3ra-1249/23 — anularea actului administrativ, s.a.

3ra-1249/23 — anularea actului administrativ, s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-1249/23

2-19132440-01-3ra-28122023

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Ciumac

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc

ÎNCHEIERE

29 mai 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

în componență:

Președintele completului, judecătorul Stela Procopciuc

judecătorii Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de avocatul Valeriu Pelin în

numele și interesele lui Mihail Groza,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Mihail Groza împotriva Ministerului Apărării, terț Alexei

Cucu, privind anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea în

funcție, repararea prejudiciului cauzat și compensarea cheltuielilor de asistență

juridică,

împotriva deciziei din 05 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 10 august 2019, Mihail Groza a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Apărării, ulterior concretizată prin cererea din 12

noiembrie 2021, prin care a solicitat anularea parțială a ordinului nr.454 din 28

iunie 2019 prin care s-a decis aplicarea sancțiunii disciplinare de retrogradare în

funcție cu o treaptă, restabilirea în funcția deținută anterior de șef Bază de

păstrare combustibil a Armatei Naționale, repararea prejudiciului moral în

mărime de 50 000 lei, repararea prejudiciului material sub formă de venitul ratat

din momentul aplicării sancțiunii disciplinare până la emiterea hotărârii instanței

judecătorești și compensarea cheltuielilor de acordarea asistenței juridice în sumă

de 3 000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că efectuează serviciul militar

prin contract din anul 1998, iar prin ordinul din 23 decembrie 2011 al Ministrului

Apărării, a fost numit în funcția de șef Bază de păstrare carburanți a Armatei

Naționale. Deține gradul militar locotenent – colonel.

Prin ordinul Ministrului Apărării nr.454 din 28 iunie 2019, în baza raportului

șefului Inspectoratului Militar al Ministerului Apărării - inspector general,

colonel, Victor Pîrțînă din iunie 2019, reclamantului i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară - retrogradarea în funcție cu о treaptă.

1

Materialele dosarului administrativ prin care s-au constatat presupusele

încălcări nu i-au fost aduse la cunoștință, întrucât au fost expediate Centrului

Național Anticorupție pentru examinare sub aspect penal. Iar, ordinul i-a fost

adus la cunosțință la data de 10 iulie 2019.

Reclamantul a invocat că, contrar dreptului fundamental privind prezumția

nevinovăției, pârâtul a anticipat vinovăția sa și a dispus aplicarea sancțiunii

disciplinare.

Astfel, ordinul privind aplicarea sancțiunii disciplinare este ilegal și urmează

a fi anulat, or, o parte din acțiunile fixate în raportul nominalizat mai sus au fost

examinate în cadrul cauzei penale la Judecătoria Bălți, sediul central, dosarul nr.

1-118/2020 (1-20026389-09-1-24022020). Iar prin sentința din 21 iulie 2020,

Mihail Groza, a fost recunoscut vinovat și a fost pedepsit, fiindu-i aplicată

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 850 u.c. ceea ce constituie 42 500

lei, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita о

anumită activitate.

Prin sentința menționată, instanța de judecată a considerat că acțiunile lui, nu

sunt așa de grave, ca să fie aplicată pedeapsa complimentară prevăzută de art. 370

alin. (1) Cod penal, sub formă de privarea dreptului de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita о anumită activitate, iar astfel reiese că retrogradarea în funcție

cu о treaptă, aplicată ca sancțiune disciplinară în iunie 2019 este prematură,

deoarece în iulie 2020, instanța s-a expus asupra acțiunilor lui și a considerat că

aplicarea pedepsei sub formă de privarea dreptului de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita о anumită activitate este prea aspră, aplicându-i doar amendă.

În context, reclamantul a susținut că regretă cele săvârșite și a achitat

amenda, iar la moment, conform art.111 CP, nu are antecedente penale, deoarece

conform alin. (1) lit.e), persoanele condamnate la о pedeapsă mai blândă decât

închisoarea, după executarea pedepsei se consideră ca neavând antecedente

penale. Or, în urma controlului activității cotidiene în Baza de păstrare

combustibil a Armatei Naționale din iunie 2019, în urma depistării încălcărilor,

nu a fost dispusă о anchetă internă, prin care ar fi fost fixate toate circumstanțele,

și ele nefiind expuse unilaterale și fără probatoriu. Iar în cadrul anchetei interne

Mihail Groza, nu a putut să-și explice atitudinea și să prezint persoanei abilitate

cu efectuarea anchetei toate probele și justificările pe care le-a fi considerat

necesare.

Totodată, a relatat că, conform art.323 din Codul muncii, salariaților care au

încheiat un contract individual de muncă cu unitățile militare, instituțiile sau

organizațiile Forțelor Armate ori cu cele ale autorităților publice în care legea

prevede îndeplinirea serviciului militar sau special, precum și persoanelor care

execută serviciul civil, li se aplică legislația muncii, cu particularitățile prevăzute

de actele normative în vigoare. Iar astfel, luând în considerare că Mihail Groza

este militar prin contract din anul 1998, în virtutea art.208 din Codul muncii, sau

a unei prevederi analog din actele normative emise de Ministerul Apărării, ce nu

sunt publice din considerente de securitate națională, trebuia inițiată о anchetă de

serviciu, în care să fie analizate obiectiv și multilateral toate circumstanțele. Or,

în virtutea art.80 alin.(2) lit.b) din Legea nr. 52 cu privire la aprobarea

Regulamentului disciplinei militare din 02 martie 2007, sancțiunile disciplinare

retrogradarea în funcție și retrogradarea cu un grad pot fi ridicate subofițerilor și

2

ofițerilor - nu mai devreme de 1 an de la data aplicării. Iar astfel, sancțiunea deși

prematura, aplicată în anul 2019, locotenentului-colonel Mihail Groza, la

realitățile anului 2021, este optim și binevenit de a fi ridicată.

Astfel, reclamantul a susținut că, consideră necesar de a fi recunoscută ca

prematură sancțiunea disciplinară din iunie 2019, întrucât, instanța de judecată s-

a expus asupra unei părți din acțiunile lui Mihail Groza, și luând în considerare

circumstanțele cauzei, nu a dispus aplicarea pedepsei complementare de privarea

dreptului de a ocupa anumite funcții, motiv din care sancțiunea disciplinară -

retrogradarea în funcție cu о treaptă nu este rezonabilă și justificată.

Totodată, a indicat că prin prisma art.89 și art.323 din Codul muncii,

consideră a fi necesară restabilirea lui Mihail Groza în funcția de șef Bază de

păstrare carburanți a Armatei Naționale și anularea parțială a ordinului nr.454 din

28 iunie 2019, prin care s-a decis aplicarea sancțiunii disciplinare de retrogradare

în funcție cu о treaptă, în privința locotenentului- colonelului Mihail Groza. Or,

art. 90 din Codul muncii, indică că, în cazul restabilirii la locul de muncă a

salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat

să repare prejudicial cauzat acestuia. Repararea de către angajator a prejudiciului

cauzat salariatului constă în plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga

perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime nu mai mică decât salariul

mediu al salariatului pentru această perioadă; compensarea cheltuielilor

suplimentare legate de contestarea transferului sau a eliberării din serviciu

(consultarea specialităților, cheltuielile de judecată etc.); compensarea

prejudiciului moral cauzat salariatului.

La fel, consideră că urmează să-i fie reparat și prejudiciul material, format

din salariul ratat pentru toată perioada lipsei formate de la serviciu până la

restabilirea în funcție, precum și prejudiciul moral cauzat în urma acțiunilor

ilicite manifestat prin presiuni psihologice, retrăiri sufletești enorme, fiind

marginalizat și înlăturat de la viața cotidiană a Armatei Naționale în care a

investit mult suflet. Or, din anul 2019 până în prezent, în viața lui Mihail Groza

persistă emoții negative, depresive, care se răsfrâng asupra sănătății, iar în urma

situațiilor tensionate din cadrul serviciilor acesta a avut nevoie de ajutor medical.

Prin încheiere din 02 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

atras în proces în calitate de persoană terță, Alexei Cucu.

Prin hotărârea din 25 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Groza împotriva Ministerului

Apărării, terț Alexei Cucu, privind anularea actului administrativ individual

defavorabil, restabilirea în funcție, repararea prejudiciului cauzat și compensarea

cheltuielilor de asistență juridică, s-a respins ca neîntemeiată.

La 21 martie 2022, Mihail Groza a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând casarea ei și emiterea unei decizii noi prin care acțiunea să fie

admisă.

Prin decizia din 05 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Mihail Groza împotriva hotărârii din 25 februarie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

În motivarea deciziei, instanța de apel a conchis că în cadrul ședinței de

judecată în instanța de fond și în instanța de apel, nu s-a demonstrat ilegalitatea

ordinului de sancționare disciplinară, motiv din care pretenția privind anularea

3

ordinului nr. 454 din 27 iunie 2019, în partea ce-l privește pe Mihail Groza,

corect a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Completul judiciar a instanței de apel a reținut că, atragerea la răspundere

disciplinară a șefului Bazei de păstrare combustibil a Armatei Naționale, Mihail

Groza, cu aplicarea sancțiunii disciplinare - retrogradare în funcție cu o treaptă,

prin ordinul Ministrului apărării nr.454 din 27 iunie 2019, a avut loc în rezultatul

încălcărilor depistate (organizarea și protejarea unei angajări fictive, încălcarea

legislației cu privire la salarizarea în sectorul bugetar, depășirea atribuțiilor de

serviciu).

A conchis că pretențiile invocate în acțiune nu sunt plauzibile, întemeiate și

probate, iar actul contestat a fost emis de organul competent, cu respectarea

procedurii prevăzute de lege și este motivat în fapt și în drept, astfel încât

pretenția privind compensarea cheltuielilor de judecată, subsecvente contestării

actului administrativ și obligării autorității publice locale să emită actul

administrativ favorabil, este neîntemeiată. Ceea ce în consecință constituie temei

de respingere a acțiunii în contencios administrativ inițiate de Mihail Groza, ca

fiind neîntemeiată.

La 27 septembrie 2023, avocatul Valeriu Pelin în numele și interesele lui

Mihail Groza a depus recurs împotriva deciziei din 05 iulie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea hotărârii și a deciziei instanței de apel, cu emiterea

unei decizi noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.

În motivarea recursului, a invocat că atât cu hotărârea primei instanțe cât și

decizia instanței de apel sunt neîntemeiate și pasibile de a fi casate, or, instanțele

au examinat cauza în mod superficial, iar soluția a fost dată fără elucidarea pe

deplin a circumstanțelor cauzei și aprecierea cuvenită a argumentelor invocate de

părți.

Instanța de apel s-a expus în mod superficial asupra argumentelor și

criticelor invocate în cererea apel, deoarece nu a dat apreciere argumentelor

prezentate.

La 25 ianuarie 2024, Ministerul Apărării a depus referință la recursul declarat

de Mihail Groza, prin care a solicitat respingere acestuia și menținerea hotărârilor

contestate.

Examinând admisibilitatea recursului, în raport cu actele cauzei, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate

cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la

Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau

a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție atestă că cererea de recurs a fost depusă în termen, la

27 septembrie 2023, având în vedere că, copia deciziei motivate a fost notificată

reprezentantului recurentului Mihail Groza, în mod electronic, la datat de 20

decembrie 2023 (vol. II, f.d.24).

4

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de avocatul Valeriu Pelin în

numele și interesele lui Mihail Groza, în raport cu materialele cauzei, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 2451 alin. (1), (3) din Codul administrativ, recursul

este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de

Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă

în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis

neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau

hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este

obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul

de la alin.(1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează

cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a

fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost

restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar

prezentului cod.

În sensul art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este

inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și

temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de

Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit.

a1) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.2451.

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al

recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

5

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Casa

Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea

contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural

sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, conține obiecții de fapt și de drept

similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de

către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță,

în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din

Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice

ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat

în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate

Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări

și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea

pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar

substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din

oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

6

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de avocatul

Valeriu Pelin în numele și interesele lui Mihail Groza.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de avocatul Valeriu Pelin în numele și interesele lui Mihail

Groza, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Stela Procopciuc

judecătorii Diana Stănilă

Ion Malanciuc

7