2ra-1079/22 — decăderea din drepturile părintești

2ra-1079/22 — decăderea din drepturile părintești (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1079/22

(2-19173601-01-2ra-08082022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Mardari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Dutca, D. Băbălău)

ÎNCHEIERE

26 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul recurentei

Cristina Popa, avocatul Liubomir Dudulica,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cristina Popa

împotriva lui Viorel Popa, intervenient accesoriu Direcția de ocrotire a drepturilor

copilului a sectorului Botanica, municipiul Chișinău cu privire la decăderea din

drepturile părintești,

împotriva deciziei din 19 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de reprezentantul apelantei Cristina Popa, avocatul

Liubomir Dudulica, a fost menținută hotărârea din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 29 octombrie 2019, Cristina Popa a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Viorel Popa cu privire la decăderea din drepturile părintești.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, a fost în relații de căsătorie cu

pârâtul Viorel Popa din 01 noiembrie 2008 până la 24 ianuarie 2019.

Din căsătoria lor au un copil minor, fiica XXXXX, născută la data de XXXXX,

care la moment se află la întreținerea mamei, Cristina Popa.

La data de 04 iulie 2018, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

menținută prin decizia din 24 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

acțiunea depusă de Cristina Popa împotriva lui Viorel Popa și a fost desfăcută căsătoria

dintre aceștia. Conform hotărârii menționate a fost dispusă încasarea de la pârâtul

Viorel Popa în beneficiul reclamantei Cristina Popa a pensiei de întreținere a copilului

minor, XXXXX, în mărime fixă de 2300 lei, lunar, începând cu data de 23 aprilie 2018

și până la atingerea vârstei majoratului.

Prin încheierea din 06 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

au fost aplicate măsuri de protecție a victimelor violenței în familie – Cristina Popa și

XXXXX împotriva agresorului Viorel Popa pe un termen de 90 zile.

Drept temei pentru emiterea încheierii a servit faptul că în privința lui Viorel

Popa a fost pornit un dosar penal, fiind învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 175 Codul penal - acțiuni perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa

cu certitudine că nu a împlinit vîrsta de 16 ani, constând în asistarea victimei XXXXX

1

la spectacole pornografice și în alte acțiuni cu caracter sexual.

De asemenea, a fost petrecută evaluarea psihologică a minorei XXXXX, fiind

întocmit Raportul de evaluare psihologică nr. 170 din 28 iunie 2018, și s-a constatat că

minora manifesta semne specifice copiilor victime ale abuzului sexual sau martori ai

unui act sexual în mediul în care a trăit. S-au constatat: trăiri de nesiguranță,

neîncredere în sine, tristețe adâncă, anxietate sporită, frică, rușine, contacte dificile cu

alte persoane, stare de neputință, închidere în sine, defense puternice manifestate prin

râs. S-a recomandat aflarea în atmosferă securizată atât în mediul intern, cât și extern,

asistență psihologică de lungă durată în vederea dobândirii rezistenței și imaginii de

sine, precum și diminuarea impactului evenimentului traumatic trăit.

Prin încheierea din 06 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-

a constatat cert că XXXXX și Cristina Popa sunt victime ale violenței fizice și

psihologice în familie, manifestată de către agresorul Viorel Popa.

La data de 12 decembrie 2018 a fost întocmit suplimentar un Raport de expertiză

judiciară psihologică nr. 17 cu concluzia că minora XXXXX manifesta semne

specifice copiilor victime ale abuzului sexual, acestea fiind: schimbarea bruscă a

dispoziției, tulburări de somn, comportament regresiv și evitant (evită să vorbească și

să-și amintească despre tata), autostigmatizare, culpabilizare, depresie, anxietate,

relații reduse cu grupul de colegi și incapacitatea de a-și face prieteni, autoagresiune

manifestată prin mușcarea și ruperea unghiilor, lipsa dorinței de a frecventa școala,

scăderea concentrației și atenției, nereușita școlară (aspectele ce se referă la școală s-

au manifestat în clasa întâi, imediat după evenimentele traumatizante suportate de

minoră). Alte semne ce atestă dezvoltarea stresului urmare a evenimentelor

traumatizante sunt: lipsa senzației de securitate, epuizare nervoasă, sentiment de

neputință, dezvoltarea unor mecanisme de apărare de lumea înconjurătoare,

suspiciozitate, ostilitate, disconfort emoțional, sentiment de inadecvare, stimă de sine

scăzută, sentiment de eșec, închidere în sine, exaltare, emotivitate, tensiune interioară,

căutarea susținerii și compasiunii de la persoanele apropiate.

Din relatările minorei XXXXX și a mamei Cristina Popa, precum și din analiza

materialelor dosarului s-au depistat următoarele forme de abuz sexual: participarea

involuntară a minorei la scenele sexuale ale tatălui cu alt bărbat, molestarea de natură

sexuală.

La fel, pe parcursul investigațiilor efectuate expertul a depistat și alte forme de

abuz exercitat de Viorel Popa asupra fiicei sale minore, XXXXX, acestea fiind fizic și

emoțional prin aplicarea loviturilor la fund, sperierea minorei, ridicarea vocii,

abordarea unui limbaj obscen cu prietenii săi în prezența minorei, neglijarea prin

lăsarea minorei fără supraveghere într-un centru comercial, precum și lăsarea minorei

fără supraveghere acasă și fumatul în prezența minorei cu expirarea fumului în direcția

ei. Reieșind din nivelul de dezvoltare psihică a minorei XXXXX, aceasta nu are

capacitatea de a conștientiza pe deplin esența acțiunilor de abuz sexual, precum și să

de-a declarații cu privire la aceasta. La minora XXXXX nu s-au depistat înclinație spre

fantazare și sugestibilitate sporită.

La fel, prin nota informativă nr. 231 din 12 decembrie 2018 emisă de Institutul

pentru Familie și Inițiative Sociale, se comunică că actualmente, minora XXXXX

beneficiază de servicii de consiliere psihologică drept urmare a adresării repetate din

luna martie a anului 2019, fiind realizate 2 ședințe de consiliere psihologică (în data de

12 martie 2019 și 02 aprilie 2019). Motivul invocat pentru reluarea ședințelor de

2

consiliere a fost intensificarea trăirilor psiho-emoționale negative observate de către

mama minorei, Cristina Popa.

La începutul activității cu psihologul Victoria Captari, au fost observate o serie

de comportamente printre care: agitație, disponibilitate redusă în comunicare, tendințe

agresive exprimate în timpul jocului (rupea picioarele păpușilor), un ton ridicat al

vocii, privire orientată în jos în momentul adresării întrebărilor de către psihologi și

refuzul de a participa la ședință în absența mamei. În urma observațiilor realizate în

timpul ședințelor de consiliere psihologică s-a constatat că minora manifesta labilitate

emoțională sporită și necesită intervenție psihoterapeutică specializată de lungă durată

cu implicarea după caz a persoanei de încredere (mama acesteia Cristina Popa).

A solicitat reclamanta Cristina Popa decăderea din drepturile părintești a

pârâtului Viorel Popa.

Prin hotărârea din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 26 octombrie 2021, avocatul

Liubomir Dudulica în interesele apelantei, Cristina Popa a depus cerere de apel

împotriva hotărârii din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii depuse.

Prin decizia din 19 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de reprezentantul apelantului Cristina Popa, avocatul Liubomir

Dudulica, a fost menținută hotărârea din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

Pentru a decide astfel, Colegiul a constatat că, prima instanță a determinat corect

raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei

au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere completă,

obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu

respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Analizând argumentele invocate în cererea de apel, în raport cu probele anexate

la dosar și prevederile legii, ce guvernează raportul litigios, instanța de apel a conchis

că, cererea de apel urmează a fi respinsă, cu menținerea hotărârii contestate, din

următoarele considerente.

La caz, Colegiul a statuat că, decăderea din drepturile părintești este o sancțiune

care poate fi aplicată față de părinții care din culpă gravă nu-și îndeplinesc obligațiunile

față de copil sau fac abuz de drepturile părintești. Având în vedere faptul că decăderea

din drepturile părintești este o sancțiune foarte drastică, ea necesită a fi aplicată față de

părinți numai după ce se va constata că, alte măsuri luate față de părinții ce nu-și

onorează obligațiile nu au dat nici un efect.

Totodată, conform art. 68 alin. (1)-(3) din Codul familiei, decăderea din

drepturile părintești are loc numai pe cale judecătorească. Acțiunea privind decăderea

din drepturile părintești poate fi pornită de celălalt părinte, tutorele copilului,

autoritatea tutelară locală/teritorială. Cererea privind decăderea din drepturile

părintești se examinează cu participarea obligatorie a autorității tutelare

locale/teritoriale.

Reieșind din cerințele art. 8 al Convenției internaționale cu privire la drepturile

copilului (Aderat prin Hot. Parl. nr. 408-XII din 12.12.90), și art. 60 din Codul familiei

al RM, părinții au dreptul și sunt obligați să-și educe copiii. În susținerea cerinței

3

privind decăderea din drepturile părintești, s-a invocat faptul că părinții pot fi decăzuți

din drepturile părintești dacă fac abuz de drepturile părintești, atentează la

inviolabilitatea sexuală a copilului, prin comportare amorală, influențează negativ

asupra copilului și dacă au săvârșit infracțiuni premeditate contra sănătății copiilor.

Subsecvent, instanța de apel a ținut să explice că abuzul de drepturile părintești

se exprimă prin exercitarea acestor drepturi în detrimentul copilului și poate fi

manifestat, de exemplu, prin crearea unor obstacole în procesul de instruire a copilului,

prin antrenarea copilului în acțiuni criminale. Decăderea din drepturile părintești ca

urmare a săvîrșirii infracțiunilor premeditate contra vieții și sănătății copiilor sau a

soțului poate avea loc numai în cazurile în care există o sentință judecătorească de

condamnare a părintelui în privința căruia se solicită decăderea din drepturile

părintești.

Avînd în vedere faptul că decăderea din drepturile părintești este o sancțiune

foarte drastică, ea necesită a fi aplicată față de părinți numai după ce se va constata că

alte măsuri luate față de părinții ce nu-și onorează obligațiile nu au dat nici un efect

(ex.: preîntîmpinarea părinților, atragerea la răspunderea contravențională în temeiul

art. 63 Cod contravențional).

Astfel, Colegiul a reținut că instanța de fond corect a remarcat reieșind din

probele anexate la dosar, că nu s-a demonstrat în mod cert faptul că pârâtul Viorel Popa

ar fi întreprins în mod intenționat acțiuni care atentează la inviolabilitatea sexuală a

copilului sau că prin comportamentul amoral a influențat negativ asupra copilului,

nefiind prezentate probe concludente din care ar reieși dincolo de orice dubiu rezonabil

existența unor fapte ilegale sau amorale săvârșite de pârâtul Viorel Popa.

Prin urmare, ce ține de cauza penală intentată în privința lui Viorel Popa pe

semnele infracțiunii prevăzute la art. 175 Cod penal, instanța de apel a apreciat acest

temei drept unul prematur pentru a fi reținut în susținerea cerinței privind decăderea

din drepturile părintești, or, persoana este prezumată nevinovată atîta timp cît vinovăția

sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de lege, într-un proces judiciar public, în

cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi

constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.

La fel, instanța de fond în mod just a punctat că argumentul despre faptul

imposibilității plecării peste hotarele țării și imposibilității perfectării actelor de

identitate, nu constituie temei de decădere din drepturile părintești, or, legislația

națională nu pune careva limitări la perfectarea actelor de identitate pentru copiii

minori, precum și nu condiționează plecarea peste hotarele țării cu existența acordului

celuilalt părinte, cu excepția cazului schimbării domiciliului peste hotarele țării, însă

acest fapt nu a fost invocat în ședință de judecată, precum și nu a fost probat nici într-

un mod, purtând un caracter pur declarativ.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, prima instanță just a remarcat că

reclamanta/apelantă Cristina Popa însăși a confirmat că o perioadă considerabilă de

timp nici ea, nici minora XXXXX nu au fost contactate de Viorel Popa.

Mai mult decât atât, și autoritatea publică Direcția pentru protecția drepturilor

copilului sectorul Botanica, mun. Chișinău în avizul concluzie a indicat că pârâtul

Viorel Popa anterior a solicitat stabilirea unui grafic de întrevederi cu copilul, dar la

data de 04 octombrie 2019, a declarat că solicită reexaminarea cererii după ce se va

expune instanța de judecată asupra cazului penal pe art. 175 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a statuat că este important a indica că dispozițiile art. 67

4

din Codul familiei, nu pot fi aplicate în mod automat, ci numai în urma unei examinări

multiaspectuale și complexe, pentru a stabili: dacă au fost săvârșite abateri grave de

către părinte, în privința persoanei copilului minor și dacă este în interesul superior al

copilului, aplicarea unei astfel de măsuri.

Ori, este cert că legăturile de familie pot fi destrămate doar în circumstanțe

excepționale și ca urmare, a celor relatate în ansamblu se atestă că temeiuri pentru

decăderea lui Viorel Popa din drepturile părintești asupra copilului minor, instanța de

apel nu a constatat, astfel, corect s-a dispus respingerea acțiunii date.

Din aceste considerente, Colegiul a concluzionat că, instanța de apel corect a

ajuns la concluzia de a respinge cererea de apel depusă de reprezentantul apelantei

Cristina Popa, avocatul Liubomir Dudulica și de a menține hotărârea din 15 octombrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 19 iulie 2022, reprezentantul recurentei Cristina Popa, avocatul Liubomir

Dudulica, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei din 19 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârii din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, remiterea

cauzei la rejudecare cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului depus, reprezentantul recurentei Cristina Popa,

avocatul Liubomir Dudulica, a indicat că atât instanța de fond cât și instanța de apel la

examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept procedural

și material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora le-

a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanța de apel

a normelor legale aplicabile speței.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 08 august 2022

(f.d. 168), instanța de recurs a comunicat intimaților recursul depus, informând despre

necesitatea depunerii referinței.

Prin referința depusă la 17 august 2022, reprezentantul intimatului Direcția

pentru protecția drepturilor copilului sectorul Botanica, mun. Chișinău, Silvia Marian,

a solicitat ca la pronunțarea deciziei să se țină cont în exclusivitate de interesul superior

al copilului.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 19 mai 2022, iar cererea de recurs a

fost depusă la 19 iulie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea prin intermediul oficiului poștal, a copiei

deciziei integrale participanților la proces la 26 mai 2022, conform scrisorii de însoțire

(f.d. 158). Astfel, cererea de recurs declarată este depusă în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de reprezentantul recurentei Cristina

Popa, avocatul Liubomir Dudulica, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

5

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, cererea de recurs declarată de reprezentantul

recurentei Cristina Popa, avocatul Liubomir Dudulica, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de prima instanță și instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

6

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera ca fiind inadmisibilă cererea de recurs declarată de reprezentantul recurentei

Cristina Popa, avocatul Liubomir Dudulica.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de reprezentantul recurentei Cristina

Popa, avocatul Liubomir Dudulica, împotriva deciziei din 19 mai 2022 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

7