AKULOVA v. RUSSIA

Decizia nr. 72109/14 Natalya Gennadyevna AKULOVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 10 mai 2022 în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, președinte, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători și Olga Chernishov, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea (nu. 72109/14) împotriva Federației Ruse depusă în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 30 octombrie 2014 de către un național rus, dna Natalya Gennadyevna Akulova („reclamantul”), care s-a născut în 1976 și trăiește la Moscova; hotărârea de a anunța plângerea privind procedurile civile neloiale guvernului rusesc („ Guvernul”), reprezentată inițial de dl M. Galperin, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și ulterior de succesorul său în acest birou, dl M. Vinogradov, și de a declara restul cererii inadmisibil; Observațiile părților; după deliberare, hotărăște după cum urmează: OBIECTUL CAUZEI În 2008, reclamantul a formulat o cerere civilă împotriva unui spital privat care are legătură cu calitatea presupusă a unei proceduri chirurgicale slabe. În octombrie 2013, Curtea de district Presnenskiy din Moscova a ordonat efectuarea unei examinări medicale de către experți desemnați de Biroul de Examinare Forensică al Departamentului de Sănătate Publică din Moscova. Reclamantul a fost invitat să participe la examinare, dar a refuzat. Reclamantul a contestat experții desemnați de Curtea de District și raportul lor, declarând, în special, că experții erau subordonați ai domnului P., care era un medic superior la spital și un acționar al acestuia. El a fost, de asemenea, numit șef al Departamentului de Sănătate Publică Moscova și, ulterior, șef adjunct al Guvernului Moscova, organismul acuzat de supravegherea Departamentului de Sănătate Publică Moscova. Curtea a respins provocarea ei. Spitalul susține că dl P. a lucrat într-adevăr la spital, dar a plecat cu cinci ani înainte și că el nu mai este acționar. În aprilie 2014, Curtea de district Presnenskiy a respins afirmația reclamantului, susținând că, potrivit raportului de experți, nu a existat nicio legătură de cauzalitate între tratamentul ei și problemele sale de sănătate. De asemenea, aceasta a respins provocarea ei împotriva experților, declarând că dispuneau de calificările și experiența profesională necesare, că erau conștienți de posibilitatea urmăririi penale pentru rapoartele de experți falsificați, că nu aveau un interes în rezultatul cazului, iar raportul de experți a fost elaborat în conformitate cu legislația aplicabilă, care a declarat că este datoria expertului să prezinte o viziune obiectivă a subiectului examinării. În august 2014, Tribunalul orașului Moscova a susținut decizia menționată mai sus privind recursul. EVALUAREA CURTEI Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 din Convenție, că procedura civilă în ceea ce privește operația sa era nedreaptă, deoarece procedura de examinare a experților era falsă și că instanța internă și-a motivat deciziile pe baza unui raport deficitar de experți și nu a furnizat un raționament adecvat. Principiile generale privind utilizarea probelor de experți în procedurile civile sunt stabilite în Letinčić c. Croația (nr. 7183/11, §§ 50-51, 3 mai 2016). În special, în cazul în care un expert a fost desemnat de o instanță, părțile trebuie să poată participa la interviurile deținute de el sau pentru a fi afișate documentele pe care le-a luat-o în considerare. Părțile ar trebui să poată participa în mod corespunzător la procedurile înainte de „tribunal”. Poziția de procedură ocupată de experți pe parcursul procedurii, modul în care își desfășoară funcțiile și modul în care judecătorii își evaluează avizele sunt factori relevante care trebuie luate în considerare în evaluarea respectării principiului egalității armelor (a se vedea Sara Lind Eggertsdóttir c. Islanda , nr. 31930/04 , § 47, 5 iulie 2007; Letinčić , citat mai sus, § 50; și Devinar c. Slovenia , nr. 28621/15, § 47, 22 mai 2018). În acest caz, pentru a determina cererea reclamantului, prima Curtea de Instanță a comis un raport de experți de la Departamentul de Sănătate Publică din Moscova. Pe baza acestui raport, care nu a găsit nicio legătură cauzală între problemele sale de sănătate și tratamentul ei la spital, instanțele au respins cererea reclamantului. Raportul de experți în cauză a avut un rol decisiv în evaluarea meritelor cererii reclamantului (a se vedea mutatis mutandis) Kronoslava Zovko v. Croația , nr. 56935/13, § 43, 23 mai 2017). În același timp, nici conținutul dosarului, nici depunerea reclamantului dezvăluie dovezile că experții nu au avut obiectivitatea necesară. Reclamantul a declarat că experții sunt subordonați ai fostului doctor senior al spitalului, dl P. Cu toate acestea, la momentul audierii instanței, dl P. nu a lucrat la spital, nici nu a avut nici o legătură stabilită cu spitalul în ultimii cinci ani – o cantitate semnificativă de timp. Nu există nici o indicație că dl P. ar fi putut influența pozițiile experților în cauză. În sfârșit, ca dl P. Nu a fost implicat în procedurile împotriva spitalului, el nu a făcut declarații cu privire la pozițiile părților în acest caz (a se vedea, în schimb, Sara Lind Eggertsdóttir , citată mai sus, § 52). 10. În plus, raportul de experți a fost eliberat de experți cu antecedente profesionale și educaționale considerabile și legislația internă relevantă stabilește garanții în domeniul examinărilor de experți – în special, o obligație primordială pentru experți să-și ofere opinia în mod imparțial și relevant în cadrul propriilor domenii de expertiză. 11. Reclamantul a participat în mod eficient la procedura de ordonare și de obținere a raportului expert folosit pentru a determina meritele cererii sale. Ea a avut posibilitatea de a-și prezenta întrebările experților, a fost invitată la examinarea experților (deși nu a participat la examinarea prin propria sa alegere) și a avut o conștiință și a fost capabilă de a face comentarii cu privire la toate documentele luate în considerare de experți și de a prezenta toate argumentele sale cu scopul de a influența concluziile experților. Tribunalul intern a furnizat motive suficiente pentru decizia lor bazată pe raportul de experți în cauză. 12. Nu există nimic care să incită Curtea să ia în considerare că procedurile în fața instanțelor interne referitoare la cererea reclamantului au fost nedreptate, ținând seama, de asemenea, de modul în care aceste proceduri au fost desfășurate. 13. Rezultă că această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 2 iunie 2022. Președintele adjunct al Registrului Darian Pavli

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 72109/14

Natalya Gennadyevna AKULOVA

against Russia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 10 May 2022 as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Andreas Zünd,

Mikhail Lobov,

judges,

and Olga Chernishova,

Deputy

Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

72109/14) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 30 October 2014 by a Russian national, Ms Natalya Gennadyevna Akulova (“the applicant”), who was born in 1976 and lives in Moscow;

the decision to give notice of the complaint concerning unfair civil proceedings to the Russian Government (“the Government”), initially represented by Mr M. Galperin, former Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and later by his successor in this office, Mr

M. Vinogradov, and to declare the remainder of the application inadmissible;

the parties’ observations;

Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

In 2008 the applicant brought a civil claim against a private hospital relating to the allegedly poor quality of a surgical procedure.

2.

In October 2013 the Presnenskiy District Court of Moscow ordered a medical expert examination to be performed by experts appointed by the Forensic Examination Office of the Moscow Public Health Department. The applicant was invited to attend the examination, but she refused.

3.

The applicant challenged the experts appointed by the District Court and their report, stating, in particular, that the experts were subordinates of Mr P., who was a senior doctor at the hospital and a shareholder thereof. He had also been appointed head of the Moscow Public Health Department and, subsequently, deputy head of the Moscow Government, the body charged with supervising the Moscow Public Health Department. The court dismissed her challenge. The hospital argued that Mr P. had indeed worked at the hospital but had left five years before and that he was no longer a shareholder.

4.

In April 2014 the Presnenskiy District Court dismissed the applicant’s claim, holding that according to the expert report, there was no causal link between her treatment and her health problems. It also rejected her challenge against the experts, stating that they had the necessary qualifications and professional experience, they were aware of the possibility of criminal prosecution for forged expert reports, they did not have an interest in the outcome of the case, and the expert report had been drawn up in line with the applicable law, which stated that it was the expert’s duty to provide an objective view of the subject of the examination.

5.

In August 2014 the Moscow City Court upheld the above-mentioned decision on appeal.

THE COURT’S ASSESSMENT

6.

The applicant complained under Article 6 of the Convention that the civil proceedings in respect of her surgery had been unfair because the expert examination procedure had been flawed and the domestic courts had grounded their decisions on a deficient expert report and had failed to provide adequate reasoning.

7.

The general principles concerning the use of expert evidence in civil proceedings are set out in

Letinčić v. Croatia

(no. 7183/11, §§ 50-51, 3

May 2016). In particular, where an expert has been appointed by a court, the parties must in all instances be able to attend the interviews held by him or her or to be shown the documents he or she has taken into account. The parties should be able to participate properly in the proceedings before the “tribunal”. The procedural position occupied by the experts throughout the proceedings, the manner in which they perform their functions and the way the judges assess their opinions are relevant factors to be taken into account in assessing whether the principle of equality of arms has been complied with (see

Sara Lind Eggertsdóttir v. Iceland

, no. 31930/04, §

47, 5 July 2007;

Letinčić

, cited above, § 50; and

Devinar v. Slovenia

, no. 28621/15, § 47, 22 May 2018).

8.

In the present case, in order to determine the applicant’s claim, the first

‑

instance court commissioned an expert report from the Moscow Public Health Department. On the basis of that report, which found no causal link between her health problems and her treatment at the hospital, the courts dismissed the applicant’s claim. The expert report at issue therefore had a decisive role in the assessment of the merits of the applicant’s claim (see,

mutatis mutandis

,

Krunoslava Zovko v. Croatia

, no. 56935/13, § 43, 23 May 2017).

9.

At the same time, neither the contents of the case file nor the applicant’s submissions disclose any evidence that the experts lacked the requisite objectivity. The applicant stated that the experts were subordinates of the former senior doctor of the hospital, Mr P. However, at the time of the court hearings, Mr P. did not work at the hospital, nor had he had any established connection with the hospital in the previous five years – a significant amount of time. There is no indication that Mr P. could have influenced the positions of the experts in question. Lastly, as Mr P. was not involved in the proceedings against the hospital, he did not make any statements with regard to the parties’ positions on the case (see, by contrast,

Sara Lind Eggertsdóttir

, cited above, § 52).

10.

Moreover, the expert report was delivered by experts with a considerable professional and educational background and the relevant domestic law sets out guarantees in the area of expert examinations – in particular, an overriding duty for experts to provide their opinions impartially and relevantly within their own areas of expertise.

11.

The applicant participated effectively in the procedure of ordering and obtaining the expert report used to determine the merits of her claim. She had the opportunity to submit her questions to the experts, was invited to the expert examination (although she did not attend the examination by her own choice) and had cognisance of and was able to comment on all the documents taken into consideration by the experts, and to put forward all her arguments with the purpose of influencing the experts’ findings. The domestic courts provided sufficient reasons for their decision based on the expert report in question.

12.

There is nothing to prompt the Court to consider that the proceedings before the domestic courts concerning the applicant’s claim were unfair, also taking into account the way those proceedings were conducted.

13.

It follows that this complaint is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article

35 §

4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 2 June 2022.

Olga Chernishova

Darian Pavli

Deputy Registrar

President