3ra-1295/21 — anularea actului administrativ si obligarea restituirii sumei

3ra-1295/21 — anularea actului administrativ si obligarea restituirii sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1295/21

2-19193916-01-3ra-16122021

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: I. Secrieru-Coșleț)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere Limitată

„Sorinlux”, reprezentată de avocata Natalia Covaliov,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Centru al

Serviciului Vamal cu privire la anularea actului administrativ și obligarea restituirii sumei,

împotriva deciziei din 01 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins

apelul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux” ”, reprezentată de avocatul

Natalia Covaliov, și menținută hotărârea din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 06 decembrie 2019, SRL „Sorinlux” a depus cerere de chemare, în procedura

contenciosului administrativ, împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la anularea actului

administrativ și obligarea restituirii sumei.

În susținerea acțiunii reclamanta a indicat că la 15 octombrie 2019, Biroul Vamal

Centru a emis decizia de regularizare nr.1287, prin care au fost recalculate drepturile de

import anterior calculate la valoarea în vamă a mărfii importate în baza declarațiilor vamale

în detaliu nr.XXXXX din 22 octombrie 2015 și nr.XXXXX din 05 noiembrie 2015, i-a fost

înaintată spre plată pentru declararea eronată a valorii totale facturate a mărfurilor

importate, suma obligației vamale totale în mărime de 389731,06 lei, constituită din suma

diferenței în mărime de 240421,75 de lei și penalitate în sumă de 149309,31 de lei.

La 24 octombrie 2019 a depus la Serviciul Vamal contestație, solicitând anularea

deciziei de regularizare nr.1287 din 15 octombrie 2019 a Biroului Vamal Centru, însă prin

răspunsul nr.28/11-18590 din 08 noiembrie 2019 aceasta a fost respinsă.

Reclamanta consideră că actul administrativ contestat a fost emis neîntemeiat și ilegal,

posibil de a fi anulat, din următoarele motive.

1

În baza declarațiilor vamale de import nr.XXXXX din 22 octombrie 2015 și

nr.XXXXX din 05 noiembrie 2015 a importat în Republica Moldova marfă din Turcia.

În urma controlului efectuat de colaboratorii vamali privind legalitatea întocmirii

declarațiilor vamale, s-a stabilit poziția tarifară a mărfii importate, care nu a fost modificată

nici prin decizia de regularizare.

Declarația vamală a fost acceptată și validată, fapt confirmat prin aplicarea ștampilei

organului vamal.

Pentru perfectarea declarațiilor vamale a prezentat brokerului vamal toate actele

necesare efectuării devamării și calculării drepturilor de import, pe care le-a întocmit, iar

colaboratorii vamali la rândul lor le-au verificat și validat, acordând liber de vamă.

În viziunea reclamantei colaboratorii vamali ai Biroului Vamal Centru din start

trebuiau să verifice corectitudinea întocmirii declarațiilor vamale.

Mai mult, prin decizia de regularizare constatată nu s-au constatat încălcări, ci doar a

fost modificată valoarea statistică, ceea ce nu constituie drept temei de sancționare.

Pe lângă acesta, la momentul întocmirii și validării declarației vamale programul

Asycuda Word funcționa și putea fi verificată valoarea statistică la acea perioadă.

Respectiv, este inechitabil aplicarea valorii statistice din octombrie 2017, la mărfurile

importate în martie 2016, or, este evident faptul că prețurile pe parcursul unui sau majorat și

la vânzător.

În contextul enunțat, și cu trimitere la prevederile art.128 lit.a) și art.141 alin.(2) și (3)

din Codul vamal, pct.3 lit. h) din ordinul nr.333-O din 31 iulie 2014 al Serviciului Vamal,

pct.81 lit.a) și f) și pct.47 lit. i), m) și q) din Regulamentul cu privire la activitatea

brokerului vamal și a specialistului în domeniul vămuirii, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.1290 din 09 decembrie 2005 și art.10 din Legea cu privire la tariful vamal

nr.1380 din 20 noiembrie 1997, SRL „Sorinlux” a solicitat admiterea acțiunii, anularea

deciziei de regularizare nr.1287 din 15 octombrie 2019 emisă de Biroul Vamal Centru și

obligarea Biroului Vamal Centru să-i restituie suma de 389731,06 lei încasată în baza

deciziei de regularizare.

Prin hotărârea din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de SRL „Sorinlux”.

La 03 noiembrie 2020, prin intermediul poștei electronice, SRL „Sorinlux”,

reprezentată de avocata Natalia Covaliov, a depus apel nemotivat împotriva hotărârii primei

instanțe, iar la 19 ianuarie 2021 a prezentat motivarea apelului, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a hotărârii din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, cu emiterea unei decizii noi de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 01 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus de

SRL „Sorinlux” ”, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov, și menținută hotărârea din 29

octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Fiind învestite cu judecarea cauzei, prima instanță și instanța de apel au motivat soluția

de respingere a acțiunii prin faptul că la 05 noiembrie 2015 SRL „Sorinlux” a depus

declarația vamală nr.XXXXX, iar la 22 octombrie 2015 declarația vamală nr.XXXXX

pentru importul de mărfuri.

2

Instanțele de judecată au menționat că Biroul Vamal Centru, considerând că SRL

„Sorinlux” la importul de mărfuri conform declarațiilor vamale nominalizate a prezentat

prețuri considerabil de mici comparativ cu alte mărfuri identice sau similare importate de

alți agenți economici, a pus la îndoiala veridicitatea valorii mărfii în vamă, astfel prin

procesul-verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr.XXXXX din 27 septembrie 2019, a

supus reverificării declarațiilor vamale indicate supra.

Instanțele au reținut că din procesul-verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr.

XXXXX din 14 august 2018, rezultă că conform planului de activitate pentru anul 2018 au

fost supuse reverificării declarațiile vamale cu nr.XXXXX din 22 octombrie 2015 și

nr.XXXXX din 05 noiembrie 2015 referitor la verificarea tranzacțiilor de import realizate

de SRL „Sorinlux”.

Potrivit declarației vamale din 22 octombrie 2015 se atestă importarea mărfurilor:

„cuptoare electrice, cuverturi de pat” expediate de „TAHA EV Gerecleri ic ve dis tic LTD

STI” din Turcia, invoice nr.XXXXX din 19 octombrie 2015 cu valoarea facturată de

14257,78 de dolari USD. Declarația vamală respectivă a fost selectată pe culoarul galben de

control vamal, care permite acordarea liberului de vamă după efectuarea controlului

documentar.

Cu referire la declarația vamală din 05 noiembrie 2015, în procesul-verbal nr.XXXXX

din 14 august 2018, s-a indicat că SRL „Sorinlux” a importat mărfuri: „plite și sobe de

încălzit, cuptoare electrice „Zilan”, uscătoare de rufe, mese de călcat, cutii poștale, cuverturi

electrice, lingerie, maiouri și colanți”, expeditorul fiind același ca și la declarația

precedentă, iar valoarea mărfii fiind de 12196,45 dolari USD. Din actul de control fizic,

rezultă că mărfurile respective corespund poziției tarifare declarate, divergențe de cantitate

nu s-au depistat.

Totodată, din actul analizat se evidențiat că prin intermediul asistenței juridice

internaționale nr.6250 din 22 decembrie 2015, de la autoritatea vamală turcă s-a solicitat

informația cu privire la verificarea tranzacțiilor de import ale reclamantei conform

declarațiilor vamale din 22 octombrie 2015 și 05 noiembrie 2015. La rândul său, autoritatea

vamală turcă a remis în adresa Serviciului Vamal copiile autentificate ale declarațiilor

vamale de export nr.XXXXX din 20 octombrie 2015, nr.XXXXX din 02 noiembrie 2015,

invoice nr.XXXXX din 19 octombrie 2015, nr.XXXXX din 02 noiembrie 2015, CMR nr.

XXXXX din 19 octombrie 2016, nr.XXXXX din 03 noiembrie 2015 și carnet TIR

nr.XXXXX din 20 octombrie 2015, nr. XXXXX din 03 noiembrie 2015, potrivit cărora a

fost perfectată tranzacția de export din Turcia în Republica Moldova.

S-a stabilit că, în procesul-verbal de reverificare au fost contrapuse informațiile

parvenite de la autoritățile turce, cu datele din documentele comerciale de însoțire anexate

la declarațiile vamale analizate, stabilindu-se divergențe cu privire la costul mărfii

importate, care generează o valoare facturată mai mare decât valoarea mărfii declarate:

invoice nr.XXXXX din 19 octombrie 2015 cu valoare facturată de 37798,00 dolari USD și

conform invoice nr.XXXXX din 02 noiembrie 2015 cu valoarea facturată de 26154,50

dolari USD, înregistrându-se o diminuare a valorii facturate a mărfii de 37498,27 dolari

USD.

3

În rezultatul controlului, organul vamal a depistat că la momentul vămuirii ar fi

prezentat documente comerciale, care conțin date eronate cu privire la valoarea totală a

mărfurilor, în scopul diminuării valorii mărfii în vamă și eschivării de la achitarea integrală

a drepturilor de import.

Altfel, pentru marfa importată conform declarației vamale nr. XXXXX din 22

octombrie 2015, invoice nr.XXXXX din 19 octombrie 2015, valoarea facturată constituie

37798,00 de dolari USD și valoarea în vamă - 750237,38 de lei, pentru marfa importată

conform declarației vamale nr.XXXXX din 05 noiembrie 2015, invoice nr.XXXXX din 02

noiembrie 2015 valoarea facturată constituie 26154,50 de dolari USD, valoarea în vamă -

522650,60 de lei, iar în urma constatărilor date Biroul Vamal Centru a considerat că

urmează a fi recalculate suplimentar și a fi încasate drepturile de import în sumă totală de

240421,75 de lei.

Instanțele de judecată au remarcat că procesul-verbal de reverificare a declarațiilor

vamale nr.XXXXX din 14 august 2018, a fost notificat SRL „Sorinlux” la 20 august 2018,

fapt confirmat prin copia certificată a avizului poștal (f.d. 166, dosar administrativ). La fila

160 a dosarului administrativ se conține citația de audit post vămuire/reverificare, care a

fost recepționată de SRL „Sorinlux” la 10 august 2018 (f.d. 161, dosar administrativ). După

care conține nota de prezentare a funcționarului autorității pârâte cu propunere de întocmire

a deciziei de regularizare (f.d. 156-159, dosar administrativ). Iar, la 15 octombrie 2019

Biroul Vamal Centru a emis decizia de regularizare nr.1287 (f.d. 5-14).

Nefiind de acord cu actul administrativ, la 24 octombrie 2019 SRL „Sorinlux” a depus

contestație, solicitând anularea procesului-verbal nr.89.19/3-R din 27 septembrie 2019 și

deciziei de regularizare nr.1287 din 15 octombrie 2019 (f.d. 15-16).

Prin răspunsul nr.28/11-18590 din 08 noiembrie 2019, Serviciul Vamal a respins

contestația, motivând prin faptul că acțiunile organului vamal sunt legale și întemeiate, iar

motive pentru admiterea cerințelor invocate nu s-au constatat (f.d. 17).

La 06 decembrie 2019 SRL „Sorinlux” s-a adresat cu acțiune în judecată împotriva

Biroului Vamal Centru, solicitând anularea deciziei de regularizare nr.1287 din 15

octombrie 2019 și obligarea restituirii sumei de 389731,06 lei încasate în baza acestei

decizii (f.d. 2-4).

Cu trimitere la dispozițiile art.12713, art.1811 din Codul vamal, instanțele de judecată

au precizat că potrivit aceste norme de drept acordă dreptul organelor vamale de-a efectua

controlul ulterior și de întocmire a actelor corespunzătoare conform acestuia, cu mențiunea

de respectare a termenului stabilit la art.127 alin.(10) din Codul vamal, care este de 4 ani, și

care, la caz, a fost respectat, având în vedere faptul că importul mărfurilor a fost realizat în

luna octombrie - noiembrie 2015, iar controlul a fost efectuat în luna august 2018, cu

emiterea actului contestat la data de 15 octombrie 2019.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au notat că prin Hotărârea Guvernului nr.1140

din 02 noiembrie 2005, a fost aprobat Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale

prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova. Capitolul doi al actului normativ

menționat, reglementează dispozițiile specifice regimurilor și altor destinații vamale, cu

mențiunea de la secțiunea nr.1, ce implică regimul de import al mărfurilor.

4

La fel, instanțele au reținut că în speță se atestă dreptul organului vamal de-a acționa

conform actelor analizate prin prisma art.2021, 2022, 2027, 2029 din Codul vamal.

Astfel, conform deciziei de regularizare, reținând actele conform procesului-verbal de

reverificare, s-a stabilit suma totală a obligațiilor vamale spre încasare de 389731,06 lei (f.d.

181, dosar administrativ).

Din cele menționate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au considerat acțiunea

depusă de SRL „Sorinlux” ca fiind neîntemeiată, or, actele care au stat la baza emiterii

deciziei de regularizare, au fost apreciate corect de către Biroul Vamal Centru, iar

reclamanta nu a prezentat probe incontestabile care ar dovedi contrariul celor constatate de

organul vamal.

Din cele menționate, instanțele de judecată au stabilit că la caz nu se atestă temei legal

de a anula decizia de regularizare contestată de SRL „Sorinlux”, deoarece la momentul

depunerii declarației vamale programul „Asycuda Word” funcționa și că la acel moment nu

a apărut nicio eroare de diminuare a valorii mărfii în vamă. Or, chiar și în condițiile

recepționării de programul organului vamal a declarației vamale, aceasta nu exclude dreptul

organului vamal de control ulterior, conform modului la caz, iar în situația constatărilor

circumstanțelor conform celor din speță, să întocmească o decizie prin care să regularizeze

situația.

Nu a fost reținut argumentul SRL „Sorinlux” precum că organul vamal ilegal,

neîntemeiat și contrar procedurii stabilite, a emis procesul-verbal nr.XXXXX din 27

septembrie 2019, peste un termen de mai mult de un an după întocmirea procesului-verbal

nr.XXXXX din 14 august 2018. Or, conform art.127 alin.(10) din Codul vamal, termenul

de prescripție pentru determinarea obligaților vamale este de 4 ani, calculat conform

art.202/5 alin.(2).

Astfel, în speță nu s-a constatat încălcarea termenului de prescripție, or, reverificările

au fost efectuate de organul vamal în privința declarațiilor vamale din 22 octombrie 2015 și

05 noiembrie 2015, adică cu respectarea termenului de 4 ani.

Mai mult, organul vamal prin prisma normelor enunțate dispune de dreptul la control

ulterior, care se efectuează conform procedurii stabilite de Codul vamal și HG nr. 1140 din

02 noiembrie 2005, cu întocmirea actelor corespunzătoare, iar în caz de stabilire a

neconcordanțelor să regularizeze situația prin decizie de regularizare.

Cu atât, prin contrapunerea actelor prezentate de reclamant la depunerea celor două

declarații vamale de import din 22 octombrie 2015 și 05 noiembrie 2015 și valorii mărfii

importate conform acestora cu actele prezentate de autoritățile turce, s-a stabilit

neconcordanță, iar aceasta implică dreptul pârâtului de a regulariza situația și de a impune

reclamantul la achitarea suplimentară a dreptului de import.

Pe final, instanțele de judecată au concluzionat că în condițiile în care s-a constatat că

actul administrativ contestat – decizia de regularizare nr.1287 din 15 octombrie 2019, este

legal, iar SRL „Sorinlux” nu a prezentat probe ce ar răsturna prezumția de legalitate a

acestuia, urmează a fi respinsă și pretenția subsecventă privind restituirea sumei de

389731,06 lei încasată în baza actului administrativ contestat.

La 22 noiembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, SRL „Sorinlux”,

reprezentată de avocata Natalia Covaliov, a depus recurs împotriva deciziei instanței de

5

apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 01 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău și hotărârii din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu

emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului SRL „Sorinlux”, reprezentată de avocata Natalia Covaliov, a

invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel

Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, cu

interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

A indicat recurenta că instanța de apel nu i-a notificat decizia recurată, cu care a luat

cunoștință abia la 22 noiembrie 2021, fapt ce rezultă din inscripția efectuată la actele

cauzei.

De asemenea, a reținut că la perfectarea declarațiilor vamale a prezentat brokerului

vamal toate actele necesare efectuării devamării și calculării drepturilor de import. La

rândul său, brokerul vamal a întocmit declarația vamală, iar colaboratorii Biroului Vamal au

recepționat și validat declarațiile vamale, verificând codul mărfurilor și au acordat liberul de

vamă.

Consideră că colaboratorii vamali, fiind profesioniști în domeniul vămuirii, urmau să

verifice corectitudinea întocmirii declarației vamale.

Mai mult, prin decizia de regularizare nu au fost constate încălcări, dimpotrivă a fost

modificată valoarea statistică, ceea ce nu constituie un argument întemeiat.

La momentul întocmirii și validării declarației vamale programul Asycuda World era

în funcțiuni și putea fi verificată valoarea statistică la acel moment.

În opinia recurentei, este inechitabil aplicarea valorii statistice din octombrie 2017, la

mărfurile importate în martie 2016, or, este evident că prețurile pe parcursul unui an s-au

majorat inclusiv și la vânzător.

A subliniat că Biroul Vamal Centru inițial a făcut un control și a întocmit procesul-

verbal nr.XXXXX din 14 august 2018, în baza căruia nu a fost întocmită nicio decizie de

regularizare. Însă, ulterior, după expirarea termenului de emitere a actului administrativ,

ilegal, neîntemeiat și contrar procedurii stabilite, organul vamal a întocmit 27 septembrie

2019 un alt proces-verbal nr.XXXXX, peste mai mult de un an de zile, pentru a se repune în

termen de emitere a unui act administrativ. Cu atât mai mult, art.60 din Codul administrativ

prevede un termen nu mai mare de 90 de zile pentru desfășurarea procedurii administrative.

Distinct, recurenta a reținut că în urma examinării cauzei penale, prin ordonanța din 30

iunie 2020 a procurorului în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale, a fost clasată cauza penală nr.XXXXX pe motivul lipsei elementelor

infracțiuni prevăzute la art.248, 249 din Codul penal.

La 17 decembrie 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Biroului Vamal

Centru copia recursului depus de SRL „Sorinlux”, reprezentată de avocata Natalia

Covaliov, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d. 174).

La 24 decembrie 2021 Biroul Vamal Centru a depus referință, solicitând să fie declarat

inadmisibil recursul depus de SRL „Sorinlux”, deoarece nu se încadrează în temeiurile de

admitere al acestuia prevăzute de lege.

Examinând admisibilitatea recursului, în raport cu actele cauzei și obiecțiile din

referința depusă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

6

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil

în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea

termenului prevăzut la art. 245 alin.(2).

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă

se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de contencios

administrativ sunt reglementate prin prisma art. 195 din Codul administrativ potrivit cărora

procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor

prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura

civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să

îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art. 111 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură se

efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul

de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de procedură se instituie

prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei

perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz,

actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii

termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe

parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă

începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în

termen.

Potrivit art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de procedură

încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată.

Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de

procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că termenele procedurale

stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării

acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept

de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor,

7

cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termen, după a

căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se

stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la

proces conform art.96–114.

În conformitate cu art.96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările

către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare

adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace

electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de

participantul la procedură.

Din dispozițiile art. 97 alin. (1) și (3) din Codul administrativ, rezultă că, notificarea

este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de

prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a)

notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de

notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

Iar, reieșind din prevederile art. 109 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, un înscris

poate fi notificat prin poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție. Pentru probarea

notificării este suficient avizul de recepție.

Din actele cauzei cert rezultă că la 01 iunie 2021 Curtea de Apel Chișinău a pronunțat,

în ședință publică, dispozitivul deciziei (f.d. 133-134).

Actele cauzei nu atestă date când a fost expediat dispozitivul deciziei instanței de apel

în adresa participanților la proces, inclusiv SRL „Sorinlux” și avocatei acesteia Natalia

Covaliov.

Totodată, din scrisoarea instanței de apel rezultă că la 10 august 2021 Curtea de Apel

Chișinău a expediat decizia integrală din 01 iunie 2021 la adresa juridică a SRL „Sorinlux”

situată în: XXXXX, precum și la adresa juridică a Cabinetului Avocatului „Natalia

Covaliov” amplasată în: XXXXX (f.d.143).

Se reține că adresele juridice menționate supra au fost indicate în cererea de chemare

în judecată și cererea de apel, inclusiv și în mandatul avocațial (f.d. 2, 21, 89, 94).

Din avizul poștal de recepție nr.DS8003395751AS se confirmă faptul că avocata

Natalia Covaliov a recepționat decizia motivată a instanței de apel, încă la data de 06

septembrie 2021 (f.d. 144). Informația respectivă se regăsește inclusiv și pe pagina oficială

web a ÎS „Poșta Moldovei”, la compartimentul „Track&Trace”: XXXXX.

Totodată, ține de menționat că corespondența destinată SRL „Sorinlux” a fost restituită

instanței de apel la 07 septembrie 2021 cu mențiunea „nereclamată” (f.d. 146).

La acest capitol, instanța de recurs reține că potrivit pct.2 din Regulile privind

prestarea serviciilor poștale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1457 din 30 decembrie

2016, prin noțiunea de trimitere nereclamată – se înțelege trimitere poștală care nu a fost

distribuită (predată) destinatarului din cauza nesolicitării sau refuzului de recepționare a

acesteia.

Distinct se reține că decizia motivată din 01 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a

fost publicată inclusiv pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată:

www.instante.justice.md, la data de 11 august 2021.

8

Din cele menționate, se atestă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut la art.245

alin.(2) din Codul administrativ, pentru prezentarea motivării recursului, a început să curgă

începând cu data de 07 septembrie 2021 (marți), ziua imediat următoare de la data

notificării avocatei Natalia Covaliov a deciziei integrale a instanței de apel, și care urma să

expire la data de 06 octombrie 2021 (miercuri) inclusiv.

În pofida celor enunțate supra, avocata Natalia Covaliov în interesele SRL „Sorinlux”

a depus recursul împotriva deciziei instanței de apel cu încălcarea evidentă a termenului

legal de 30 de zile prevăzut la art. 245 din Codul administrativ. Or, termenul-limită de

prezentare a recursului a expirat la 06 octombrie 2021 inclusiv, pe când acesta a fost depus

tocmai la 22 noiembrie 2021.

Nu poate fi reținut argumentul recurentei precum că instanța de apel nu i-a notificat

decizia recurată, cu care a luat cunoștință abia la 22 noiembrie 2021, fapt ce rezultă din

inscripția efectuată la actele cauzei. Or, acest deziderat vine în contradicție cu actele cauzei

și cele menționate supra.

De altfel, SRL „Sorinlux”, începând cu data de 07 septembrie 2021 – până la 06

octombrie 2021 inclusiv, a dispus de suficient timp de a-și valorifica dreptul de a prezenta

recursul în interiorul termenului legal prevăzut la art. 245 din Codul administrativ. Or, fiind

cele interesate de soluționarea cauzei în ordine de recurs, SRL „Sorinlux” și reprezentantul

său, avocata Natalia Covaliov, trebuiau să întreprindă toate măsurile necesare de a-și

proteja dreptul de acces la instanță, după cum sugerează și jurisprudența CEDO, prin

efectuarea actului de procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la caz, prin

depunerea recursului în conformitate cu art.245 din Codul administrativ. Drept consecință,

intervenind aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la art.246 alin.(2) lit.e) din Codul

administrativ, de declarare a recursului inadmisibil.

Conform art.24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și

să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale

altor participanți.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de lege,

or, termenul de recurs prevăzut la art.245 din Codul administrativ, este considerat un

termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și

consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Totodată, conform art.47 alin.(1) și (3) din Codul administrativ, acțiunile procedurale

întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie participantului reprezentat. Culpa

reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.

Din cele constatate rezultă că, nerespectarea termenului de depunere a recursului se

datorează în exclusivitate comportamentului pasiv și indiferent al SRL „Sorinlux” și a

avocatului Natalia Covaliov, care trebuiau să dea dovadă de responsabilitate și atitudine

activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale. Or,

admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului

securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

9

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov vs

Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în

lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval

considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac,

totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru motive

neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității

raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. În acest caz Înalta

Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția

drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, declararea recursului depus de SRL „Sorinlux”, reprezentată de

avocata Natalia Covaliov, ca fiind inadmisibil este compatibilă cu respectarea prevederilor

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar

leza principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de SRL

„Sorinlux”, reprezentată de avocata Natalia Covaliov, ca inadmisibil.

Conform art.230, 245 și art.246 alin.(1) și (2) lit.e) din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de SRL „Sorinlux”, reprezentată de avocata Natalia Covaliov, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecători Iurie Bejenaru

Aliona Miron

10