3ra-342/22 — cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată

3ra-342/22 — cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-342/22

2-20066887-01-3ra-08042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a lui

Iurie Repeșcu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ și

încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

hotărârii din 30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin care

a fost admisă acțiunea parțial

constată:

La 15 iunie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Iurie Repeșcu,

reprezentat de avocatul Ludmila Ciuhriia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ, obligarea emiterii actului administrativ și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 14 februarie 2020, s-a adresat la Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Soroca cu cererea de recalculare a pensiei pentru

vechime în muncă stabilire, ținând cont de înlesnirea calculării a două luni

vechime în muncă pentru o lună de serviciu.

A comunicat că prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Soroca

nr.21/2020/1166 din 24 februarie 2020, i-a fost respinsă cererea, pe motiv că

ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018 prevede

eliberarea confirmărilor pentru stabilirea pensiei pentru funcționarii publici cu

statut special, nu și recalcularea acesteia.

1

Astfel, a relatat că la 10 martie 2020, a depus o cerere la Casa Națională de

Asigurări Sociale, prin care a solicitat verificarea deciziei Oficiului Teritorial

Soroca din 24 februarie 2020 și anularea acesteia ca neîntemeiată și contrară

prevederilor legale.

Ulterior, la 25 mai 2020, a recepționat răspunsul CNAS, prin care i s-a

comunicat că nu există temei de abrogare a deciziei CTAS Soroca și de

recalculare a pensiei petiționarului.

A calificat decizia contestată drept una nefondată și ilegală, din

considerentele că a activat în cadrul organelor de poliție pe parcursul a peste 16

ani 10 luni 29 zile, din care 14 ani 10 luni și 6 zile, a efectuat serviciul în izolatorul

de urmărire penală care, pe parcursul anilor, a purtat diferite denumiri: trier

special pentru deținerea arestaților, izolator de detenție provizorie, secție de pază

a arestului și escortă, izolator de detenție provizorie.

A precizat că la momentul stabilirii pensiei sale, nu s-a ținut cont de

Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, în partea ce ține de calcularea

vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei persoanelor din trupele organelor

afacerilor interne, care au efectuat serviciul în izolatoarele de urmărire penală și,

respectiv, cuantumul pensiei a fost stabilit greșit.

Mai mult, argumentând precum că perioadele de activitate în cadrul

izolatorului de detenție provizorie a Inspectoratelor de Poliție, nu pot fi raportate

la prevederile pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 78/1994, Casa Națională de

Asigurări Sociale a interpretat eronat legea, sustrăgându-se astfel de la stabilirea

și plata pensiei în cuantum legal.

Totodată, a evidențiat că atât prevederile Hotărârii Guvernului nr.78 din

21 februarie 1994, cât și prevederile Legii asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne

nr. 1544 din 23 iunie 1993, urmau a fi respectate la momentul stabilirii pensiei

sale.

Or, executarea acestor prevederi Hotărârii Guvernului nr. 78 din

21 februarie 1994, este obligatorie și nu trebuie lăsată la discreția și capacitatea

agenților statului de a înțelege și interpreta norma legală.

A mai afirmat că prin acțiunile CNAS, i-a fost cauzat prejudiciu material

și moral, dânsul fiind tratat diferit față de colegii său, cu care a muncit împreuna

și care se pensionează mai târziu, adică este discriminat.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 48, 54 din Legea asigurării cu pensii

a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, pct. 8 lit. d) din Hotărârea

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a

vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,

colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului penitenciar, art. 16

alin. (2), 20, 47 alin. (2), 53, art. 189 alin. (1) Cod administrativ, art. 6 § 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, art. 5, 6, 85 alin. (1), 94, 96, 166-167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Soroca nr. 21/2020/1166 din 24 februarie 2020 privind

2

respingerea cererii de recalculare a pensiei, ca fiind lipsită de temei, obligarea

recalculării pensiei pentru vechime în muncă, cu achitarea diferenței din pensia

neachitată începând cu data stabilirii pensiei, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, a fost admisă acțiunea parțial.

A fost anulată ca ilegală decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Soroca nr. 21/2020/1166 din 24 februarie 2020 privind respingerea cererii de

recalculare a pensiei.

A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să-i stabilească lui

Iurie Repeșcu pensia pentru vechime în muncă, cu achitarea diferenței din pensia

neachitată, începând cu data de 14 februarie 2019, luând în considerare vechimea

în muncă reflectată în certificatul nr. 34/48-1847 din 7 februarie 2020, emis de

IP Soroca.

A fost încasată din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în

beneficiul lui Iurie Repeșcu suma de 2 000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru

asistență juridică.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

La 29 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice și, ulterior, la

31 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Casa Națională de Asigurări

Sociale a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 30 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar la 14 aprilie 2021, prin intermediul

oficiului poștal, a fost prezentată motivarea apelului, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de

respingere ca neîntemeiată a acțiunii.

Prin decizia din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din

30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Întru argumentarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au reținut că Casa Națională de Asigurări Sociale neîntemeiat i-a

refuzat recalcularea pensiei, interpretând eronat că perioadele de activitate a

reclamantului/intimat, de la 21 mai 1986 până la 14 iunie 1987, în calitate de

milițian al trierului special pentru deținerea arestaților administrativi al SRAI

Soroca; de la 14 iunie 1987 până la 1 aprilie 1991, milițian al izolatorului de

detenție provizorie al SRAI Soroca; de la 1 aprilie 1991 până la 1 august 1994,

polițist al izolatorului de detenție provizorie al SRP Soroca; de 1 august 1994

până la 9 februarie 1995, polițist al secției pază a arestului și escortă al CRO

Soroca; de la 1 martie 1996 până la 1 iunie 1999, polițist al secției de pază a

arestului și escortă al CRP Soroca; de la 1 iunie 1999 până la 19 aprilie 2002,

polițist al izolatorului de detenție provizorie al CPS Soroca al IPJ Soroca, nu pot

fi raportate la prevederile pct. 8 lit. d) al Hotărârii Guvernului nr. 78 din

21 februarie 1994.

Or, colaboratorii care efectuează serviciul de pază, escortare și deținerea

persoanelor reținute și arestate în izolatorul de urmărire penală, în prezent au

dreptul la calcularea vechimii în muncă, avantaje, cu calcularea a două luni

vechime în muncă pentru o lună de serviciu.

3

Suplimentar, au constatat instanțele că prin ordinul nr. 96 din 20 martie

2018, emis de MAI, au fost recunoscute unele înlesniri pentru stabilirea pensiei

anumitor categorii de funcționari publici cu statut special și militari din cadrul

MAI, reglementând raporturile de muncă pentru personalul care realizează

misiuni de escortă și pază a persoanelor deținute și armonizarea acestora cu

reglementările aplicate angajaților altor instituții ce execută atribuții analoage, iar

confirmarea nr. 34/48-1847 din 07 februarie 2020, vine în susținerea

aplicabilității ordinului emis în privința lui Iurie Repeșcu, în raport cu vechimea

în muncă deținută de către ultimul, deci la stabilirea cuantumului pensiei urma să

fie luate în calcul și înlesnirile (avantajele) funcțiilor deținute

Mai cu seamă, instanțele inferioare au atenționat și asupra faptului că

ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018 este un act

administrativ valabil, care produce efectele juridice de rigoare și care urmează a

fi aplicate corespunzător, iar simplul dezacord al CNAS cu ordinul menționat,

atât timp cât acesta nu a fost anulat, nu reprezintă un temei pentru nerecunoașterea

efectelor acestuia.

Prin urmare, au concluzionat instanțele de judecată că autoritatea publică

pârâtă urma să-i recalculeze lui Iurie Repeșcu pensia pentru vechime în muncă

ținând cont de certificatul nr. 34/48-1847 din 07 februarie 2020, eliberat de

Inspectoratul de Poliție Soroca.

La 7 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 1 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la 1 martie 2022 a fost prezentată motivarea

recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, cu emiterea

unei noi decizii.

În motivarea recursului a invocat netemeinicia deciziei instanței de apel,

deoarece aceasta nu a analizat multilateral actele normative și legislația în vigoare

ce reglementează categoria respectivă de litigii, precum și nu au fost probate

circumstanțele considerate drept stabilite de către prima instanță.

A specificat că perioada de activitate a lui Iurie Repeșcu în cadrul

izolatorului de detenție provizorie nu oferă dreptul la calcularea vechimii în

muncă cu avantaje.

Or, a precizat că potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 1036 din

17 decembrie 1996 prevede că sunt colaboratori ai sistemului penitenciar

persoanele care dețin funcții în efectivul de trupă și în corpul de comandă ale

sistemului penitenciar, abilitate să pună în executare pedepsele penale privative

de liberate, detenția provizorie a persoanelor față de care a fost aplicată măsura

arestului preventiv sau sancțiunea arestului contravențional, precum și măsurile

de siguranță cu caracter medical aplicate deținuților care suferă de alcoolism și

narcomanie.

Astfel, a opinat că alegațiile intimatului nu sunt aplicabile prezentei cauze,

deoarece acesta nu a activat în vreo funcție din cadrul sistemului penitenciar.

A mai punctat că ordinul nr. 96/2018, emis de MAI, în conformitate cu

prevederile pct. 7 lit. g) și pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78/1994 cu

privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele

4

organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și

sistemului penitenciar, depășește prevederile actului normativ în temeiul căruia a

fost emis.

Și asta deoarece hotărârea Guvernului menționată nu conține prevederile

prevăzute în ordinul MAI nr. 96/2018, adică perioada de activitate în cadrul

subdiviziunilor de pază, escortă și deținere a persoanelor reținute și arestate în

izolatoarele de urmărire penală (izolatoarele de detenție provizorie).

Respectiv, pct. 7 lit. g) și pct. 8 lit. d) din legea citată, prevăd expres

circumstanțele în care la calcularea vechimii în muncă se acordă două luni

vechime în muncă pentru o lună de serviciu, și anume în instituțiile penitenciare

de tip închis, izolatoarele de urmărire penală și instituțiile destinate pentru

deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la

lucrări de subteran.

Cu referire la încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de

2 000 de lei, a opinat că această sumă este una exagerată în raport cu munca

depusă de către avocat pe marginea cauzei respective.

A specificat că instanța de apel a ignorat cumulul de argumente aduse de

către recurent, acestea rămânând fără apreciere.

La 12 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Iurie

Repeșcu copia cererii de recurs depuse de Casa Națională de Asigurări Sociale,

fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat, care a fost

recepționată la data de 19 aprilie 2022, conform avizului de recepție (f. d. 163).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa

Curții Supreme de Justiție referințe nu au parvenit.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțat în ședință publică la 1 decembrie 2021 (f. d. 131).

Este cert și faptul că la 7 decembrie 2021, prin intermediul poștei

electronice, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 149).

Decizia motivată din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de 11 martie 2022, fapt

confirmat prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 151).

Se mai constată că la 1 martie 2022, prin intermediul poștei electronice,

Casa Națională de Asigurări Sociale a depus motivarea recursului împotriva

deciziei din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 155-158).

5

Astfel, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

deciziei din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care

pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea

cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie

să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

6

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

7