KHERSONSKYY REGIONALNYY MEDZHLIS KRYMSKYKH TATAR v. RUSSIA and 5 other applications

Publicat la 20 octombrie 2025 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 24196/17 KHERSONSKYY REGIONALNYY MEDZHLIS KRYMSKYKH TATAR împotriva Rusiei și alte 5 cereri (a se vedea lista adăugată) comunicate la 3 octombrie 2025 OBIECTUL CAZULUI Cererea se referă la interzicerea poporului Tatar al Crimeei (denumită în continuare „Mejlis”) de către „Curtea Supremă a Crimeei” la 16 aprilie 2016. Instituțiile autoguvernatoare ale poporului Târtar Crimean sunt Corultai al Poporului Târtar Crimean (denumit în continuare „Corultai”) – congresul lor național, și Mejlis, care este organismul executiv reprezentativ al poporului Târtar Crimean. În plus, în conformitate cu Regulamentul privind organismele autoguvernatoare locale ale Târților Crimean din 2008, organismele de guvernare – mejlizele regionale și locale – sunt alese în scopul punerii în aplicare a deciziilor Mejlis și Corultai și de soluționare, singure sau cu autoritățile de stat și locale, diverse chestiuni, inclusiv chestiunile care afectează Tatarele Crimee în unitatea administrativă relevantă. Toate deciziile privind crearea mejlizelor locale, alese pentru un mandat de cinci ani, și încheierea anticipată a mandatului lor sunt în competența exclusivă a Mejlis. Actualele cereri au fost depuse de patru organizații și două persoane fizice. Organizațiile candidate sunt patru Mejlize locale, create și operate în regiunea Kherson din Ucraina (a se vedea tabelul anexat). Ultimele alegeri ale membrilor reclamanților au avut loc în 2013-2015. Cele două solicitanți individuali, care sunt cetățeni ucraineni, sunt membri ai mejlizelor locale, și anume Henichesk Local Mejlis și Feodosiia Local Mejlis. La 15 februarie 2016, și se bazează pe dispozițiile anti-extremismului din legea Federației Ruse, „Prosecutorul Republicii Crimee” a adus în fața „Curtei Supreme a Crimeei” o acțiune împotriva Mejlis, cerând o hotărâre care declară Mejlis o organizație extremista și, prin urmare, interzicerea activităților sale. La 12 aprilie 2016, activitatea Mejlis a fost suspendată temporar în așteptarea „deciziei tribunalului”. La 26 aprilie 2016, „Curtea Supremă a Crimeei” a acordat acțiunea de procuror. La 29 septembrie 2016, Divizia Administrativă a Curții Supreme ruse a respins recursul de către Mejlis. Această hotărâre de apel este finală și nu poate aduce atingere niciunei apeluri suplimentare. Regiunile Kherson unde sunt localizate primele cinci solicitanți (cele patru organizații și un singur solicitant) au fost ocupate de Rusia în februarie 2022. Prin urmare, funcționarea reclamanților și organizarea unor noi alegeri la Mejlizele locale au devenit practic imposibile. În prezent, locațiile de operare ale acestor solicitanți sunt încă sub ocupație, cu excepția orașului Kherson, eliberate de Ucraina în noiembrie 2022. Locația de operare a șasei solicitanți este în Feodosiia, Crimea, care a fost sub ocupație rusă din 2014. La 10 iulie 2025, Mejlis a adoptat o decizie, menționând că mandatele Mejlizelor locale din teritoriile ocupate temporar din Ucraina se extinde până când Mejlis decide încheierea acestora și solicită noi alegeri. Reclamanții se plâng că ordinul de dizolvare a Mejlisului și interzicerea activității sale include, de asemenea, Mejlizele locale și, prin urmare, constituie o interferență cu libertatea de asociere a reclamanților în temeiul articolului 11 din convenție. Reclamanții invocă art. 10 din Convenție și se plâng că au fost împiedicați să comunice liber cu alți reprezentanți ai sistemului de autogovernare al Crimeei Tatar și al Tatarilor Crimeei. Reclamanții, cu excepția reclamantului în cererea nr. 22217/17, se plâng în temeiul articolului 18 din Convenție, luat în conjuncție cu art. 11, că scopul real al interdicției indicate mai sus a fost să tacă și să pedepsească organele autogovernatoare din Crimea Tatar pentru opoziția lor politică. Reclamanții susțin o încălcare a mai multor încălcări a dreptului lor la un proces echitabil în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. În special, susțin că „Cursa Supremă de Crimea” nu a fost „înființată prin lege” în lumina anexiunii Crimeei; că nu a avut nici un ratione materiae relevant jurisdicția; și că, în orice caz, nu a fost independent și imparțial datorită implicării judecătorilor în alte cazuri politice; și, în cele din urmă, că egalitatea dintre părți a fost încălcată din cauza prezenței procurorului în procesul administrativ. În baza articolului 7 din Convenție, reclamanții susțin că denumirea Mejlis ca „organizație extremă” a criminalizat retroactiv activitățile legitime ale Tatarilor Crimeei. Cei doi solicitanți individuali se plâng în continuare în temeiul articolului 8 din Convenție că au fost împiedicați să comunice liber cu alți reprezentanți ai organismelor de guvernare autonomă din Crimea sau cu tatarii din Crimea în materie profesională și privată. În plus, toți reclamanții susțin că nu au niciun remediu eficace, în conformitate cu art. 13 din Convenția. În sfârșit, și se bazează pe Thlimmenos c. Grecia [GC], nr. 34369/97, § 44, CEDO 2000-IV, reclamanții se plâng în temeiul articolului 14 din Convenție că nu s-a făcut nicio distincție între statutul specific al Mejlis ca organism reprezentativ al popoarelor indigene și al altor asociații publice ale Tatarilor Crimeei. Reclamanții au respectat cerințele de admisibilitate prevăzute la art. 35 § 1 din Convenție? Pot reclamanții, având în vedere capacitatea lor de Mejlize locale și membrii Mejlizelor locale, să pretind că sunt victime de o încălcare a Convenției, în sensul articolului 34? În afirmativ, a existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de asociere, în contravenție cu art. 11 din Convenție (a se vedea Ucraina c. Rusia (re Crimea) , [GC], nos. 20958/14 și 38334/18, §§ 1123-28, 25 iunie 2024)? În ceea ce privește toate reclamanții, cu excepția reclamantului în cerere nr. 22217/17, care nu au formulat această plângere, au fost restricțiile impuse de Statul pârât în acest caz, presupus în conformitate cu art. 11 din Convenție, solicitate în alt scop decât cele prevăzute de această dispoziție, în contravenție cu art. 18 din Convenție (a se vedea Ucraina c. Rusia (re Crimea) [GC], citată mai sus, §§ 1351-82)? Reclamanții au locus standi să invoce art. 6 din Convenție în ceea ce privește procedurile încheiate de hotărârea Curții Supreme Ruse din 29 septembrie 2016, având în vedere faptul că acestea nu au fost părți la aceste proceduri (a se vedea Atanassoglou și alții c. Elveția [GC], nr. 27644/95, § 43, CEDO 2000-IV; Gorraiz Lizarraga și alții c. Spania , nr. 62543/00, §§ 35-39, CEDO 2004-III)? În cazul în care răspunsul la întrebarea anterioară este afirmativ, procedurile privind interdicția privind Mejlis au fost hotărâte de un tribunal independent și imparțial instituit prin lege, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea Ucraina c. Rusia (re Crimea) [GC], citat mai sus, §§ 943-46, 25 iunie 2024? Denumirea Mejlis al poporului Tatar al Crimeei ca organizație extremistă, care a declanșat aplicabilitatea legislației împotriva extremismului rus în Crimea, respectă cerințele articolului 7 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Ucraina c. Rusia (re Crimea) [GC], citată mai sus, §§ 1274-78)? În ceea ce privește reclamanții în cererile nr. 32201/17 și 22217/17, a existat o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea vieții și corespondenței lor private, în încălcarea articolului 8 § 1 din Convenție? Reclamanții au avut la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerile lor din Convenția, conform articolului 13 din Convenția? 10. Reclamanții au suferit discriminări contrar articolului 14 din Convenție (a se vedea Ucraina c. Rusia (re Crimea) [GC], citată mai sus, §§ 1181-90)? În special, reclamanții au fost supuși unei diferențe de tratament în funcție de activitățile lor civice și politice? 24196/17 Khersonskyy regionalnyy medzhlis krymskykh tatar v. Rusia 21/03/2017 KHERSONSKYY REGIONALNYY MEDZHLIS KRYMSKYKH TATAR Novooleksiivka, districtul Henichesk, regiune Kherson Borys Volodymyrovych BABIN 24355/17 Shchaslyvtsevskyy missevyy mejlis krymskykh tatar v. Rusia 21/03/2017 SHCHASLYVTSEVSKY MISTSEVY MEJLIS KRYMSKYKH TATAR Shchaslyvtseve, districtul Herson, regiune Kherson Borys Volodymyrovych BABIN 25061/17 Strilkovskyy mistsevyy mejlis krymskykh tatar v. Rusia 20/03/2017 STRILKOVSKY MISTSEVY MEJLIS KrymsKYH TATAR Strilkove, districtul Henichesk, regiune Kherson Borys Volodymyrovych BABIN 32319/17 Partyzanskyy mistevy mejlis krymskykh tatar v. Rusia 18/04/2017 PARYZANSKY MISTSEVY MEJLIS KRYMSKYKH TATAR Rykove, districtul Hersonchesk, regiune Khersonk Borys Volodymyrovych BABIN 32201/17 Ablyazov v. Rusia 18/04/2017 Nariman Rustemovych ABLYAZOV Henicheskyi Mistsevyi Mejlis Henichesk, regiunea Kherson 22217/17 Kadyrov v. Rusia 09/03/2017 Suleyman Serverovych KADYROV Feodosiyskyi Reionalnyi Mejlis Feodosiia, Crimea

Published on 20 October 2025

FOURTH SECTION

Application no. 24196/17

KHERSONSKYY REGIONALNYY MEDZHLIS KRYMSKYKH TATAR against Russia

and 5 other applications

(see list appended)

communicated on 3 October 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASES

The circumstances of the cases

The applications concern the banning of the Mejlis of the Crimean Tatar People (hereinafter – “the Mejlis”) by the “Supreme Court of Crimea” on 16

April 2016.

The self-governing institutions of the Crimean Tatar people are the Qurultai of the Crimean Tatar People (hereinafter – “the Qurultai”) - their national congress, and the Mejlis, which is the Crimean Tatar people’s representative executive body. In addition, in accordance with the Regulation on local self-governing bodies of Crimean Tatars of 2008, local self

‑

governing bodies – regional and local mejlises – are elected with the purpose of implementing the Mejlis’ and the Qurultai’s decisions and resolving, alone or with state and local authorities, various issues including matters affecting Crimean Tatars in the relevant administrative unit. All decisions on the creation of local mejlises, elected for a five-year mandate, and early termination of their mandate are in the exclusive competence of the Mejlis.

The present applications were lodged by four organisations and two individuals. The applicant organisations are four local Mejlises, created and having operated in the Kherson region of Ukraine (see the appended table). The last elections of the applicants’ members were held in 2013-2015.

The two individual applicants, who are Ukrainian nationals, are members of the local mejlises, namely the Henichesk Local Mejlis and the Feodosiia Local Mejlis.

On 15 February 2016, and relying on the anti-extremism provisions of the Russian Federation law, the “Prosecutor of the Republic of Crimea” brought before the “Supreme Court of Crimea” an action against the Mejlis, seeking a judgment declaring the Mejlis as an extremist organisation and consequently banning its activities. On 12 April 2016 the activities of the Mejlis were temporarily suspended pending the “court’s decision”. On 26

April 2016 the “Supreme Court of Crimea” granted the prosecutorial action. On 29

September 2016 the Administrative Division of the Russian Supreme Court dismissed the appeal by the Mejlis. This appeal judgment is final and not amenable to any further appeal.

The Kherson region where the first five applicants (the four organisations and one individual applicant) are located was occupied by Russia in February 2022. As a result, the functioning of the applicants as well as holding new elections to local Mejlises became virtually impossible. Currently, these applicants’ operating locations are still under occupation, with the exception of the city of Kherson, liberated by Ukraine in November 2022. The sixth applicant’s operating location is in Feodosiia, Crimea which has been under Russian occupation since 2014.

On 10 July 2025, the Mejlis adopted a decision, stipulating that the mandates of the local Mejlises in the temporarily occupied territories of Ukraine shall be extended until the Mejlis decides on their termination and calls new elections.

The applicants’ complaints

The applicants complain that the order for the dissolution of the Mejlis and the ban on its activity also encompasses the local Mejlises, and therefore constitute an interference with the applicants’ freedom of association under Article 11 of the Convention.

The applicants invoke Article 10 of the Convention and complain that they were prevented from communicating freely with other representatives of Crimean Tatar self-governance system and Crimean Tatars.

The applicants, except for the applicant in application no. 22217/17, complain under Article 18 of the Convention, taken in conjunction with Article 11, that the real purpose of the above-indicated ban was to silence and to punish the Crimean Tatar self-governing bodies for their political opposition.

The applicants allege a violation of several breaches of their right to a fair trial under Article 6 § 1 of the Convention. Specifically, they argue that the “Supreme Court of Crimea” was not “established by law” in light of the annexation of Crimea; that it had no relevant

ratione materiae

jurisdiction; and that in any event it was not independent and impartial due to the judges’ involvement in other political cases; and finally that the equality between the parties was violated due to the prosecutor’s presence in the administrative process.

Relying on Article 7 of the Convention, the applicants argue that the designation of the Mejlis as an “extremist organisation” retroactively criminalised legitimate activities of Crimean Tatars.

The two individual applicants further complain under Article 8 of the Convention that they were prevented from communicating freely with other representatives of the Crimean Tatar self-government bodies or with Crimean Tatars on professional and private matters.

Furthermore, all applicants submit that they had no effective remedy as required by Article 13 of the Convention.

Lastly, and relying on

Thlimmenos v. Greece

[GC], no. 34369/97, § 44, ECHR 2000-IV, the applicants complain under Article 14 of the Convention that no distinction was made between the specific status of the Mejlis as a representative body of the indigenous peoples, and other public associations of Crimean Tatars.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Have the applicants complied with the admissibility requirements set forth in Article 35 § 1 of the Convention?

2.

Can the applicants, in view of their capacity as local Mejlises and members of local Mejlises, claim to be victims of a violation of the Convention, within the meaning of Article

34?

3.

In the affirmative, has there been a violation of the applicants’ right to freedom of association, contrary to Article

11 of the Convention (see

Ukraine v. Russia (re Crimea)

, [GC], nos. 20958/14 and 38334/18, §§ 1123-28, 25

June 2024)?

4.

Concerning all applicants, except for the applicant in application no.

22217/17 who did not raise this complaint, were the restrictions imposed by the respondent State in the present case, purportedly pursuant to Article

11 of the Convention, applied for a purpose other than those envisaged by that provision, contrary to Article

18 of the Convention (see

Ukraine v.

Russia (re

Crimea)

[GC], cited above, §§ 1351-82)?

5.

Do the applicants have

locus standi

to invoke Article 6 of the Convention in relation to the proceedings concluded by the judgment of the Russian Supreme Court of 29 September 2016, in view of the fact that they were not a party to those proceedings (see

Athanassoglou and Others v.

Switzerland

[GC], no. 27644/95, § 43, ECHR 2000-IV;

Gorraiz Lizarraga and Others v. Spain

, no. 62543/00, §§ 35-39, ECHR 2004-III)?

6.

If the reply to the preceding question is in the affirmative, were the proceedings concerning the ban on the Mejlis adjudicated by an independent and impartial tribunal established by law, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention (see

Ukraine v. Russia (re Crimea)

, [GC], cited above, §§

943-46, 25 June 2024?

7.

Does the designation of the Mejlis of the Crimean Tatar People as an extremist organisation, which triggered the applicability of Russian anti-extremism legislation in Crimea, comply with the requirements of Article

7 of the Convention (see,

mutatis mutandis,

Ukraine v. Russia (re Crimea)

[GC], cited above, §§ 1274-78)?

8.

Concerning the applicants in applications nos. 32201/17 and 22217/17, has there been an interference with the applicants’ right to respect for their private life and correspondence, in breach of Article

8 §

1 of the Convention?

9.

Did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their Convention complaints, as required by Article

13 of the Convention?

10.

Have the applicants suffered discrimination contrary to Article

14 of the Convention (see

Ukraine v. Russia (re Crimea)

[GC], cited above, §§

1181-90)?

In particular, have the applicants been subjected to a difference in treatment in view of their civic and political activities?

APPENDIX

List of applications

No.

Application no.

Case name

Lodged on

Applicant

Operating location

Represented by

1.

24196/17

Khersonskyy regionalnyy medzhlis krymskykh tatar v. Russia

21/03/2017

KHERSONSKYY REGIONALNYY MEDZHLIS KRYMSKYKH TATAR

Novooleksiivka, Henichesk district, Kherson region

Borys Volodymyrovych BABIN

2.

24355/17

Shchaslyvtsevskyy mistsevyy mejlis krymskykh tatar v. Russia

21/03/2017

SHCHASLYVTSEVSKYY MISTSEVYY MEJLIS KRYMSKYKH TATAR

Shchaslyvtseve, Henichesk district, Kherson region

Borys Volodymyrovych BABIN

3.

25061/17

Strilkovskyy mistsevyy mejlis krymskykh tatar v.

Russia

20/03/2017

STRILKOVSKYY MISTSEVYY MEJLIS KRYMSKYKH TATAR

Strilkove, Henichesk district, Kherson region

Borys Volodymyrovych BABIN

4.

32319/17

Partyzanskyy mistsevyy mejlis krymskykh tatar v.

Russia

18/04/2017

PARTYZANSKYY MISTSEVYY MEJLIS KRYMSKYKH TATAR

Rykove, Henichesk district, Kherson region

Borys Volodymyrovych BABIN

5.

32201/17

Ablyazov v. Russia

18/04/2017

Nariman Rustemovych ABLYAZOV

Henicheskyi Mistsevyi Mejlis Henichesk, Kherson region

6.

22217/17

Kadyrov v. Russia

09/03/2017

Suleyman Serverovych KADYROV

Feodosiyskyi Rehionalnyi Mejlis

Feodosiia, Crimea