3ra-620/21 — anularea actului administrativ, restabilirea in functie, repararea prejudiciului

Dosarul nr. 3ra-620/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

28 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de avocatul Vitalie Țurcan, în

numele și interesele lui Mihail Bordea,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea formulată de Mihail Bordea

împotriva Inspectoratului General de Carabinieri cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil, restabilirea în funcția deținută, repararea

prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 02 decembrie 2019, Mihail Bordea a depus în instanța de

judecată acțiune în ordinea contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului

General de Carabinieri cu privire la anularea ordinului nr. 241ef. din 4 noiembrie

2019 de eliberare din serviciul militar prin contract, restabilirea în funcția de ofițer

superior al Serviciului Operativ al Serviciului pregătire de luptă, fizică și sport al

Statului major și servicii al unității militare 1002 a Departamentului Trupelor de

Carabinieri, repararea prejudiciului material sub formă de compensație pentru

perioada absenței forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral pentru

concediere ilegală în mărime de 3 salarii medii, precum și compensarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin ordinul comandantului-adjunct al

Departamentului Trupelor de Carabinieri nr. 241ef. din 4 noiembrie 2019 cu privire

la întreruperea raporturilor de muncă, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (3)

lit. o) al Legii cu privire la statutul militarilor nr.162 din 22 iulie 2005, a fost eliberat

din serviciul militar prin contract, cu trecerea în rezerva Forțelor Armate, căpitanul

Mihail Bordea, ofițer superior al Serviciului pregătire de luptă, fizică și sport al

Statului major și servicii al unității militare 1002 a Departamentului Trupelor de

Carabinieri.

Drept temei pentru emiterea ordinului respectiv, a servit sentința din 3

noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

1

Reclamantul a considerat că, prin ordinul comandantului-adjunct al

Departamentului Trupelor de Carabinieri nr. 241ef. din 04 noiembrie 2019 cu

privire la întreruperea raporturilor de muncă, a fost concediat ilegal, deoarece

reclamantul nu a fost concediat în legătură cu condamnarea sa de la momentul

emiterii sentinței, care a devenit irevocabilă la 20 noiembrie 2017 și a fost

recepționată de pârât la 27 decembrie 2017. Iar comandantul unității militare, în

virtutea împuternicirilor de serviciu, l-a acceptat pe reclamant în serviciu în

continuare și nu a propus în termenul legal eliberarea acestuia din funcție timp de

aproape 2 ani. Or, reclamantul a fost condamnat prin sentința din 03 noiembrie 2017

a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) la amendă în mărime de xxxxxxx lei, cu

privarea sa de dreptul de a deține funcții în cadrul Armatei Naționale și de a

exercita activități ce țin de administrația armelor și munițiilor, însă militarul trupelor

de carabinieri nu face parte din Armata Națională.

Totodată a invederat instanței că ordinul contestat a fost emis la 05 noiembrie

2019 de către Departamentul Trupelor de Carabinieri, pe când astfel de instituție

deja nu mai exista, contrar prevederilor art. 120 Codul administrativ.

În afară de aceasta, reclamantul a susținut că angajatorul, prin avizul său nr.

238 din 24 septembrie 2019, l-a preavizat despre reorganizarea funcției sale de

comandant adjunct al Companiei speciale de intervenție și protecție instituțională

a Batalionului I al Unității Militare 1002.

În opinia reclamantului, eliberarea sa din funcție a fost generată de solicitarea

concediului de îngrijire a copilului, acesta fiind concediat ca o pedeapsă pentru faptul

că dorește să-și exercite dreptul la muncă, la concediu parțial plătit pentru îngrijirea

copilului, întrucât eliberarea sa a demarat imediat după ce acesta a solicitat concediul

propriu-zis.

A solicitat anularea ordinului nr. 241ef. din 4 noiembrie 2019 de eliberare

din serviciul militar prin contract, restabilirea în funcția de ofițer superior al

Serviciului Operativ al Serviciului pregătire de luptă, fizică și sport al Statului major

și servicii al unității militare 1002 a Departamentului Trupelor de Carabinieri,

repararea prejudiciului material sub formă de compensație pentru perioada absenței

forțate, repararea prejudiciului moral pentru concediere ilegală în mărime de 3

salarii medii, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 22 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani), s-

a declarat inadmisibilă pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 22 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani), s-a

respins ca fiind neîntemeiată acțiunea înaintată de Mihail Bordea împotriva

Inspectoratului General de Carabinieri.

La 24 iulie 2020, Mihail Bordea a declarat apel și recurs nemotivat, iar la

11 septembrie 2020, apel și recurs motivat împotriva hotărârii și încheierii

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 22 iulie 2020, solicitând casarea hotărârii

instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 24 februarie 2021, au fost respinse apelul și recursul declarate

de Mihail Bordea împotriva hotărârii și încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul

Rîșcani) din 22 iulie 2020.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de drept

material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei,

a reținut ca fiind corectă soluția primei instanțe referitoare la netemeinicia acțiunii,

care, reieșind din cumulul probelor administrate, a soluționat cauza sub toate

2

aspectele de fapt și de drept, în consecință hotărârea emisă fiind legală și întemeiată,

în corespundere cu art. 130 Cod procedură civilă.

Reclamantul nu a identificat nici un temei de constatare a nulității actului

administrativ individual, stabilit de norma art. 140 Codul administrativ. În

consecință, instanța nu a constatat temeiurile prevăzute de lege care să genereze

nulitatea actului administrativ contestat.

Nu a reținut apelul nici argumentul apelantului privitor la utilizarea dreptului

discreționar de către conducerea Departamentului Trupelor de Carabinieri privitor

la utilizarea termenului de 10 zile lucrătoare prevăzut de art. 140 lit. o) al

Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele

Armate, revizuirea deciziei de către intimat fiind abuzivă. Or, angajatorul este

obligat să execute o sentință judecătorească irevocabilă, iar neexecutarea unei

sentințe irevocabile este asimilată cu încălcarea principiului legalității și cu încălcarea

dispozițiilor art. 120 din Constituția Republicii Moldova.

În consecință, instanța de apel a conchis că fondul just a respins pretenția cu

privire la anularea ordinului contestat, respingînd respectiv și pretențiile cu privire la

restabilirea în funcție, repararea prejudiciului material sub formă de compensație

pentru perioada absenței forțate de la muncă și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 22 martie 2021, avocatul Vitalie Țurcan a declarat recurs, în interesele lui

Mihail Bordea, împotriva deciziei din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

iar la 15 aprilie 2021 recurentul a expediat în adresa Curții Supreme de Justiție

motivarea recursului.

În susținerea recursului, a invocat dezacordul său cu soluția instanței de apel,

considerând-o eronată, aceasta interpretînd în mod eronat normele de drept material

pertinent speței, fapt ce a succedat emiterea unei soluții greșite și neîntemeiate pe

cauza dată.

Invederează instanței că fondul și apelul au interpretat greșit prevederile art. 140

lit. o) din Hotărîrea Guvernului nr. 941/2006, care, în viziunea recurentului, nu

instituie o obligație în sarcina angajatorului de a elibera din funcție militarii

condamnați.

În rest, reiterează motivele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în

judecată și consideră că angajatorul și-a camuflat intențiile de concediere abuzivă a

reclamantului, sub pretextul interdicției impuse de norma art. 140 lit. o) al

Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele

Armate.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii formulate.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 24 februarie 2021,

fiind notificată recurentului la data de 15 aprilie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul

3

de recepție la dosar (f.d. 185). Astfel, recursul depus la 22 martie 2021 și motivarea

acestuia, depusă la 15 aprilie 2021, sînt în termen.

La 29 aprilie 2021, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, astfel încît, prin referința din 14

mai 2021, intimatul Inspectoratul General de Carabinieri a opinat privind temeinicia

și legalitatea soluției instanțelor ierarhic ineferioare, precum și necesitatea respingerii

recursului formulat.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de avocatul Vitalie Țurcan, în

numele și interesele lui Mihail Bordea, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin. (2) din art. 246

Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a) - f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ,

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil, bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ, și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)

din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

4

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul

de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil

recursul depus de avocatul Vitalie Țurcan, în numele și interesele lui Mihail Bordea.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de avocatul Vitalie Țurcan, în numele și interesele lui Mihail

Bordea, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

5