3ra-359/22 — cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ

3ra-359/22 — cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-359/22

2-20123684-01-3ra-09042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a

Elenei Covalenco împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ

împotriva deciziei din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și

menținută hotărârea din 3 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin

care a fost admisă acțiunea

constată:

La 2 octombrie 2020, Elena Covalenco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ.

În susținerea acțiunii a indicat răspunsul (decizia) nr. C-2008/20 din

24 septembrie 2020 a Casei Naționale de Asigurări Sociale privind refuzul în

recalcularea și achitarea pensiei ca fiind un act administrativ

individual/defavorabil ilegal, emis cu încălcarea normelor de drept material.

A precizat că prin decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 303 din

8 octombrie 1996 a fost numită în funcția de judecător la Judecătoria Rîșcani

mun. Chișinău, începând cu data de 8 octombrie 1996 pe un termen de 5 ani, iar

prin decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 406-111 din 25 decembrie

2001, a fost numită în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă.

Totodată, potrivit Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr. 371 din

29 mai 2008, a fost numită în funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție

până la atingerea plafonului de vârstă – 65 de ani, ulterior fiind demisionată din

1

funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție din data de 23 noiembrie 2018

în baza cererii de demisie, prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova

nr. 679 din 15 noiembrie 2018.

A notat că în conformitate cu legislația în vigoare, începând cu 8 aprilie

2009, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80% din

salariul lunar al judecătorului Curții Supreme de Justiție, iar ulterior, având în

vedere majorarea salariului, efectuat prin Legea cu privire la salarizarea

judecătorilor și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013, i-a fost recalculată

pensia în baza noilor prevederi legale.

În fundamentarea acțiunii a invocat prevederile legale, care reglementează

asigurarea cu pensii a judecătorilor, și anume: Legea nr.544-XIII din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului și Legea nr.156-XIV din 14 octombrie

1998 privind sistemul public de pensii, cu ulterioarele modificări.

A relatat că modul de calculare a pensiei unui judecător, care beneficiază

de acest drept, a fost reglementat de art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului și art. 461 din Legea nr. 156-XIV din

14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

Astfel, prin hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011,

art. 461 din Legea nr. 56- XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de

pensii, cât și art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului au fost declarate neconstituționale.

Prin Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 a fost abrogat art. 461 din Legea

nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii și a fost

modificat art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului.

La fel, prin Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, a fost modificat alin. (1) art. 32 din Legea

nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, cu următorul

conținut: „Judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani și are o vechime în muncă

de cel puțin 20 de ani, dintre care cel puțin 12 ani și 6 luni a activat în funcția de

judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55% din

salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de

20 de ani – de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar.

Pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar

al judecătorului în exercițiu.”

A accentuat că dispoziția art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995

cu privire la statutul judecătorului, statuează clar că pensia judecătorului se

recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în

exercițiu, fără limitări și fără ca legislatorul să facă diferența dntre judecătorii

aflați în funcție și cei demisionați.

A susținut că cele menționate denotă cert că la adoptarea acestei legi,

legislatorul s-a ghidat de Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie

2000, prin care a fost stabilit că la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice

este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului,

2

consfințit în Legea cu privire la statutul judecătorului, întru respectarea

principiului respectării drepturilor dobândite anterior în mod licit.

Totodată, Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 noiembrie 2011

prevede că un drept social poate fi obiectul protecției constituționale garantate de

art. 46 din Constituția R.Moldova, și respectiv, art. l Protocolul nr. l Adițional la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, numai în cazul când dreptul social

respectiv este dobândit și are valoare economică.

Așadar, normele legale precitate stipulează că, pensia ce i se achită

urmează a fi calculată având în vedere cuantumul dreptului patrimonial dobândit,

adică din mărimea salariului lunar al judecătorului Curții Supreme de Justiție în

exercițiu, fără anumite limitări.

A relevat că potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 328 din 23 decembrie

2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor (abrogată la 1 decembrie

2018), salariul de funcție al judecătorului din cadrul Curții Supreme de Justiție se

stabilește în cuantum de: a) 4,8 salarii medii pe economie pentru judecătorul care

are o vechime în muncă în funcția de judecător până la 16 ani; b) 5,0 salarii medii

pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcția de

judecător de peste 16 ani.

A mai consemnat că vechimea în muncă a dânsei în funcția de judecător

constituie 22 de ani, iar conform art. 10 din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013

privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, prevederile art. 4 din prezenta

lege se pun în aplicare după cum urmează: a) de la 1 ianuarie 2014, salariile de

funcție ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum de 80% din salariile de funcție

prevăzute la articolul 4; b) de la 1 aprilie 2015, salariile de funcție ale

judecătorilor vor fi plătite în cuantum de 90% din salariile de funcție prevăzute la

articolul 4; c) de la 1 aprilie 2016, salariile de funcție ale judecătorilor vor fi

plătite în cuantum deplin conform articolului 4.

Prin hotărârile Guvernului Republicii Moldova nr. 1000 din 13 decembrie

2013, nr. 974 din 4 decembrie 2014, nr. 879 din 23 decembrie 2015, nr. 1233 din

9 noiembrie 2016, nr. 54 din 17 ianuarie 2018, s-a aprobat cuantumul salariului

mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2014 în mărime de 4 225,00 lei,

pentru anul 2015 în mărime de 4 500,00 lei, pentru anul 2016 în mărime de

5 050,00 lei, pentru anul 2017 în mărime de 5 600,00 lei, pentru anul 2018 în

mărime de 6 150,00 lei pentru utilizare în modul stabilit de legislație.

Respectiv, prin prisma prevederilor art. 32 din Legea nr.544-XIII din

20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, pensia judecătorului se

calculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în

exercițiu: 1) 1 aprilie 2015 – 1 aprilie 2016, salariul 18 774 de lei, 80% din 18 774

= 15 019 lei; 2) 1 aprilie 2016 – 1 aprilie 2017, salariul 23 055 de lei, 80% din

23 055 = 18 444 de lei; 3) 1 aprilie 2017 – 1 aprilie 2018, salariul 25 420 de lei,

80% din 25 420 = 20 336 de lei; 4) 1 aprilie 2018 – 1 decembrie 2018 salariul

28 484 de lei, 80% din 28 484 = 22 787 de lei.

A opinat că prevederile legale cuprinse în art. III din Legea nr. 60 din

4 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, potrivit

căreia judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în

3

funcția de judecător vor primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în

vigoare a prezentei legi, urmează a fi aplicate în coroborare cu dispozițiile art. 32

din Legea cu privire la statutul judecătorului, care a suferit modificări tot prin

Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 și care are următorul cuprins: „pensia

judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu.”

Prin urmare, la data intrării în vigoare a Legii sus menționate, dânsa a

beneficiat de dreptul la pensie în mărime de 80% din salariul judecătorului Curții

Supreme de Justiție în exercițiu, și, în situația în care salariul judecătorilor în

perioada 1 aprilie 2015 – 1 decembrie 2018 s-a modificat, respectiv și pensia urma

a fi achitată în cuantum de 80% din salariul de funcție stabilit, însă contrar

prevederilor legale, pensia i-a fost achitată până la 1 decembrie 2018 în mărime

de doar 13 520 de lei.

Mai mult, art. III Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 nu se atribuie la Legea cu

privire la statutul judecătorilor, legislatorul omițând să indice care lege a fost

modificată prin această normă.

A menționat că Curtea Constituțională prin hotărârea nr. 52 din 27 iunie

2017 a accentuat că noile prevederi legale se vor aplica doar pe viitor și numai

pentru persoanele care au solicitat acordarea pensiei după intrarea acestora în

vigoare, fără a aduce atingere drepturilor de pensie stabilite anterior.

Corespunzător, având în vedere principiul de bază, consfințit de Curtea

Constituțională în hotărârile sale adoptate pe acest subiect, potrivit cărora

asigurarea cu pensii a judecătorilor este reglementată prin acte juridice speciale

și obligatorii care sunt: Legea nr. 544-XII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului și Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public

de pensii, consideră că art. III vizat supra nu poate fi aplicat separat. Or, tratarea

în alt mod a prevederilor legale în baza cărora judecătorii aflați în funcție au

dreptul de a primi pensia în raport cu salariul lunar al judecătorului în exercițiu,

ar contraveni Constituției Republicii Moldova, art. 1 din Protocolul nr. 1

Adițional la Convenția Europeană, cât și tratatelor internaționale în domeniul dat.

Deopotrivă, diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum și

restricțiile la plata pensiilor, stabilite judecătorilor în modul prevăzut în lege,

contravin art. 6, 43, 47, 54 și 116 din Constituție, principiilor fundamentale despre

independența organelor judiciare, consfințite în Rezoluțiile Adunării Generale a

ONU nr. 40 din 29 noiembrie 1985 și nr. 146 din 13 decembrie 1985, precum și

în Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului, potrivit căreia cuantumul

pensiei judecătorului trebuie să fie cât de apropiat posibil de nivelul ultimei sale

remunerări.

Subsidiar, cum se indică mai sus, dreptul la pensie l-a dobândit începând

cu data de 8 aprilie 2009 în condițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 544 din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului, care prevede recalcularea pensiei în

funcție de salariul judecătorului în exercițiu și prevederile normative sus

menționate, adoptate ulterior, nu pot diminua conținutul dreptului reclamantei la

pensie, urmând să beneficieze de dreptul la pensie în condițiile în care a fost

dobândit, adică cu dreptul la recalculare.

4

Pe lângă acestea, Curtea Constituțională, în hotărârea nr. 27 din

20 decembrie 2011, la aprecierea corespunderii prevederilor legale cu garanțiile

dreptului de proprietate, statuate de art. 46 din Constituție, în paragrafele 77-80,

cu referire la prevederile art. 4 din Constituție, ținând cont de prevederile

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a reținut că

drepturile care decurg din sistemele de protecție socială, deși nu sunt menționate

expres în Convenția Europeană, totuși, cuprinde în domeniul său de aplicare

protecția socială, incluzând în sine asistența socială și cea medicală. În pct.79 al

hotărârii nominalizate, Curtea Constituțională a conchis că un drept social poate

fi obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 din Constituție și,

respectiv, de art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, numai în cazul când

dreptul social respectiv este dobândit și are o valoare economică.

A evidențiat că asemenea drept social l-a dobândit legal, odată cu stabilirea

pensiei pentru vechimea în muncă de judecător.

Pentru aceste motive, având în vedere normele legale menționate supra,

pensia pentru vechimea în muncă achitată urmează a fi calculată, reieșind din

cuantumul dreptului patrimonial dobândit, adică din mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu, fără anumite limitări.

A mai comunicat că la data de 8 septembrie 2020, s-a adresat către Casa

Națională de Asigurări Sociale cu cerere prealabilă, prin care a solicitat

recalcularea și achitarea pensiei pentru vechimea în muncă în cuantum de 80% în

funcție de majorarea generală a salariului judecătorului Curții Supreme de

Justiție, începând cu 1 aprilie 2015 până la 1 decembrie 2018 și pe viitor, ținându-

se cont de modificările legislației în cazul majorării generale a salariului de

funcție a judecătorului.

Prin răspunsul (decizia) Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 2008/20

din 24 septembrie 2020, cererea prealabilă a fost respinsă, indicându-se că temei

legitim de a recalcula cuantumul pensiei pentru vechimea în muncă ca judecător,

în baza art. 32 alin.(1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 nu este, iar în caz de

dezacord cu răspunsul respectiv, sunt în drept de a-l contesta în termen de 30 de

zile în instanța de contencios administrativ, Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani.

A obiectat reclamanta că argumentul invocat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale, cu trimitere la art. III din Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014,

precum că a continuat să activeze în funcție de judecător în perioada 1 aprilie

2015 – 23 noiembrie 2018 în legătură cu ce pensia nu a fost recalculată, este

neîntemeiat, or, după cum a menționat mai sus, a dobândit dreptul la pensie

anterior operării modificărilor și completărilor în cauză, iar o lege ulterioară nu

poate diminua conținutul unui drept obținut anterior.

De asemenea, nu poate fi reținut nici argumentul precum că la momentul

demisionării din funcție i s-a recalculat pensia, deoarece recalcularea pensiei s-a

efectuat începând cu data de 1 decembrie 2018, dar nu conform solicitării din

cererea prealabilă.

5

Astfel, a considerat că la examinarea cererii prealabile Casa Națională de

Asigurări Sociale a încălcat prevederile art. 21, 22 alin. (l), 23, 31, 32, precum și

etapele procedurii administrative prevăzute de Capitolul 1, Titlul II din Codul

administrativ (art. 69-78).

La fel, la examinarea cererii prealabile nu au fost luate în considerare

prevederile art. 10 alin. (1) lit. b) și alin. (3), 119, 162 alin. (3) lit. b) Cod

administrativ.

A reiterat că răspunsul (decizia) nr. C-2008/20 a Casei Naționale de

Asigurări Sociale privind refuzul în recalcularea și achitarea în beneficiul

reclamantei a pensiei pentru vechimea în muncă a fost adoptat cu încălcarea

normelor de drept material, deoarece recalcularea pensiei judecătorului urmează

să aibă loc reieșind din cuantumul dreptului patrimonial dobândit, iar la caz,

ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului Curții Supreme de

Justiție în funcție în perioada 1 aprilie 2015 – 1 decembrie 2018, fără limitări, și

pe viitor, ținându-se cont de modificările legislației în cazul majorării generale a

salariului de funcție a judecătorului Curții Supreme de Justiție.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 32, 321 din Legea cu privire la statutul

judecătorului, art. 10 alin. (1), 11 alin. (1) lit. b), alin. (3), 119, 189, 192, 206

alin. (1) lit. b), 208 alin. (1), 212, 224 alin. (1) lit. b) Cod administrativ.

A solicitat anularea răspunsului (deciziei) nr. C-200820 din 24 septembrie

2020 a Casei Naționale de Asigurări Sociale privind refuzul în recalcularea și

achitarea pensiei pentru vechimea în muncă, în cuantum de 80%, în dependență

de majorarea salariului de funcție al judecătorului Curții Supreme de Justiție, în

conformitate cu salariul mediu pe economie, începând cu 1 aprilie 2015 până la

1 decembrie 2018 și pe viitor, ținându-se cont de modificările legislației în cazul

majorării generale a salariului de funcție a judecătorului și obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să emită hotărârea cu privire la recalcularea și

achitarea în beneficiul său a pensiei pentru vechimea în muncă, în cuantum de

80%, în dependență de majorarea salariului de funcție al judecătorului Curții

Supreme de Justiție, în conformitate cu salariul mediu pe economie, începând cu

1 aprilie 2015 până la 1 decembrie 2018 și pe viitor, ținându-se cont de

modificările legislației în cazul majorării generale a salariului de funcție a

judecătorului.

Prin hotărârea din 3 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost anulat actul administrativ individual defavorabil – refuzul de recalculare a

pensiei nr. C-2008/20 din 24 septembrie 2020, emis de Casa Națională de

Asigurări Sociale și obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze

și să achite Elenei Covalenco pensia pentru vechimea în muncă, în cuantum de

80 %, în funcție de majorarea salariului de funcție al judecătorului Curții Supreme

de Justiție, în conformitate cu salariul mediu pe economie, începând cu 1 aprilie

2015 până la 1 decembrie 2018 și pe viitor.

La 31 martie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 3 martie 2021 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar la 4 iunie 2021, prin intermediul poștei

electronice, a fost prezentată motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia,

6

casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere a

acțiunii.

Prin decizia din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din

3 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Întru argumentarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au reținut că dreptul social cu privire la beneficierea de pensie pentru

vechime în muncă, inclusiv și recalcularea acesteia, a fost dobândit de Elena

Covalenco anterior modificărilor din 4 aprilie 2014 (în vigoare din 16 mai 2014),

operate la art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului.

Au remarcat instanțele de judecată că dreptul constituit în baza unor legi

anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare, or,

legea nouă nu poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, nu poate

desființa modalitatea, prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și

efectele lui.

Totodată, a fost reperată hotărârea nr. 4 din 27 ianuarie 2000 a Curții

Constituționale privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care

reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor

procuraturii, funcționarilor publici, prin care a fost stabilit că la adoptarea unor

legi noi și altor acte juridice este inadmisibil de a diminua protecția juridică a

statutului judecătorului, consfințit în lege. Stipulările legii privind stabilirea unor

garanții materiale ale independenței procurorilor, judecătorilor trebuie să

corespundă înaltului statut de persoane cu demnitate publică.

Astfel, au conchis instanțele de judecată inferioare că prin refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula și achita în beneficiul Elenei

Covalenco a pensiei conform prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 544-XIII

din 20 iulie 1995, se încalcă un drept prevăzut de lege, drept dobândit de

reclamantă la momentul stabilirii pensiei, care nu poate fi restrâns pe viitor.

La 17 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din

14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la 11 aprilie 2022, prin

intermediul poștei electronice, a fost prezentată motivarea recursului, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, cu emiterea unei noi decizii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

pe care o consideră neîntemeiată, deoarece nu au fost analizate multilateral actele

normative și legislația în vigoare ce reglementează această categorie de decizii,

precum și nu au fost dovedite circumstanțele considerate de prima instanță și

instanța de apel ca fiind stabilite.

A declarat că prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte

legislative nr. 60/2014, au fost modificate reglementările legale ce prevăd

asigurarea cu pensie judecătorilor (celor aflați în demisie, cât și celor ce se află în

exercițiul funcției).

A mai notat că la art. III din Legea nr. 60/2014 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, este prevăzută fără echivoc că judecătorii care

7

beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de judecător vor

primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

În același timp, a scos în evidență că la acest capitol, s-a expus Ministerul

Justiției prin scrisoarea nr. 03/3250 din 3 aprilie 2015, prin care a fost explicat că

se recalculează pensiile stabilite până la data de 16 mai 2014 (data intrării în

vigoare a Legii nr. 60/2014) judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați

din funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă, iar pensiile stabilite până

la intrarea în vigoare a Legii nr. 60/2014, judecătorilor care activează în

continuare în funcție de judecător, nu se mai supun recalculării în temeiul art. 32

alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544/1995.

Or, anume Ministerul Justiției este autorul de bază al proiectului de lege

pentru modificarea și completarea unor acte legislative, votat de Parlament și

devenind ulterior Legea nr. 60/2014.

Astfel, a precizat că potrivit Notei informative la proiectul de lege

menționat, la compartimentul „Argumentarea necesității de reglementare”, s-a

indicat că „Judecătorii care sunt la pensie (au vârsta de 50 de ani), dar nu au atins

plafonul de vârstă (65 de ani) și continuă să activeze în funcția de judecător vor

beneficia de plata salariului și de pensia anterior stabilită, dar care nu va fi

majorată în raport cu noile salarii. Odată ce va demisiona sau se va elibera din

funcția de judecător în legătură cu atingerea plafonului de vârstă, judecătorul va

beneficia de recalcularea pensiei conform salariului pe care l-a primit în ultima

perioadă.”

În aceeași ordine de idei, a relevat că odată ce au fost abrogate prevederile

art. 32 din Legea nr. 544/1995, care admiteau recalcularea pensiei judecătorului

ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu, pensia

judecătorilor care se află în exercițiul funcției nu mai are fundamentare legală de

a fi recalculată odată cu majorarea salariului, acest fapt fiind rezervat doar

judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcția în legătură cu

atingerea plafonului de vârstă, precum și indică art. 32 alin. (3) din Legea

nr. 544/1995.

A obiectat că nu pot fi reținute concluziile instanței de apel cu referire la

art. III din Legea nr. 60/2014, or, la articolul respectiv, legiuitorul a indicat cu

precizie și fără echivoc că se referă la judecătorii care beneficiază de plata pensiei,

dar continuă să activeze în funcția de judecător, adică nicidecum la cei care se vor

pensiona pe viitor.

Complementar, recurenta a menționat că potrivit art. 6 alin. (2) și (3) Cod

civil, legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs de realizare la data

intrării sale în vigoare.

A reiterat că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 60/2014, legea nu mai

prevede recalcularea pensiei judecătorului în exercițiul funcției, prin urmare

relațiile beneficiarului de pensie în raport cu Casa Națională de Asigurări Sociale,

cad sub guvernarea legii noi, deoarece sunt relații în curs de realizare și urmează

să fie guvernate de legile în vigoare la momentul realizării.

La 15 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Elenei

Covalenco copia cererii de recurs depuse de Casa Națională de Asigurări Sociale,

8

fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat, care a fost

recepționată la data de 21 aprilie 2022, potrivit avizului de recepție (f. d. 141).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa

Curții Supreme de Justiție referințe nu au parvenit.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțat în ședință publică la 14 decembrie 2021 (f. d. 101).

Este cert și faptul că la 17 decembrie 2021, prin intermediul poștei

electronice, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 130).

Decizia motivată din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de 17 martie 2022, fapt

confirmat prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 131).

Se mai constată că la 11 aprilie 2022, prin intermediul poștei electronice, a

fost prezentată motivarea recursului împotriva deciziei din 14 decembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău (f. d. 137-138 verso).

Astfel, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

deciziei din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

9

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care

pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea

cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie

să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

10

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

11