Publicat la 20 octombrie 2025 CUARTA SECȚIUNE Cerințele nr. 24258/17 și 27710/17 Ali Asan OZENBASH împotriva Rusiei și Zair Sitbelyalovich SMEDLYAYEV împotriva Rusiei depuse la 20 martie 2017 și, respectiv, 24 martie 2017 comunicate la 3 octombrie 2025 OBIECTUL CAUZUL Cererea se referă la interzicerea poporului Târtar al Crimeei (denumită în continuare „Mejlis”) de către „Curtea Supremă a Crimeei” la 16 aprilie 2016. Instituțiile autoguvernatoare ale poporului Târtar al Crimeei cuprind Corultai al Poporului Târtar al Crimeei (denumit în continuare „Corultai”), congresul lor național și Mejlis, care este organismul executiv reprezentativ al poporului Târtar al Crimeei. Corultai este format din 250 de delegați care, în conformitate cu Regulamentul privind Corultai, sunt aleși timp de 5 ani, prin alegeri universale, egale și directe în rândul Tatarilor Crimeei, fie care locuiesc permanent în Ucraina, fie sunt cetățeni ucraineni, indiferent de reședința lor. Corultai are structuri subsidiare care să sprijine funcționarea sa ca congres național, inclusiv organele interne și comisioanele, pentru a desfășura sarcini specifice între sesiunile plenare. Mejlis este format din treizeci de membri aleși și răspunzător față de Corultai. Funcționează ca organism executiv permanent între sesiunile de Corultai care se desfășoară la fiecare cinci ani. Ultima sesiune completă de Corultai, a șasea, convocată în Bakhchysaray, Crimea, în octombrie 2013. La 15 februarie 2016, în baza dispozițiilor anti-extremism din legislația Federației Ruse, „Prosecutorul Republicii Crimee” a adus în fața „Curtei Supreme a Crimeei” o acțiune împotriva Mejlisului, cerând o hotărâre care declară Mejlis o organizație extremista și, prin urmare, interzicerea activităților sale. La 12 aprilie 2016, activitatea Mejlis a fost suspendată temporar în așteptarea „deciziei tribunalului”. La 26 aprilie 2016, „Curtea Supremă a Crimeei” a acordat acțiunea de procuror. La 29 septembrie 2016, Divizia Administrativă a Curții Supreme ruse a respins recursul de către Mejlis. Această hotărâre de apel este finală și nu poate aduce atingere niciunei apeluri suplimentare. Reclamanții din ambele cereri, care sunt cetățeni ucraineni, au avut roluri de lider la Qurultai la momentul material. În 2013 reclamantul în cererea nr. 24258/17 a fost ales ca președinte al Comisiei de audit, în timp ce reclamantul în cererea nr. 27710/17 a fost ales ca președinte al Comisiei Electorale din Qurultai. Reclamantul în cerere nr. 24258/17 susține că, între 2014 și 2016, el a fost împiedicat să intre în Crimea de la Oblastul Kherson în Ucraina în mai multe ocazii, măsuri pe care le-a contestat fără succes în „courturile” de Crimea și că, începând cu 2015, el a primit avertismente anti-extremism de la „autoritățile fiscale locale”. Reclamanții susțin că interzicerea Mejlis impactează mai mult decât doar instituția în sine și cele trei membri ale acestora, dar cuprind în mod eficient întregul sistem de autoguvernare al poporului krimean Tatar. Reclamanții se plâng că ordonarea interdicției Mejlis constituie o interferență cu libertatea lor de exprimare și de asociere în temeiul articolelor 10 și 11 din Convenție. De asemenea, reclamanții se plâng în conformitate cu art. 18 din Convenție, luat în asociere cu art. 11, că scopul real al interzicerii Mejlis era să tacă și să pedepsească opoziția politică din Crimea. În ceea ce privește procedurile de judecată privind interdicția Mejlis, reclamanții susțin mai multe încălcări ale dreptului lor la un proces echitabil în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. În special, ei susțin că instanța de judecată nu a fost „înființată prin lege”, că normele de competență au fost încălcate și că instanța administrativă a asumat rolul urmăririi. Reclamanții invocă în continuare art. 7 din Convenție și se plâng că legislația rusească împotriva extremismului a fost aplicată retroactiv, cu efect retrospectiv în Crimea. Reclamanții se plâng în continuare în temeiul articolului 8 din Convenție că au fost împiedicați să comunice liber cu alți reprezentanți ai organismelor de guvernare autohabilitate din Crimea sau cu tatarii din Crimea în materie profesională și privată. În plus, reclamanții susțin că nu au avut niciun remediu eficace pentru presupusele încălcări menționate mai sus, astfel cum se prevede la art. 13 din Convenție. Ele se plâng în continuare în temeiul articolului 14 din Convenție că au fost discriminate în exercitarea drepturilor lor din cauza activităților lor civice și politice. În sfârșit, reclamantul în cererea nr. 24258/17 se plânge în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția că libertatea sa de circulație a fost sistematic limitată. precizează că este victimele unei încălcări a Convenției, în sensul articolului 34? În afirmativ, a existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de asociere, în contravenție cu art. 11 din Convenție (a se vedea Ucraina c. Rusia (re Crimea), [GC], nos. 20958/14 și 38334/18, §§ 1123-28, 25 iunie 2024)? Restricțiile impuse de Statul pârât în acest caz, presupus în conformitate cu art. 11 din Convenție, au fost aplicate pentru un scop altul decât cele prevăzute de această dispoziție, în contravenție cu art. 18 din Convenție (a se vedea Ucraina c. Rusia (re Crimea) [GC], citată mai sus, §§§ 1351 82)? Reclamanții au locus standi să invoce art. 6 din Convenție în ceea ce privește procedurile încheiate de hotărârea Curții Supreme Ruse din 29 septembrie 2016, având în vedere faptul că acestea nu au fost părți la aceste proceduri (a se vedea Atanassoglou și alții c. Elveția [GC], nr. 27644/95, § 43, CEDO 2000-IV; Gorraiz Lizarraga și alții c. Spania , nr. 62543/00, §§ 35-39, CEDO 2004-III)? În afirmativ, procedurile privind interzicerea Mejlis au fost judecate de un tribunal independent și imparțial instituit prin lege, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea Ucraina c. Rusia (re Crimea) [GC], citat mai sus, §§ 943-46, 25 iunie 2024? Denumirea Mejlis al poporului Tatar al Crimeei ca organizație extremistă, care a declanșat aplicabilitatea legislației împotriva extremismului rus în Crimea, respectă cerințele articolului 7 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Ucraina c. Rusia (re Crimea) [GC], citată mai sus, §§ 1274-78)? În încălcarea articolului 8 § 1 din Convenție s-a intervenit în dreptul reclamanților de a respecta viața și corespondența lor privată? Reclamanții au avut la dispoziție un remediu intern eficace pentru plângerile lor din Convenția, conform articolului 13 din Convenția? 10. Reclamanții au suferit discriminări în contravenție cu art. 14 din Convenția a citit în conjuncție cu art. 11 (a se vedea Ucraina c. Rusia (re Crimea) [GC], citat mai sus, §§ 1181-90)? În special, reclamanții au fost supuși unei diferențe de tratament în funcție de activitățile lor civice și politice? 11. În cererea nr. 24258/17, a existat o restricție asupra dreptului reclamantului la libertate de circulație, garantat de art. 2 §§ 1 din Protocolul nr. 4 la Convenție (a se vedea Ucraina c. Rusia (re Crimea) [GC], citat mai sus, §§§ 1174-75)?
Published on 20 October 2025
Applications nos. 24258/17 and 27710/17
Ali Asan OZENBASH against Russia
and Zair Sitbelyalovich SMEDLYAYEV against Russia
lodged on 20 March 2017 and 24 March 2017 respectively
communicated on 3 October 2025
The circumstances of the case
The applications concerns the banning of the Mejlis of the Crimean Tatar People (hereinafter – “the Mejlis”) by the “Supreme Court of Crimea” on 16
April 2016.
The self-governing institutions of the Crimean Tatar people comprise the Qurultai of the Crimean Tatar People (hereinafter – “the Qurultai”), their national congress, and the Mejlis, which is the Crimean Tatar people’s representative executive body.
The Qurultai consists of 250 delegates who, according to the Regulation on Qurultai, are elected for 5 years through universal, equal, and direct elections among the Crimean Tatars who either reside permanently in Ukraine or are Ukrainian nationals regardless of their residence. The Qurultai has subsidiary structures to support its functioning as a national congress, including internal organs and commissions to carry out specific tasks between plenary sessions.
The Mejlis consists of thirty-three members who are elected by and accountable to the Qurultai. It functions as the permanent executive body between Qurultai sessions which are to be held every five years. The latest full Qurultai session, the 6th, convened in Bakhchysaray, Crimea in October 2013.
On 15 February 2016, relying on the anti-extremism provisions of the Russian Federation legislation, the “Prosecutor of the Republic of Crimea” brought before the “Supreme Court of Crimea” an action against the Mejlis, seeking a judgment declaring the Mejlis as an extremist organisation and consequently banning its activities. On 12 April 2016 the activities of the Mejlis were temporarily suspended pending the “court’s decision”. On 26
April 2016 the “Supreme Court of Crimea” granted the prosecutorial action. On 29
September 2016 the Administrative Division of the Russian Supreme Court dismissed the appeal by the Mejlis. This appeal judgment is final and not amenable to any further appeal.
The applicants in both applications, who are Ukrainian nationals, had leadership roles at the Qurultai at the material time. In 2013 the applicant in the application no. 24258/17 was elected as the Chair of the Audit Commission, while the applicant in application no. 27710/17 was elected as the Chair of the Qurultai’s Elections Commission.
The applicant in application no. 24258/17 alleges that, between 2014 and 2016, he was prevented from entering Crimea from the Kherson Oblast in Ukraine on several occasions, measures which he challenged unsuccessfully in Crimean “courts”, and that, as of 2015, he received anti-extremism warnings from “local prosecutorial authorities”.
The applicants’ complaints
The applicants submit that the prohibition of the Mejlis impacts more than just the institution itself and its thirty-three members, but effectively encompasses the entire Crimean Tatar People’s system of self-governance.
The applicants complain that ordering the ban on the Mejlis constitutes an interference with their freedom of expression and association under Articles
10 and 11 of the Convention respectively.
The applicants also complain under Article 18 of the Convention, taken in conjunction with Article 11, that the real purpose of banning the Mejlis was to silence and to punish the political opposition in Crimea.
With regard to the court proceedings concerning the prohibition of the Mejlis, the applicants allege several breaches of their right to a fair trial under Article
6 § 1 of the Convention. In particular, they allege that the courts adjudicating the case were not “established by law”, that the rules of jurisdiction were breached, and that the administrative courts assumed the role of prosecution.
The applicants further invoke Article 7 of the Convention and complain that Russia’s anti-extremism legislation was applied retroactively, with retrospective effect in Crimea.
The applicants further complain under Article 8 of the Convention that they were prevented from communicating freely with other representatives of the Crimean Tatar self-government bodies or with Crimean Tatars on professional and private matters.
Additionally, the applicants submit that they had no effective remedy for the alleged breaches mentioned above, as required by Article 13 of the Convention.
They further complain under Article 14 of the Convention that they were discriminated against in the enjoyment of their rights due to their civic and political activities.
Lastly, the applicant in the application no. 24258/17 complains under the Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention that his freedom of movement was systematically restricted.
1.
Have the applicants complied with the admissibility requirements set forth in Article 35 § 1 of the Convention?
2.
Can the applicants,
in view of their personal capacity as Qurultai officials,
claim to be victims of a violation of the Convention, within the meaning of Article
34?
3.
In the affirmative, has there been a violation of the applicants’ right to freedom of association, contrary to Article
11 of the Convention (see
Ukraine v. Russia (re Crimea)
, [GC], nos. 20958/14 and 38334/18, §§ 1123-28, 25
June 2024)?
4.
Were the restrictions imposed by the respondent State in the present case, purportedly pursuant to Article 11 of the Convention, applied for a purpose other than those envisaged by that provision, contrary to Article
18 of the Convention (see
Ukraine v. Russia (re Crimea)
[GC], cited above, §§
1351
‑
82)?
5.
Do the applicants have
locus standi
to invoke Article 6 of the Convention in relation to the proceedings concluded by the judgment of the Russian Supreme Court of 29 September 2016, in view of the fact that they were not a party to those proceedings (see
Athanassoglou and Others v.
Switzerland
[GC], no. 27644/95, § 43, ECHR 2000-IV;
Gorraiz Lizarraga and Others v. Spain
, no. 62543/00, §§ 35-39, ECHR 2004-III)?
6.
In the affirmative, were the proceedings concerning the ban on the Mejlis adjudicated by an independent and impartial tribunal established by law, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention (see
Ukraine v. Russia (re Crimea)
, [GC], cited above, §§ 943-46, 25 June 2024?
7.
Does the designation of the Mejlis of the Crimean Tatar People as an extremist organisation, which triggered the applicability of Russian anti
‑
extremism legislation in Crimea, comply with the requirements of Article 7 of the Convention (see, mutatis mutandis,
Ukraine v. Russia (re
Crimea)
[GC], cited above, §§ 1274-78)?
8.
Has there been an interference with the applicants’ right to respect for their private life and correspondence, in breach of Article
8 §
1 of the Convention?
9.
Did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their Convention complaints, as required by Article
13 of the Convention?
10.
Have the applicants suffered discrimination contrary to Article
14 of the Convention read in conjunction with Article 11 (see
Ukraine v. Russia (re
Crimea)
[GC], cited above, §§ 1181-90)?
In particular, have the applicants been subjected to a difference in treatment in view of their civic and political activities?
11.
In application no. 24258/17, has there been a restriction on the applicant’s right to liberty of movement, guaranteed by Article
2 §
1 of Protocol No.
4 to the Convention (see
Ukraine v. Russia (re Crimea)
[GC], cited above, §§
1174-75)?