătoria cu Gheorghii Donciu, cu intenția de a crea o familie, această

căsătorie a fost anulată prin hotărârea din 11 februarie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, din motive independente de voința sa.

O altă posibilitate de a obține actul ce ar certifica constatarea existenței

relației de căsătorie cu Gheorghii Donciu, până la data decesului ultimului, nu are.

La adresarea cererii Organului de Stare Civilă privind înregistrarea căsătoriei,

ambii au urmărit intenția încheierii unei căsătorii valabile cu producerea tuturor

consecințelor rezultate din încheierea căsătoriei, au fost de bună-credință, urmărind

intenția de a crea o familie. Împreună au depus declarația de căsătorie la organul de

stare civilă, au manifestat consimțămîntul reciproc, neviciat, exprimat personal și

necondiționat la întemeierea familiei. Încheierea căsătoriei s-a realizat în prezența

lor, a persoanei responsabile din cadrul organului de stare civilă, precum și a

oaspeților invitați la eveniment.

Reclamanta a reiterat că, din momentul înregistrării căsătoriei, au locuit

împreună și au dus o gospodărie comună până la încetarea din viață a lui Gheorghii

Donciu. Relația de căsătorie s-a bazat pe stimă și ajutor reciproc, obligații comune

de întreținere a familiei. Toate problemele vieții familiale se soluționau în comun,

în conformitate cu principiul egalității în relațiile familiale. Și-a onorat obligațiile

de întreținere, a avut grijă de soțul ei, de tratamentul acestuia până la încetarea din

viața, inclusiv de funeralii. Au fost o familie integră.

Acțiunea a fost înaintată pentru a fi examinată în procedură generală,

deoarece anterior au fost emise încheieri ale instanței, prin care i s-a explicat că

existând un litigiu de drept, cauza urmează a fi examinată în procedură

2

contencioasă generală. Căsătoria încheiată cu Gheorghii Donciu a fost declarată

nulă pe cale judiciară, deoarece ultimul nu avea înregistrată desfacerea primei

căsătorii la Organul de Stare Civilă. O altă posibilitate de a obține actul ce ar

certifica existența relației de căsătorie cu Gheorghii Donciu, până la decesul

acestuia, nu are.

Prin hotărârea din 25 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins ca neîntemeiată cererea depusă de Cristina Malearciuc împotriva lui

Alexei Donciu, intervenient accesoriu I.P. „Agenția Servicii Publice”, cu privire la

constatarea existenței relației de căsătorie între Cristina Malearciuc și Gheorghii

Donciu, cu recunoașterea calității de soț supraviețuitor pentru Cristina Malearciuc

după decesul lui Gheorghii Donciu.

În dezacord cu hotărârea primei instanței, Cristina Malearciuc a declarat apel.

Prin decizia din 26 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de Cristina Malearciuc și s-a menținut hotărârea din 25 noiembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În consolidarea soluției, instanța de apel verificând legalitatea hotărârii primei

instanțe în raport cu prevederile aplicabile la caz și criticile aduse în apel, a

constatat că instanța de judecată ierarhic inferioară, în mod just a ajuns la concluzia

netemeiniciei cererii depuse de Cristina Malearciuc. Instanța de fond examinând

prezenta cauză civilă a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, care urmează a fi

menținută.

Instanța de apel a reținut că, la data de 07 septembrie 1982, Cristina

Malearciuc a încheiat căsătoria cu Gheorghii Donciu, fapt ce se confirmă prin

copia Extrasului de pe actul de căsătorie xxxxx, eliberat la 24 noiembrie 2017

(f.d.12).

La xxxxx a decedat Gheorghii Donciu, fapt ce rezultă din certificatul de

deces, anexat la dosar (f.d.13).

După cum rezultă din decizia din 02 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

hotărârea din 11 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a anulat:

actul de căsătorie nr. 4052 din 07 septembrie 1982, înregistrat de OSC Chișinău, pe

numele Gheorghii Donciu și Cristina Malearciuc; actul de divorț nr. 306 din 17

mai 1989, înregistrat de OSC sect. Rîșcani Chișinău, pe numele lui Gheorghii

Donciu și Cristina Donciu (Malearciuc după divorț); certificatul xxxxx Nr xxxxx

eliberat la data de 17 mai 1989 (f.d.18).

Prin decizia din 02 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Cristina Malearciuc cu menținerea hotărârii din 11 februarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.14-29).

Drept temei de anulare a actelor de căsătorie și divorț menționate mai sus,

instanțele de judecată au reținut că la data de 25 mai 1975, Gheorghii Donciu a

încheiat căsătoria cu Prascovia Telpiz (f.d.14-29).

Iar pe actul de căsătorie nr.35 din 25 mai 1975, întocmit de Primăria Congaz,

r-nul Comrat, pe numele Gheorghii Donciu și Prascovia Donciu, nu se atestă

mențiune de desfacere a căsătoriei, nici de anulare a acesteia.

La fel, s-a mai reținut în actele judecătorești menționate supra că în fondul de

arhivă al registrelor de stare civilă din perioada anilor 1982 - 1984 nu a fost

identificat un act de divorț pe numele Gheorghii Donciu și Prascovia Donciu

(Telpiz) (f.d.14-29).

3

În acest aspect, a menționat că, art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă

prevede că, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o

cauză civilă soluționată anterior într-o instanță de drept comun sau instanță

specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi

dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la

care participă aceleași persoane. Principiul dat urmează a fi respectat pentru a nu

periclita situația raporturilor juridice examinate între aceleași părți în litigiile

anterioare.

Cu trimitere la prevederile art. 281 alin. (1), art. 281 alin. (2) lit. c), art. 284

alin. (1) lit.a),b),c) din Codul de procedură civilă, art.59 alin. (1) lit. a),b) din Legea

privind actele de stare civilă nr. 100 din 26 aprilie 2001, a menționat că anume

condiția pierderii integrale ori parțiale a registrelor de stare civilă, urmează a fi

aplicată, cu titlu de principiu, și la examinarea cauzelor privind constatarea faptului

înregistrării căsătoriei.

În baza art. 78 alin. (1) din Legea privind actele de stare civilă nr. 100 din 26

aprilie 2001, registrele de stare civilă se păstrează la organele de stare civilă timp

de 75 de ani. După expirarea acestui termen, ele se transmit Arhivei registrelor.

Art. 39 alin. (3) din Legea privind actele de stare civilă nr. 100 din 26 aprilie

2001 stipulează că, în cazul în care una dintre persoanele care s-au aflat în relații

de căsătorie consensuale până la 8 iulie 1944 a decedat sau a fost dată dispărută în

timpul războiului, căsătoria poate fi înregistrată numai pe baza unei hotărâri

judecătorești privind constatarea existenței unor asemenea relații între persoanele

respective, cu indicarea datei în care au început.

Prin urmare, instanța de fond just a reținut că, în susținerea pretențiilor

înaintate, petiționara a anexat: - adeverința eliberată de Î.M.G.F.L. nr.22 din

Chișinău în proces de insolvabilitate, potrivit căreia Cristina Malearciuc a locuit

împreună cu soțul Gheorghii Donciu din 1984 pînă la data decesului acestuia

(f.d.30); - adeverința eliberată de Î.M.G.F.L. nr.22 din Chișinău în proces de

insolvabilitate, potrivit căreia Cristina Malearciuc locuiește și are viza de reședință

pe adresa mun. Chișinău, str. xxxxx, nr.xxxxx, ap.xxxxx și achită toate serviciile

comunale (f.d.31); - extras din Registrul bunurilor imobile eliberat la 05.04.2016,

potrivit căruia la acea dată Malearciuc Cristina și Donciu Gheorghi figurau în

calitate de proprietari ai ap.xxxxx din mun. Chișinău, str. xxxxx, nr.xxxxx (f.d.32);

- certificat din 25 martie 2016 care confirmă că la privatizarea apartamentului din

mun. Chișinău, str. xxxxx, nr.xxxxx au participat Cristina Malearciuc și Gheorghii

Donciu (f.d.33);- poze (f.d.34-39).

Instanța de apel a considerat că prima instanță corect a menționat că

reclamanta Cristina Malearciuc nu a întrunit condițiile constatării pe cale

judecătorească a faptului înregistrării căsătoriei, deoarece la caz nu se atestă

nepăstrarea sau pierderea înscrisurilor, or, registrele corespunzătoare de stare civilă

s-au păstrat.

În circumstanțele expuse, instanța a constatat că, este absolut justă poziția

instanței de fond precum că înscrisurile prezentate nu ar putea face dovada

înregistrării căsătoriei dintre Cristina Malearciuc și Gheorghii Donciu la organele

competente.

Reiterând normele legal citate la prezenta speță, instanța de apel a reținut că

reclamanta Cristina Malearciuc nu ar fi întrunit nici cea de a doua condiție pentru

4

admiterea cererii, deoarece nu există alte înscrisuri prin care se poate face dovada

înregistrării căsătoriei respective.

Or, deși Cristina Malearciuc a solicitat constatarea faptului existenței relației

de căsătorie cu Gheorghii Donciu, pentru perioada 07 septembrie 1982, până la

data de 19 octombrie 2013, nu a prezentat probe care să demonstreze temeinicia

pretențiilor.

Mai mult, prin hotărârea din 11 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru și decizia din 02 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, se demonstrează

existența impedimentelor de a admite cererea reclamantei, deoarece în perioada

pentru care se solicită constatarea faptului existenței relației de căsătorie,

Gheorghii Donciu era căsătorit cu Prascovia Telpiz.

În consecință, instanța de apel a apreciat că pretențiile privind recunoașterea

calității de soț supraviețuitor pentru Cristina Malearciuc după decesul lui

Gheorghii Donciu, fiind pretenții subsecvente primelor just au fost respinse de

către instanța de fond, de asemenea, ca nefondate.

Este evident, că în cazul, în care instanța a ajuns la concluzia că, pretențiile

principale sunt nefondate în esența sa, atunci și pretențiile subsecvente sunt, de

asemenea, nefondate. Astfel, nu a găsit de cuviință să aducă mai multe argumente

sau să le examineze pe fiecare din ele, separat. Or, justificarea poziției instanței

asupra fiecărei pretenții subsecvente ar avea sens doar în cazul când pretențiile,

chiar și cele subsecvente, ar fi fost probate, pe când la caz, nu s-a adeverit faptul

existenței relațiilor de căsătorie între părți.

S-au respins argumentele avocatului Elena Buguța, în interesele Cristinei

Malearciuc, precum că în conținutul cererii de chemare în judecată nu s-a solicitat

constatarea înregistrării căsătoriei, dar s-a solicitat constatarea prin hotărâre

judecătorească a faptului existenței relației de căsătorie între cet. Cristina

Malearciuc și cet. Gheorghii Donciu, deoarece interpretează eronat normele de

drept și situația de fapt, iar soluția primei instanțe este rezultatul unei interpretări

corecte a normelor de drept material, cu aprecierea juridică cuvenită a probelor în

conformitate cu art.130 din Codul de procedură civilă și respectării prevederilor

art.121, art.122 din Codul de procedură civilă.

Instanța de apel a constatat că, argumentele invocate în cererea de apel, în

esența lor, sunt similare argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată,

care au fost deja supuse examinării și aprecierii juste de către instanța de fond,

fiindu-le oferite concluziile de rigoare, iar actele normative vizate au fost

interpretate și aplicate elocvent de instanța de fond prin prisma circumstanțelor

importante ale pricinii. Instanța de apel a notat că, reprezentantul apelantului nu a

invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării netemeiniciei hotărârii

instanței de fond.

La 29 martie 2023, prin intermediul poștei (f.d.209), Cristina Malearciuc,

reprezentată de avocatul Elena Buguța, a depus cerere de recurs împotriva deciziei

din 26 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată.

Totodată, a indicat despre existența temeiurilor de casare integrală a deciziei

instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece cauza în instanța de

5

apel a fost examinată în lipsa unui participant la proces, căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată.

În motivarea recursului, recurenta, prin prisma prevederilor art. 432 alin (2),

lit. a), c), alin.(3) lit.b), alin. (4) din Codul de procedură civilă, a invocat că, nici

instanța de fond, nici instanța de apel nu a aplicat legea care trebuie să fie aplicată,

au interpretat în mod eronat legea, au apreciat arbitrar probele, fiind comise erori

grave atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel ce au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, precum și cauza a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată.

Reiterând în esență circumstanțele redate în cererea de chemare în judecată, a

afirmat că, se simte nedreptățită, deoarece a încheiat un act juridic în fața

autorităților competente, iar apoi după 37 ani, aceleași autorități au solicitat pe cale

judiciară declararea nulă a actului juridic încheiat în fața autorităților competente.

Or, respectarea condițiilor de înregistrare a unei căsătorii pentru a fi considerată

valabil încheiată și pentru a produce efectele juridice ale unei căsătorii valabil

încheiate trebuia să revină în obligația OSC.

Recurenta a precizat că, în conținutul cererii de chemare în judecată nu s-a

solicitat constatarea înregistrării căsătoriei, dar s-a solicitat constatarea prin

hotărâre judecătorească a faptului existenței relației de căsătorie. Din analiza

materialelor dosarului, atât instanța de fond, cât și instanța de apel eronat au ajuns

la concluzia precum că nu se poate proba faptul înregistrării căsătoriei la organele

competente. Mai mult, în conținutul cererii de chemare în judecată solicitarea

înaintată nu este cu referire la prevederile art. 281 alin. (2) lit.c), dar vizează

constatarea existenței relației de căsătorie ca fiind alte fapte cu valoare juridică- art.

281 alin. (2) lit.n) din Codul de procedură civilă. La materialele dosarului este

anexat extrasul de pe actul de căsătorie Seria xxxxx eliberat de către Serviciul stare

civilă mun. Chișinău la data de 24 noiembrie 2017. Căsătoria încheiată între

Gheorghii Donciu și Prascovia Telpiz a fost desfăcută în temeiul hotărârii din 16

august 1982 a Judecătoriei Comrat, copia certificată a hotărârii fiind anexată la

cererea de recurs.

Totodată, a atenționat că nu s-a solicitat constatarea înregistrării căsătoriei,

dar constatarea evenimentelor ce au avut loc, și anume- constatarea faptului

existenței relației de căsătorie cu recunoașterea calității de soț supraviețuitor. În

sensul pct. 6 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 07 iulie

2008 privind practica judiciară cu privire la constatarea faptelor care au valoare

juridică și declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată, prin

imposibilitatea de a obține sau primi documentele care confirmă faptul care are

valoare juridică a cărui constatare o solicită petiționarul se înțelege fie lipsa ordinii

de înregistrare a faptului, fie nerespectarea regulilor de înregistrare a faptului și

imposibilitatea de a recurge la el în condiții concrete.

Referitor la judecarea cauzei în absența unui participant la proces, căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, a evidențiat că, deși a fost

citată în calitate de avocată, la începutul lunii decembrie 2022 pe portalul Curții de

Apel Chișinău la rubrica agenda ședințelor a fost plasată informația: - ședința nu a

avut loc, transmis cancelariei pentru redistribuire aleatorie, conform Dispoziției 45

privind componența colegiilor și constituirea completelor de judecată în cadrul

6

Curții de Apel Chișinău pentru anul 2023. A verificat portalul instanței, agenda

ședințelor Curții de Apel Chișinău inclusiv la data de 24, 25 ianuarie 2023, la data

de 26 ianuarie 2023 în cadrul căreia era plasată aceeași informație cu privire la

faptul că ședința de judecată nu va avea loc. În seara zilei de 26 ianuarie 2023 cu

intenția de a vedea data pentru care s-a dispus amânarea ședinței, a constatat faptul

că Curtea de Apel Chișinău a examinat cererea de apel depusă. Dovada probării că

pe portalul instanței, la agenda ședințelor Curții de Apel Chișinău opera informația

respectivă, se confirmă inclusiv prin faptul că la data de 26 ianuarie 2023, ora

17.59, era inclusiv aceeași informație precum că ședința nu a avut loc, transmis

cancelariei pentru redistribuire aleatorie, conform Dispoziției 45 privind

componența colegiilor și constituirea completelor de judecată în cadrul Curții de

Apel Chișinău pentru anul 2023. Principiul legalității este axul în jurul căruia

gravitează toate acțiunile, atât ale organelor publice, cât și ale instanței de judecată,

care trebuie să desfășoare orice acțiune în strictă conformitate cu prevederile legii

(Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 5 din 17 martie 2009).

CEDO statuează la art. 6 § 1 că, orice persoană are dreptul la judecarea în

mod echitabil [...] a cauzei sale, de către o instanță [...], care va hotărî [...] asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil [...].

Urmare a faptului că informația plasată pe portalul instanței, la agenda

ședințelor Curții de Apel Chișinău, pe parcursul perioadei decembrie 2022- 25 și

26 ianuarie 2023 a fost una ce a indus în eroare partea cu privire la ședința ce a

avut loc în data de 26 ianuarie 2023, în opinia recurentei, aceste circumstanțe cad

sub incidența prevederilor art. 432 alin. (3) lit.b) din Codul de procedură civilă.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 12 mai 2023 (f.d.213), a

fost expediată în adresa intimaților și a fost recepționată la 17 mai 2023 și la 25

mai 2023, conform avizelor de recepție (f.d.220-221).

La 07 iunie 2023, I.P. „Agenția Servicii Publice” a depus referință la cererea

de recurs, lăsând emiterea hotărârii la discreția instanței.

Intimatul nu a făcut uz de dreptul procedural și nu a depus referință la cererea

de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 26 ianuarie 2023, iar cererea de

recurs a fost depusă la 29 martie 2023, prin intermediul poștei (f.d.209).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei integrale a deciziei instanței de

apel către participanții la proces, la data de 17 februarie 2023, inclusiv avocatului

recurentei, prin intermediul poștei electronice (f.d.190). Astfel, recursul declarat

este în termen.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie

2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

7

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de Cristina Malearciuc, reprezentată de avocatul Elena

Buguța, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie

2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului declarat de Cristina Malearciuc, reprezentată

de avocatul Elena Buguța, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul inadmisibil, din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare

la data depunerii recursului, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să

declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat rezultă că, în motivarea recursului s-a invocat

temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin. (2) lit. a) și c) din Codul de

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând temeiurile de

drept prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. a), c) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data depunerii recursului, invocat de recurentă în sensul menționat

supra, și anume lit.a)- neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată; lit. c) –

interpretarea eronată a legii, nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la

aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma

juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

În ceea ce vizează alt temei invocat de recurentă, prevăzut de art.432 alin.(3)

lit.b) din Codul de procedură civilă, conform căruia se consideră că normele de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care cauza a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data

și ora ședinței de judecată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

menționează că, nu a fost confirmat aspectul dat.

8

În context, din materialele cauzei rezultă că, judecarea cauzei în ordine de

apel a fost stabilită pentru data de 13 octombrie 2022, ora 11:00, fiind expediată

citație apelantei Cristina Malearciuc la data de 12 august 2022, recepționată

conform avizului de recepție la 19 august 2022 (f.d.163-164), iar avocatului

apelantei, Elena Buguța, i-a fost expediată citația, prin intermediul poștei

electronice (f.d.162).

La data de 12 octombrie 2022, prin intermediul poștei electronice (f.d.167),

avocatul apelantei, Elena Buguța, a depus o cerere de amânare a ședinței de

judecată numită pentru data de 13 octombrie 2022, ora 11:00 (f.d.168), care s-a

admis, conform încheierii consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată din

13 octombrie 2022, fiind stabilită următoarea ședință de judecată pentru data de 26

ianuarie 2023, ora 10:00 (f.d.170).

Drept urmare, în adresa avocatului apelantei, Elena Buguța, i-a fost expediată

citația pentru ședința din data de 26 ianuarie 2023, ora 10:00, prin intermediul

poștei electronice, fiind recepționată, conform mențiunii (f.d.171).

Mai mult, în corespundere cu art. 102 alin. (41) din Codul de procedură civilă,

participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor

pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

La caz, instanța de apel a expediat citația părții apelante inclusiv pentru

ședința din data de 26 ianuarie 2023, ora 10:00, aspect detaliat supra.

În atare circumstanțe, decad argumentele părții recurente precum că,

informația plasată pe portalul instanței, la agenda ședințelor Curții de Apel

Chișinău, ar determina existența temeiului de admisibilitatea art.432 alin.(3) lit.b)

din Codul de procedură civilă, în situația în care instanța de apel și-a onorat

obligațiile de înștiințare inclusiv a apelantei și a avocatului acesteia.

De altfel, din același extras din agenda ședințelor Curții de Apel Chișinău,

accesat de avocatul recurentei la 26 ianuarie 2023, ora 17:59 și ora 18:02, anexat

de partea recurentă la cererea de recurs (f.d.203-206), reflectă expres rezultatul

ședinței de ședința de judecată din 13 octombrie 2022, ora 11:00, precum că

ședința amânată pentru data de 26 ianuarie 2023, ora 10:00 (f.d.204).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că, avocatul

apelantei a fost înștiințat pentru ședința din 26 ianuarie 2023, ora 10:00,

menționând despre recepționare.

În altă ordine de idei, rezultatul ședinței de judecată se plasează pe portalul

instanței doar ulterior desfășurării ședinței de judecată și nicidecum anterior

desfășurării acesteia. Astfel, argumentele avocatului recurentei privind

identificarea în agenda ședințelor Curții de Apel Chișinău că ședința nu va avea

loc, sunt neîntemeiate, în condițiile în care din același extras prezentat de partea

recurentă se atestă că rezultatul ședinței este plasat corespunzător ședințelor

stabilite și anume 13 octombrie 2022, ora 11:00 și 26 ianuarie 2023, ora 10:00.

Alegația avocatului recurentei referitor la faptul că, plasarea eronată a

informației la agenda ședințelor Curții de Apel Chișinău, pe parcursul perioadei

decembrie 2022- 25 și 26 ianuarie 2023, ar fi indus în eroare partea, nu este

relevantă, întrucât la caz s-au desfășurat doar două ședințe de judecată la 13

octombrie 2022, ora 11:00 și 26 ianuarie 2023, ora 10:00, cu plasarea rezultatului

pentru ședința din data corespunzătoare și nu anterior desfășurării acestora.

9

Plasare eronată a două rezultate pentru ședința din 26 ianuarie 2023, conform

extrasului din agenda ședințelor Curții de Apel Chișinău, prezentat la cererea de

recurs, nu justifică aplicabilitatea temeiului invocat, deoarece informația data a fost

accesată de către avocatul recurentei la data de 26 ianuarie 2023, ora 17:59 și ora

18:02, ulterior desfășurării ședinței de judecată din 26 ianuarie 2023, ora 10:00.

Mai mult, pe lângă faptul că ședința de judecată din 13 octombrie 2022, ora

11:00, a fost amânată la solicitarea avocatului Elena Buguța, fiind plasat

corespunzător pe portalul instanței rezultatul amânării, cu mențiunea ședința

amânată pentru data de 26 ianuarie 2023, ora 10:00, avocatului apelantei, Elena

Buguța, i-a fost expediată citația pentru ședința din data de 26 ianuarie 2023, ora

10:00, prin intermediul poștei electronice, fiind recepționată, conform mențiunii

(f.d.171).

În virtutea art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, actele procedurale

efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru

persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa

reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Drept urmare, nu a fost confirmată încălcarea normelor de drept procedural în

sensul pretins, în condițiile în care a fost respectată procedura de citare legală a

părții apelante/recurente.

În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea

de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt, în

esență, similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de

apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat de Cristina Malearciuc, reprezentată de avocatul Elena

Buguța, nu rezultă că instanța de apel a apreciat arbitrar probele, fiind un alt

argument invocat.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev

împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare

10

din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale

unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations

Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul declarat de Cristina Malearciuc, reprezentată de

avocatul Elena Buguța, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului

și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Cristina Malearciuc, reprezentată de avocatul Elena

Buguța, împotriva deciziei din 26 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

11