3ra-1145/22 — cu privire la contestarea actelor administrative și obligarea emiterii actului administrativ

3ra-1145/22 — cu privire la contestarea actelor administrative și obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-1145/22

2-20059191-01-3ra-04112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

11 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a

Nataliei Caraman împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actelor administrative și obligarea emiterii actului administrativ

împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

hotărârii din 1 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin care

a fost admisă acțiunea

constată:

La 2 iunie 2020, Natalia Caraman, reprezentată de avocatul stagiar Oxana

Brighidin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor administrative și obligarea

emiterii actului administrativ.

În susținerea acțiunii a indicat că prin notificarea nr. 1261 din 14 februarie

2020, a fost informată referitor la decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Orhei nr. 2020/17/1/10923 din 29 ianuarie 2020 privind stabilirea indemnizației

de maternitate.

La data de 20 februarie 2020, a depus cererea prealabilă prin care a solicitat

anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Orhei și emiterea unei noi

decizii cu recalcularea cuantumului indemnizației de maternitate.

Decizia cu privire la cererea prealabilă a fost emisă de către Casa Națională

de Asigurări Sociale la 6 martie 2020, fiindu-i comunicat că, Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Orhei a stabilit și a calculat indemnizația de maternitate pentru

1

perioada 19 decembrie 2019 – 22 aprilie 2020 conform legislației în vigoare,

nefiind motive privind anularea deciziei.

A manifestat dezacordul cu decizia respectivă, motiv din care a depus

prezenta acțiune.

Totodată, a punctat că prin dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale

a Republicii Moldova nr.1 din 18 martie 2020, s-a dispus suspendarea termenelor

de prescripție și a termenelor de decădere de orice fel pe toată durata stării de

urgență (17 martie – 15 mai 2020), instituite potrivit Hotărârii Parlamentului

nr. 55 din 17 martie 2020.

Astfel, fiind în concediul de îngrijire a copilului până la vârsta de 3 ani, a

încheiat la 9 februarie 2019 cu Asociația ,,Promo-LEX” un contract de prestare a

serviciilor nr. OTS-2019/19-9 pentru 2 zile, perioada 23 februarie 2019 –

25 februarie 2019.

A menționat că onorariul pentru serviciile acordate a constituit suma brută

de 650 de lei, iar după reținerea tuturor taxelor și impozitelor obligatorii, suma

netă spre plată a constituit 511,94 lei.

În cadrul riscului social asigurat (creșterea celui de-al doilea copil), a

survenit un alt risc social asigurat, și anume maternitatea, deci cuantumul

indemnizației de maternitate urma să fie calculat în conformitate cu art. 7 alin. (6)

din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporara de muncă și alte prestații de asigurări sociale și pct. 41 din Hotărârea

Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la indemnizațiile adresate

familiilor cu copii, care prevede că în cazul în care asiguratul, pe parcursul celor

12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat, nu a realizat

venit asigurat din motiv de concediu de maternitate și/sau concediu pentru

îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, cuantumul indemnizației de

maternitate si al indemnizației lunare pentru creșterea copilului se stabilește din

baza de calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizații pentru copilul

precedent inclusiv în cazul în cate a beneficiat de anumite plăti unice pe parcursul

acestor concedii.

În baza cererii 2019/17/1/75188, prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Orhei (CTAS Orhei) nr. 2020/17/1/10923 din 29 ianuarie 2020, i-a fost

stabilită indemnizația de maternitate în mărime de 224,95 de lei, fiindu-i aplicată

baza de calcul 54.17.

Venitul asigurat luat în calcul la stabilirea indemnizației de maternitate, a

fost considerat doar venitul obținut din contractul de prestări servicii încheiat cu

Asociația „Promo-LEX”.

Cuantumul indemnizației de maternitate stabilit a fost calculat greșit,

norma juridică fiind interpretată eronat și restrictiv, or, din prevederile legale în

vigoare, ar trebui să-i fie aplicat același cuantum al indemnizației stabilit din baza

de calcul în al cărei temei s-au calculat indemnizațiile pentru copilul precedent,

inclusiv în cazul în care a beneficiat de anumite plăți unice, întrucât contractul de

prestări de servicii încheiat cu Asociația ,,Promo-LEX”, în sensul prezentei

reglementări, reprezintă o plată unică.

2

Norma precitată a fost adoptată prin Legea nr. 311 din 30 decembrie 2018,

iar scopul acestui amendament, propus și adoptat în redacția actuală de către

Comisia parlamentară protecție socială, sănătate și familie, este să susțină

natalitatea și să nu creeze impedimente de a naște copii în perioada de îngrijire a

copilului premărgător și, totodată, întru evitarea litigiilor pe criteriu de

discriminare a copiilor născuți ulterior în familie.

Așadar, Comisia punctează că „în cazul în care copilul următor se va naște

în perioada de îngrijire a copilului premărgător, cuantumul urmează să fie calculat

reieșind din baza de calcul în al cărei temei s-au calculat indemnizația de

maternitate și indemnizația lunară pentru creșterea copilului premărgător”, iar

esența și scopul spiritului unei legi constă în căutarea sensului dorit de legiuitor,

adică care a fost intenția legiuitorului de a reglementa încă înainte de emiterea

sau publicarea în Monitorul Oficial a legii respective.

Mai mult ca atât, amendamentele introduse prin Legea nr. 311 din

30 decembrie 2018 la Legea nr. 289 din 2004 privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, intrate în

vigoare la 1 iulie 2019, aveau drept scop promovarea măsurilor de dezvoltare a

unor scheme motivaționale și de suport pentru părinți prin încurajarea revenirii

acestora în câmpul muncii, iar obiectivul consta în reconcilierea vieții de familie

cu cea profesională în vederea asigurării implicării echitabile a părinților la

creșterea și educarea copiilor.

A accentuat că modificările legislative au venit cu un șir de măsuri

progresive, precum: a) indemnizația de creștere a copilului să nu fie suspendată

în caz că unul din părinți decide să se angajeze sau să-și reia activitatea de muncă;

b) introducerea unei noi opțiuni suplimentare de achitare a indemnizației pentru

creșterea copilului până la 3 ani, sau opțional până la 2 ani; c) preluarea stabilirii,

calculării și achitării indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă de

către Casa Națională de Asigurări Sociale prin simplificarea procesului de

stabilire, calculare și plată a indemnizației de incapacitate temporară de muncă,

precum și reducerea poverii angajatorilor și agențiilor teritoriale pentru ocuparea

forței de muncă; d) indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă

cauzată de tuberculoză, de SIDA, maladie oncologică să fie stabilite, indiferent

de durata stagiului de cotizare, reieșind din caracterul social al altor maladii etc.

A opinat că, prin aceeași lege, nu puteau să fie introduse norme care se

contrazic reciproc și, nemijlocit, măsuri regresive.

Conform art. 18 alin. (4) din Legea nr. 289 din 2004, mama sau tata care,

după acordarea concediului pentru îngrijirea copilului, își reia activitatea, se

angajează, desfășoară activități în scopul obținerii de venit sau se eliberează

înainte de expirarea concediului pentru îngrijirea copilului are dreptul la

indemnizație lunară.

Respectiv, părinții aflați în concediu de îngrijire a copilului sunt încurajați

să revină în câmpul muncii sau să se angajeze, să presteze servicii, beneficiind

atât de salariu (câștigul obținut), cât și de indemnizația lunară.

3

La fel, opțiunea de a alege achitarea indemnizației pentru creșterea

copilului până la 3 ani, sau opțional până la 2 (art.18 alin. (6) din Lege), are drept

scop încurajarea revenirii părinților în câmpul muncii în perioada îngrijirii

copilului până la 3 ani.

Este de neconceput ca două norme juridice introduse prin aceiași lege să

încurajeze revenirea în câmpul muncii și, totodată, să descurajeze, ba chiar să

sancționeze acest fapt.

Or, dânsa a prestat un serviciu și a beneficiat de o plată unică în perioada

de îngrijire a copilului timp de 2 zile, în zilele de odihnă, sâmbătă și duminică,

respectiv, din cauza că și-a exercitat dreptul fundamental la muncă, CTAS Orhei

i-a calculat indemnizația de maternitate în sumă de doar 224,95 de lei.

A evidențiat că această sumă este de câteva ori mai mică decât indemnizația

de maternitate stabilită mamelor șomere, femeilor aflate la întreținerea soțului,

sau mamelor asigurate, care nu prestează servicii.

Cu titlu de comparație, indemnizația de maternitate pentru copilul

precedent a fost de 17 422,67 de lei, respectiv de 77,54 ori mai mică.

Prin urmare, practica eronată de calcul pusă în aplicare de CTAS Orhei are

efectul de descurajare a părintelui să revină în câmpul muncii în perioada îngrijirii

copilului până la trei ani, contravine prevederilor constituționale și legislative în

materie de nediscriminare, dar și scopului urmărit de legiuitor prin adoptarea

normei precitate.

Modalitatea de calcul este eronată și este în contradicție cu scopul urmărit

de legiuitor prin adoptarea amendamentelor respective, or, este evident faptul că

dacă dânsa sau oricare persoană în situație analogică ar fi decis să revină la postul

de muncă deținut anterior survenirii riscului asigurat în condițiile regimului de

muncă parțial, baza de calcul inevitabil ar fi fost mai mică comparativ cu baza de

calcul pentru copilul precedent.

Anume evitarea unor astfel de situații de discriminare a fost urmărită de

legiuitor prin modificarea introdusă prin Legea nr. 311 din 30 decembrie 2018,

fapt confirmat prin nota informativă și argumentarea autoarei amendamentului,

circumstanță ce a fost trecută cu vederea de CTAS Orhei la stabilirea cuantumului

indemnizațiilor.

A relatat că se află în concediul de îngrijire a copilului până la 3 ani și este

în imposibilitate de a avea venit asigurat.

O plată de 650 de lei aferentă unui serviciu prestat în perioada de îngrijire

a copilului în ultimele 12 luni nu este și nu poate fi calificat drept „venit asigurat”,

iar venitul asigurat realizat pentru primul copil a constituit peste 1 875 de lei pe

lună.

Modalitatea corectă de calcul, care poate fi dedusă clar din nota informativă

și justificarea autorului normei precitate, ar implica stabilirea cuantumul

indemnizației de maternitate și al indemnizației lunare pentru creșterea copilului

reieșind din baza de calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizații

pentru copilul precedent, inclusiv cumulând plata unică de 650 de lei de care a

beneficiat pe parcursul acestui concediu.

4

A obiectat că modalitatea de calcul admisă de CTAS Orhei contravine

angajamentelor internaționale asumate de statul Republica Moldova, care a

ratificat la 28 iulie 1990 Pactul Internațional cu privire la drepturile economice,

sociale și culturale, instituția responsabilă de implementare fiind Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.

Or, obligațiiile statului instituite de Pact includ neadmiterea în legislația

națională a unor măsuri sau practici deliberat regresive și discriminatorii în raport

cu femeile asigurate care, în timpul concediului de îngrijire a copilului, decid să-

și cîștige subzistența, măsuri care ar fi contrare acestui instrument juridic

internațional.

Reglementările anterioare privind baza de calcul a indemnizațiilor

stabileau un grad mai mare de protecție: „În cazul în care asiguratul, în ultimele

12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, nu are

realizat venit asigurat la nici o unitate ori dacă venitul lunar asigurat realizat în

ultimele 12 luni calendaristice incluse în calcul este mai mic decât salariul tarifar

pentru categoria I de salarizare în sectorul bugetar sau, după caz, decât cuantumul

minim garantat al salariului în sectorul real din motiv de concediu medical

concediu de maternitate, concediu pentru îngrijirea copilului vină la împlinirea

vârstei de 3 ani, șomaj cu drept de ajutor de șomaj, baza de calcul al indemnizației

de maternitate și al indemnizației pentru creșterea copilului pînă la împlinirea

vîrstei de 3 ani o constituie cuantumul unui salariu tarifar pentru categoria I de

salarizare în sectorul bugetar sau, după caz, cuantumul minim garantat al

salariului în sectorul real în vigoare la data producerii riscului asigurat la locul de

muncă de bază al asiguratului ori, la cererea asiguratului, aceste luni se substituie

cu același număr de luni calendaristice imediat premergătoare perioadei incluse

în calcul, cu condiția că aceasta va duce la majorarea cuantumului indemnizației”.

Prin urmare, diminuarea protecției mamelor în situația petiționarei ar fi fost

în contradicție cu scopul explicitat de autorul amendamentului și de legiuitor la

amendarea acestei norme, precum și cu principiul realizării progresive a

drepturilor Constituționale și neadmiterii discriminării.

Respectiv, CTAS a pus în aplicare în mod eronat prevederile art. 7 alin. (6)

din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale.

Casa Națională de Asigurări Sociale are obligația să acționeze cu

promtitudine pentru a remedia orice prevedere sau practică discriminatorie,

inechitabilă, contrară normelor Constituționale și a cadrului internațional de

protecție a drepturilor omului.

Conform Hotărârii de Guvern nr. 937 din 13 noiembrie 2014 cu privire la

aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale, una din funcțiile acestei instituții este de a elabora și înainta

Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale propuneri privind politica de

stat în domeniul asigurărilor sociale, precum și de a perfecționa cadrul normativ-

legislativ al sistemului public de asigurări sociale.

5

A reiterat că această practică/modalitate de calcul este aplicată contrar

scopului inițial urmărit de legiuitor: de a susține natalitatea, de a nu crea

impedimente de a naște copii în perioada de îngrijire a copilului premergător și

de a evita litigiile pe criteriu de discriminare a copiilor născuți ulterior în familie.

Asemenea practici agravează și mai mult situația mamelor aflate în

concediul de îngrijire a copilului, care decid să lucreze și în același timp să

conceapă un copil, descurajându-le să se încadreze în câmpul muncii.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 196, 207, 208, 209, 211, 212, 224 Cod

administrativ.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Orhei nr. 2020/17/1/10923 din 29 ianuarie 2020 privind

stabilirea indemnizației de maternitate și deciziei Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. C-496/20; C-576/20 din 6 martie 2020 privind cererea prealabilă și

emiterea unei noi decizii de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Orhei de

recalculare a cuantumului indemnizației de maternitate.

Prin hotărârea din 1 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, a fost anulat actul administrativ individual defavorabil – decizia Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Orhei nr. 2020/17/1/10923 din 29 ianuarie 2020

privind stabilirea indemnizației de maternitate și decizia adoptată în procedura

prealabilă – decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-496/20; C-576/20

din 6 martie 2020 și obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să stabilească

și să achite reclamantei Natalia Caraman indemnizația de maternitate din baza de

calcul în al cărei temei s-a calculat această indemnizație pentru copilul precedent,

în conformitate cu art. 7 alin. (6) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004.

La 14 septembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232

alin. (1) Cod administrativ, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 1 septembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar la 31 decembrie 2021, cu

respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod administrativ, prin

intermediul poștei electronice, a fost prezentată motivarea apelului, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii

de respingere ca neîntemeiată a acțiunii.

Prin decizia din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din

1 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Întru argumentarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au reținut netemeinicia deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Orhei nr. 2020/17/1/10923 din 29 ianuarie 2020 privind stabilirea indemnizației

de maternitate și decizia adoptată în procedura prealabilă – decizia Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. C-496/20; C-576/20 din 6 martie 2020.

Au remarcat instanțele de judecată că, Casa Națională de Asigurări Sociale

urma să-i stabilească Nataliei Caraman indemnizația de maternitate pentru copilul

XXXXX, născută la XXXXX, stabilit în baza de calcul în al cărei temei s-au

6

calculat indemnizațiile pentru copilul precedent, XXXXX, născută la XXXXX,

după cum stipulează prevederile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 289/22 iulie 2004.

Prin urmare, instanțele inferioare au respins ca neîntemeiat argumentul

autorității publice pârâte, precum că indemnizația de maternitate a fost stabilită

ținând cont de venitul mediu lunar asigurat realizat în perioada decembrie 2018 –

noiembrie 2019, și anume suma de 650 de lei, obținută de Natalia Caraman pentru

prestarea serviciilor în calitate de observator pe termen scurt, de două zile

calendaristice, 23 februarie 2019 – 25 februarie 2019, în temeiul contractului de

prestări servicii, iar în restul lunilor, venitul asigurat lipsește care ar figura în

Registrul de stat al evidenței individuale în sistemul public de asigurări sociale.

La acest capitol, au evidențiat prevederile art. 7 alin. (6) din Legea

nr. 289/22 iulie 2004, care indică că, în cazul în care asiguratul pe parcursul celor

12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat nu a realizat

venit asigurat din motiv de concediu de maternitate și/sau concediu pentru

îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, cuantumul indemnizației de

maternitate și al indemnizației lunare pentru creșterea copilului se stabilește din

baza de calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizații pentru copilul

precedent, inclusiv în cazul în care a beneficiat de anumite plăți unice pe parcursul

acestor concedii.

Au conchis instanțele de judecată că, prin lege, Casa Națională de Asigurări

Sociale este obligată să-i stabilească și să achite Nataliei Caraman indemnizația

de maternitate din baza de calcul în al cărei temei s-a calculat această

indemnizație pentru copilul precedent, în conformitate cu art. 7 alin. (6) din Legea

nr. 289/22 iulie 2004, or, în caz contrar, respingerea acestei cerințe a reclamantei

va duce la încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra

indemnizația de maternitate neprimite, fapt ce ar încălca atât un drept

constituțional, cât și ar contraveni practicii judiciare naționale și principiilor

CtEDO.

La 19 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 29 iunie 2022

a Curții de Apel Chișinău, iar la 25 noiembrie 2022, prin intermediul poștei

electronice, a fost prezentată motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei recurate, cu emiterea unei noi decizii.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel este una

neîntemeiată, adoptată fără a fi analizate multilateral actele normative și legislația

în vigoare ce reglementează astfel de litigii, precum și fără a fi dovedite

circumstanțele considerate de prima instanță și de instanța de apel ca fiind

stabilite.

A reiterat că indemnizația de maternitate a Nataliei Caraman a fost stabilită

în baza certificatului de concediu medical, pentru perioada 19 decembrie 2019 –

22 aprilie 2020 și baza de calcul a indemnizației de maternitate constituie venitul

mediu lunar asigurat realizat în perioada decembrie 2018 – noiembrie 2019.

Potrivit Registrului de stat al evidenței individuale în sistemul public de

asigurări sociale, în perioada luată în calcul, decembrie 2018 – noiembrie 2019,

7

reclamanta în luna februarie 2019 a realizat venit asigurat pentru perioada

23 februarie 2019 – 25 februarie 2019, în temeiul contractului de prestări servicii,

iar în restul lunilor venitul asigurat lipsește.

Totodată, a specificat că nici în perioada de 36 de luni calendaristice

consecutive, imediat premergătoare perioadei incluse în calculul indemnizației

respective nu are realizat venit asigurat, respectiv baza de calcul al indemnizației

de maternitate a fost determinată din venitul asigurat realizat în perioada

decembrie 2018 – noiembrie 2019.

Adițional, a comunicat că potrivit pct. 1.1 din Anexa nr. 1 la Legea privind

sistemul public de asigurări sociale nr. 489/999, persoanele care încheie contracte

de prestări servicii sunt obligate să achite contribuții de asigurări sociale care este

format din tariful de bază de 23 % și contribuția individuală de 6 %, ceea ce

rezultă că venitul respectiv constituie venit asigurat care se include în baza de

calcul al indemnizației de maternitate și nicidecum o plată unică.

Mai mult, potrivit extrasului din contul reclamantei, este reflectat venitul

asigurat sub codificarea „105”, ceea ce constituie, conform Clasificatorului

categoriei persoanelor asigurate care se utilizează la completarea dării de seamă

IPC18, aprobat prin ordinul CNAS nr. 236-A din 13 decembrie 2017 – „persoană

angajată prin contract civil”.

A punctat că în cazul în care suma de 650 de lei constituia plată unică,

angajatorul/beneficiarul, în cazul contractului de prestări servicii (care constituie

un contract civil), ar fi trebuit să declare în darea de seamă IPC18 suma respectivă

sub codificarea de „143”, care constituie „persoană care a beneficiat de plăți cu

caracter unic în perioada concediului medical, concediului de maternitate sau

concediul de îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani”.

Astfel, având în vedere faptul că în baza de calcul al indemnizației de

maternitate, Natalia Caraman are venit asigurat, nu poate fi aplicată norma

juridică, potrivit căreia s-ar aplica baza de calcul în al cărei temei s-a calculat

indemnizația de maternitate pentru primul copil.

Din acest considerent, a opinat că CNAS întemeiat a respins în recalcularea

indemnizației de maternitate conform cerințelor reclamantei și nu există temei

juridic de a fi anulate decizia CTAS Orhei nr. 2020/17/1/10923 din 29 ianuarie

2020 privind stabilirea indemnizației de maternitate și decizia CNAS nr. C-

496/20; C-576/20 din 6 martie 2020.

Finalmente, aprecierea probelor dată de instanța de apel a fost una

defectuoasă și arbitrară, fapt ce vine în contradicție cu prevederile legislației

procedurale civile, cât și cu dreptul la un proces echitabil.

La 28 noiembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Nataliei Caraman copia cererii de recurs depuse de Casa Națională de Asigurări

Sociale, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat

(f. d. 164).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Natalia

Caraman nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

8

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțat în ședință publică la 29 iunie 2022 (f. d. 137).

Este cert și faptul că la 19 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice,

Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat împotriva deciziei

din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 155).

Decizia motivată din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată la adresa electronică a recurentei Casa Națională de Asigurări Sociale,

la 28 octombrie 2022, potrivit extrasului de pe poșta electronică (f. d. 157).

Se mai constată că la 25 noiembrie 2022, prin intermediul poștei

electronice, Casa Națională de Asigurări Sociale a prezentat motivarea recursului

împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 159-160

verso).

Astfel, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

9

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care

pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea

cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie

să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

10

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

11