3ra-536/23 — contestarea actului administrativ

3ra-536/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-536/23

2-21019270-01-3ra-27052023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud.: V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

06 martie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Chiriliuc Anatolie,

reprezentant de avocatul Rusu Serghei,

în cauza de contencios administrativ depusă de Chiriliuc Anatolie împotriva

Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea actului administrativ individual

defavorabil,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2022, prin care

s-a respins cererea de apel depusă de Chiriliuc Anatolie și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 02 decembrie 2021,

c o n s t a t ă:

La 05 februarie 2021, Anatolie Chiriliuc a depus acțiune în contencios

administrativ împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil.

În motivarea a indicat că, prin ordinul nr.2 ef. din 06 ianuarie 2021 Ministrul

Afacerilor Interne a ordonat: pentru încălcarea prevederilor art.50 lit. a), c), i), 1) și

p), art.52 lit. b) și c) din Legea 288/2016 privind funcționarul public cu statut special

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pct.7 subpct.3), 6), 9) și 11) din Codul de

etică și deontologie al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.629/2017, pct.7 subpct.3),

14), 17) și 23), pct.71 subpct.3) și 5) din Statutul disciplinar al funcționarului public

cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.409/2017, acțiuni/inacțiuni manifestate prin neexecutarea strictă și

corectă a prevederilor actelor normative, adoptarea unui comportament lipsit de

integritate în viața personală, lipsă de demnitate în calitatea sa de funcționar public

cu statut special, abuzul de calitatea sa oficială și compromiterea prestigiului funcției

și al instituției din care face parte, neconsolidarea prin propria prestație imaginea

publică a instituției pe care o reprezintă, nerespectarea cerințelor normelor unanim

recunoscute de comportament în familie și societate, nedemonstrarea respectului

față de persoanele din jur (exprimarea cu cuvinte injurioase în adresa cet. Chiriliuc

1

Gabriela), amenințarea angajatului Poliției, Alina Bulai, necolaborarea în cadrul

cercetării stării de fapt, lipsă de sinceritate și contribuție activă la stabilirea

adevărului în cadrul anchetei de serviciu, precum și neinformarea persoanei care

efectuează ancheta de serviciu, despre circumstanța ce creează impedimente bunei

desfășurări a anchetei, ofițerul principal de investigații al Serviciului securitate TIC

al Direcției protecția informațiilor a Direcției generale protecție internă a Serviciului

protecție internă și anticorupție al Ministerului Afacerilor Interne, comisar principal

Chiriliuc Anatolie, se sancționează disciplinar cu concediere din funcția publică cu

statut special, cu achitarea compensației bănești pentru concediile neutilizate și

reținerea, după caz, a costului restant al echipamentului.

Ordinul a fost emis în baza unei anchete de serviciu, efectuate în procedurile

administrative conexate nr.2799 din 05 noiembrie 2020 și nr.2932 din 16 noiembrie

2020.

A făcut cunoștință cu ordinul și a primit copia ordinului la 06 ianuarie 2021.

Reclamantul a menționat că, la 12 ianuarie 2021 a depus la Ministrul Afacerilor

Interne o cerere, prin care a solicitat eliberarea copiilor de pe documentele, ce au

servit drept probe pentru concluzionarea concedierii sale.

Până în prezent nu a recepționat materialele respective, nici nu a avut acces la

materiale ca să ia cunoștință și să formuleze mai amănunțit prezenta cerere de

chemare în judecată.

În ordinul contestat sunt descrise faptele din 04 - 05 noiembrie 2020, redate

într-o manieră denigratoare în privința lui, astfel încât să fie considerate abateri

disciplinare.

Reclamantul a susținut că, că pentru aceeași faptă la care se referă ordinul

contestat s-a dispus începerea urmăririi penale în cauza nr.2020011098, conform

elementelor infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(2) lit. a) din Codul penal.

La 10 noiembrie 2020, Chiriliuc Gabriela a depus organului de urmărire penală

o cerere, prin care a solicitat încetarea dosarului.

La02 februarie 2021, Chiriliuc Gabriela a depus cerere privind clasarea cauzei

penale procurorului care exercită urmărirea penală.

Reclamantul consideră că, că persoana abilitată de a desfășura ancheta de

serviciu, urma să dea curs prevederilor Legii nr.288/2016, anume art.59 alin. (11),

potrivit căruia, ancheta de serviciu se desfășoară în termen de 30 de zile din

momentul inițierii acesteia de către persoana abilitată, cu posibilitatea de a fi

suspendată în cazul în care vinovăția urmează a fi constatată de către alte organe de

ocrotire a normelor de drept sau în cazul în care angajatul se află în concediu anual

de odihnă, în concediu de studii ori în concediu medical, precum și în alte împrejurări

ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive în cadrul anchetei de

serviciu.

Reclamantul a indicat că, dosarul penal a fost inițiat la 06 noiembrie 2020, iar

procedura administrativă nr.2932, la 16 noiembrie 2020.

Deci, persoana abilitată de a desfășura ancheta de serviciu era obligată să

suspende ancheta până la adoptarea unei concluzii definitive de către organele

procuraturii.

2

Situația creată se datorează unei atitudini preconcepute (în sens negativ) ale

factorilor de decizie, care au redat toate faptele doar din perspectivă acuzatoare,

neluând în considerație și alte circumstanțe relevante corectei soluționări a speței.

Relevante sunt declarațiile soției, Chiriliuc Gabriela, unde aceasta descrie cu

lux de amănunte persecuțiile la care a fost supus de către conducerea subdiviziunii

în care activa.

Chiriliuc Anatolie a susținut că, pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

se află o altă cerere de chemare în judecată (în procedura contenciosului

administrativ), care dovedește atitudinea preconceput negativă a conducerii SPIA.

În ordin este indicat, că a fost concediat pentru încălcarea 3 prevederilor art.50

lit. a), c), i), 1) și p), art.52 lit. b) și c) din Legea nr.288/2016 privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Potrivit articolului 50 al Legii citate, funcționarul public cu statut special are

următoarele obligații: a) să respecte Constituția și legile Republicii Moldova,

drepturile și libertățile fundamentale ale omului, să fie loial instituției din care face

parte; c) să respecte jurământul depus și normele deontologice; i) să aibă un

comportament integru în activitatea publică și în viață personală; 1) să demonstreze

respect față de orice persoană, în special față de grupurile vulnerabile; p) să dea

dovadă de demnitate în calitatea sa de funcționar public cu statut special.

Niciuna dintre obligațiile citate nu le-a încălcat. Aceste abateri sunt de

blanchetă, care pot fi invocate în orice situație oricărui funcționar public cu statut

special.

Deși, nu i-au fost prezentate materialele dosarului administrativ, este convins

că nu există probe, care să demonstreze că nu a respectat Constituția și legile

Republicii Moldova, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, că nu a fost

loial instituției din care făcea parte, îndeosebi că nu și-a respectat jurământul, că nu

a avut un comportament integru.

Evenimentele din 04-05 noiembrie 2020, petrecute la domiciliu, reprezintă o

chestiune strict personală familială, care datorită unor circumstanțe, a devenit

cunoscută și altor persoane dar, din cauza represiunilor la care era supus au degenerat

în emiterea ordinului de concediere.

Abuzarea de calitatea sa oficială în realitate nu a avut loc, fapt confirmat prin

declarațiile soției. Forța fizică și armele de foc nu au fost aplicate, împrejurările

descrise în ordinul Ministrului nu corespund mersului real al evenimentelor.

Potrivit prevederilor art.57 din Legea nr. 288/2016, se consideră abateri

disciplinare acțiunile sau inacțiunile funcționarului public cu statut special, săvârșite

cu vinovăție, care încalcă prevederile legilor, ale altor acte normative, restrângerile,

regimul de interdicții și incompatibilități din prezenta lege, cerințele din fișa

postului.

Apoi în speța concretă nu este clar despre care acțiune sau inacțiune este vorba,

căci, a menționat, că fost o ceartă în familie, conflict care la indicația conducerii

SPIA a fost catalogat drept abatere disciplinară, fiind distorsionat și amplificat

mersul real al evenimentelor.

Art.58 al Legii nr.288/2016 stabilește 6 categorii de pedepse disciplinare în

funcție de gravitatea faptelor comise și gradul de vinovăție.

3

În speță, nu este clar din care considerente emitentul ordinului a ajuns la

concluzia concedierii, ordinul nu a fost motivat în niciun fel, chiar dacă eventual ar

fi fost comisă vreo abatere, de ce nu putea fi aplicată o sancțiune mai puțin dură.

Reclamantul a solicitat anularea pct. 1 al Ordinului Ministrului Afacerilor

Interne nr.2 ef. din 06 ianuarie 2021 cu obligarea autorității publice emitente să-l

restabilească în funcția publică cu statut special din care a fost concediat.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 02 decembrie 2021,

acțiunea depusă de Anatolie Chiriliuc împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la anularea actului administrativ individual defavorabil, s-a respins ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a conchis că, la prin acțiunile

reclamantului privind neexecutarea strictă și corectă a prevederilor actelor

normative; adoptarea unui comportament lipsit de integritate în viața personală; lipsă

de demnitate în calitatea sa de funcționar public cu statut special, abuzul de calitatea

sa oficială și compromiterea prestigiului funcției și al instituției din care face parte;

neconsolidarea prin propria prestație imaginea publică a instituției pe care o

reprezintă; nerespectarea cerințelor normelor unanim recunoscute de comportament

în familie și societate; nedemonstrarea respectului față de persoanele din jur;

necolaborarea în cadrul cercetării stării de fapt; lipsă de sinceritate și contribuții

activă la stabilirea adevărului obiectiv în cadrul anchetei de serviciu; neinformarea

persoanei care efectuează ancheta de serviciu despre circumstanța ce creează

impedimente bunei desfășurări a anchetei, just au fost catalogate drept abatere

disciplinară gravă, prin neexecutarea normelor deontologice, a regulilor activității

profesionale, nerespectarea normelor ce reglementează totalitatea regulilor de

conduită, obligatorii pentru funcționarii publici cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne.

Instanța a reținut că, Chiriliuc Anatolie, nu a manifestat considerație în coraport

cu instituția în care activează, a dat dovadă de un comportament inadmisibil,

prejudiciind prin faptele sale imaginea instituției.

În virtutea funcției sale, și ținând cont de caracterul funcției deținute, obligațiile

și atribuțiile de serviciu pe care le are, Chiriliuc Anatolie, urma să dea dovadă de

încredere pe care trebuie să o inspire cetățenilor instituția în care activează

reclamantul, însă reieșind din rapoartele existente la materialele cauzei faptele care

îi sunt imputate, denotă temeiniciei sancțiunii aplicate.

Instanța de judecată a reținut că, concluziile Ministerului Afacerilor Interne

sunt juste, ori, prin acțiunile sale autoritatea publică emitentă s-a conformat doar

prevederilor legale și a emis ordinul de eliberare din funcție a comisarului superior

Chiriliuc Anatolie, în urma comiterii de către ultimul a abaterilor disciplinare grave

enunțate supra.

Instanța de fond a apreciat critic argumentul reclamantului, că

acțiunile/inacțiunile imputate acestuia indicate de către autoritatea publică pârâtă ca

fiind abateri disciplinare, sunt de blanchetă și pot fi invocate oricărui funcționar

public ori, potrivit prevederilor enunțate supra a fost constatat că atragerea la

răspunderea disciplinară a fost generată de comportamentul lipsit de integritate în

viața personală; lipsa de demnitate în calitatea sa de funcționar public cu statut

special, abuzul de calitatea sa oficială și compromiterea prestigiului funcției și al

4

instituției din care face parte; neconsolidarea prin propria prestație imaginea publică

a instituției pe care o reprezintă; nerespectarea cerințelor normelor unanim

recunoscute de comportament în familie și societate; nedemonstrarea respectului

față de persoanele din jur, fapte prin care, comisarul principal Chiriliuc Anatolie a

denigrat statutul funcției deținute și a atins prestigiul autorității publice în care

activează.

Din cumulul de probe anexate la dosarul judiciar și cel administrativ, aplicarea

sancțiunii disciplinare în privința lui Chiriliuc Anatolie, a fost justificată pe deplin

de către autoritatea publică emitentă.

Instanța de judecată a constatat că, nu există nici o legătură de cauzalitate între

temeiul emiterii ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 2 ef. din 06 ianuarie

2021 cu derularea urmăririi penale, ori, actul administrativ individual contestat fost

emis în baza constatărilor făcute în cadrul anchetei de serviciu, dar nu pentru motivul

pornirii urmăririi penale pe cauza penală, iar, o eventuală răspundere penală nu

exclude răspunderea disciplinară a funcționarului public cu statut special.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 10 decembrie 2021, Chiriliuc

Anatolie prin intermediul avocatului Buliga Ion a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 02 decembrie 2021, solicitând casarea

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea

depusă de Chiriliuc Anatolie.

Prin decizia Curții de Apel din 13 decembrie 2022, s-a respins cererea de apel

declarată de Chiriliuc Anatolie, reprezentat de avocatul Buliga Ion și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 02 decembrie 2021.

La 03 mai 2023, Chiriliuc Anatolie, reprezentat de avocatul Rusu Serghei a

depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2022,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

instanței de fond, și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie acțiunea depusă de

Chiriliuc Anatolie, să fie admisă. Totodată, a solicitat repunerea în termenul de

recurs.

În motivare a susținut că, examinând cauza instanțele investite cu judecarea

fondului au interpretat eronat prevederile art. art.59 din Legea 288/2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Nu au constatat și elucidate deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea litigiului în fond.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil,

din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) și (2) lit. d) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă

este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară

inadmisibil în special când recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit

la art.245 alin.(1).

Conform art.245 alin.(1) din Codul administrativ, (în redacția legii în vigoare

până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din

01 septembrie 2023) recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

5

mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar.

Norma dată de drept presupune că, recursul inițial se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea dispozitivului deciziei instanței de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul

administrativ, potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Conform art. 111 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de

procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit

prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.

Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment

viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în

decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un

eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de

comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a

momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii

termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție remarcă că, termenele procedurale stabilesc regimul

optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor

procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de

către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de

legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor

termen, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin

care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art.96–114.

În conformitate cu art.96 alin.(1) din Codul administrativ, notificările și

comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice

formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Conform art.97 alin.(3) din Codul administrativ, autoritatea publică poate alege

între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a

6

recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu

scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace

electronice de comunicație dedicate.

Din actele cauzei cert rezultă că, la 13 decembrie 2022 Curtea de Apel Chișinău

a pronunțat dispozitivul deciziei, în ședință publică, cu participarea participanților la

proces, inclusiv a reprezentantului apelantului, avocatul Buliga Ion (f.d.83).

Ține de menționat că, în dispozitivul deciziei din 13 decembrie 2022, Curtea

de Apel Chișinău a indicat cu suficientă claritate căile, termenul și modul de atac al

acesteia prevăzut de legislația în vigoare.

La 17 ianuarie 2023, Curtea de Apel Chișinău a expediat spre cunoștință copia

dispozitivului deciziei din 13 decembrie 2022 la adresa electronică a participanților

la proces inclusiv, reprezentantului apelantului, avocatul Buliga Ion: buliga-

_ion@mail.ru , fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la actele cauzei (f.d.192).

Totodată, se remarcă că, Curtea de Apel Chișinău a publicat dispozitivul

deciziei din 13 decembrie 2022 pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată la data

de 15 decembrie 2022: www.cac.instante.justice.md.

Din cele menționate supra, rezultă că termenul de 30 de zile prevăzut la art.245

alin.(1) din Codul administrativ, în redacția legii în vigoare până la operarea

modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie

2023) pentru prezentarea recursului a început să curgă, din data de 18 ianuarie 2023,

ziua imediat următoare de la data notificării a dispozitivului deciziei instanței de

apel, care a expirat la data de 16 februarie 2023 (vineri) inclusiv.

Cu toate acestea, Chiriliuc Anatolie, în instanța de recurs reprezentat de

avocatul Rusu Serghei a depus recursul împotriva deciziei din 13 decembrie 2022,

la Curtea de Apel Chișinău, abia la 03 mai 2023, cu încălcarea evidentă a termenului

legal de 30 de zile prevăzut la art.245 alin.(1) din Codul administrativ în redacția

legii în vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023

(în vigoare din 01 septembrie 2023).

Or, termenul-limită de prezentare a recursului inițial împotriva deciziei

instanței de apel a expirat încă la data de 16 februarie 2023 (vineri) inclusiv.

De altfel, recurentul Chiriliuc Anatolie, reprezentat de avocatul Rusu Serghei,

începând cu data de 16 februarie 2023 – până la 15 martie 2023 inclusiv, a dispus de

suficient timp de a-și valorifica dreptul de a prezenta recursul în interiorul termenului

legal prevăzut la art.245 alin.(1) din Codul administrativ în redacția legii în vigoare

până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din

01 septembrie 2023).

Or, fiind cea interesată de soluționarea cauzei în ordine de recurs, Chiriliuc

Anatolie să întreprindă măsurile necesare de a-și proteja dreptul de acces la instanță,

după cum sugerează și jurisprudența CEDO, prin efectuarea actului de procedură în

interiorul termenului prevăzut de lege, la caz, prin depunerea recursului în

conformitate cu art.245 alin.(1) din Codul administrativ, în redacția legii în vigoare

până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din

01 septembrie 2023), cu solicitarea după caz, repunerea în termen a actului de

procedură în conformitate cu legislația în vigoare în situația omiterii acestuia.

La acest aspect, se reține jurisprudența CEDO (cauza Bodiu v. Republica

Moldova, cererea nr.7516/10, hotărârea din 18 iunie 2019), unde Curtea a notat că,

7

sistemele legale a diferitor state membre prevăd posibilitatea extinderii termenului

limită, în cazul în care există motive valabile în acest sens. În același timp, dacă

termenul limită pentru un recurs este extins după o perioadă considerabilă de timp

și pentru motive care nu par să fie persuasive, această decizie poate încălca principiul

securității raporturilor juridice. Curtea a recunoscut că este în primul rând la discreția

instanțelor naționale să decidă în privința extinderii termenului limită pentru

declararea unui recurs, însă această discreție nu este nelimitată. Instanțelor li se cere

să aducă motive. Unul din motive poate fi, de exemplu, omisiunea autorităților de a

informa părțile despre decizia adoptată în privința cauzelor acestora. Chiar atunci,

totuși, posibilitatea extinderii nu poate fi nelimitată, din moment ce părțile trebuie

să i-a măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul

procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc. În fiecare caz, instanțele

naționale trebuie să verifice dacă motivele privind extinderea termenului limită

pentru recurs poate să justifice ingerința în principiul res judicata, în special dacă

legislația națională nu limitează discreția fie în ceea ce privește timpul sau motivele

pentru extinderea termenului limită (cauza Ponomaryov v. Ucraina, nr.3236 / 03, §§

41, 03 aprilie 2008). Curtea a notat că H. în cererea sa de recurs nu a explicat ce l-a

împiedicat să afle despre decizie mai devreme, sau mențiunea dacă a încercat să afle

despre progresul procedurilor în apel inițiate de el. În aceste circumstanțe, Curtea a

considerat că prin admiterea recursului lui H. după scurgerea unei perioade

considerabile de timp și în absența vreunei explicații plauzibile de ce nu a făcut-o

mai devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care s-a finalizat cu o decizie

definitivă și executorie și astfel a constituit res judecata

Din cele enunțate, drept consecință, intervine aplicarea sancțiunii procedurale

prevăzută la art.246 alin.(2) lit. d) din Codul administrativ, de declarare a recursului

inadmisibil.

Conform art.24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile

procesuale ale altor participanți. Buna-credință prezumă că partea este obligată să

respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art. 245 din

Codul administrativ, este considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu,

astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea părții din

dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Din cele constatate rezultă că nerespectarea termenului de depunere a

recursului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al recurentului , care

trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-

credință de drepturile și obligațiile sale procedurale, inclusiv, să-și verifice poșta

electronică la intervale rezonabile de timp pentru a nu omite termenul legal de

depunere a recursului.

Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea

principiului securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Mai mult, recurentul Chiriliuc Anatolie nu a prezentat probe incontestabile ce

ar indica aflarea sa într-o veritabilă imposibilitate de a efectua actul de procedură

(depunerea recursului) în interiorul termenului legal prevăzut la art.245 alin.(1) din

8

Codul administrativ, în redacția legii în vigoare până la operarea modificărilor prin

Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023) luând în

considerare a cel fapt că instanța de apel a respectat procedura de notificare a actului

judecătoresc părților la proces în strictă conformitate cu prevederile legale.

Imperioase speței sunt inclusiv și dezideratele statuate de CEDO în cauza

Ponomaryov vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre

desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii

unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în

termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen

după o perioadă îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie

care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar

cu o cale extraordinară de atac. În acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația

părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la

justiție.

În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de Chiriliuc

Anatolie, reprezentant de avocatul Rusu Serghei, ca inadmisibil, este compatibilă cu

respectarea prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a

termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor

juridice.

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Chiriliuc Anatolie,

reprezentant de avocatul Rusu Serghei, ca inadmisibil.

Conform art.230, art.245 și art.246 alin.(1) și (2) lit. d) din Codul administrativ,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Chiriliuc Anatolie, reprezentant de avocatul Rusu Serghei,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

9