3ra-519/23 — anularea deciziei

3ra-519/23 — anularea deciziei (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-519/23

2-22017745-01-3ra-27052023

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (G. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Gh. Mîra, I. Dutca, D. Băbălău)

Î N C H E I E R E

06 martie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat împotriva Consiliul sătesc

Mitoc, r-nul Orhei, persoane terțe Pascari Natalia și Pascari Andrei privind anularea

deciziei,

împotriva deciziei din 14 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel declarată de Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat și

menținută hotărârea din 31 mai 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La data de 08 februarie 2022, Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, a

înaintat acțiune împotriva Consiliului sătesc Mitoc, r-nul Orhei cu privire la anularea

deciziei nr. 6/3 din 23 noiembrie 2021 ,,Cu privire la atribuirea unui lot de teren pentru

construcția casei de locuit”.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, prin decizia nr. 6/3 din 23

noiembrie 2021 „Cu privire la atribuirea unui lot de teren pentru construcția casei de

locuit”, în temeiul art. 14 (3) al Legii nr. 436/2006 privind administrația publică

locală, conform art. 10, 11 din Codul funciar, Consiliul a atribuit familiei Pascari

Andrei și Pascari Natalia, în proprietate, terenul de pământ cu suprafața de 0,1313 ha

cu nr. cadastral XXX, amplasat in intravilanul satului Mitoc pentru construcția casei

de locuit, contrar legislației în vigoare.

A menționat că, la data de 17 decembrie 2021, Oficiul Teritorial Orhei,

examinând legalitatea deciziei, a contestat adoptarea acestui act administrativ prin

notificarea nr. 1304/0T8-600 din 17 decembrie 2021, din considerentele că, în

procesul studierii minuțioase a actelor aferente incluse în RSAL s-a constatat că, la

data adoptării deciziei în cauză, 23 noiembrie 2021, Pascari Andrei potrivit datelor

din buletinul de identitate este născut la XXX, având vârsta de 35 de ani. Potrivit

1

datelor din Registrul Bunurilor Imobile s-a constatat că, terenul cu nr. cadastral XXX

a fost înregistrat în temeiul Legii nr. 981/2000. Astfel, lipsește actul administrativ

privind înregistrarea bunului imobil.

A susținut că, conform art. 459 alin. (2) din Codul civil nr. 1107/2002, bun

imobil se consideră terenul înregistrat în registrul bunurilor imobile sub număr

cadastral distinct.

Potrivit art. 6 alin. (1) al Codului funciar nr. 828/1991, terenurile, indiferent de

destinație și tipul de proprietate, precum și drepturile asupra lor, sunt supuse

înregistrării de stat în registrul bunurilor imobile al organului cadastral teritorial în

modul stabilit de Legea cadastrului bunurilor imobile.

Art. 4 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543/98 stabilește subiecții și

obiectele înregistrării. Astfel, subiecți ai înregistrării sunt proprietarii de bunuri

imobile și alți titulari de drepturi patrimoniale: cetățeni ai Republicii Moldova,

cetățeni străini, apatrizi, persoane juridice din țară și din străinătate, organizații

internaționale, Republica Moldova, unitățile ei administrativ-teritoriale, state străine.

Obiecte ale înregistrării sunt bunurile imobile, părțile componente ale acestora

prevăzute de prezenta lege, drepturile reale asupra bunurilor imobile, precum și alte

drepturi, fapte și raporturi juridice prevăzute de legislație. La bunuri imobile, în sensul

prezentei legi, se raportă atât bunurile imobile definite ca atare de Codul civil, cât și

cele prevăzute de Legea nr. 1125/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al

Republicii Moldova. Sunt supuse înregistrării obligatorii în registrul bunurilor

imobile: a) terenurile; b) clădirile și alte construcții principale cu caracter definitiv,

indiferent dacă sunt bunuri imobile sau părți componente ale acestora; c) încăperile

izolate, inclusiv unitățile în condominiu, împreună cu cota-parte corespunzătoare din

dreptul de proprietate sau de superficie asupra terenului din părțile comune din

construcție.

Art. 28 din Legea nr. 1543/1998 cadastrului bunurilor imobile, stabilește

documente în baza cărora se efectuează înregistrarea dreptului asupra bunului imobil.

Astfel, art. 2 din Codul civil nr. 1107/2002 statuează raporturile reglementate de

legislația civilă. Legislația civilă determină statutul juridic al participanților la

circuitul civil, temeiurile apariției dreptului de proprietate și modul de exercitare a

acestuia, reglementează obligațiile contractuale și de altă natură, alte raporturi

patrimoniale și personale nepatrimoniale dintre subiectele raporturilor juridice civile.

Conform art. 10, 11 din Codul funciar, art. 14 din Legea privind administrația

publică locală, atribuirea loturilor de pământ ține exclusiv de atribuțiile autorităților

publice locale.

Conform art. 11 alin. (1) din Codul funciar, se stabilește că, autoritățile

administrației publice locale atribuie cetățenilor terenuri fără plată, eliberându-le

titluri de proprietate, atribuie familiilor nou-formate sectoare de teren din rezerva

intravilanului până la epuizarea acesteia pentru construcția caselor de locuit, anexelor

gospodărești și grădini: în orașe – de la 0,04 până la 0,07 hectare, în localități rurale

– până la 0,12 hectare. Dimensiunile concrete ale sectoarelor de teren se stabilesc de

către autoritățile administrației publice locale.

Terenul pentru construcția caselor de locuit poate fi atribuit doar din rezerva

intravilanului, numită uneori și rezerva primăriei, atâta timp cât această rezervă mai

este. Intravilan este noțiunea folosită în legislație pentru teritoriul propriu-zis al

satului (comunei) unde este amplasat fondul de locuințe, loturile de pe lângă case.

2

Acest teritoriu este marcat pe planul (harta) localității, iar consiliul local are dreptul

să atribuie terenuri pentru construcția caselor de locuit numai în limita acestui

teritoriu. În cazul în care toate terenurile din intravilanul localității au fost deja

repartizate, consiliul va refuza atribuirea terenurilor, dată fiind lipsa rezervelor care

pot fi folosite în acest scop.

Art. 11 din Codul funciar conține noțiunea de „familie nou-formată”, care nu are

dezvăluire semantică nici în această lege nici în alte acte legislative, cum ar fi, de

exemplu, Codul familiei.

Art. 2 din Legea cu privire la tineret nr. 215 din 29.07.2016 dă noțiunea de

familie tânără - cuplu, format prin căsătorie, în care unul dintre soți nu a atins vârsta

de 35 de ani; familie cu copii formată dintr-un singur părinte de până la 35 de ani.

Consideră reclamantul că, reieșind din prevederile normelor citate, rezultă că,

pentru a deveni subiect al raporturilor juridice reglementate de prevederile art. 11 alin.

(1) din Codul funciar, familia nou-formată trebuie să întrunească următoarele condiții:

- în care unul dintre soți nu a atins vârsta de 35 de ani; - lipsa în proprietatea soților

sau a foștilor soți, în cazul căsătoriilor repetate, a terenurilor în scopurile indicate la

art. 11 alin. (1) din Codul funciar sau a altor bunuri imobile, deoarece atribuirea

loturilor de teren pentru construcția caselor de locuit familiilor nou-formate are drept

scop îmbunătățirea condițiilor de trai.

Conform art. 21 din Codul administrativ, autoritățile publice și instanțele de

judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea alte acte normative.

Exercitarea atribuțiilor legale nu poate fi contrară scopului pentru care acestea au fost

reglementate. Autoritățile publice și instanțele de judecată competente nu pot dispune

limitarea exercitării drepturilor și a libertăților persoanelor decât în cazurile și în

condițiile expres stabilite de lege.

A relatat că, autoritatea publică nu este complet liberă în utilizarea dreptului

discreționar. Acțiunea administrativă trebuie să se bazeze pe o decizie discreționară

cuvenită, concluzie ce se desprinde, în special, din prevederile art. 137 alin. (1) din

Codul administrativ, potrivit căruia autoritățile publice „trebuie” să acționeze cu

bună-credință în limitele legal stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost

atribuit dreptul.

Astfel că, Consiliul sătesc Mitoc era obligat prin lege să-și exercite discreția, însă

fără erori discreționare. Or. art. 112 alin. (2) al Constituției R.Moldova prevede că,

Consiliile locale și primarii activează în condițiile legii, ca autorități administrative

autonome și rezolvă treburile publice din sate și orașe.

A invocat că, la adoptarea actului administrativ Consiliul local a acționat contrar

legislației în vigoare.

Din considerentul că, autoritatea emitentă, în termen de 30 de zile de la data

primirii notificării, nu a reexaminat actul contestat, Oficiul în temeiul art. 68 alin. (4)

al Legii nr. 436/2006 privind administrația publică locală, a sesizat instanța de

contencios administrativ în termen de 60 de zile de la data notificării cererii de

abrogare a actului în cauză.

Reclamantul Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, a solicitat anularea

deciziei Consiliului sătesc Mitoc nr. 6/3 din 23 noiembrie 2021 „Cu privire la

atribuirea unui lot de teren pentru construcția casei de locuit” (f.d. 2-3).

Prin încheierea protocolară din 31 mai 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

a fost atrasă în proces în calitate de persoană terță, Pascari Natalia (f.d. 33).

3

Prin hotărârea din 31 mai 2022a Judecătoriei Orhei, sediul Central, acțiunea în

contencios administrativ înaintată de Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat

împotriva Consiliului sătesc Mitoc, r-nul Orhei cu privire la anularea Deciziei nr.6/3

din 23 noiembrie 2021 ,,Cu privire la atribuirea unui lot de teren pentru construcția

casei de locuit”, a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 35, 38-41).

Manifestând dezacordul cu hotărârea instanței de fond, la data de 20 iunie 2022,

Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a declarat apel, iar la 19 iulie 2022 a

depus apelul motivat, solicitând admiterea cererii de apel și casarea integrală a

hotărârii primei instanțe din 31 mai 2022 și emiterea unei noi deciziei (f.d. 43, 51-53).

Prin încheierea din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a atras în

proces în calitate de persoană terță Pascari Andrei (f.d. 75-76).

Prin decizia din 14 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat și s-a menținut hotărârea din

31 mai 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Central (f.d. 113, 114-126).

Pentru a decide astfel, verificând temeinicia și legalitatea hotărârii primei

instanțe, stabilind starea de fapt și de drept, instanța de apel a concluzionat că prima

instanță a constatat și a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei și a concluzionat asupra netemeiniciei acțiunii reclamantului,

constatând cert că decizia/răspunsul contestat este conformă prevederilor legale.

Instanța de apel a reținut că, prin decizia Consiliului sătesc Mitoc, r-nul Orhei

nr.6/3 din 23 noiembrie 2021 ,,Cu privire la atribuirea unui lot de teren pentru

construcția casei de locuit” s-a decis atribuirea familiei Pascari Andrei și Pascari

Natalia, în proprietate, terenul de pământ cu suprafața de 0,1313 ha cu nr. cadastral

XXX, amplasat în intravilanul s. Mitoc, pentru construcția casei de locuit, controlul

îndeplinirii prevederilor deciziei fiind puse în seama Primarului satului Mitoc dl.

Cojocari Alexei.

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr.436/2006 privind administrația publică

locală, autoritățile administrației publice locale beneficiază de autonomie decizională,

organizațională, gestionară și financiară, au dreptul la inițiativă în tot ceea ce privește

administrarea treburilor publice locale, exercitându-și, în condițiile legii, autoritatea

în limitele teritoriului administrat.

În baza art. 14 din Legea nr.436/2006 privind administrația publică locală,

Consiliul local are drept de inițiativă și decide, în condițiile legii, în toate problemele

de interes local, cu excepția celor care țin de competența altor autorități publice.

Pornind de la domeniile de activitate ale autorităților administrației publice locale de

nivelul întîi stabilite la art.4 al Legii privind descentralizarea administrativă, consiliul

local realizează următoarele competențe: b) administrează bunurile domeniului public

și ale celui privat ale satului (comunei), orașului (municipiului); c) decide în privința

actelor juridice de administrare privind bunurile domeniului public al satului

(comunei), orașului (municipiului), după caz, precum și privind serviciile publice de

interes local, în condițiile legii; d) decide în privința actelor juridice de administrare

sau de dispoziție privind bunurile domeniului privat al satului (comunei), orașului

(municipiului), după caz, în condițiile legii.

Instanța de apel a mai reținut și dispozițiile art. 10 din Codul funciar, care

prevede că de competența consiliilor sătești (comunale) și orășenești țin: atribuirea

terenurilor și înstrăinarea lor fără schimbarea destinației acestora, în modul stabilit de

lege; autentificarea drepturilor deținătorilor de terenuri, în modul stabilit de lege;

4

asigurarea perceperii impozitului funciar; exercitarea controlului de stat asupra

folosirii și protecției terenurilor, inclusiv asupra combaterii și prevenirii răspîndirii

buruienilor; ținerea cadastrului funciar în teritoriul din subordine; privarea de drepturi

a deținătorilor de terenuri în condițiile prevăzute de lege; determinarea și atribuirea

terenurilor pentru construcții și amplasarea lor, în conformitate cu legea; soluționarea

litigiilor funciare în limitele competenței lor; organizarea evaluării terenurilor

conform metodicii unice, elaborate de Guvern; stabilirea suprafețelor care rămîn în

proprietatea statului în limita teritoriilor satelor (comunelor); stabilirea și modificarea

hotarului intravilanului localităților.

Potrivit art. 11 din Codul funciar, autoritățile administrației publice locale

atribuie cetățenilor terenuri fără plată, eliberându-le titluri de proprietate: trec în

proprietatea cetățenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodărești și

grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislația; atribuie familiilor nou-

formate sectoare de teren din rezerva intravilanului pînă la epuizarea acesteia pentru

construcția caselor de locuit, anexelor gospodărești și grădini: în orașe - de la 0,04

pînă la 0,07 hectare, în localități rurale - pînă la 0,12 hectare. Dimensiunile concrete

ale sectoarelor de teren se stabilesc de către autoritățile administrației publice locale;

trec (în limita normelor de urbanism, iar dacă aceasta nu este posibil, reieșind din

suprafața reală a terenului ce deservește construcțiile) terenurile aferente caselor de

locuit cu mai multe apartamente privatizate, care nu constituie blocuri, în proprietatea

comună în diviziune a proprietarilor apartamentelor, proporțional suprafeței

privatizate de fiecare. Atribuirea repetată în proprietate privată a terenurilor

cetățenilor în scopurile indicate în alineatul 1 al prezentului articol, se efectuează

contra plată prin vânzare la licitație, organizată de autoritatea administrației publice

locale. Prețul inițial de vânzare a terenului nu va fi mai mic decât prețul normativ al

pământului calculat în baza tarifelor stabilite de legislația în vigoare.

Instanța de apel a remarcat faptul că, Codul funciar, nu oferă definiția noțiunii

de familie nou formată, însă, în temeiul art. 2 din Legea nr.215 din 29.07.2016 cu

privire la tineret, noțiunea de familie tânără este un cuplu format prin căsătorie, în

care unul dintre soți nu a atins vârsta de 35 de ani.

Raportând prevederile normelor citate la circumstanțele cauzei, instanța de apel

a constatat că, instanța de fond, întemeiat a respins pretenția cu privire la anularea

actului administrativ emis de Consiliul sătesc Mitoc, or, decizia nr. 6/3 din 23

noiembrie 2021 ,,Cu privire la atribuirea unui lot de teren pentru construcția casei de

locuit” a fost emisă cu respectarea prevederilor legale referitoare la competență, prin

prisma prevederilor stipulate în Legea nr.436/2006 privind administrația publică

locală, autorității publice pârâte fiindu-i acordate atribuții exclusive de atribuire a

loturilor de teren.

Completul judiciar a notat că, la data depunerii cererii privind atribuirea lotului

de teren pentru construcția casei de locuit, și anume 10 august 2017, precum și la data

emiterii deciziei consiliului sătesc Mitoc, 23 noiembrie 2021, nici unul dintre soții

Pascari nu aveau împliniți vârsta de 35 ani, iar certificatele de naștere anexate la

materialele cauzei probează că, la depunerea cererii, Pascari Andrei avea vârsta de 31

ani, iar la momentul adoptării Deciziei nr.6/3 din 23 noiembrie 2021, Pascari Natalia

avea împliniți 31 ani și 6 luni.

Corespunzător, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate argumentele

Oficiului Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat privind atribuirea ilegală a lotului de

5

teren cet. Pascari Andrei și Pascari Natalia în lipsa actelor confirmative, or, în sensul

dispozițiilor legale enunțate supra, familia Pascari constituie subiecți care pot

beneficia de lot de teren pentru construcția casei de locuit, având calitatea de familie

nou-formată.

Instanța de apel a respins și alegațiile apelantului, precum că nu a fost demonstrat

faptul nedeținerii în proprietate a altor bunuri imobile, or, din informația din registrul

cadastrului bunurilor imobile se confirmă faptul că, Pascari Andrei și Parcari Natalia

nu dețin cu drept de proprietate bunuri imobile amplasate pe teritoriul Republicii

Moldova. Totodată instanța a constatat și faptul că potrivit extrasului din Registrul de

evidență a cererilor cetățenilor de repartizare a loturilor de pământ pentru case de

locuit începând cu anul 2009 rezultă cert solicitarea de acordare a lotului de teren

pentru destinația construcției casei de locuit de către cet. Pascari Andrei, conform

cererii datate cu 10 august 2017.

Prin urmare, instanța a conchis că, actul administrativ contestat a fost emis în

condiții legale, iar temeiuri de anulare a acestuia nu au fost identificate.

Corespunzător, a concluzionat că, prima instanța a examinat cauza sub toate aspectele,

stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de fapt, caracteristice

raportului juridic litigios, legea materială ce guvernează raportul juridic, creând

participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor

și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptul la un

proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene pentru apărarea

a Drepturilor Omului.

La data de 13 aprilie 2023 Oficiul Teritorial al Cancelariei de Stat a declarat

recurs împotriva deciziei din 14 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului declarat, casarea integrală a deciziei din 14 martie 2023 a Curții

de Apel Chișinău (f.d. 132-134).

În motivarea recursului recurentul a reiterat circumstanțele de fapt și de drept ale

cauzei, similare celor cuprinse în cererea de chemare în judecată și cererea de apel.

Suplimentar recurentul a menționat că instanța nu a elucidat pe deplin toate

circumstanțele cauzei, nu a apreciat obiectiv și sub toate aspectele probele

administrate la dosar, adoptând o hotărâre ilegală și neîntemeiată, cu aplicarea și

interpretarea incorectă a normelor legale.

Indică recurentul că datele din Registrul de evidență a cererilor cetățenilor de

repartizare a loturilor de pământ pentru case de locuit, denotă încălcarea drepturilor

altor familii nou-formate, care au depus anterior cererile de cet. Pascari Andrei și

totodată nu este clar rândul beneficiarilor conform datei depunerii cererii. Mai mult,

deoarece certificatul privind lipsa deținerii bunurilor imobile cu drept de proprietate

lipsea la data adoptării deciziei, se conchide că familia Pascari era asigurată cu spațiu

locativ, aveau bunuri imobile, și în temeiul art. 11 din Codul funciar, autoritatea

publică locală urma să nu-i repartizeze sector de teren pentru construcția casei

individuale.

Specifică că este dubios și faptul eliberării titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren care a stat la baza înscrierii în registrul bunurilor imobile la data

de 30 noiembrie 21021, în baza deciziei Consiliului sătesc Mitoc nr. 6/3 din 23

noiembrie 2021, însă până la expirarea termenului de exercitare a controlului

obligatoriu.

6

Consideră că intimatul era obligat prin lege să-și exercite atribuțiile sale în

conformitate cu legea, să acționeze cu bună-credință în limitele legale stabilite și cu

respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.

246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art. IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care

vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul depus de Casa Națională

de Asigurări Sociale a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii pentru

modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei

Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursului),

recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel

transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul

deciziei instanței de apel a fost pronunțat de către Curtea de Apel Chișinău la data de

14 martie 2023, fiind comunicat recurentului, prin intermediul poștei electronice la

dat de 17 martie 2023 (f.d. 128).

Copia deciziei motivate a instanței de apel a fost notificată recurentului la data

de 24 martie 2023, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică, anexat la

materialelor cauzei (f.d. 129).

La data de 13 aprilie 2023, prin intermediul poștei electronice, Oficiul Teritorial

Orhei al Cancelariei de Stat a depus recursul motivat împotriva deciziei din 14 martie

2023 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 131, 132-134).

Astfel, recursul depus de Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat împotriva

deciziei din 14 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost depus cu respectarea

termenului legal.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Oficiul Teritorial Orhei al

Cancelariei de Stat, în raport cu materialele cauzei, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este

7

inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și

temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de

Justiție și se comunică părților.

Conform art. 246 alin. (2) din Codul administrativ, în vigoare la data depunerii

recursului, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a) - f).

Din analiza prevederilor citate, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, depus până la data de 01 septembrie 2023, în special, nu se limitează doar

la temeiurile menționate la art. 246 alin. (2) din Codul administrativ ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu

jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe

cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al recursului,

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare

și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ,

în vigoare la data depunerii recursului. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul

depus de Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, conține obiecții de fapt și de

drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, cererea de apel, cât și

în cadrul examinării cauzei, care au fost analizate de către prima instanță și Curtea de

Apel Chișinău, fiind apreciate corespunzător.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se

bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de

lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează

8

cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului,

fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul

de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Oficiul

Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

9