3ra-436/24 — contestarea actelor administrative

La 29 noiembrie 2022, Camera de Comerț și Industrie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea procesului - verbal de reverificare a DV82.22/02-R din 20.09.2022; Deciziei Serviciului Vamal nr. 28/1-16031 din 31.10.2022; Deciziei de regularizare nr. 1734 din 26.09.2022, ca fiind ilegale; a obliga Serviciul Vamal să restituie suma de 35 580, 90 lei, calculată în temeiul procesului - verbal de reverificare a DV82.22/02-R din 20.09.2022 și penalitățile calculate pentru fiecare zi de întârziere, în total - suma de 37 551, 51 lei; a obliga Serviciul Vamal să ajusteze declarația vamală de import (IM4200) nr. 2021I04372 din 18.05.2022.

În motivarea acțiunii, a indicat că în baza declarației vamale de import (IM4200) nr.2021104372 din 18.05.2022, Camera de Comerț și Industrie în calitate de importator a solicitat aplicarea tratamentului tarifar favorabil (scutirea 002) prevăzut de art. 34 al Codului Vamal al R. Moldova; art.4, art. 104 lit. c1), art. 124 alin. (2) lit. b) al Codului Fiscal; art.28 lit. n3), pct. 15) al Notei la Anexa nr. 2 din „Legea cu privire la tariful vamal” nr. 1380-XIII din 20.11.1997, Hotărîrea Guvernului nr. 246 din 08.04.2010, pe motivul destinației finale realizării proiectelor de asistență tehnică, pentru importul unei „prese pentru fabricarea sucului de fructe, cu accesorii” cu valoarea statistică totală de 436 405,91 lei (valoarea facturală echivalentă de 20 253,18 euro și cheltuieli de transport- 1 550,00 euro).

A reținut că, conform pct. b1) din Anexa nr.3 a H. G. nr. 246 din 08.04.2010, Serviciul Vamal a acordat scutirea de accize, taxa vamală și taxa pentru efectuarea procedurilor vamale și scutirea de TVA cu drept de deducere la vămuirea mărfurilor importate de către beneficiari, inclusiv și de către intermediari. Ulterior, la 24.06.2022, în urma sesizării greșelii tehnice, Camera a depus cererea cu nr. de intrare BV Centru 12408, prin care solicită modificarea valorii facturale a declarației vamale nr. 2021104372 din 18.05.2022.

A notat că, în rezultatul analizei datelor din declarația vamală de import și a documentelor anexate cu datele din scrisoarea eliberată de către beneficiarul proiectului de asistență tehnică (PNUD Moldova) nr. 2022-05- 17.02/EU4MD din 1 17.05.2022, Biroul Vamal Centru a stabilit că, conform Invoice nr. 4220230 din 25.02.2022 valoarea mărfurilor importate constituie 28 933,11 euro, însă considerând că scrisoarea eliberată de PNUD Moldova nr. 2022-05-17.02/EU4MD din 17.05.2022, prezentată la momentul importului, este indicată valoarea mărfurilor de 20 253,18 euro este primordială și nu a luat în calcul scrisoarea eliberată de PNUD Moldova nr.2022-06-21.04/EU4MD din 21.06.2022 cu solicitarea ajustării sumei în valoarea de 28 933,11 euro, prin care solicită repunerea acordării scutirii 002 pentru diferența de 8 679,93euro.

A remarcat că, pentru diferența de 8 679,93 euro, a fost întocmită Decizia de Regularizare, prin care Biroul Vamal a recalculat obligația vamală în sumă totală de 35 580,90 lei.

A comunicat că, Serviciul Vamal a emis Decizia nr. 28/1-16031 din 31.10.2022 asupra contestației privind anularea deciziei de regularizare nr. 1734 din 26.09.2022 prin care a menținut decizia neschimbată și a indicat că motive pentru satisfacerea cerințelor invocate în contextul cererii nu există. Obiectul scutirii în cazul dat sunt mărfurile, indiferent de valoarea acestora, și respectiv subiectul valorii nu este relevant pentru aprobarea deciziei de aplicare sau nu a scutirii de TVA. În acest sens, a evidențiat că Serviciul Vamal nu a indicat pentru care mărfuri au fost calculate drepturile de import diferența pentru 8 679,93 euro, întrucât din documentația prezentată este identificat doar un singur bun unitar și indivizibil facturat.

A concluzionat că, neacordarea scutirii contravine prevederilor Codului fiscal în vederea realizării art. 4 alin. (3), art.54 lit. c1), art. 104 alin.(3) lit. b), art. 124 din Codul fiscal și lezează drepturile Camerei de Comerț și Industrie de a beneficia de scutirea acordată în cadrul proiectului de asistența tehnică - c1) importul și/sau livrarea pe teritoriul țării a mărfurilor, serviciilor destinate pentru bunul indivizibil importat. Greșelile tehnice în declarația vamală nu constituie temei pentru neaplicarea scutirii de drepturi de import fața de mărfurile importate, totodată HG la care face referință organul vamal nu stipulează temei legal pentru acordarea scutirii, dar se referă exclusiv la aspecte procedurale de perfectarea importului.

În plus, a subliniat că organul vamal la verificarea documentelor de suport anexate la scrisoare emisă PNUD Moldova nr. 2022-05-17.02/EU4MD urma să constate divergențe identificând riscul de subevaluare a mărfii. Valoarea în vamă și cantitatea mărfurilor care se indică în declarația vamală nu se iau în considerare la aplicarea scutirii în cauză, or, legea nu limitează valoarea mărfurilor scutite de TVA în cazul importului în cadrul proiectelor tehnice. Organul vamal nu a aplicat prevederile Codului fiscal, fapt care a dus la emiterea unei decizii neîntemeiate. 2

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că în baza declarației vamale de import (IM4200) nr.2021104372 din 18.05.2022, Camera de Comerț și Industrie, în calitate de importator, a solicitat aplicarea tratamentului tarifar favorabil (scutirea 002) prevăzut de art. 34 al Codului Vamal al R. Moldova; art.4, art. 104 lit. c1), art. 124 alin. (2) lit. b) al Codului Fiscal; art.28, lit. n3), pct. 15) al Notei la Anexa nr. 2 din „Legea cu privire la tariful vamal” nr. 1380-XIII din 20.11.1997, Hotărîrea Guvernului nr. 246 din 08.04.2010, pe motivul destinației finale realizării proiectelor de asistență tehnică, pentru importul unei „prese pentru fabricarea sucului de fructe, cu accesorii” cu valoarea statistică totală de 436 405,91 lei (valoarea facturală echivalentă de 20 253,18 euro și cheltuieli de transport- 1 550,00 euro).

Instanța de apel a stabilit că, Serviciul Vamal a acordat scutirea de accize, taxa vamală și taxa pentru efectuarea procedurilor vamale și scutirea de TVA cu drept de deducere la vămuirea mărfii respective.

Instanța de apel a evidențiat că, potrivit scrisorii PNUD Moldova nr. 2022- 06-21.04/EU4MD din 21.06.2022, în completarea scrisorii nr. 2022-05- 1702/EU4MD din 17.05.2022, s-a precizat că valoarea corectă a echipamentului livrat în cadrul proiectului „EU4Moldova: Regiuni-cheie” – linia de producere a 3 sucului de fructe de pădure – este de 28.933,11 EURO, și nu 20.253,18 EURO cum a fost indicat anterior din eroare, fiind omisă o diferență achitată în avans de 8.679,93 EURO, iar în acest context se solicită calcularea declarației vamale pentru întreaga sumă, cu aplicarea scutirii de taxe în conformitate cu Convenția privind Imunitățile și Privilegiile Organizației Națiunilor Unite, Acordul-tip de asistență tehnică între Guvernul Republicii Moldova și PNUD, precum și Hotărârea Guvernului nr. 246 din 08.04.2010.

Instanța de apel a constatat că, Camera de Comerț și Industrie sesizând eroare tehnică ce vizează valoarea facturală a declarației vamale nr. 2021I04372 din 18.05.2022, a înaintat în adresa organului vamal, cerere prin care a solicitat modificarea valorii facturale a declarației vamale nr. 2021I04372 din 18.05.2022, conform scrisorii menționate supra. Respectiv, pentru satisfacerea cererii menționate a fost inițiată reverificarea declarației vamale nr. 2021I04372 din 18.05.2022.

Instanța de apel a mai reținut că, potrivit Procesului - verbal de reverificare a declarațiilor vamale, nr. 82.22/02-R din 20.09.2022, în urma analizei datelor din declarația vamală de import și a documentelor anexate, cu datele din scrisoarea eliberată de către beneficiarul proiectului de asistență tehnică (PNUD Moldova), nr. 2022-05- 17.02/EU4MD din 17.05.2022, autoritatea vamală a constatat că, conform Invoice nr. 4220230 din 17.05.2022 valoarea mărfurilor importate constituie 28 933,11 euro, însă în scrisoarea eliberată de PNUD Moldova nr. 2022- 05-17.02/EU4MD din 17.05.2022, prezentată la momentul importului, este indicată valoarea mărfurilor de 20 253,18 euro. Ulterior, la data de 28.06.2022, de către U.P.I. „Camera dc Comerț și Industrie a R. M” a fost prezentată scrisoarea eliberată de PNUD Moldova nr. 2022-06-21.04/EU4MD din 21.06.2022 cu valoarea de 28 933,11 euro, solicitînd repunerea acordării scutirii 002 pentru diferența de 8 679,93 euro, fapt ce în opinia autorității vamale contravine prevederilor pct. 61 din Anexa nr. 3 a Hotărîrii Guvernului nr. 246 din 08.04.2010.

Astfel, în contextul celor relatate, potrivit Procesului verbal menționat, s-a statuat că, pentru diferența de 8 679,93 euro, urmează a fi întocmită Decizia de Regularizare, prin care conform art. 12711 alin. (1) lit. c), art. 12713, art. 2022, art. 2023 alin. (2) lit. e), art. 2027 din Codul Vamal nr. 1149-XIV din 20.07.2000, pct. 61 din Anexa nr. 3 a H. G. nr. 246 din 08.04.2010, se vor recalcula obligații vamale în sumă totală de 35 580,90 lei (PV = 694,94 lei și TVA = 34885,96 lei). Suplimentar, conform art. 129 alin. (22) Cod Vamal, art. 228 Cod Fiscal va fi recalculata majorarea de întârziere în dependență de data întocmirii Deciziei de Regularizare. În consecință, pentru diferența de 8 679,93 euro, a fost întocmită Decizia de Regularizare nr. 1734 din 26.09.2022, prin care Biroul Vamal Centru a recalculat obligația vamală în sumă totală de 35 580,90 lei, pentru mărfurile importate în cadrul proiectului de asistență tehnică “EU4Moldova: Regiuni Cheie”. 4

Instanța de apel a subliniat că, greșelile tehnice în declarația vamală nu constituie temei pentru neaplicarea scutirii de drepturi de import fața de mărfurile importate. Mai mult, după cum rezultă din Contractul de procurare a echipamentului/ utilajului încheiat între Camera de Comerț si Industrie a Republicii Moldova și Kreuzmayar Maschinebau GmbH. nr. 2220074, valoarea acestuia constituie 28 933.11 EURO.

În același context, instanța de apel a evidențiat că și în scrisoarea eliberată de PNUD Moldova nr. 2022- 05-17.02/EU4MD din 17.05.2022, s-a indicat că pentru implementarea proiectului au fost procurate și au sosit în Moldova echipamente/ Presa pentru prelucrarea fructelor (Linie de producere a sucului de fructe de pădure), în conformitate cu următoarele documente: ,, … Contractului de procurare a echipamentului/ utilajului dintre Camera de Comerț si Industrie a Republicii Moldova și Kreuzmayar Maschinebau GmbH. nr. 2220074”.

Instanța de apel a reținut că, în rezultatul analizei documentelor menționate, organul vamal urma a constata că există o diferență între valoarea bunului indicată în contract și cea indicată în Proforma Invoice seria: nr. 4220230 din 25.02.2022.

Instanța de apel a stabilit că, neacordarea scutirii solicitate de Camera de Comerț și Industrie, contravine prevederilor Codului fiscal în vederea realizării art.4 alin.(3) art.54, lit.c1) art.104 lit. b), alin.(3), art.124 din Codul fiscal și lezează drepturile Camerei de Comerț și Industrie de a beneficia de scutire acordată în cadrul proiectului de asistență tehnică.

În contextul celor reținute, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată soluția primei instanțe, prin care s-au anulat Procesul-verbal de reverificare a DV82.22/02-R din 20.09.2022; Decizia Serviciului Vamal nr. 28/1-16031 din 31.10.2022 și Decizia de regularizare nr. 1734 din 26.09.2022, ca fiind ilegale și s- a obligat Serviciul Vamal să restituie suma de 35 580, 90 lei, calculată în temeiul Procesului-verbal de reverificare a DV82.22/02-R din 20.09.2022 și penalitățile calculate pentru fiecare zi de întârziere, în total - suma de 37 551, 51 lei.

În final, instanța de apel a concluzionat că argumentele expuse de Serviciul Vamal, în cererea de apel sunt lipsite de substanță obiectivă, iar prima reieșind din cumulul probelor administrate, a soluționat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în consecință hotărârea emisă fiind legală și întemeiată, în corespundere cu art. 130 CPC.

Cu referire la constatările instanței de apel, de ce organul vamal la momentul vămuirii nu a identificat existența actelor ce vizează două sume distincte, și doar ca urmare a controlului ulterior sau stabilit aceste circumstanțe, a atras atenția instanței de recurs că declarația vamală menționată se afla pe culoarul verde de control, ceea ce potrivit prevederilor Ordinului Serviciului nr. 480 - O din 18.12.2006 pct. 1 lit. h) cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declarației vamale în detaliu Monitorul Oficial nr.199-202/697 din 29.12.2006, ”culoarul verde de control vamal - culoarul de control vamal care determină acordarea liberului de vamă fără efectuarea controlului documentar și fizic”. Cu alte cuvinte pentru declarația vamală în cauză nu a fost făcut nici un fel de control.

De asemenea, a invocat că prezentarea de către intimată ulterior momentului vămuirii mărfii, adică pe data de 21.06.2022, pe motivul erorilor datorate exclusiv intimatei, a facturii nr. 2022-06-21.04/EU4MD, cu suma de 28 933,11 Euro, denotă asupra faptului că diferența de 8 679,93 Euro stabilită în baza facturii prezentate la momentul vămuirii și facturii prezentate ulterior, nu poate să beneficieze de scutirea (002), din simplul motiv că aceasta nu a fost prezentată la momentul vămuirii așa după cum impune prevederile pct. 6 indice 1 din Anexa nr. 3 a Hotărîrii Guvernului nr. 246 din 08.04.2010.

În concluzie, a menționat că atît prima instanță cît și instanța de apel, fară a se baza pe o anumită prevedere legală, arbitrar, a stabilit că intimata ar beneficia de scutirea 002 și pe diferența de sumă în mărime de 8 679,93 Euro, circumstanțe ce sunt inadmisibile în ordine de drept, ori deopotrivă suma diferenței prestabilită este pasibilă a fi impozitată cu calcularea în acest sens a obligației vamale neachitate la momentul vămuirii.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: 6 „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs motivat a fost depusă la 27 mai 2024. Astfel, că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. 7

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței 8 CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Serviciul Vamal. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 9