MAMUTOV v. RUSSIA and 2 other applications

Publicat la 20 octombrie 2025 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 23993/17 Bekir Ablayevich MAMUTOV împotriva Rusiei și a altor două cereri (a se vedea lista adăugată) comunicată la 3 octombrie 2025 OBJECȚIUNEA CAUZELOR Cerințele se referă la interzicerea poporului Tatar al Crimeei (denumită în continuare „Mejlis”) de „Cortea Supremă a Crimei” la 16 Aprilie 2016. Mejlis, care operează în Crimea, este înaltul organism reprezentativ și executiv al poporului Târtar Crimee și a fost fondat în 1991 pentru a reprezenta interesele Târtarului Crimee în fața autorităților ucrainene și Crimee, precum și în fața organizațiilor internaționale. În constrângerea a treizeci de membri aleși și răspunzător față de Corultai (adunarea generală a Tatarelor Crimeene), Mejlis este înaltul organism reprezentativ și executiv al poporului Târtar Crimee.

Funcționează ca organism executiv permanent între sesiunile Qurultai (reținută la fiecare cinci ani), punând în aplicare deciziile sale și reprezentand poporul Târtar Crimee. Cea mai recentă sesiune completă din Qurultai a avut loc în Bakhchysaray, Crimea, în octombrie 2013, când actuala compoziție Mejlis a fost aleasă. La 15 februarie 2016, în baza dispozițiilor anti-extremism din legislația Federației Ruse, „Prosecutorul Republicii Crimee” a adus în fața „Curtei Supreme a Crimeei” o acțiune împotriva Mejlisului, cerând o hotărâre care declară Mejlis o organizație extremista și, prin urmare, interzicerea activităților sale. La 12 aprilie 2016, activitatea Mejlis a fost suspendată temporar în așteptarea „deciziei tribunalului”.

La 26 aprilie 2016, „Curtea Supremă a Crimeei” a acordat acțiunea de procuror. La 29 septembrie 2016, Divizia Administrativă a Curții Supreme ruse a respins recursul de către Mejlis. Această hotărâre de apel este finală și nu poate aduce atingere niciunei apeluri suplimentare. Prezenta cerere a fost introdusă de trei membri ai Mejlis.Clauzele reclamanților Se plâng că ordinul de dizolvare a Mejlisului și interzicerea activității sale au constituit o interferență cu libertatea de asociere în temeiul articolului 11 din Convenție. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 18 din Convenție, luat în conjuncție cu art. 11, că scopul real al interzicerii de mai sus a fost să tacă și să pedepsească Mejlis și membrii săi pentru opoziția lor politică.

Reclamanții susțin mai multe încălcări ale dreptului lor la un proces echitabil în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. În special, faptul că „Curtea Supremă a Crimeei” nu a fost „înființată prin lege” în lumina anexiunii Crimeei; că nu a avut nicio legătură cu ratione materiae relevantă jurisdicția; și că, în orice caz, nu a fost independent și imparțial datorită implicării judecătorilor în alte cazuri politice, și în cele din urmă că egalitatea dintre părți a fost încălcată din cauza prezenței procurorului în procesul administrativ. În baza articolului 7 din Convenție, reclamanții susțin că denumirea Mejlis ca „organizație extremă” a criminalizat retroactiv activitățile legitime ale Tatarilor Crimeeni și le-a expus la urmărire penală în cadrul unor legi neprevăzute și neprevăzute împotriva extremismului rusesc, care lipsește claritate, având în vedere că acestea încearcă linia dintre extremismul și activitatea legală.

Acestea susțin, de asemenea, că impunerea retroactivă a dreptului rus în Crimea ocupată, fără publicarea corespunzătoare, a constituit o încălcare a articolului 7 din convenție, astfel cum se reflectă și prin garanțiile prevăzute la articolele 64 și 65 din a patra convenție de la Geneva. Reclamanții se plâng în continuare, în temeiul articolului 8 din Convenție, că au fost împiedicați să comunice liber cu alți reprezentanți ai organismelor de guvernare autonomă din Crimea sau cu tatarii din Crimea cu privire la aspecte profesionale și private. În sfârșit, și se bazează pe Thlimmenos c. Grecia [GC], nr. 34369/97, § 44, CEDO 2000-IV, reclamanții se plâng în conformitate cu art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 11 că nu s-a făcut nicio distincție între statutul specific al Mejlis în calitate de organism reprezentativ al popoarelor indigene și alte asociații publice ale Tatarilor Crimeei.

Reclamanții au respectat cerințele de admisibilitate prevăzute la art. 35 § 1 din Convenție?

Pot reclamanții, având în vedere capacitatea lor personală în calitate de membri Mejlis, să pretind că sunt victime de o încălcare a Convenției, în sensul articolului 34? În afirmativ, a existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertate de asociere, în contravenție cu art. 34 11 din Convenția (a se vedea Ucraina v. Rusia (re Crimea), [GC], nr. 20958/14 și 38334/18, §§ 1123-28, 25 iunie 2024)? Restricțiile impuse de Statul pârât în acest caz, presupus în conformitate cu art. 11 din Convenție, au fost solicitate pentru un scop altul decât cel prevăzut în această dispoziție, în contravenție cu art. 18 din Convenție (a se vedea Ucraina v. Rusia (re Crimea) [GC], citat mai sus, §§ 1351 82)? Reclamanții au standi pentru a invoca art. 6 din Convenție în ceea ce privește procedurile încheiate cu hotărârea Curții Supreme Ruse din 29 septembrie 2016, având în vedere faptul că nu erau părți la aceste proceduri (a se vedea Atanassoglou și alții c. Elveția [GC], nr. 27644/95, § 43, CEDH 2000-IV; Gorraiz Lizarraga c. Spania , nr. 62543/00, §§ 35-39, CEDO 2004-III)?

Dacă răspunsul la întrebarea anterioară este afirmativ , procedurile referitoare la interdicția Mejlis decisă de un tribunal independent și imparțial instituit prin lege, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea Ucraina c. Rusia (re Crimea) , [GC], citat mai sus, §§§§§ 943-46, 25 iunie 2024? Desemnarea Mejlis al poporului Târtar al Crimeei ca organizație extremistă, declanșând aplicabilitatea legislației rusești antiextremism în Crimea, respectă cerințele art. 7 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Ucraina c. Rusia (re Crimea) [GC], menționată mai sus, §§ 1274-78)? În încălcarea articolului 8 § 1 din Convenție s-a intervenit în dreptul reclamanților de a respecta viața și corespondența lor privată?

Reclamanții au avut la dispoziție un remediu intern eficace pentru plângerile lor din Convenția, conform articolului 13 din Convenția? 10. Reclamanții au suferit discriminări în contravenție cu art. 14 din Convenția a citit în conjuncție cu art. 11 (a se vedea Ucraina c. Rusia (re Crimea) [GC], citat mai sus, §§ 1181-90)? În special, reclamanții au fost supuși unei diferențe în tratament prin nerecunoscut statutul specific al Mejlisului ca organism reprezentativ al popoarelor indigene? APENDIX Lista cererilor: Nu. Cerere nr. Denumire de caz Lodgedd on Solicitant Anul nașterii Nașterii Reprezentat de 23993/17 Mamutov c. Rusia 20/03/2017 Bekir Ablayevych MAMUTOV 1956 Ucrainean Mykhaylo Oleksandrovych TARAKHKALO 24015/17 Umerov c. Rusia 20/03/2017 Ilmi Rustemovych UMEROV 1957 Ucrainean 32270/17 Suleymanov c. Rusia 18/04/2017 Abmazhyt Mambetovych SULEYMANOV 1957 Ucrainean Borys Volodymyrovych BABIN

Published on 20 October 2025

FOURTH SECTION

Application no. 23993/17 Bekir Ablayevych MAMUTOV against Russia and 2 other applications (see list appended) communicated on 3 October 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASES

The circumstances of the cases The applications concern the banning of the Mejlis of the Crimean Tatar People (hereinafter – “the Mejlis”) by the “Supreme Court of Crimea” on 16 April 2016. The Mejlis, operating in Crimea, is the high representative and executive body of the Crimean Tatar people and was founded in 1991 to represent the interests of the Crimean Tatars before the Ukrainian and Crimean authorities, as well as before international organisations. Consisting of thirty-three members elected by and accountable to the Qurultai (the general assembly of Crimean Tatars), the Mejlis is the high representative and executive body of the Crimean Tatar people. It functions as the permanent executive body between the sessions of the Qurultai (held every five years), implementing its decisions and representing the Crimean Tatar people.

The most recent full Qurultai session took place in Bakhchysaray, Crimea, in October 2013, when the current Mejlis composition was elected. On 15 February 2016, relying on the anti-extremism provisions of the Russian Federation legislation, the “Prosecutor of the Republic of Crimea” brought before the “Supreme Court of Crimea” an action against the Mejlis, seeking a judgment declaring the Mejlis as an extremist organisation and consequently banning its activities. On 12 April 2016 the activities of the Mejlis were temporarily suspended pending the “court’s decision”. On 26 April 2016 the “Supreme Court of Crimea” granted the prosecutorial action. On 29 September 2016 the Administrative Division of the Russian Supreme Court dismissed the appeal by the Mejlis.

This appeal judgment is final and not amenable to any further appeal. The present applications were brought by three members of the Mejlis. The applicants’ complaints The applicants complain that the order for the dissolution of the Mejlis and the ban on its activity constituted an interference with their freedom of association under Article 11 of the Convention. The applicants complain under Article 18 of the Convention, taken in conjunction with Article 11, that the real purpose of the above-indicated ban was to silence and to punish the Mejlis and its members for their political opposition. The applicants allege several breaches of their right to a fair trial under Article 6 § 1 of the Convention.

Specifically, that the “Supreme Court of Crimea” was not “established by law” in light of the annexation of Crimea; that it had no relevant ratione materiae jurisdiction; and that in any event it was not independent and impartial due to the judges’ involvement in other political cases, and finally that the equality between the parties was violated due to the prosecutor’s presence in the administrative process. Relying on Article 7 of the Convention, the applicants argue that the designation of the Mejlis as an “extremist organisation” retroactively criminalised legitimate activities of Crimean Tatars and exposed them to prosecution under vague and unforeseeable Russian anti-extremism laws, which lacked clarity given that they blurred the line between extremism and lawful activity.

They further argue that the retroactive imposition of Russian law in occupied Crimea, without proper publication, constituted a violation of Article 7 of the Convention, as also reflected by the safeguards set out in Articles 64 and 65 of the Fourth Geneva Convention. The applicants further complain under Article 8 of the Convention that they were prevented from communicating freely with other representatives of the Crimean Tatar self-government bodies or with Crimean Tatars on professional and private matters. The applicants submit that they had no effective remedy for the alleged breaches mentioned above, as required by Article 13 of the Convention.

Lastly, and relying on Thlimmenos v. Greece [GC], no. 34369/97, § 44, ECHR 2000-IV, the applicants complain under Article 14 of the Convention in conjunction with Article 11 that no distinction was made between the specific status of the Mejlis as a representative body of the indigenous peoples, and other public associations of Crimean Tatars.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Have the applicants complied with the admissibility requirements set forth in Article 35 § 1 of the Convention?