2ra-1264/23 — anularea certificatului de mostenitor legal

2ra-1264/23 — anularea certificatului de mostenitor legal (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Alexei Șevcenco,

reprezentat de avocatul Dorin Cojocaru,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Alexei Șevcenco împotriva Larisei Danilcic, notarului Diana Bloșenco cu

privire la anularea certificatului de moștenitor legal,

împotriva deciziei din 03 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-1264/23

NR. PIGD 2-22027912-01-2ra-05092023)

Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.

Invocarea declarativă a prevederilor art.432 alin.(2) lit. a),c) din Codul de

procedură civilă la caz nu constituie temei de admisibilitate a recursului. Nu s-

a constatat aprecierea arbitrară a probelor. Prejudiciul moral, stabilit prin

hotărâre judecătorească, constituie „un bun” și creanța poate fi transmisă prin

succesiune.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. N. Moldovanu,

Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Panov, A. Braga, V. Mihaila

16 octombrie 2024

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Alexei

Șevcenco, reprezentat de avocatul Dorin Cojocaru,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Mariana Ursachi, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva Larisei Danilcic și notarului Diana Bloșenco, solicitând

recunoașterea nulă a certificatului de moștenitor legal nr.1767 din 10 aprilie

2019, eliberat Larisei Danilcic de către notarul Diana Bloșenco.

a fost implicat într-un accident rutier, în rezultatul căruia au avut de suferit

Vladimir Danilcic (leziuni grave), soția lui – pârâta Larisa Danilcic (leziuni

medii) și Natalia Ciubuc (leziuni medii). Prin sentința din 02 iulie 2010 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, menținută prin decizia din 08

noiembrie 2011 a Curții Supreme de Justiție, a fost încetată cauza penală în

care a fost învinuit în baza art.264 alin.(3) lit.a) din Codul penal, în temeiul

art.1 din Legea privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008 - Anul

Tineretului. S-a încasat de la Alexei Șevcenco în folosul lui Vladimir

Danilcic - 950 000 de lei, Larisei Danilcic - 50 000 de lei și Nataliei Ciubuc

- 300 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat în urma accidentului

rutier. La fel, din contul C.A. „Moldasig” s-a încasat în beneficiul părților

vătămate prejudiciul material suportat în rezultatul accidentului de

aproximativ 687 010 lei.

familie) și în lipsă de surse financiare, nu a avut posibilitate să plătească

părților vătămate sumele enorme adjudecate pentru prejudiciul moral

suportat. Din cauza situației materiale precare, a fost nevoit să plece din

Republica Moldova în căutarea unui loc de muncă în străinătate.

fost chemat în judecată de către Larisa Danilcic și Natalia Ciubuc, care au

pretins încasarea sumei totale de 1 300 000 de lei (echivalentul în euro),

adjudecată prin sentința din 02 iulie 2010 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, menținută prin decizia din 08 noiembrie 2011 a Curții Supreme de

Justiție, cu titlu de prejudiciu moral în urma accidentului rutier din 15

octombrie 2006.

prezentat instanței germane certificatul de moștenitor legal nr.1767 din 10

1

aprilie 2019, eliberat de notarul Diana Bloșenco, conform căruia după

decesul lui Vladimir Danilcic, survenit la xxxxx, dreptul de creanță privind

încasarea prejudiciului moral de 950 000 de lei, s-a transmis prin moștenire

Larisei Danilcic, soția lui Vladimir Danilcic.

moștenitor nr.1767 din 10 aprilie 2019, pornind în special de la chestiunea

dacă legislația Republicii Moldova permite ca creanțele de această natură să

fie transmise prin moștenire. Pentru a înlătura dubiile apărute, la 10 iulie

2019 instanța a dispus Institutului pentru Dreptul Europei de Est (Institut für

Ostrecht, München) expunerea unei opinii legale în acest sens. La 08 iulie

2020, expertul desemnat a prezentat instanței concluziile asupra întrebărilor

formulate, însă instanța germană a considerat insuficiente informațiile oferite

de expert pentru a da apreciere corespunzătoare certificatului de moștenitor

disputat. Iar pentru luna martie, instanța germană a stabilit ședința de audiere

a expertului pe marginea opiniei legale prezentate.

aprilie 2019 este determinantă pentru justa soluționare a procesului judiciar

intentat de pârâta Larisa Danilcic împotriva sa în Republica Federală

Germană. Totodată, a considerat că acest act juridic a fost emis cu încălcarea

prevederilor legislației Republicii Moldova ce guvernau raporturile de

succesiune la momentul decesului lui Vladimir Danilcic, xxxxx. Astfel, a

înaintat prezenta acțiune în instanța națională pentru a constata în mod

judiciar nulitatea absolută a certificatului de moștenitor.

2018 privind modernizarea Codului civil și modificarea unor acte legislative

(în vigoare din 01 martie 2019), dispozițiile cărții a patra („Moștenirea”) din

Codul civil în redacția introdusă prin Legea nr.133/2018 se aplică moștenirii

persoanelor care au decedat la data de 01 martie 2019 sau după data

respectivă. Potrivit art.96 alin.(2) din Legea nr.246 din 15 noiembrie 2018

privind procedura notarială (în vigoare din 01 martie 2019), succesiunilor

deschise până la intrarea în vigoarea a prezentei legi se vor aplica

reglementările legislației în vigoare la momentul deschiderii succesiunii.

Luând în considerare că Vladimir Danilcic a decedat până la data 01 martie

2019, devoluțiunea patrimoniului succesoral către moștenitorii defunctului

se supune dispozițiilor Codului civil, în special cărții a patra - „Dreptul

succesoral”, în vigoare la momentul deschiderii succesiunii – xxxxx, adică

în redacția de până la modificările operate prin Legea nr.133/2018.

rezultă că pentru a atesta calitatea de moștenitor legal a soției defunctului

Vladimir Danilcic - pârâta Larisa Danilcic, notarul a indicat dispozițiile

art.1500 din Codul civil, clasele și cercul de moștenitori în cazul succesiunii

legale, aplicate conform reglementărilor de până la intrarea în vigoare a Legii

nr.133/2018 privind modernizarea Codului civil, 01 martie 2019. Deși pentru

2

determinarea patrimoniului succesoral al defunctului care putea fi transmis

prin moștenire și pentru care putea fi eliberat certificat de moștenitor, notarul

la fel trebuia să se conducă de reglementările în vigoare la momentul

deschiderii succesiunii (xxxxx), ultimul a încălcat dispozițiile imperative ale

legii aplicabile (Codul civil în redacția de până la 01 martie 2019) și, în

consecință, ilegal a inclus în componența masei succesorale transmise pârâtei

Larisa Danilcic dreptul de creanță al defunctului constând din încasarea din

contul său a prejudiciului moral de 950 000 de lei cauzat în urma accidentului

rutier din 15 octombrie 2006. Cu trimitere la prevederile art. 556 alin.(4),

art.664 alin.(2), art.1446 din Codul civil, în vigoare până la 01 martie 2019,

a menționat că creanța constituită din despăgubirea în bani pentru prejudiciul

moral în cazul vătămării integrității corporale sau al altei vătămări a sănătății,

cum este cea atribuită defunctului în urma accidentului rutier din 15

octombrie 2006, reprezintă un drept patrimonial legat în mod inseparabil de

persoana defunctului și, prin urmare, nu putea fi inclusă în patrimoniul

succesoral transmis pârâtei în baza certificatului de moștenitor nr.1767 din

10 aprilie 2019.

prejudiciu material, în care dreptul la creanță rezultat din daune poate fi

transmis pe calea moștenirii legale ori testamentare, în ce privește dreptul

rezultat din vătămările aduse personalității morale, transmisibilitatea

succesorală a unei asemenea creanțe (fie chiar și certă, lichidă, exigibilă,

stabilită prin hotărîre judecătorească) nu era admisă conform reglementărilor

care guvernau devoluțiunea succesorală la data decesului lui Vladimir

Danilcic (xxxxx), dat fiind caracterul strict personal al acestui drept al

creditorului. Practica judiciară relevantă aprecia ca fiind nejustificat faptul

ca moștenitorii unui creditor-victima vătămărilor aduse personalității

morale, să poată pretinde, în profitul lor personal, prețul suferințelor fizice

sau psihice îndurate de predecesorul lor. O abordare diferită asupra

incesibilității dreptului la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor

personale nepatrimoniale a fost introdusă doar odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr.133 din 15 noiembrie 2018 privind modernizarea Codului civil (i.e.

01 martie 2019).

Codul civil (redacția din 01 martie 2019), reclamantul a susținut că această

excepție de la incesibilitatea drepturilor nepatrimoniale putea fi aplicată doar

devoluțiunilor succesorale deschise la 01 martie 2019 sau după data

respectivă, în virtutea în art.45.-(1) din Legea nr.133 din 15 noiembrie 2018

și art.96 alin.(2) din Legea nr.246 din 15 noiembrie 2018, însă nicidecum nu

poate fi aplicată pentru cazul lui Vladimir Danilcic, decedat la xxxxx.

Notarul a eliberat pârâtei Larisa Danilcic certificatul de moștenitor nr.1767

din 10 aprilie 2019 cu încălcarea dispozițiilor legale imperative ce guvernau

raporturile de moștenire după decesul lui Vladimir Danilcic. Drept urmare,

certificatul de moștenitor nr.1767 din 10 aprilie 2019 a fost emis cu

3

încălcarea normelor imperative vizând inadmisibilitatea transmiterii prin

moștenire a drepturilor și obligațiilor cu caracter personal și a considerat

necesară intervenția instanței de judecată pentru constatarea nulității

absolute a acestui act juridic.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Alexei Șevcenco împotriva Larisei Danilcic și notarului Diana Bloșenco cu

privire la anularea certificatului de moștenitor legal.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Dorin Cojocaru, a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 21 octombrie

2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului,

casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri de

admitere a cererii de chemare în judecată.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

cererea de apel depusă de Alexei Șevcenco și s-a menținut hotărârea din 21

octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

primei instanțe în raport cu prevederile aplicabile la caz și criticile aduse în

apel, instanța de apel constată că instanța de judecată ierarhic inferioară

corect a ajuns la concluzia netemeiniciei cerințelor reclamantului Alexei

Șevcenco.

Buiucani, mun. Chișinău, intrară în vigoare la 08 noiembrie 2011, familiei

Danilcic (părți vătămate-creditori, în cauza penală) le-au fost eliberate 2

titluri executorii nr.1-34/10, emise la 01 decembrie 2011 privind încasarea

de la Alexei Șevcenco în folosul lui Vladimir Danilcic a sumei de 950 000

de lei (f.d.72) și, respectiv, în folosul Larisei Danilcic a sumei de 50 000 de

lei, cu titlu de prejudiciu moral, în urma accidentului rutier din 15 octombrie

judecătoresc, Olga Ciubotaru, nr.080-77/2013 din 11 aprilie 2013 a fost

primită spre executare și intentată procedura de executare cu privire la

executarea a 2 (două) documente executorii nr.1-34/10, eliberate de către

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău (în privința a 2 (doi) creditori: soții

Vladimir Danilcic și Larisa Danilcic (la caz pârâtă), cât și i-a fost stabilit un

termen debitorului Alexei Șevcenco (la caz reclamant) de 15 zile de

executare benevolă a titlurilor executorii menționate supra, cu obligarea

părților procedurii de executare de a se prezenta la sediul executorului

judecătoresc la 25 aprilie 2013, ora 10.00.

4

Șevcenco, fiind dintr-o familie nevoiașă (existența a 9 copii în familie) și în

lipsă de surse financiare, nu a fost în stare să plătească părților vătămate

sumele adjudecate pentru prejudiciul moral suportat, or, invocând situația

materială precară, pe parcurs a fost nevoit să plece din Republica Moldova

în căutarea unui loc de muncă în străinătate.

768/2017, din 18 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, Alexei

Șevcenco a fost recunoscut vinovat în comiterea contravențiilor prevăzute de

art.318 alin.(1) din Codul contravențional, neexecutarea intenționată sau

eschivarea de la executare a hotărârii instanței de judecată ori a documentului

executoriu, art.319 alin.(1) din Codul contravențional, acțiunile (inacțiunile)

persoanelor care, fără motive întemeiate, nu îndeplinesc cerințele

executorului judecătoresc în cadrul procedurii de executare sau împiedică

executarea documentului executoriu, iar prin concurs de contravenții, în

temeiul art.44 din Codul contravențional, i-a fost aplicată sancțiunea

definitivă - amenda de 50 unități convenționale, în mărime de 2 500 de lei

(f.d.14-16).

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, Alexei Șevcenco a fost recunoscut

vinovat în comiterea contravențiilor prevăzute de art.318 alin.(1) din Codul

contravențional, neexecutarea intenționată sau eschivarea de la executare a

hotărârii instanței de judecată ori a documentului executoriu, art.319 alin.(1)

din Codul contravențional, acțiunile (inacțiunile) persoanelor care, fără

motive întemeiate, nu îndeplinesc cerințele executorului judecătoresc în

cadrul procedurii de executare sau împiedică executarea documentului

executoriu, iar pentru concurs de contravenții, prin cumulul sancțiunilor

aplicate în limitele stabilite de articolul care prevede sancțiunea mai gravă,

în temeiul art.44 alin.(2) din Codul contravențional, i-a fost aplicată

sancțiunea definitivă, în formă de amenda de 60 unități convenționale, ce

constituie 3 000 de lei (f.d.17-19).

Alexei Șevcenco, încriminându-i-se săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.320 alin.(1) din Codul penal, și anume neexecutarea intenționată sau

eschivarea de la executare a hotărârii instanței de judecată, dacă aceasta a

fost comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale (f.d.20).

succesor) a depus o acțiune în instanța de judecată din regiunea Koln

(Germania) în scopul încasării din contul lui Alexei Șevcenco a prejudiciului

stabilit prin titlul executoriu nr.1-34/2010 din 02 iulie 2010.

moștenitor legal nr.1767 din 10 aprilie 2019, eliberat de notarul Diana

5

Bloșenco, din care rezultă că, notarul Diana Bloșenco, în temeiul art.1500

din Codul civil al Republicii Moldova, a atestat că moștenitor al averii lui

Vladimir Danilcic, decedat la xxxxx, este soția defunctului - Larisa Danilcic,

or, patrimoniul succesoral pentru care s-a eliberat prezentul certificat constă

din dreptul de creanță ce constă din încasarea prejudiciului moral în valoare

de 950 000 de lei de la Șevcenco Alexei Iurie, ce rezultă din sentința din 02

iulie 2010 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, Republica Moldova,

dosar nr.1-34/2010, intrată în vigoare la 08 noiembrie 2011 în baza deciziei

Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, titlu executoriu în numele

Republicii Moldova în cauza penală din 01 decembrie 2011.

judecată din regiunea Koln (Germania), la 10 iulie 2019 a dispus Institutului

pentru Dreptul Europei de Est (Institut für Ostrecht, München) expunerea

unei opinii legale în acest sens, cu expunerea unei analize juridice (referitor

la faptul dacă Larisa Danilcic ar fi fost în drept să moștenească patrimoniul

succesoral - și anume dreptul de creanță ce constă din încasarea prejudiciului

moral în valoare de 950 000 de lei).

moștenitor nr.1767 din 10 aprilie 2019 este un act juridic care s-a emis cu

încălcarea prevederilor legislației Republicii Moldova ce guvernau

raporturile de succesiune la momentul decesului lui Vladimir Danilcic

(decedat la xxxxx), a considerat necesară înaintarea prezentei acțiuni pentru

a-l supune examinării în instanța națională și a constata în mod judiciar

nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.1767 din 10 aprilie 2019.

modificărilor introduse prin Lege nr. 133 din 15 noiembrie 2018 privind

modernizarea Codului civil și modificarea unor acte legislative, în vigoare

din 01 martie 2019), rezultă că moștenirea reprezintă transmiterea

patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane

în viață. Prin urmare, normele care guvernează instituția moștenirii sunt

aplicabile numai în cazul morții unei persoane fizice (dar nu și în cazul

încetării existenței unei persoane juridice). Anume prin „moștenire”, se sting

drepturile și obligațiile unei persoane, cauzată de moartea ultimei și nașterea

unor drepturi sau obligații similare, prin conținutul lor sau a unor drepturi și

obligații analogice în activul și pasivul persoanelor recunoscute de lege sau

testament în calitate de moștenitori. „A moșteni” sau „a succede” înseamnă

a lua locul unei alte persoane. Astfel, pe lângă noțiunea de „moștenire”, în

mod frecvent, se utilizează și așa noțiuni, cum ar fi: „succesiune” sau

„ereditate”. Noțiunea de „succesiune” are un înțeles mai larg decât

„moștenire” sau „ereditate”. Prin „succesiune” se înțelege orice transmisiune

de drepturi de la o persoană la alta, fie prin acte încheiate între vii, fie pentru

cauză de moarte. Iar prin „moștenire” se mai desemnează și patrimoniul care

se transmite după moartea unei persoane. Instituția moștenirii este intim

legată de instituția proprietății și constituie unul din modurile de dobândire

6

a proprietății. Persoana fizică decedată, deci cel care lasă moștenirea se mai

numește - defunct sau „de cujus”, prescurtare a formulei romane „is de cijus

succesione agitur”. Se mai utilizează și termenul de „autor”, iar în cazul

moștenirii testamentare cel care dispune de patrimoniul său prin testament

se numește „testator”. Cel care lasă moștenirea poate fi orice persoană fizică,

indiferent de capacitatea de exercițiu ale acesteia.

totalității de bunuri, și drepturi (după caz obligații) patrimoniale, cu un

conținut economic evaluabil în bani, care aparținea defunctului. Obiectul

transmisiunii succesorale îl constituie patrimoniul persoanei fizice decedate,

privit ca o universalitate juridică. Cu alte cuvinte, obiectul transmisiunii

succesorale îl constituie totalitatea drepturilor și obligațiilor, care au valoare

economică și au aparținut celui care lasă moștenirea. Și întrucât patrimoniul

celui care lasă moștenirea este privit ca un tot unitar, rezultă că și moștenirea

este, în principiu, unitară. Prin urmare, transmisiunea succesorală este

guvernată de aceleași norme juridice, fără a se face deosebire între bunurile

succesorale după natura și originea lor.

alin. (1), art.284 alin.(1)-(2) din Codul civil (în redacția în vigoare pînă la 01

martie 2019).

ansamblul drepturilor și obligațiilor unei persoane, care au sau reprezintă o

valoare pecuniară, adică se pot evalua în bani. Patrimoniul îmbracă două

forme: economic și juridic. În sensul economic, patrimoniul desemnează

totalitatea bunurilor ce constituie averea unei persoane, iar în sens juridic,

patrimoniul desemnează totalitatea drepturilor și obligațiilor cu conținut

economic, evaluate în bani, care aparțin persoanei. Din definiția

patrimoniului, rezultă că acesta cuprinde două elemente: activul patrimonial

și pasivul patrimonial. Unde drepturile patrimoniale formează latura activă a

patrimoniului, iar obligațiile patrimoniale formează latura pasivă a acestuia.

Latura activă (activul patrimonial) cuprinde drepturile subiective civile, cu

valoare economică, evaluabile în bani, care pot fi și drepturi reale, precum

dreptul de proprietate și dezmembrămintele acestuia și drepturile de creanță

(drepturi personale) cum sunt: dreptul de a folosi bunul închiriat și dreptul

de a primi chirie pentru bunul închiriat, dreptul la restituirea sumelor

împrumutate.

nepatrimoniale, din conținutul Codului Civil (pînă la modernizare) se

înțelege că deși ele sunt excluse din patrimoniul unei persoane, ele pot face

parte din patrimoniu atunci când, prin încălcarea lor, se cauzează un

prejudiciu ca urmare a vătămării acestor drepturi și se dă naștere dreptului

de a pretinde o reparație pecuniară. Acest drept la despăgubire, ca drept de

creanță împotriva autorului faptei ilicite, în cuantumul stabilit de părți sau de

7

instanță, face parte din patrimoniul persoanei vătămate, fiind evaluabil în

bani. Iar încălcarea dreptului personal nepatrimonial care nu face parte din

patrimoniul persoanei, constituie situația pentru nașterea dreptului

patrimonial la o reparație pecuniară pentru prejudiciul creat persoanei

vătămate în cadrul răspunderii civile delictuale, drept care prin natura sa

patrimonială va fi inclus în patrimoniul persoanei vătămate.

îndelungat la executate (din 11 aprilie 2013) la obiectul litigiului, instanța de

fond corect a reținut că Vladimir Danilcic (fiind în viață la acel moment) a

devenit deja creditor în raport cu Alexei Șevcenco - care este debitor în

raportul juridic privind încasarea prejudiciului moral și a fost intentată

procedură de executare (din 11 aprilie 2013). Titlul executoriu nu se execută

de aproape 10 ani, perioadă în care partea vătămată Vladimir Danilcic a

decedat (la xxxxx), iar reclamantul Alexei Șevcenco a fost tras de

nenumărate ori la răspundere contravențională și emisă ordonanță de punere

sub învinuire pe art.320 alin.(1) din Codul penal pentru neexecutarea

intenționată sau eschivarea de la executarea titlului executoriu.

a dobândit dreptul de creanță în baza certificatului de moștenitor legal

nr.1767 din 10 aprilie 2019, eliberat de notarul Diana Bloșenco, ce constă

din încasarea prejudiciului moral în valoare de 950 000 de lei de la Alexei

Șevcenco, care rezultă din sentința din 02 iulie 2010 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău, Republica Moldova, dosar nr.1-34/2010, intrată în vigoare la

08 noiembrie 2011, în baza deciziei Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova, titlu executoriu în numele Republicii Moldova în cauza penală din

01 decembrie 2011.

obligația se stinge expres și necondiționat prin decesul creditorului atunci

când din conținutul obligației rezultă că executarea este destinată personal

creditorului ori are un caracter strict personal, instanța de apel a reținut că nu

există o normă legală care să prevadă că un asemenea „drept de creanță”

încetează prin decesul creditorului, or, pentru a opera norma ce se conține în

art.664 alin.(2) din Codul civil, este necesară o prevedere legală expresă care

ar stipula cert că dreptul de creanță de a încasa despăgubirea pentru

prejudiciul moral se stinge prin decesul creditorului, dacă executarea îi este

destinată personal sau dacă este legată în alt mod de persoana creditorului.

care constă din dreptul de creanță privind încasarea prejudiciului moral în

valoare de 950 000 de lei (creanță evaluată deja în bani) și nicidecum ultima

nu a dobândit dreptul de a cere repararea prejudiciului moral.

la 01 martie 2019) rezultă că obligația se stinge în cazul în care are un

caracter strict personal-calități personale (intuiti personae), adică are ca

8

obiect prestații a căror îndeplinire face apel la aptitudinile, deprinderea,

experiența sau alte însușiri ale debitorului, cum ar fi, de exemplu: obligația

unui pictor, cunoscut și apreciat de creditor pentru valoarea artistică a

lucrărilor sale, de a executa un tablou în baza convenției încheiate cu

creditorul. Iată în așa caz, este evident că, asemenea obligații nu pot fi

executate, decât de către debitor, astfel încât decesul acestuia face imposibilă

executarea corespunzătoare a obligației, or, prevederile acestei norme sunt

străine speței în cauză.

Daniliuc a decedat până la data 01 martie 2019, se conchide că devoluțiunea

patrimoniului succesoral către moștenitorii defunctului se supune

dispozițiilor Codului Civil, în special cărții a patra - Dreptul succesoral, în

vigoare la momentul deschiderii succesiunii-xxxxx, adică în redacția de până

la modificările operate prin Legea nr. 133/2018, instanța de apel a reținut că

speței sunt aplicabile prevederile Codului civil (până la intervenirea

modificărilor introduse prin Lege nr. 133 din 15 noiembrie 2018 privind

modernizarea Codului civil și modificarea unor acte legislative, în vigoare

din 01 martie 2019), la data decesului lui Vladimir Danilcic.

certificatul de moștenitor nr. 1767 din 10 aprilie 2019 a fost emis cu

încălcarea normelor imperative vizând inadmisibilitatea transmiterii prin

moștenire a drepturilor și obligațiilor cu caracter personal, deoarece titlul

executoriu prin care a fost evaluat economic prejudiciul moral a lui Vladimir

Danilcic, formează patrimoniul defunctului în sensul juridic, ori altfel spus -

dreptul lui Vladimir Danilcic de a încasa din contul lui Alexei Șevcenco a

prejudiciului moral în valoare de 950 000 de lei, este un drept patrimonial,

transmisibil prin succesiune.

aplicat corect prevederile legii, examinând superficial materialele cauzei,

contrar garanțiilor dreptului la un proces echitabil și asigurarea egalității

armelor în proces, deoarece acesta interpretează eronat normele de drept și

situația de fapt, iar soluția primei instanțe este rezultatul unei interpretări

corecte a normelor de drept material, cu aprecierea juridică cuvenită a

probelor în conformitate cu art.130 din Codul de procedură civilă și

respectării prevederilor art.121, art.122 din Codul de procedură civilă.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Alexei Șevcenco, reprezentat de avocatul Dorin Cojocaru, a depus cerere de

recurs împotriva deciziei din 03 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere

integrală a cererii de chemare în judecată.

9

alin.(2) lit. a),c), alin.(4) din Codul de procedură civilă dezacordul cu soluția

instanței de apel, deoarece au fost interpretate în mod eronat normele de

drept material și aprecierea probelor a fost arbitrată.

Constituția Republicii Moldova, art. 26 din Codul de procedură civilă nu și-

a păstrat imparțialitatea și obiectivitatea luând ca bază exclusiv poziția părții

oponente fără a ține cont de poziția sa în acest proces și de probele anexate

și existente la dosar. Instanța de apel și instanța de fond nu au examinat

multiaspectual, complet și obiectiv toate circumstanțele de fapt și de drept

cât și autenticitatea inclusiv veridicitatea înscrisurilor din dosar în ansamblu,

dar și interconexiunea dintre acestea.

513 din Codul civil, art. 7 alin.(1), (2),(3) din Codul civil. La fel, potrivit art.

45.-(1) din Legea nr. 133 din 15 noiembrie 2018 privind modernizarea

Codului Civil și modificarea unor acte legislative (în vigoare din 01 martie

2019), dispozițiile cărții a patra („Moștenirea”) din Codul Civil în redacția

introdusă prin Legea nr. 133/2018 se aplică moștenirii persoanelor care au

decedat la data de 1 martie 2019 sau după data respectivă. Iar în sensul art.96

alin. (2) din Legea nr. 246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială

(în vigoare din 01 martie 2019), succesiunilor deschise până la intrarea în

vigoare a prezentei legi se vor aplica reglementările legislației în vigoare la

momentul deschiderii succesiunii. Astfel, luând în considerare că Vladimir

Daniliuc a decedat până la data 01 martie 2019, devoluțiunea patrimoniului

succesoral către moștenitorii defunctului se supune dispozițiilor Codului

Civil, în special cărții a patra – „Dreptul succesoral”, în vigoare la momentul

deschiderii succesiunii-xxxxx, adică în redacția de până la modificările

operate prin Legea nr. 133/2018.

rezultă că pentru a atesta că soția defunctului are calitatea de moștenitor

legal, notarul a invocat dispozițiile art. 1500 din Codul civil, clasele și cercul

de moștenitori în cazul succesiunii legale, aplicate conform reglementărilor

de până la intrarea în vigoare a Legii nr. 133/2018 privind modernizarea

Codului Civil (i.e. 01 martie 2019). Deși pentru determinarea patrimoniului

succesoral al defunctului Daniliuc care putea fi transmis prin moștenire și

pentru care putea fi eliberat certificat de moștenitor, notarul la fel putea să se

conducă de reglementările în vigoare la momentul deschiderii succesiunii

xxxxx, ultimul a încălcat dispozițiile imperative ale legii aplicabile (Codul

Civil în redacția de până la 01 martie 2019) și, în consecință, ilegal a inclus

în componența masei succesorale transmise pârâtei dreptul de creanță al

defunctului privind încasarea prejudiciului moral în valoare de 950 000 de

lei.

10

alin. (4) din Codul civil (perioada de referință până la 01 martie 2019), sunt

incesibile creanțele privitoare la încasarea pensiei alimentare, la repararea

prejudiciului cauzat vieții si sănătății persoanei, precum și la alte drepturi

legate de persoana creditorului. Chiar dacă sunt enumerate numai două

categorii de creanțe incesibile - creanțele cu privire la încasarea pensiei

alimentare și creanțele privind repararea prejudiciului cauzat vieții și/sau

sănătății, totuși legea furnizează și fundamentul unui criteriu prin care

această listă ar putea fi augmentată: legătura între dreptul de creanță și

persoana creditorului. Astfel în sensul art. 664 alin. (2) din Codul civil (în

vigoare până la 01 martie 2019), obligația se stinge prin decesul creditorului

dacă executarea îi este destinată personal sau dacă este legată în alt mod de

persoana creditorului. Aici este de remarcat că obligația se stinge expres și

necondiționat prin decesul creditorului atunci când din conținutul obligației

rezultă că executarea este destinată personal creditorului ori are un caracter

strict personal, cum ar fi de exemplu, în cazul plății unui prejudiciu moral

atât timp cât aceasta este în viață.

la 01 martie 2019), art. 334 alin. (3) din Codul civil (redacția din 01 martie

2019), recurentul a declarat că dispozițiile art. 220 sunt o continuare a

prevederilor art. 206 alin. (2) care stipulează că obiectul actului juridic civil

trebuie să fie licit și ale art. 207 conform căruia este nul actul juridic fondat

pe o cauză ilicită, adică care contravine legii, ordinii publice sau bunelor

moravuri. Regula generală consacrată în alin. 1 reiese din principiul

legalității și are ca finalitatea respectarea prevederilor legii și deci apărarea

interesului, pentru ocrotirea căruia s-a instituit dispoziția legală respectivă.

Sancțiunea nerespectării acestei norme este nulitatea absolută. Este clar însă

că nu orice încălcare a legii atrage nulitatea absolută. Norma acestui alineat

prevede că sunt lovite de nulitate absolută actele juridice care contravin

normelor imperative, adică acelor norme care prescriu în mod expres o

conduită obligatorie, o obligație de la care subiectul nu se poate sustrage sau

n-o poate ocoli (norme onerative), sau care, prin dispoziția lor, interzic

săvârșirea unor acțiuni (norme prohibitive). Asemenea norme se conțin atât

în prezentul cod, cât și în alte acte legislative. Subsumat circumstanțelor

expuse și fiind cert stabilit că certificatul de moștenitor nr. 1767 din 10 aprilie

2019 a fost emis cu încălcarea normelor imperative vizând inadmisibilitatea

transmiterii prin moștenire a drepturilor și obligațiilor cu caracter personal,

a solicitat intervenția instanței de judecată pentru constatarea nulității

absolute a acestui act juridic.

la 01 martie 2019), în patrimoniul succesoral nu se includ drepturile și

obligațiile patrimoniale care poartă caracter personal și care pot aparținea

doar celui ce a lăsat moștenirea și nici drepturile și obligațiile, prevăzute de

contract sau de lege, care sunt valabile numai în timpul vieții celui ce a lăsat

11

moștenirea și care încetează la decesul lui. Astfel, din conținutul prevederilor

legale enunțate supra, se conchide cu certitudine că creanța constând în

despăgubirea în bani pentru prejudiciul moral în cazul vătămării integrității

corporale sau al altei vătămări a sănătății, cum este cea atribuită defunctului

în urma accidentului rutier, reprezintă un drept patrimonial legat în mod

inseparabil de persoana defunctului și, prin urmare, nu putea fi inclusă în

patrimoniul succesoral transmis pârâtului în baza certificatului de

moștenitor.

art. 6 parag.1 din CEDO, art.13 din CEDO, recurentul a susținut că hotărârea

emisă de către instanța de apel nu este bazată pe lege (hotărîrea CtEDO din

29 aprilie 2008, Barashkova vs. Federația Rusă). Conform jurisprudenței

CtEDO, paragraful 1 al articolului 6 din Convenție a fost interpretat ca

obligare a organelor naționale să-și motiveze hotărârile, cu impunerea dării

unui răspuns detaliat la fiecare argument important pentru rezultatul

procesului, adică s-a stipulat necesitatea unui răspuns special în hotărâre

(cazul Hiro Balani vs.Spania).

oficiului poștal, a expediat în adresa intimaților copiile recursului declarat

și a încheierii de numire spre examinare a admisibilității acestuia, creând

astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de

derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,

posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire, anexată la materialele dosarului și avizele de recepție (Vol.II,

f.d.14-16).

de recurs.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat

în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art. XI alin.

(3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă

de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în

baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din sensul normei

de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul aplicării

imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza

cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Cojocaru, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31

12

iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la

art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa

părților, declară recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.”

septembrie 2023):

„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”

septembrie 2023):

„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

13

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 03

mai 2023. Materialele cauzei civile atestă expedierea copia deciziei integrale

către participanții la proces la 16 iunie 2023, prin intermediul poștei

electronice (Vol.I, f.d.231-231 verso). Astfel, recursul depus la 02 august

2023, prin intermediul poștei terestre (Vol.II, f.d.11), este în termen.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității

temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

prevederile art. 432 alin.(2) lit. a) și c) din Codul de procedură civilă, în

redacția în vigoare la data depunerii recursului, adică se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat

în mod eronat legea.

interpretarea eronată a legii, temeiurile de drept prevăzute de art.432 alin. (2)

lit.a), c) din Codul de procedură civilă, în redacția în vigoare la data depunerii

recursului, invocate de partea recurentă, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la

aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma

juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

contestate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute

în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

14

de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural

și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar

probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite

în art. 130 din Codul de procedură civilă.

jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este

absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului

Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special

cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p.

45).

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu

cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Alexei Șevcenco,

reprezentat de avocatul Dorin Cojocaru, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1),

(2) din Codul de procedură civilă

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibil recursul depus de Alexei Șevcenco, reprezentat de

avocatul Dorin Cojocaru, împotriva deciziei din 03 mai 2023 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

15