AFFAIRE ARDIMENTO ET AUTRES c. ITALIE

AFFAIRE ARDIMENTO ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2022)

În ceea ce privește cauza Ardimento și alții c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-un comitet compus din Péter Paczolay, președinte, Erik Wennerström, Raffaele Sabato, judecători și Liv Tigerstedt, graffiter adjunct de secțiune cererea (n 4642/17) împotriva Republicii Italiene, din care 39 de resortisanți ai acestui stat care au reședința în Tarante (lista reclamanților și detaliile relevante figurează în tabelul anexat) ( decembrie 2016 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( D acia, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, obiecțiunile întemeiate pe articolele 2, 8 (dreptul la respectarea vieții private) și 13 din Convenție și de a declara inadmisibilă cererea pentru surplus, observațiile părților, După ce au deliberat în camera Consiliului la 5 aprilie 2022, Renunță la hotărâre, care a fost adoptată la această dată Cererea se referă la emisiile poluante generate de uzina siderurgică Ilva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Unii dintre ei au contractat boli profesionale. Pe lângă articolele 2 și 8 din convenție, reclamanții reproșează statului că nu au adoptat măsurile juridice și de reglementare menite să le protejeze sănătatea și mediul și că nu au omis să le furnizeze informații privind poluarea și riscurile corelative pentru sănătatea lor. Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții susțin în sfârșit că au suferit o încălcare a dreptului lor la o cale de atac eficientă. Guvernanța constată că instanțele nu au epuizat în mod corespunzător căile de atac care le erau deschise în dreptul intern, contestă calitatea de victimă a reclamanților și consideră că obligațiile lor au un caracter general. Guvernul excită, de asemenea, depășirea termenului de șase luni. Curtea observă că argumentele guvernului sunt aceleași cu cele invocate în cadrul cauzei Cordella (citată anterior, §§ 110-113), în care Curtea a respins aceste excepții. În cazul de față, Curtea nu stabilește niciun argument care să o convingă să ajungă la o concluzie diferită și, prin urmare, consideră că este necesar să se respingă aceste excepții (a se vedea Cordella , citată anterior, §§ 121-127. Curtea constată că obiecțiunile reclamanților trebuie analizate numai în ceea ce privește dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private, garantat prin art. 8 din Convenție (Radomilja și alții c. Croația [GC], n 37685/10 și 2278/12, 20 martie 2018). Curtea constată, de asemenea, că această rejudecare nu este în mod vădit nefondată sau inadmisibilă din alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, o declară admisibilă. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLELOR 8 ȘI 13 DIN CONVENȚIE Principiile generale privind prejudiciile asupra mediului care pot afecta bunăstarea persoanelor au fost rezumate în Hotărârea Cordella (citată la § 157-160). 10. În această hotărâre de principiu, Curtea a concluzionat că gestionarea de către autoritățile naționale a problemelor de mediu care țin de activitatea de producție a societății Ilva de Tarente se afla într-o situație dificilă. Comisia a constatat, de asemenea, prelungirea unei situații de poluare a mediului care pune în pericol sănătatea reclamanților și, în general, cea a întregii populații cu reședința în zonele de risc 11. În plus, Curtea a considerat că autoritățile naționale au omis să ia toate măsurile necesare pentru a asigura protecția efectivă a dreptului celor interesați la respectarea vieții lor private și că echilibrul corect de între, pe de o parte, interesul reclamanților de a nu suferi prejudicii grave mediului care le pot afecta bunăstarea și viața privată și, pe de altă parte, interesul societății în ansamblu nu a fost respectat. Astfel, Curtea a ajuns la concluzia că art. 8 din Convenție a fost încălcat. 12. Curtea a considerat, de asemenea, că nici un demers de natură penală, civilă sau administrativă nu poate răspunde obiectivului persoanelor interesate de a obține regurgitarea zonei afectate și că art. 13 din Convenție fusese, de asemenea, necunoscut. 13. Ca urmare a examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea nu identifică niciun fapt sau argument care să o convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la temeinicia obiecțiilor reclamanților. 14. Curtea observă, de asemenea, că procedura de executare a hotărârii Cordella (citată) este în curs de desfășurare în fața Comitetului miniștrilor. Din raportul reuniunii sale din 1398 (DH 9-11 martie 2021) reiese că autoritățile naționale nu au furnizat informații precise cu privire la punerea în aplicare efectivă a planului de mediu, element esențial pentru ca funcționarea fabricii să nu continue să prezinte riscuri pentru sănătate. 15. În această privință, Curtea dorește să repete că lucrările de construcție a fabricii și a teritoriului afectat de poluarea mediului ocupă un loc esențial și urgent și că planul de mediu aprobat de autoritățile naționale conținând indicarea măsurilor și acțiunilor necesare pentru asigurarea protecției mediului și a sănătății populației trebuie pus în aplicare cât mai curând posibil (a se vedea Cordella, citată anterior, punctul 182. 16. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Comisia consideră că dreptul reclamanților la respectarea vieții private și dreptul lor la o cale de atac eficientă, protejate prin articolele 8 și 13 din convenție au fost încălcate în speță. În același sens, reclamanții care suferă de o boală de natură patologică care, conform opiniei lor, de încălcări denunțate (indicate la numerele 6, 19, 27, 35 și 36 din tabelul din anexă) și membrii familiilor lor (indicate la numerele 5, 12, 16, 17, 18, 20 și 36 din tabel) solicită încă 20 000 EUR fiecare. 18. 475,2 EUR în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, declară că au fost angajate în cadrul procedurii desfășurate în fața Curții. 19. Guvernul contestă aceste pretenții. 20. În ceea ce privește prejudiciul moral, în circumstanțele din speță, Comisia consideră că constatările privind încălcarea convenției la care a ajuns constituie o despăgubire suficientă pentru prejudiciul moral suferit de solicitanți. 21. În ceea ce privește cererea de cheltuieli și cheltuieli de judecată efectuate în cadrul procedurii desfășurate în fața Curții, potrivit jurisprudenței sale, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față, având în vedere documentele de care dispune și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 5 000 EUR pentru procedura în fața acesteia și acordul acordat reclamanților în comun, plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă de către reclamanții cu titlu de impozit. PE CESURI, CURȚA, LA LUANIMITATE, Declară cererea admisibilă precizată că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție A spus că a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție A spus că constatarea încălcării oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamanții în cauză A declarat că statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni, 5 000 EUR (cinci mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă de către reclamanții cu titlu de impozit, pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererii de satisfacție echitabilă. Prezentat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 5 mai 2022, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Grefier Adjunct Președinte ANEXĂ Prenume Numele de An de nastere Gabriella ARDIMENTO 1956 Stefania ARMENISE 1978 Stefania BELLANOVA 1974 Gennaro BERARDI 1967 Francesca BIANCO În numele său și în calitate de mamă a Dorotea GIRARDI 1951 Maria Assunta CARBONE 1955 Francesca CAVALLO 1994 Michele CAVALLO 1949 Simona CLEMENTE 1991 10. Roberto CONFORTI 1967 11. Giuse D Renato FRASCOLLA În numele său și în calitate de egoist al Gabriellei SCIALPI 1967 19. Dorotea GIRARDI 1986 20. Michele GIRARDI în numele său și în calitate de tată al Dorotei GIRARDI 1950 21. Gerarda IARRUSSO 1944 22. Marco MACKNECHT 1987 23. Federica PADOVANO 1989 24. Marcello PADOVANO 1984 25. Nicola PADOVANO 1953 26. Laura PENTASUGLIA 1972 27. Nevia Anna PERSANO 1957 28. Erica PRETE 1991 29. Marco PRETE 1995 30. Luigi ROMANDINI 1952, 31. Mario ROMANDINI 1989 32. Pierluigi ROMANDINI 1993 33. William ROMANDINI 1991 34. Patrizia SABATINO 1958 35. Gabriella SCIALPI 1969 36. Roberto SCIALPI pentru contul său și în calitate de tată al Gabriellei SCIALPI 1939 37. Vincenzo SIMONETTI 1953 38. Nadia STRUSI 1957 39. Gennaro VIESTI 1951

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE ARDIMENTO ET AUTRES c. ITALIE

(Requête n

o

4642/17)

ARRÊT

STRASBOURG

5 mai 2022

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Ardimento et autres c. Italie,

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un comité composé de

:

Péter Paczolay,

président,

Erik Wennerström,

Raffaele Sabato,

juges,

et de Liv Tigerstedt,

greffière adjointe

de section

,

Vu

:

la requête (n

o

4642/17) contre la République italienne et dont 39

ressortissants de cet État résidant à Tarente (la liste des requérants et les précisions pertinentes figurent dans le tableau joint en annexe) («

les requérants

»), représentés par M

e

A. Saccucci, ont saisi la Cour le 13

décembre 2016 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»),

la décision de porter à la connaissance du gouvernement italien («

le Gouvernement

»), représenté par son agent, M.

L.

D’Ascia, auprès de la Cour européenne des droits de l’homme, les griefs tirés des articles 2, 8 (droit au respect de la vie privée) et 13 de la Convention et de déclarer irrecevable la requête pour le surplus,

les observations des parties,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 5 avril 2022,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

OBJET DE L’AFFAIRE

1.

La requête concerne les émissions polluantes produites par l’usine sidérurgique «

Ilva

», opérant dans la ville de Tarente, et leurs effets sur la santé de la population locale.

2.

Quant aux détails des faits de l’affaire, la Cour renvoie à l’arrêt

Cordella et autres c. Italie

(n

os

54414/13 et 54264/15, §§ 8-91, 24

janvier 2019).

Plusieurs requérants sont ou ont été employés auprès de ladite usine.

Certains d’entre eux ont contracté des pathologies qu’ils allèguent être des maladies professionnelles.

3.

Sous l’angle des articles 2 et 8 de la Convention, les requérants reprochent à l’État de ne pas avoir adopté les mesures juridiques et réglementaires visant à protéger leur santé et l’environnement, et d’avoir omis de leur fournir des informations concernant la pollution et les risques corrélatifs pour leur santé.

4.

Invoquant l’article 13 de la Convention, les requérants soutiennent enfin avoir subi une violation de leur droit à un recours effectif.

L’APPRÉCIATION DE LA COUR

SUR LA RECEVABILITé de la requête

5.

Le Gouvernement excipe que les requérants n’ont pas dûment épuisé les voies de recours qui leur étaient ouvertes en droit interne, conteste la qualité de victime des requérants et estime que leurs doléances n’ont qu’un caractère général. Le Gouvernement excipe aussi du dépassement du délai de six mois.

6.

La Cour remarque que les arguments du Gouvernement sont les mêmes que ceux soulevés dans le cadre de l’affaire

Cordella

(précitée, §§

110-113), dans laquelle la Cour avait rejeté ces exceptions. Dans le cas d’espèce, la Cour ne décèle aucun argument propre à la convaincre de parvenir à une conclusion différente et estime donc qu’il y a lieu de rejeter ces exceptions (voir

Cordella

, précité, §§ 121-127).

7.

La Cour note que les griefs des requérants doivent être analysés uniquement sous l’angle du droit des requérants au respect de leur vie privée, garanti par l’article 8 de la Convention (

Radomilja et autres c.

Croatie

[GC], n

os

37685/10 et 22768/12, 20 mars 2018).

8.

Elle constate aussi que cette requête n’est pas manifestement mal fondée ni irrecevable pour un autre motif visé à l’article 35 de la Convention, la Cour la déclare recevable.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DES ARTICLES

8 ET 13

DE LA CONVENTION

9.

Les principes généraux concernant des atteintes à l’environnement pouvant affecter le bien-être des personnes ont été résumés dans l’arrêt

Cordella

(précité, §§ 157-160).

10.

Dans cet arrêt de principe, la Cour a conclu que la gestion de la part des autorités nationales des questions environnementales tenant à l’activité de production de la société Ilva de Tarente était dans l’impasse. Elle a constaté aussi la prolongation d’une situation de pollution environnementale mettant en danger la santé des requérants et, plus généralement, celle de l’ensemble de la population résidant dans les zones à risque.

11.

De plus, la Cour a considéré que les autorités nationales avaient omis de prendre toutes les mesures nécessaires pour assurer la protection effective du droit des intéressés au respect de leur vie privée et que le juste équilibre à ménager entre, d’une part, l’intérêt des requérants de ne pas subir des atteintes graves à l’environnement pouvant affecter leur bien-être et leur vie privée et, d’autre part, l’intérêt de la société dans son ensemble n’avait pas été respecté. Ainsi, la Cour avait conclu que l’article 8 de la Convention avait été violé.

12.

La Cour a aussi considéré qu’aucune démarche de nature pénale, civile ou administrative ne saurait répondre à l’objectif des personnes intéressées d’obtenir l’assainissement de la zone touchée et que l’article

13 de la Convention avait été également méconnu.

13.

Venant au cas d’espèce, après examen de l’ensemble des éléments qui lui ont été soumis, la Cour ne décèle aucun fait ou argument propre à la convaincre de parvenir à une conclusion différente quant au bien-fondé des griefs des requérants.

14.

La Cour note aussi que la procédure d’exécution de l’arrêt

Cordella

(précité) est pendante devant le Comité des Ministres. Il ressort du compte rendu de sa 1398

e

réunion (DH 9-11 mars 2021) que les autorités nationales ont manqué de fournir des informations précises concernant la mise en œuvre effective du plan environnemental, élément essentiel pour que le fonctionnement de l’aciérie ne continue pas de présenter des risques pour la santé.

15.

À cet égard la Cour tient à réitérer que les travaux d’assainissement de l’usine et du territoire touché par la pollution environnementale occupent une place primordiale et urgente et que le plan environnemental approuvé par les autorités nationales contenant l’indication des mesures et des actions nécessaires à assurer la protection environnementale et sanitaire de la population doit être mis en exécution dans les plus brefs délais (voir

Cordella

, précité, § 182).

16.

Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, elle estime donc que le droit des requérants au respect de leur vie privée et leur droit à un recours effectif, protégés par les articles 8 et 13 de la Convention ont été méconnus en l’espèce. Il y a partant eu violation de ces dispositions.

L’APPLICATION DE L’ARTICLE

41 DE LA CONVENTION

17.

Les requérants demandent 20

000 euros (EUR) chacun au titre du dommage moral. Au même titre, les requérants qui souffrent d’une pathologie dérivant selon eux des violations dénoncées (indiqués aux numéros 6, 19, 27, 35 et 36 du tableau en annexe) et les membres de leurs famille (indiqués aux numéros 5, 12, 16, 17, 18, 20 et 36 du tableau) réclament 20

000

EUR supplémentaires chacun.

18.

Les requérants demandent aussi 27

475,2

EUR au titre des frais et dépens qu’ils disent avoir engagés dans le cadre de la procédure menée devant la Cour.

19.

Le Gouvernement conteste ces prétentions.

20.

Quant au dommage moral, dans les circonstances de l’espèce, elle estime que les constats de violation de la Convention auxquels elle est parvenue constituent une réparation suffisante pour le dommage moral subi par les requérants.

21.

Pour ce qui est de la demande de frais et dépens engagés dans le cadre de la procédure menée devant la Cour, selon sa jurisprudence, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux. En l’espèce, compte tenu des documents dont elle dispose et de sa jurisprudence, la Cour estime raisonnable la somme de 5

000

EUR pour la procédure devant elle et l’accorde aux requérants conjointement, plus tout montant pouvant être dû sur cette somme par les requérants à titre d’impôt.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

Déclare

la requête recevable

;

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 8 de la Convention

;

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 13 de la Convention

;

Dit

que le constat de violation fournit en soi une satisfaction équitable suffisante pour le dommage moral subi par les requérants

concernés

;

Dit

,

a)

que l’État défendeur doit verser aux requérants conjointement, dans un délai de trois mois, 5

000 EUR (cinq mille euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme

par les requérants

à titre d’impôt, pour les frais et dépens engagés devant la Cour

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

Rejette

le surplus de la demande de satisfaction équitable.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 5 mai 2022, en application de l’article

77

§§

2 et

3 du règlement.

Liv Tigerstedt

Péter Paczolay

Greffière adjointe

Président

ANNEXE

N

o

Prénom NOM

Année de naissance

1.

Gabriella ARDIMENTO

1956

2.

Stefania ARMENISE

1978

3.

Stefania BELLANOVA

1974

4.

Gennaro BERARDI

1967

5.

Francesca BIANCO

Pour son compte et en tant que mère de Dorotea GIRARDI

1951

6.

Maria Assunta CARBONE

1955

7.

Francesca CAVALLO

1994

8.

Michele CAVALLO

1949

9.

Simona CLEMENTE

1991

10.

Roberto CONFORTI

1967

11.

Giuseppe D’ALOIA

1947

12.

Anna DI TODARO

Pour son compte et en tant que mère de Gabriella SCIALPI

1944

13.

Pasquale D’ONGHIA

1941

14.

Ciro FASANO

1977

15.

Cosimo FITTAIOLO

1976

16.

Ferdinando FRASCOLLA

Enfant de Gabriella SCIALPI

2001

17.

Francesca FRASCOLLA

Enfant de Gabriella SCIALPI

2003

18.

Renato FRASCOLLA

Pour son compte et en tant qu’époux de Gabriella SCIALPI

1967

19.

Dorotea GIRARDI

1986

20.

Michele GIRARDI

Pour son compte et en tant que père de Dorotea GIRARDI

1950

21.

Gerarda IARRUSSO

1944

22.

Marco MACKNECHT

1987

23.

Federica PADOVANO

1989

24.

Marcello PADOVANO

1984

25.

Nicola PADOVANO

1953

26.

Laura PENTASSUGLIA

1972

27.

Nevia Anna PERSANO

1957

28.

Erica PRETE

1991

29.

Marco PRETE

1995

30.

Luigi ROMANDINI

1952

31.

Mario ROMANDINI

1989

32.

Pierluigi ROMANDINI

1993

33.

William ROMANDINI

1991

34.

Patrizia SABATINO

1958

35.

Gabriella SCIALPI

1969

36.

Roberto SCIALPI

Pour son compte et en tant que père de Gabriella SCIALPI

1939

37.

Vincenzo SIMONETTI

1953

38.

Nadia STRUSI

1957

39.

Gennaro VIESTI

1951