3ra-8/22 — contestarea actului administrativ

3ra-8/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-8/22

2-19056035-01-3ra-06012022

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Telenești (jud: L. Iarmaliuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Minciuna, E.Palanciuc, V.Clima)

Î N C H E I E R E

02 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Vasile Lazăr,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Vasile Lazăr împotriva Consiliului și Primăriei comunei Cotiujenii Mari,

raionul Șoldănești cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Vasile Lazăr împotriva hotărârii din 16 septembrie 2020 a

Judecătoriei Orhei, sediul Telenești,

c o n s t a t ă :

La data de 27 martie 2019 Vasile Lazăr a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului și Primăriei comunei Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești cu privire

la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că în temeiul deciziei Consiliului

com. Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești i s-a repartizat în folosință un sector de teren

din intravilanul comunei xxxxx, pentru construcția casei individuale de locuit și anexelor

gospodărești.

Reclamantul a menționat că ulterior, prin avizul Primăriei comunei Cotiujenii Mari,

raionul Șoldănești nr. 03 din 04 ianuarie 2019 a fost informat că persoanelor, cărora li

s-a repartizat în folosință sectoare de teren din intravilanul comunei xxxxx, pentru

construcția casei individuale de locuit și anexelor gospodărești și nu au efectuat

construcții timp de trei ani, li se retrage lotul din folosință și se repartizează familiilor

nou-formate. Astfel, terenul nominalizat i-a fost retras din folosință, pe motiv că nu a

fost folosit conform destinației.

1

Reclamantul a invocat că, în temeiul deciziei Consiliului Cotiujenii Mari, raionul

Șoldănești nr.7.19 din 07 decembrie 2018 „Cu privire la darea în folosință a unui sector

de teren pentru construcția casei de locuit individuale și anexelor gospodărești”, sectorul

de teren din intravilanul comunei xxxxx, care anterior i s-a repartizat pentru construcția

casei individuale de locuit și anexelor gospodărești, a fost repartizat în folosință, pe un

termen de 3 ani, familiei nou-formate Olesei Andronic.

Reclamantul a relevat că, nu a efectuat construcții pe terenul în litigiu din cauza

stării de sănătate și a situației financiare precare.

Reclamantul consideră că decizia Consiliului Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești

nr.7.19 din 07 decembrie 2018 „Cu privire la darea în folosință a unui sector de teren

pentru construcția casei de locuit individuale și anexelor gospodărești” este una ilegală,

deoarece terenul nominalizat i s-a atribuit în folosință pe un termen nelimitat. Astfel, a

avut posibilitatea de a-l privatiza fără plată, în condițiile art.11 alin.(1) Cod funciar.

Reclamantul Vasile Lazăr a solicitat anularea deciziei Consiliului Cotiujenii Mari,

raionul Șoldănești nr.7.19 din 07 decembrie 2018 „Cu privire la darea în folosință a

unui sector de teren pentru construcția casei de locuit individuale și anexelor

gospodărești”; obligarea beneficiarului de teren să elibereze terenul nominalizat;

obligarea Consiliului și Primăriei comunei Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești de a

înregistra și elibera pe numele lui titlul de proprietate asupra acestui teren, în temeiul

art.11 alin.(1) Cod funciar.

Prin hotărârea din 16 septembrie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești cererea

de chemare în judecată depusă de Vasile Lazăr împotriva Consiliului și Primăriei

comunei Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești cu privire la anularea deciziei Consiliului

Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești nr.7.19 din 07 decembrie 2018 „Cu privire la darea

în folosință a unui sector de teren pentru construcția casei de locuit individuale și

anexelor gospodărești”; obligarea beneficiarului de teren să elibereze terenul nominalizat;

obligarea Consiliului și Primăriei comunei Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești de a

înregistra și elibera pe numele său titlul de proprietate asupra acestui teren, în temeiul

art.11 alin.(1) Cod funciar, a fost respinsă (f.d. 92, 99-102).

La data de 15 octombrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Vasile Lazăr a

depus apel împotriva hotărârii din 16 septembrie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul

Telenești, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate, cu emiterea unei

noi decizii de admitere a acțiunii (f.d.97-98).

Hotărârea motivată din 16 septembrie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești a

fost notificată lui Vasile Lazăr la data de 13 ianuarie 2021, fapt confirmat prin avizul de

recepție nr. DS5801037378AS, anexat la materialele cauzei (f.d.109).

La data de 28 ianuarie 2021 Vasile Lazăr a depus motivarea apelului (f.d.115-

117).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul lui

Vasile Lazăr împotriva hotărârii din 16 septembrie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul

Telenești.

Prin decizia din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

depus de Vasile Lazăr (f.d.156, 157-163).

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Chișinău a menționat că,

apelantul Vasile Lazăr nu a prezentat probe, care confirmă că în temeiul deciziei

Consiliului com. Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești i s-a repartizat în folosință un sector

2

de teren din intravilanul comunei Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești, pentru construcția

casei individuale de locuit și anexelor gospodărești.

Instanța de apel a relevat că, avizul Primăriei comunei Cotiujenii Mari, raionul

Șoldănești nr. 03 din 04 ianuarie 2019, prin care apelantul a fost informat că i se retrage

lotul din folosință și se repartizează familiei nou-formate, nu poate fi luat în considerare.

Or, apelantul Vasile Lazăr nu a prezentat probe, care confirmă că în temeiul deciziei

contestate, familiei nou-formate Olesei Andronic i s-a repartizat anume terenul, pe care

dânsul îl invocă că i s-a repartizat în folosință, pentru construcția casei individuale de

locuit și anexelor gospodărești.

Instanța de apel consideră neîntemeiate argumentele apelantului Vasile Lazăr

precum că, de către autoritatea publică a fost notificat despre faptul retragerii din

folosință a terenului atribuit anterior. Or, în ședința de judecată a primei instanțe,

apelantul Vasile Lazăr a comunicat că, a posedat un lot de teren pentru construcția casei

individuale de locuit, însă nu l-a folosit conform destinației, pentru care i-a fost atribuit.

În afară de aceasta, instanța de apel consideră neîntemeiate și argumentele

apelantului Vasile Lazăr precum că, din momentul repartizării lotului de teren menționat

și până în prezent a achitat impozitele funciare. Or, obiectul cauzei deduse judecății se

referă la legalitatea unei decizii a autorității publice locale, dar nu la onorarea obligațiilor

apelantului de achitare a taxelor și impozitelor funciare.

Instanța de apel a conchis că, prima instanță întemeiat a respins acțiunea înaintată

de Vasile Lazăr. Or, decizia Consiliului Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești nr.7.19 din

07 decembrie 2018 „Cu privire la darea în folosință a unui sector de teren pentru

construcția casei de locuit individuale și anexelor gospodărești” este legală și întemeiată,

iar argumentele apelantului Vasile Lazăr sunt declarative și nu au suport legal.

La data de 10 decembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Vasile Lazăr a

depus recurs împreună cu motivarea recursului împotriva deciziei din 20 octombrie 2021

a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a

acțiunii (f.d. 168-174).

În susținerea recursului recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.

Recurentul a menționat cele invocate în cererea de chemare în judecată și în cererea

de apel.

Suplimentar, recurentul Vasile Lazăr a relevat că prima instanță a menționat că, la

30 noiembrie 2018 Olesea Bălțătescu a depus la Primăria Cotiujenii Mari cerere, prin

care a solicitat să i se repartizeze un lot de teren, pentru construcția casei individuale

de locuit în satul xxxxx. Urmare a cererii respective, în temeiul deciziei Consiliului

Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești nr.7.19 din 07 decembrie 2018 „Cu privire la darea

în folosință a unui sector de teren pentru construcția casei de locuit individuale și

anexelor gospodărești” sectorul de teren din intravilanul comunei xxxxx, care anterior i

s-a repartizat lui, pentru construcția casei individuale de locuit și anexelor gospodărești,

a fost repartizat în folosință, pe un termen de 3 ani, familiei nou-formate Olesei

Andronic.

3

Recurentul a menționat că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au stabilit

faptul, dacă Olesea Bălțătescu și Olesea Andronic este una și aceiași persoană.

Făcând referire la art. 216 alin.(1) și art. 219 alineatele (1)-(4) Cod administrativ,

recurentul a relevat că, instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au cercetat starea

de fapt din oficiu, în baza tuturor probelor legal admisibile.

Recurentul a menționat că instanțele de judecată ierarhic inferioare au invocat că

dânsul nu a prezentat probe, care confirmă că în temeiul deciziei contestate, familiei

nou-formate Olesei Andronic i s-a repartizat anume terenul, pe care dânsul îl invocă că i

s-a repartizat în folosință pentru construcția casei individuale de locuit și anexelor

gospodărești, însă instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au solicitat să fie

prezentate actele, care confirmă acest fapt, dar și alte acte, pentru examinarea completă

și clarificarea tuturor circumstanțelor cauzei.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen

de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 20 octombrie 2021

(f.d.156, 157-163).

La materialele cauzei nu se atestă date, care ar confirma că dispozitivul deciziei

din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost notificat recurentului Vasile

Lazăr.

Decizia motivată din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

recurentului Vasile Lazăr la data de 29 noiembrie 2021, fapt confirmat prin avizul de

recepție nr. DS8005819802AS, anexat la materialele cauzei (f.d.165).

La data de 10 decembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Vasile Lazăr a

depus recurs împreună cu motivarea recursului împotriva deciziei din 20 octombrie 2021

a Curții de Apel Chișinău (f.d. 168-174).

Astfel, recursul depus de către Vasile Lazăr împotriva deciziei 20 octombrie 2021

a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

La data de 10 ianuarie 2022 intimaților Consiliului și Primăriei comunei Cotiujenii

Mari, raionul Șoldănești le-a fost expediată copia recursului depus de Vasile Lazăr, cu

posibilitatea depunerii unei referințe (f.d.177), aceștia însă, nu și-au valorificat drepturile

lor procedurale și nu au depus referințe la recursul nominalizat.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Vasile Lazăr, în raport cu

materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din

analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în

special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

4

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special

în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a

trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

5

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Vasile Lazăr.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Vasile Lazăr se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii

Victor Burduh

Nina Vascan

6