2ra-1304/22 — decăderea din drepturile părintesti

2ra-1304/22 — decăderea din drepturile părintesti (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.2ra-1304/22

2-21043840-01-2ra-16092022

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud.: M. Frunze )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud.: N. Budăi, I. Dutca, D. Băbălău)

Î N C H E I E R E

02 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Patrașcu Cristina,

reprezentat de avocatul Burlaca Ștefan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Patrașcu

Cristina împotriva lui Novicov Serghei, intervenient accesoriu, Direcția pentru

Protecția Drepturilor Copilului sectorul Buiucani, mun. Chișinău cu privire la

decăderea din drepturi părintești,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2022, prin care s-a

respins apelul declarat de Patrașcu Cristina și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 10 noiembrie 2021,

c o n s t a t ă :

La 24 martie 2021, Patrașcu Cristina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Novicov Serghei, intervenient accesoriu, Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sectorul Buiucani, mun. Chișinău cu privire la decăderea

din drepturi părintești.

În motivare, a indicat că s-a aflat în relații de căsătorie cu Novicov Serghei.

În timpul căsătorie, s-a născut copilul comun XXX, XXX.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 05 decembrie

2017, s-a desfăcut căsătorirea și s-a stabilit domiciliului copilului XXX cu mama

acesteia Novicov Cristina.

După desfacerea căsătoriei, Novicov Serghei nu își îndeplinește obligațiile

părintești față de copilul minor comun, XXX, iar Patrașcu Cristina, rămâne a fi

unica persoană care își onorează obligațiile părintești și acordă grija, educația și

întreținerea necesară, pentru copilul comun.

Reclamanta a susținut că Novicov Serghei și-a dat acordul și a schimbat

numele minorei XXX în XXX.

Novicov Serghei nu a participat și nici nu participă la creșterea și

întreținerea copilului minor XXX, iar din cauza lipsei continue a acestuia din

1

Republica Moldova, precum și din cauza unui dezinteres pronunțat față de copilul

său, părțile litigante nu au reușit să negocieze încheierea unui contract de

întreținere.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 decembrie 2019

s-a dispus încasarea din contul lui Novicov Serghei în beneficiul Cristinei

Patrașcu, pentru întreținerea copilului minor XXX, suma de 2 000 lei lunar, până

la atingerea majoratului. Hotărârea a devenit irevocabilă prin neatacare.

Fiind intentată procedura de executare nu a fost posibilă încasarea nici a

unei sume, deși executorul judecătoresc a epuizat toate instrumentele legale,

avute la îndemână.

Reclamanta a invocat că Novicov Serghei manifestă un dezinteres total față

de soarta copilului său XXX, nu participă sub nici o formă, nici direct și nici

indirect la educația și întreținerea acesteia din urmă, inclusiv nu achită pensia de

întreținere.

La 28 iunie 2021, reprezentantul intervenientului accesoriu, Direcția pentru

Protecția Drepturilor Copilului sectorul Buiucani, mun. Chișinău, Bezușca Neli, a

depus avizul cu privire la decăderea din drepturi părintești a lui Serghei Novicov,

invocând că, Comisia din cadrul Direcției, s-a deplasat la adresa mun. Chișinău,

str. XXX nr. XXX, cu scopul de a examina condițiile sociale și de trai a familiei

Patrașcu.

În urma examinării condițiilor de trai și sociale mama Patrașcu Cristina

dispune de condiții foarte bune de trai, bază materială, abilități părintești de a se

ocupa de creșterea, întreținerea, educația și instruirea fiicei XXX.

Mama a relatat că de la vârsta de un an de zile crește de una singură copilul

și își onorează pe deplin obligațiunile părintești. Tata copilului Novicov Serghei,

din spuse este plecat peste hotarele tarii și se eschivează de la creșterea și

educația fiicei sale, nu menține nici o legătură cu copilul, nu achită pensie

alimentară, astfel neglijează obligațiunile părintești față de propriul copil.

Comisia din cadrul Direcției, s-a deplasat la adresa mun. Chișinău, str. XXX

nr. XXX, ap. XXX, cu scopul de a examina condițiile sociale și de trai a lui

Novicov Serghei, născut la XXX.

Evaluarea condițiilor sociale și de trai nu a fost posibilă, deoarece imobilul

era încuiat. Invitat tata Novicov Serghei, prin telegram telefonică, la 11 mai 2021,

în cadrul Direcției , din motive necunoscute nu s-a prezentat.

Direcția pentru protecția drepturilor copilului sect. Buiucani, solicită ca la

pronunțarea hotărârii să se țină cont în exclusivitate de interesul superior al

copilului XXX, născută la XXX.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 noiembrie 2021,

cererea de chemare în judecată înaintată de Cristina Patrașcu, s-a respins ca fiind

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta invocă drept

motiv al acțiunii, eschivarea pîrîtului Novicov Serghei de la exercitarea

obligațiilor părintești, deoarece ultimul nu se interesează de soarta copilului său

minor, manifestând un dezinteres total și nu achită pensia pentru întreținerea

copilului minor stabilită de către instanța de judecată.

2

Instanța de judecată a conchis că pentru decăderea din drepturile părintești

pe motivul eschivării de la exercitarea obligațiilor părintești este necesară

existența unor probe, iar argumentele reclamantei invocate în conținutul cererii de

chemare în judecată nu au fost probate prin circumstanțe concrete sau careva acte

de constatare precum că pârâtul acționează cu rea intenție.

Decizia de a suspenda sau suprima relațiile între un copil și părinții săi

trebuie să se supună, în orice ipoteză, principiului proporționalității și poate fi

luată numai în cazuri ce ating un nivel suficient de gravitate.

Astfel, măsurile privind privarea totală a unui părinte de drepturile sale

parentale nu pot fi aplicate decât în circumstanțe excepționale și nu pot fi

justificate decât dacă ele sunt inspirate dintr-o exigență primordială ce privește

interesul suprem al copilului.

Instanța a reținut că deși sânt înregistrate datorii la plata pensiei pentru

întreținerea copilului minor, formată în urma neexecutării hotărârii judecătorești

din 17 decembrie 2019, totuși acest fapt nu poate servi un temei de admitere a

acțiunii, nefiind demonstrat faptul că pârâtul cunoaște despre intentarea

procedurii de executare.

La materialele cauzei nu se regăsesc acte ce ar permite stabilirea stării

materiale în care se află părintele vizat, și astfel, nu este probat faptul eschivării

pârâtului cu rea-credință, inclusiv cu viclenie, de la plata pensiei de întreținere.

Instanța de judecată a considerat că nu există nici un motiv întemeiat pentru

al decădea din drepturile părintești pe Novicov Serghei, pe temeiurile de drept

invocate de către reclamantă. Încredințarea copilului minor către unul dintre

părinți, nu trebuie să echivaleze cu decăderea celuilalt părinte din drepturile

părintești, în cazul apariției unor circumstanțe în exercitarea egală a obligațiunilor

părintești, ci trebuie să existe un just echilibru în exercitarea puterii părintești

asupra copilului, deoarece este în interesul copilului ca acesta să poată în mod

real și efectiv să păstreze legături personale cu celălalt părinte, dar și alte rude pe

linia maternă și paternă.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 30 noiembrie 2021, avocatul

Burlaca Ștefan, în interesele apelantului Patrașcu Cristina a declarat apel

împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 noiembrie 2021,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond ca fiind

neîntemeiată și ilegală, cu emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii

integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2022, s-a respins apelul

declarat de avocatul Burlaca Ștefan, în interesele apelantului Patrașcu Cristina și

s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 noiembrie

2021.

La 02 septembrie 2022, Patrașcu Cristina, reprezentat de avocatul Burlaca

Ștefan a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 mai

2022, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivare a invocat că soluția instanțelor investite cu judecarea fondului

este una greșită.

3

Recurenta a susținut că concluzia instanței precum că nu au fost prezentat

probe în sensul art. 118 alin.(1) din Codul de procedură civilă este eronată.

La materialele dosarului a fost prezentată informație precum că executorul

judecătoresc a întreprins măsuri suficiente în vederea posibilității executării

documentului executoriu și locul aflării lui Novicov Serghei.

Instanța nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, concluziile instanței fiind în contradicție cu circumstanțele

acțiunii.

Decizia instanței de apel nu conține nici o apreciere, ce ar determina

definitiv și incontestabil certitudinea adoptării soluției.

Examinând cauza instanțele inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, nu au constatat corect natura raporturilor juridice aferente situației de

caz.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs reține că

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 26 mai 2022.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de comunicare de la fila dosarului 108 instanța de apel a

expediat părților decizi motivată la 15 iunie 2022, însă la materialele dosarului

lipsește dovada recepționării decizie. În astfel de circumstanțe instanța de recurs

va considera că recursul depus la 02 septembrie 2022, se încadrează în

prevederile art.434 Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 16 septembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de

la data primirii scrisorii, însă corespondența s-a returnat instanței cu mențiunea

nereclamant (f.d.117).

Până la data examinării referinței, intimatul nu a manifestat opțiunea de a

depune referință.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și

de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

4

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume

dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în

mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de

procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acest este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și

nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o

referire cu privire la fondul recursului.

5

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Patrașcu Cristina,

reprezentat de avocatul Burlaca Ștefan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Patrașcu Cristina, reprezentat de

avocatul Burlaca Ștefan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători

Galina Stratulat

Victor Burduh

6