SUVERÉNNÍ ŘÁD MALTÉZSKÝCH RYTÍŘŮ - ČESKÉ VELKOPŘEVORSTVÍ v. THE CZECH REPUBLIC

Publicat la 20 octombrie 2025 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 23803/23 SUVERÉNNÍ δÁD MALTÉZSKĂCH RYTÍ - ČESKÉ VELKOP 428/2012), în care reclamantul a solicitat o declarație de proprietatea statului a terenurilor care, după ce a fost confiscat de predecesorul legal al reclamantului de către fostul regim comunist, a fost ulterior transferat unui nou proprietar privat, aparent în încălcarea articolului 29 („procedură de blocare”) din Legea privind proprietatea terenurilor (Legea nr. 229/1991). Procesul intern s-a încheiat prin decizia Curții Constituționale din 14 februarie 2023 (IV. ÚS. 3238/22). Reclamantul, care se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, conteste presupusa incoerență a hotărârilor instanțelor interne cu privire la cererea reclamantului în temeiul Legii de decontare a proprietăților bisericii, având în vedere hotărârile adoptate de Curtea Constituțională în materie de restituire similară. Instanțele interne se presupune că au plecat din jurisprudența stabilită anterioră a Curții Constituționale (de exemplu II. ÚS 1920/20 din 25 ianuarie 2021; I. ÚS 1975/20 din 23 martie 2021; III. ÚS 361/21 din 30 noiembrie 2021 și I. ÚS 3918/19 din 21 decembrie 2021 și, prin urmare, a încălcat principiul certitudinei juridice. Întrebări către părți A avut reclamant o audiere echitabilă în cadrul procedurii împotriva acesteia, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, principiul securității juridice a fost respectat în cursul procedurii dinaintea instanțelor interne, în special atunci când au fost chemați să evalueze dacă reclamantul are dreptul la restituirea proprietăților în temeiul Legii de decontare a proprietăților Bisericii (Legea nr. 428/2012), având în vedere concluziile Curții Constituționale cu privire la cazuri similare (a se vedea II. Ianuarie 2021; I. ÚS 1975/20 din 23 martie 2021; III. ÚS 361/21 din 30 noiembrie 2021 și I. ÚS 3918/19 din 21 decembrie 2021? A fost dreptul reclamantului de a avea plângerea constituțională hotărâtă de o instanță instituită prin lege, în sensul articolului 6 § 1 din Convenție, atunci când camera de trei judecători ai Curții Constituționale, la care a fost atribuită plângerea constituțională a reclamantului, se presupune că a depărtat de avizul juridic exprimat în jurisprudența relevantă anterioară a Curții Constituționale și a examinat cazul, în loc de a-l prezenta la plenară a Curții Constituționale, în temeiul articolului 23 din Legea Curții Constituționale (Legea nr. 182/1993), să examineze problema contradictorie? O astfel de procedură a fost în conformitate cu Legea Curții Constituționale?

Published on 20 October 2025

FIFTH SECTION

Application no. 23803/23

SUVERÉNNÍ ŘÁD MALTÉZSKÝCH RYTÍŘŮ - ČESKÉ VELKOPŘEVORSTVÍ

against the Czech Republic

lodged on 5 June 2023

communicated on 3 October 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns court proceedings, initiated by the applicant, a

Roman Catholic Parish, under section 18 of the Church Property Settlement Act (Law no. 428/2012), in which the applicant sought a declaration of the State ownership of land that, having been seized from the applicant’s legal predecessor by the former communist regime, was subsequently transferred to a new private owner apparently in breach of section 29 (“blocking provision”) of the Land Ownership Act (Law no. 229/1991).

The domestic proceedings ended by the Constitutional Court’s decision dated on 14

February 2023 (IV. ÚS. 3238/22). The applicant, relying on Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1, contests the alleged inconsistency of the domestic courts’ decisions regarding the applicant’s claim under the Church Property Settlement Act, having regard to the judgments adopted by the Constitutional Court in similar restitution matter. The domestic courts allegedly departed from the Constitutional Court’s previous established case-law (e.g. II. ÚS 1920/20 of 25

January

2021; I. ÚS 1975/20 of 23

March 2021; III. ÚS 361/21 of 30

November 2021 and I. ÚS 3918/19 of 21 December 2021) and, thus, violated the principle of legal certainty.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicant have a fair hearing in the proceedings against it, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the principle of legal certainty respected in the course of the proceedings before the domestic courts, particularly when they were called to assess whether the applicant was entitled to restitution of the property under the Church Property Settlement Act (Law no. 428/2012), having in mind the Constitutional Court’s conclusions regarding similar cases (see II. ÚS 1920/20 of 25

January

2021; I. ÚS 1975/20 of 23 March 2021; III. ÚS 361/21 of 30

November 2021 and I. ÚS 3918/19 of 21 December 2021)?

2.

Was the applicant’s right to have its constitutional complaint decided by a court established by law, within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention, respected when the chamber of three judges of the Constitutional Court, to which the applicant’s constitutional complaint had been assigned, allegedly departed from the legal opinion expressed in the Constitutional Court’s previous relevant case-law and examined the case, instead of submitting it to the Plenary of the Constitutional Court, under section 23 of the Constitutional Court Act (Law no. 182/1993), to examine the conflicting issue? Was such a procedure in conformity with the Constitutional Court Act?