3ra-433/23 — anularea actului administrativ, s.a.

3ra-433/23 — anularea actului administrativ, s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-433/23

2-18204366-01-3ra-13042023

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – I. Barbacaru

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc

ÎNCHEIERE

29 mai 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

în componență:

Președintele completului, judecătorul Stela Procopciuc

judecătorii Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de Biroul Vamal Centru, Serviciul

Vamal,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Boris Căpățînă împotriva Biroului Vamal Centru, Serviciul

Vamal, cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 09 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 15 noiembrie 2018, Boris Căpățînă a înaintat cerere de chemare în

jduecată împotriva Biroului Vamal Centru, Serviciul Vamal, prin care a solicitat

obligarea Biroului Vamal Centru să înlăture încălcările comise la stabilirea valorii

în vamă a unității de transport de model „Merecedes-Benz-906 KA, cu numărul de

înmatriculare TU-444T, ce aparține lui Căpățînă Boris, cu stabilirea cuantumului

de import reieșind din prețul stabilit prin raportul de expertiză nr. 240918PP din 29

septembrie 2018 de 161 414 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul Boris Căpățînă a indicat că la 07 iunie 2018,

a depus la Biroul Vamal Leușeni o cerere, prin care a solicitat calcularea taxelor de

import pentru automobilul de model „Mercedes-Benz 906 KA 50” cu numărul de

1

înmatriculare TU-444T, caroseria nr. WDB9066551S335932, reieșind din anul

fabricării 2008, gradul de uzură și prețul în vamă a unității de transport precum și

faptul că Căpățînă Boris era de acord să achite taxele de import, precum și să-i

trimită calculul referitor la achitarea taxei de impozit, în timp cât mai scurt.

La 23 iulie 2018 a fost informat de către pârât că termenul de

examinare/expunere asupra cererii sale a fost prelungit conform prevederilor art. 8

alin. (2) al Legii cu privire la petiționare, iar la 06 septembrie 2018 Biroul Vamal

Centru a remis în adresa sa scrisoarea nr.9003, potrivit căruia, aplicând cadrul

normativ, valoarea în vamă a unității indicate de transport a fost estimată în sumă

totală de 448709 lei și cuantumul drepturilor de import constituie 145740,68 lei,

drept bază de evaluare a acestei unități de transport fiind indicat raportul

Laboratorului Vamal cu nr.28/10-10795 din 12 iulie 2018, ce nu a fost anexat la

răspuns și făcut imposibil cel puțin de a studia acest raport.

Relatează reclamantul că, deoarece organul vamal i-a oferit un răspuns pe

care nu l-a putut verifica, la 29 septembrie 2018 s-a prezentat la punctul vamal

Leușeni cu expertul specialist în evaluare, Miron Ion, care a examinat unitatea de

transport indicată, iar conform concluziei raportului de expertiză nr. 240918PP din

29 septembrie 2018 prețul de piață a automobilului de model „Mercedes Benz 515

CDI” (pe piața țării de import Germania), la momentul expertizei constituia 161

414 lei, prețul de piață a automobilului de model „Mercedes Benz 515 CDI” (pe

piața internă a RM), la momentul expertizei, constituia 206 511 lei.

Astfel, a mai depus la Biroul Vamal Centru o cerere, prin care a solicitat să

revadă calculul cuantumului dreptului de import la această unitate de transport,

anexând și raportul de expertiză nr. 240918PP din 29 septembrie 2018 și, totodată,

a solicitat o copie a raportului de evaluare al Laboratorului Vamal.

Prin răspunsul organului vamal s-a comunicat că, conform art.2 Cod vamal,

activitatea vamală se desfășoară în conformitate cu normele legislative naționale și

internaționale și se constituie din implementarea politicii vamale, asigurarea

respectării reglementărilor vamale la trecerea mărfurilor, mijloacelor de transport

și persoanelor peste frontiera vamală a RM, perceperea drepturilor de import și

drepturilor de export, vămuirea, controlul și supravegherea vamală. Totodată art.10

coroborat cu art.202/10 alin.(2) Cod vamal stabilește că Serviciul Vamal creează

laboratoare vamale pentru expertiza și examinarea în scopuri vamale a mărfurilor,

cercetarea (expertiza) fiind efectuată de către experții laboratorului vamal, iar în

caz de imposibilitate, cercetarea (expertiza) se efectuează de către alte instituții de

expertiză ori experți, desemnați de organele vamale. În acest sens, raportul de

evaluare al Laboratorului vamal nr.28/10-00396 din 09 iulie 2018, însoțit prin

scrisoarea nr.28/10-10795 din 12 iulie 2018 constituie actul ce servește bază de

evaluare a mărfurilor prin prisma Legii cu privire la tariful vamal, Codului fiscal,

fiind stabilită valoarea în vamă în sumă de 448 709 lei și drepturi vamale de import

în sumă de 145 740,68 lei.

Considera reclamantul că nu doar răspunsul, dar și acțiunile Biroului Vamal

sunt ilegale, deoarece raportul de evaluare nr.28/10-00396 din 09 iulie 2018,

întocmit de laboratorul vamal, nu poate fi luat în considerație la stabilirea valorii în

vamă a unității de transport, deoarece persoana care a efectuat evaluarea mijlocului

de transport, Ivanov Ghenadie, și a întocmit raportul de evaluare nr.28/10-00396

din 09 iulie 2018, nu deține vreun document, care să confirme că el este evaluator,

2

conform raportului de evaluare 28/10-00396, este indicat că Ivanov Ghenadie

deține legitimație nr.1921 și ocupă funcția de inspector principal al Serviciului

Vamal, studii superioare, specialitatea expert chimist, din care rezultă că Ivanov

Ghenadie este angajat al Serviciului Vamal, este cointeresat ca Căpățînă Boris să

achite o sumă mai mare în calitate de taxă de import, în conținutul raportului de

evaluare a laboratorului vamal nr.28/10-00396 din 09 iulie 2018, au fost

menționate prețurile la modelele de transport „Mercedes Benz Sprinter 515”, anul

fabricării 2008 destinate pentru transportarea de pasageri, pe când unitatea de

transport, ce aparține lui Căpățînă Boris este marfar și, este evident, că pretul este

mai mic, tot din acest raport rezultă că prețurile sunt luate de pe piața europeană,

Bulgaria și alte țări (Ucraina), însă, conform Legii cu privire la tariful vamal, prețul

se ia de pe piața țării producătoare, astfel încât prețurile urmau a fi luate de pe piața

din Germania, de unde a fost procurat automobilul susindicat, raportul de evaluare

a laboratorului vamal este întocmit contrar prevederilor art. 11 alin.(5) p. b), art.12

alin.(l) p. c), d), art.13 alin.(2) p. b), c), art.17 alin.(3) p. a), f) ale Legii cu privire la

tariful vamal și pct. 55 din hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016, ce

prevede că în cazul în care valoarea în vamă a mijloacelor de transport folosite nu

poate fi determinate prin aplicarea consecutivă a metodelor de determinare a

valorii în vamă, specificate la art.11- 16 din Legea cu privire la tariful vamal,

acestea sunt evaluate în baza valorii de rezervă. În acest scop, organul vamal

utilizează informațiile disponibile la momentul evaluării. În funcție de

caracteristicile determinante ale mijlocului de transport evaluat, valoarea acestuia

se ajustează în funcție de model, marcă, de starea tehnică, gradul de uzură, și

anume: anul fabricării, kilometrajul, parcursul, dotarea mijlocului de transport,

antrenarea anterioară în accident rutier, inundarea sau orice alte deteriorări

prezente la momentul introducerii. Declarantul din inițiativă proprie poate prezenta

organului vamal și alte acte pentru stabilirea valorii în vamă a mijloacelor de

transport și a utilajelor folosite.

Având în vedere că prețul stabilit a automobilului de model „Mercedes-Bens

515 CDI” (pe piața țării de import Germania) constituia suma de 161 414 lei, iar

taxa de import urmează a fi stabilită reieșind din această sumă și va constitui 48

423 lei și procedurile vamale 1 794,84 lei.

Prin hotărârea din 15 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a admis parțial acțiunea înaintată de către Boris Căpățînă.

S-a anulat răspunsul Biroului Vamal Centru nr.9003 din 06 septembrie 2018

și răspunsul nr.10607 din 12 octombrie 2018, adoptat în procedura prealabilă.

S-a obligat Biroul Vamal Centru de a calcula/stabili drepturile de import a

mijlocului de transport de model „Mercedes Benz 906 KA50”, cod win

WDB9066551S335932, reieșind din valoarea acestuia de 197 167 lei.

S-a încasat din contul Biroului Vamal Centru în beneficiul lui Boris Căpățînă

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3 000 lei și cheltuielile de efectuare a

expertizei în mărime de 4 200 lei.

În rest acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

La 18 noiembrie 2021, Biroul Vamal Centru, Serviciul Vamal a depus cerere

de apel nemotivată, iar la 10 februarie 2022, a depus cerere de apel motivată

împotriva hotărârii din 15 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

3

solicitând casarea hotărârii în partea pretențiilor admise, cu adoptarea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea înaintată de Boris Căpățînă să fie respinsă.

Prin decizia din 09 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Biroul Vamal Centru, Serviciul Vamal împotriva hotărârii din 15

noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Instanța de apel, în motivarea deciziei emise, a concluzionat că acțiunea este

întemeiată în partea pretențiilor admise de prima instanță și că acestea au fost

corect admise, inclusiv solicitarea de compensare a cheltuielilor de judecată, fără a

fi identificate motive pentru anularea hotărârii. De asemenea, instanța a observat că

apelantul nu a prezentat niciun argument care să conteste decizia primei instanțe,

ceea ce, împreună cu constatările făcute anterior, confirmă legalitatea hotărârii

contestate.

Instanța de apel a subliniat că hotărârea instanței de fond a fost corectă atunci

când a concluzionat că organul vamal a aplicat metoda de rezervă pentru

determinarea valorii în vamă a bunului importat de către intimat, însă a greșit în

determinarea acestei valori. Astfel, în baza materialelor dosarului, au fost

prezentate trei evaluări ale automobilului intimatului: raportul laboratorului vamal,

care a stabilit valoarea bunului la 448 709 lei; raportul întocmit la solicitarea

intimatului, care a evaluat bunul la 161 414 lei; și raportul de expertiză întocmit la

cererea primei instanțe, care a determinat valoarea bunului la 197 167 lei.

Instanța a reținut ca reper pentru adoptarea deciziei contestate rezultatele

raportului de expertiză judiciară nr. 2977-2979 din 23 decembrie 2019,

considerându-le conforme cu cerințele legale.

De asemenea, a respins argumentele apelantului care se refereau la art. 202/10

alin. (2) și art. 202/14 Cod vamal, care stipulează că determinarea valorii în vamă a

mărfii se face pe baza cercetării/expertizei laboratorului vamal, argumentând că

aceste norme nu conferă laboratorului vamal dreptul exclusiv de a determina

valoarea în vamă a mărfurilor importate, iar privarea justițiabilului de dreptul de a

efectua evaluarea de către terți evaluatori autorizați constituie o ingerință în

drepturile acestuia, inclusiv în dreptul său de acces la justiție.

În plus, instanța de apel a respins ca neîntemeiate obiecțiile apelantului

referitoare la raportul de expertiză judiciară nr. 2977-2979 din 23 decembrie 2019,

subliniind că instanța de fond a constatat existența unor inadvertențe în raportul

laboratorului vamal, inclusiv în ceea ce privește evaluarea prețurilor în alte țări

decât țara producătoare a bunului importat.

La 11 noiembrie 2022, Biroului Vamal Centru, Serviciul Vamal a depus

cerere de recurs nemotivată împotriva deciziei din 09 noiembrie 2022 a Curții de

Apel Chișinău. La 03 martie 2023 a prezentat cererea de recurs motivată, iar la 04

aprilie 2023 a depus supliment la cererea de recurs.

Recurentul a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei decizi noi, prin care acțiunea să fie declarată

inadmisibilă sau respinsă integral.

În motivarea recursului, a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiat

și pasibilă de a fi casată.

A menționat că, conform art. 10 alin. (1) Cod vamal, laboratoarele vamale

sânt create de Serviciul Vamal pentru expertiza si examinarea în scopuri vamale a

mărfurilor.

4

În conformitate cu art.20210 alin. (10), rapoartele emise de laboratorul vamal

sunt apreciate, în conformitate cu legislația în vigoare, sub aspectul exactității,

obiectivității și plenitudinii cercetărilor, precum și al eficienței și caracterului

fundamental al metodelor de cercetare folosite la efectuarea expertizei.

În acest context, reprezentantul recurentului a susținut că instanța de fond și

apel au ignorant prevederile Codului vamal, care este o lege specială pentru

activitatea organelor vamale și care prevede în mod prioritar importanța

Rapoartelor de expertiză elaborate de Laboratorul Vamal în scopuri vamale.

Respectiv, consideră că nicidecum nu poate fi luat în considerare Raportul

de Expertiză Judiciară nr. 2977-2979 din 23 decembrie 2019, realizat de către

Centrul Național de expertiză judiciară și care a fost luat de către instanță drept

bază de calcul a drepturilor de import, or, expertizarea și evaluarea mărfurilor în

scopuri vamale se efectuează exclusiv de către Laboratorul Vamal al Serviciului

Vamal sau alte instituții desemnate de organul vamal, circumstanțe ce rezultă din

conținutul normei precizate.

Totodată, a specificat că potrivit pct. 291 din Hotărârea Guvernului nr. 1140

din 02 noiembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a

destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, se

stabilește că declarația vamală se depune la organele vamale fiind însoțită de acte

care confirmă datele înscrise în declarație, dar minimum de următoarele acte

obligatorii: a) factura: b) documentele de transport: c) actele permisive, necesare

pentru acordarea liberului de vamă.

În concluzie, a menționat că odată ce actele judecătorești ce sunt contestate

prin prezenta cerere de recurs vor fi menținute în vigoare, s-ar crea premise

defavorabile ce vizează încălcarea prevederilor art. 9 alin. (5) Cod vamal care

indică în mod imperativ că „Nici o autoritate publică, cu excepția Parlamentului

și a Guvernului, nu este în drept să emită decizii cu privire la competența

organelor vamale, să le modifice atribuțiile, să le impună alte funcții sau să

intervină în activitatea lor”, or în prezenta speță fără a fi depusă în vederea

vămuirii mijlocului de transport o anumită declarație vamală către organul vamal

prin intermediul instanței de judecată se încearcă a fi vămuită o anumită categorie

de marfa circumstanțe ce presupune intervenirea neîntemeiat în activitatea

organelor vamale.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Biroul Vamal Centru,

Serviciul Vamal, în raport cu materialele cauzei, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare la

momentul depunerii cererii de recurs), Curtea Supremă de Justiție examinează

din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control

de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

5

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de

principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv

al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al

recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)

din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să

țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri

de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

6

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Biroul

Vamal Centru, Serviciul Vamal.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Biroul Vamal Centru, Serviciul Vamal, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Stela Procopciuc

judecătorii Diana Stănilă

Ion Malanciuc

7