- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 octombrie 2025
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Akiyev împotriva Rusiei și alte 11 cereri
Traducere în română Auto
Publicat la 20 octombrie 2025 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 22607/25 Dilyaver AKIEV împotriva Rusiei și alte 11 cereri (a se vedea lista adăugată) comunicată la 3 octombrie 2025 OBIECTUL CAUZELOR Circumstanțele cauzelor Cerințele se referă la interzicerea poporului Tatar al Crimeei (denumit în continuare „Mejlis”) de „Cortea Supremă a Crimeei” la 16 aprilie 2016. Mejlis, care operează în Crimea, este înaltul organism reprezentativ și executiv al poporului Târtar Crimee și a fost fondat în 1991 pentru a reprezenta interesele Târtarului Crimee în fața autorităților ucrainene și Crimee, precum și în fața organizațiilor internaționale. În constrângerea a treizeci de membri aleși și răspunzător față de Corultai (adunarea generală a Tatarelor Crimeene), Mejlis este înaltul organism reprezentativ și executiv al poporului Târtar Crimee.
Funcționează ca organism executiv permanent între sesiunile Qurultai (reținută la fiecare cinci ani), punând în aplicare deciziile sale și reprezentand poporul Târtar Crimee. Cea mai recentă sesiune completă din Qurultai a avut loc în Bakhchysaray, Crimea, în octombrie 2013, când actuala compoziție Mejlis a fost aleasă. La 15 februarie 2016, în baza dispozițiilor anti-extremism din legislația Federației Ruse, „Prosecutorul Republicii Crimee” a adus în fața „Curtei Supreme a Crimeei” o acțiune împotriva Mejlis, cerând o hotărâre care declară Mejlis o organizație extremistă și, prin urmare, interzicerea activităților sale. La 12 aprilie 2016, activitatea Mejlis a fost suspendată temporar în așteptarea „deciziei tribunalului”.
La 26 aprilie 2016, „Curtea Supremă a Crimeei” a acordat acțiunea de procuror. La 29 septembrie 2016, Divizia Administrativă a Curții Supreme ruse a respins recursul de către Mejlis. Această hotărâre de apel este finală și nu poate aduce atingere niciunei apeluri suplimentare. Prezenta cerere a fost introdusă de 12 membri ai Mejlis.Clauzele reclamanților Se plâng că ordinul de dizolvare a Mejlisului și interzicerea activității sale au constituit o interferență cu libertatea lor de asociere în temeiul articolului 11 din Convenție. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 18 din Convenție, luat în conjuncție cu art. 11, că scopul real al interzicerii de mai sus a fost să tacă și să pedepsească Mejlis și membrii săi pentru opoziția lor politică.
În baza articolului 7 din Convenție, reclamanții susțin că denumirea Mejlis ca „organizație extremă” a criminalizat retroactiv activitățile legitime ale Tatarilor Crimeei și le-a expus la urmărire penală în temeiul legilor neprevăzute și neprevăzute împotriva extremismului rusesc, care lipsește claritate, având în vedere că au difuzat linia dintre extremismul și activitatea legală. Acestea susțin, de asemenea, că impunerea retroactivă a dreptului rus în Crimea ocupată, fără publicarea corespunzătoare, a constituit o încălcare a articolului 7 din convenție, astfel cum se reflectă și prin garanțiile prevăzute la articolele 64 și 65 din a patra convenție de la Geneva. Reclamanții se plâng în continuare în temeiul articolului 8 din Convenție că dreptul lor la respectarea vieții private a fost afectat ca urmare a unei supravegheri continue, cu consecință că oricare dintre activitățile lor ar putea da naștere sancțiunilor penale sau administrative.
În sfârșit, și se bazează pe Thlimmenos c. Grecia [GC], nr. 34369/97, § 44, CEDH 2000-IV, reclamanții se plâng în conformitate cu art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 11, că nu s-a făcut nicio distincție între statutul specific al Mejlis ca organism reprezentativ al popoarelor indigene și al altor asociații publice ale Tatarilor Crimeei. Reclamanții au respectat cerințele de admisibilitate prevăzute la art. 35 § 1 din Convenție?
2. Pot reclamanții, având în vedere capacitatea lor personală în calitate de membri Mejlis, să pretind că sunt victime de o încălcare a Convenției, în sensul articolului 34? În afirmativ, a existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertate de asociere, în contravenție cu art. 34 11 din Convenția (a se vedea Ucraina v. Rusia (re Crimea), [GC], nr. 20958/14 și 38334/18, §§ 1123-28, 25 iunie 2024)? Restricțiile impuse de Statul pârât în acest caz, presupus în conformitate cu art. 11 din Convenție, au fost solicitate pentru un scop altul decât cel prevăzut în această dispoziție, în contravenție cu art. 18 din Convenție (a se vedea Ucraina v. Rusia (re Crimea) [GC], citat mai sus, §§ 1351 82)? Desemnarea Mejlis al poporului tatar al Crimeei ca organizație extremă, declanșând aplicabilitatea legislației ruse antiextremism în Crimea, respectă cerințele articolului 7 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Ucraina c. Rusia (re Crimea) [GC], citată mai sus, §§ 1274-78)?
Legislația Federației Ruse, cu privire la care Mejlis a fost desemnat ca organizație extremistă, a fost publicată oficial în Crimea la momentul procedurii privind Mejlis? Dacă răspunsul este afirmativ, guvernul este solicitat să furnizeze o copie a funcționarului publicarea textului complet.Dacă nu a fost publicată, legea pe baza căreia Mejlis a fost sancționat poate fi considerată suficient de accesibilă și previzibilă, conform articolului 7 din Convenție? A existat o ingerință în dreptul reclamanților de a respecta viața lor privată, în încălcarea articolului 8 § 1 din Convenție? Reclamanții au suferit discriminări contrar articolului 14 din Convenție citite în conjuncție cu art. 11 (a se vedea Ucraina c. Rusia (re Crimea) [GC], citată mai sus, §§ 1181-90)?
În special, reclamanții au fost supuși la o diferență în tratament prin faptul că nu au recunoscut statutul specific al Mejlis ca organism autogovern al populațiilor indigene?
Apendice Lista cererilor: nr. cerere nr. Denumire de caz Lodged on Solicitants’ nationality Reprezentat de 22607/25 Akiyev v. Russia 28/03/2017 Dilyaver AKIYEV Ucrainean Mykhaylo Oleksandrovych TARAKHKALO 22613/25 Avamileva v. Russia 28/03/2017 Emine AVAMILEVA 22619/25 Chegertma v. Russia 28/03/2017 Ibragim CCHEGERTMA 22621/25 Chubarov v. Russia 28/03/2017 Refat CHUBAROV 22624/25 Dzhelyalov v. Rusia 28/03/2017 Naryman DZHELYALOV 222625/25 Yagyayev v. Rusia 28/03/2017 Seydamet YAGYAYEV 22627/25 Yuksel v. Rusia 28/03/2017 Gayana YUKSEL 22628/25 Kaybullayev v. Rusia 28/03/2017 Shevket KAYBULLAYEV 22708/25 Maushev v. Rusia 28/03/2017 Mustafa MAUSHEV 10. 22737/25 Osmanov v. Rusia 28/03/2017 Kadir OSMANOV 11. 22739/25 Yunusov v. Rusia 28/03/2017 Lemmar YUNUSOV 12. 222740/25 Seytgaziyeva c. Rusia 28/03/2017 Dinara SEYTGAZIYEVA
Published on 20 October 2025
FOURTH SECTION
Application no. 22607/25 Dilyaver AKIYEV against Russia and 11 other applications (see list appended) communicated on 3 October 2025
SUBJECT MATTER OF THE CASES
The circumstances of the cases The applications concern the banning of the Mejlis of the Crimean Tatar People (hereinafter – “the Mejlis”) by the “Supreme Court of Crimea” on 16 April 2016. The Mejlis, operating in Crimea, is the high representative and executive body of the Crimean Tatar people and was founded in 1991 to represent the interests of the Crimean Tatars before the Ukrainian and Crimean authorities, as well as before international organisations. Consisting of thirty-three members elected by and accountable to the Qurultai (the general assembly of Crimean Tatars), the Mejlis is the high representative and executive body of the Crimean Tatar people. It functions as the permanent executive body between the sessions of the Qurultai (held every five years), implementing its decisions and representing the Crimean Tatar people.
The most recent full Qurultai session took place in Bakhchysaray, Crimea, in October 2013, when the current Mejlis composition was elected. On 15 February 2016, relying on the anti-extremism provisions of the Russian Federation legislation, the “Prosecutor of the Republic of Crimea” brought before the “Supreme Court of Crimea” an action against the Mejlis, seeking a judgment declaring the Mejlis an extremist organisation and consequently banning its activities. On 12 April 2016 the activities of the Mejlis were temporarily suspended pending the “court’s decision”. On 26 April 2016 the “Supreme Court of Crimea” granted the prosecutorial action. On 29 September 2016 the Administrative Division of the Russian Supreme Court dismissed the appeal by the Mejlis.
This appeal judgment is final and not amenable to any further appeal. The present applications were brought by twelve members of the Mejlis. The applicants’ complaints The applicants complain that the order for the dissolution of the Mejlis and the ban on its activity constituted an interference with their freedom of association under Article 11 of the Convention. The applicants complain under Article 18 of the Convention, taken in conjunction with Article 11, that the real purpose of the above-indicated ban was to silence and to punish the Mejlis and its members for their political opposition.
Relying on Article 7 of the Convention, the applicants argue that the designation of the Mejlis as an “extremist organisation” retroactively criminalised legitimate activities of Crimean Tatars and exposed them to prosecution under the vague and unforeseeable Russian anti-extremism laws, which lacked clarity given that they blurred the line between extremism and lawful activity. They further argue that the retroactive imposition of Russian law in occupied Crimea, without proper publication, constituted a violation of Article 7 of the Convention, as also reflected by the safeguards set out in Articles 64 and 65 of the Fourth Geneva Convention. The applicants further complain under Article 8 of the Convention that their right to respect for private life has been impaired as a result of continuous surveillance, with the consequence that any of their activities could give rise to criminal or administrative sanctions.
Lastly, and relying on Thlimmenos v. Greece [GC], no. 34369/97, § 44, ECHR 2000-IV, the applicants complain under Article 14 of the Convention, in conjunction with Article 11, that no distinction was made between the specific status of the Mejlis as a representative body of the indigenous peoples and other public associations of Crimean Tatars.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Have the applicants complied with the admissibility requirements set forth in Article 35 § 1 of the Convention?
Can the applicants, in view of their personal capacity as Mejlis members, claim to be victims of a violation of the Convention, within the meaning of Article 34?
In the affirmative, has there been a violation of the applicants’ right to freedom of association, contrary to Article 11 of the Convention (see Ukraine v. Russia (re Crimea) , [GC], nos. 20958/14 and 38334/18, §§ 1123-28, 25 June 2024)?
Were the restrictions imposed by the respondent State in the present case, purportedly pursuant to Article 11 of the Convention, applied for a purpose other than those envisaged by that provision, contrary to Article 18 of the Convention (see Ukraine v. Russia (re Crimea) [GC], cited above, §§ 1351 ‑ 82)?
Does the designation of the Mejlis of the Crimean Tatar People as an extremist organisation, triggering the applicability of Russian anti-extremism legislation in Crimea, comply with the requirements of Article 7 of the Convention (see, mutatis mutandis, Ukraine v. Russia (re Crimea) [GC], cited above, §§ 1274-78)?
Was the legislation of the Russian Federation, on which the Mejlis was designated as an extremist organisation, officially published in Crimea at the time of the proceedings concerning the Mejlis? If the answer is in the affirmative, the Government are requested to provide a copy of the official publication of the full text. If it was not published, can the law on the basis of which the Mejlis was sanctioned be considered sufficiently accessible and foreseeable, as required by Article 7 of the Convention?
Has there been an interference with the applicants’ right to respect for their private life, in breach of Article 8 § 1 of the Convention?
Have the applicants suffered discrimination contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 11 (see Ukraine v. Russia (re Crimea) [GC], cited above, §§ 1181-90)? In particular, have the applicants been subjected to a difference in treatment by failing to recognise the Mejlis’ specific status as a self ‑ governing body of the indigenous peoples? APPENDIX List of applications: No. Application no. Case name Lodged on Applicant Applicants’ nationality Represented by 1. 22607/25 Akiyev v. Russia 28/03/2017 Dilyaver AKIYEV Ukrainian Mykhaylo Oleksandrovych TARAKHKALO 2. 22613/25 Avamileva v. Russia 28/03/2017 Emine AVAMILEVA 3. 22619/25 Chegertma v. Russia 28/03/2017 Ibragim CHEGERTMA 4. 22621/25 Chubarov v. Russia 28/03/2017 Refat CHUBAROV 5. 22624/25 Dzhelyalov v. Russia 28/03/2017 Naryman DZHELYALOV 6. 22625/25 Yagyayev v. Russia 28/03/2017 Seydamet YAGYAYEV 7. 22627/25 Yuksel v. Russia 28/03/2017 Gayana YUKSEL 8. 22628/25 Kaybullayev v. Russia 28/03/2017 Shevket KAYBULLAYEV 9. 22708/25 Maushev v. Russia 28/03/2017 Mustafa MAUSHEV 10. 22737/25 Osmanov v. Russia 28/03/2017 Kadir OSMANOV 11. 22739/25 Yunusov v. Russia 28/03/2017 Lemmar YUNUSOV 12. 22740/25 Seytgaziyeva v. Russia 28/03/2017 Dinara SEYTGAZIYEVA