3r-294/23 — anularea actului administrativ.

3r-294/23 — anularea actului administrativ. (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr.3r-294/23

2-23058228-01-3r-08112023

Î N C H E I E R E

14 februarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător: Aliona Miron

Judecători: Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând solicitarea depusă de Lilia Vasilevici cu privire la sesizarea Plenului

Curții Supreme de Justiție în vederea emiterii unui aviz consultativ cu privire la modul

de punere în aplicare a legii,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Lilia Vasilevici împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la

anularea actului administrativ individual defavorabil,

c o n s t a t ă:

La 21 aprilie 2023, Lilia Vasilevici a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura de contencios administrativ, împotriva Consiliului Superior al Procurorilor,

solicitând anularea ca fiind ilegală Hotărârea CSP nr.1-52/2023 din 23 martie 2023

„Cu privire la examinarea adresării doamnei Lilia Vasilevici”, recunoașterea faptului

că la examinarea petiției sale și la adoptarea Hotărârii nr.1-29/2022 din 10 februarie

2022, membrul și președintele Consiliului Superior al Procurorilor, Angela Motuzoc,

se afla în situația de incompabilitate și a încălcat prevederile legale care interzic

participarea sa la examinarea unui subiect din agendă dacă există circumstanțe care

trezesc îndoieli privind obiectivitatea sa, obligarea Consiliului Superior al Procurorilor

să dispună examinarea în fond a sesizării sale privind tragerea la răspundere

disciplinară a membrului și președintelui Consiliului Superior al Procurorilor, Angela

Motuzoc în baza art.38 lit.a), b), e), e 1) și f) din Legea cu privire la Procuratură,

obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să dispună examinarea în fond a sesizării

sale privind stabilirea motivului deconectării emisiei on-line a ședinței din 10 februarie

2022 la examinarea sesizării sale, obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să

dispună examinarea în fond a sesizării sale privind legalitatea comportamentului

membrului CSP, A. Roșca, în ședința Consiliului din 10 februarie 2022, prin prisma

prevederilor Codului de etică a procurorilor, Regulamentului Consiliului Superior al

Procurorilor, Legii cu privire la Procuratură, obligarea CSP să dispună examinarea în

1

fond a sesizării sale privind constatarea căii apariției hotărârii Judecătoriei mun.

Chișinău din 09 martie 2020, raport pe cazului său, S. Balmuș.

Prin încheierea din 16 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a declarat

inadmisibilă acțiunea depusă de Lilia Vasilevici în temeiul art.207 alin.(1) și (2) lit.e)

din Codul administrativ.

La 31 octombrie 2023, prin intermediul poștei electronice, Lilia Vasilevici a

depus recurs împotriva încheierii primei instanțe, solicitând admiterea recursului,

anularea încheierii din 16 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

declarată inadmisibilă acțiunea sa, precum și anularea încheierii din 15 iunie 2023 a

Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă declarația de abținere a judecătorului

Ecaterina Palanciuc de la examinarea cauzei și a încheierii din 11 iulie 2023 a Curții de

Apel Chișinău, prin care a fost respinsă cererea depusă de Lilia Vasilevici privind de

recuzarea judecătorului Ecaterina Palanciuc de la examinarea prezentei cauze. Iar, la

11 decembrie 2023, prin intermediul poștei electronice, Lilia Vasilevici a depus

supliment la cererea de recurs, invocând aceleași solicitări ca și în cererea de recurs

inițială.

La 08 noiembrie 2023, întru respectarea dreptului părților la un proces echitabil,

Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Consiliului Superior al Procuraturii

copia recursului depus de Lilia Vasilevici, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

a referinței, cu toate acestea intimatul nu și-a valorificat acest drept procedural și nu a

depus referință (f.d.85).

Totodată, la 08 decembrie 2023, Lilia Vasilevici a depus cerere, prin care în

temeiul art.122 din Codul de procedură civilă, a solicitat completului de judecată a

Curții Supreme de Justiție sesizarea Plenului Curții Supreme de Justiție în vederea

emiterii unui aviz consultativ cu privire la modul de punere în aplicare a prevederilor

art.25, 50, 51, și art.52 din Codul administrativ.

În susținerea cererii Lilia Vasilevici a indicat că, la Curtea Supremă de Justiție a

depus recurs împotriva încheierii din 16 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Pentru a întemeia ilegalitatea încheierii respective a invocat situația de

incompatibilitate a judecătorului Ecaterina Palanciuc. La examinarea cauzei respective,

Curtea de Apel Chișinău i-a încălcat dreptul la o instanță imparțială, drept garantat de

art.25 din Codul administrativ.

În viziunea Liliei Vasilevici, Curtea de Apel Chișinău în mod neuniform a

soluționat problema inadmisibilității participării la judecarea dosarelor civile, unde ea

figurează în calitate de reclamant, a judecătorului Curții de Apel Chișinău, Ecaterina

Palanciuc, fapt ce impune sesizarea Plenului Curții Supreme de Justiție în vederea

emiterii unui aviz consultativ pentru a rezolva chestiunea dată.

Cu trimitere la art.122 din Codul de procedură civilă, Lilia Vasilevici a indicat că

demersul este formulat pentru o problema de drept în legătură cu existența cauzei

aflate în curs de examinare în instanța de judecată (Curtea Supremă de Justiție), care

nu a fost soluționată anterior printr-un aviz consultativ. Lămurirea problemei de drept

este determinată pentru soluționarea în fond, legal și întemeiat, a cauzei în care a fost

ridicată.

2

Recurenta consideră că, judecătorii Curții de Apel Chișinău în mod diferit aplică

prevederile art.25, 50, 51 și art.52 din Codul administrativ.

În acest context, Lilia Vasilevici a menționat că, anterior a activat împreună cu

judecătorul Curții de Apel Chișinău, Ecaterina Palanciuc, în cadrul aceleași instanțe de

judecată – Judecătoria mun. Chișinău, sect. Centru. Astfel, în perioada anilor 1996 –

1997, la exercitarea mandatului său de judecător al Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, a fost asistată de Ecaterina Palanciuc, care era la acel moment subalterna sa,

activând în funcție de grefier. Ulterior, în perioada anilor 2005 – 2014, Ecaterina

Palanciuc a devenit judecător al Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, devenind deja

colege de serviciu.

În toate situațiile când judecătorul Ecaterina Palanciuc făcea parte dintr-un

complet de judecată, care urma să judece cauzele intentate la acțiunile sale, ultima

demonstra responsabilitate și î-și declara abținere de la judecarea dosarelor respective,

care întotdeauna erau admise din motivele expuse supra, pentru a nu afecta

imparțialitatea obiectivă a instanței, iar dosarele erau transmise pentru desemnarea

unui alt judecător.

Lilia Vasilevici a remarcat că, din anul 2015, judecătorul Ecaterina Palanciuc

niciodată nu fost lăsată pentru judecarea dosarelor intentate la acțiunile sale.

Cu toate acestea, în cauza respectivă s-a făcut excepție.

Deși, judecătorul Curții de Apel Chișinău, Ecaterina Palanciuc și-a declarat

abținere de la examinarea prezentei cauze, totuși prin încheierea din 15 iunie 2023 a

Curții de Apel Chișinău, declarația de abținere a fost respinsă, iar prin încheierea din

11 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă și cererea de recuzare înaintată

de către ea judecătorului Ecaterina Palanciuc, din aceleași motive.

Pe lângă acestea, judecătorul-raportor pe cererea de recuzare, A. Pahopol, în

același împrejurări, pe de o parte a respins cererea de recuzare înaintată judecătorului

Ecaterina Palanciuc, iar pe de altă parte, într-o altă cauză similară (dos nr.3-78/22) a

admis cererea de abținere a judecătorului respectiv, ceea ce demonstrează aplicarea

neuniformă a practicii judiciare.

În contextul enunțat, Lilia Vasilevici consideră necesar sesizarea Plenului Curții

Supreme de Justiție în vederea emiterii unui aviz consultativ cu privire la modul de

punere în aplicare a prevederilor art.25, 50, 51 și art.52 din Codul administrativ, în

special modul de aplicare a legii în cazul abținerii/recuzării judecătorului pe motivul

ex-relațiilor de subaltern-conducător cu un participant la proces.

La 11 decembrie 2023, Lilia Vasilevici a depus un supliment la cererea privind

emiterea unui aviz consultativ cu privire la modul de aplicare corectă a legii, în special

a solicitat acceptarea în calitate de probă a practicii judiciare naționale și

internaționale, anexate la cererea respectivă.

Studiind solicitarea cu privire la sesizarea Plenului Curții Supreme de Justiție în

vederea emiterii unui aviz consultativ cu privire la modul de punere în aplicare a legii,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că aceasta urmează a fi

respinsă, din motivele ce succed.

3

Conform art.195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se

aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.122 alin.(1)-(5) din Codul de procedură civilă, dacă în

procesul judecării cauzei într-o instanță de judecată se atestă dificultăți la aplicarea

corectă a normelor de drept material sau procedural, instanța de judecată solicită

Plenului Curții Supreme de Justiție, din oficiu sau la cererea participanților la proces,

să emită un aviz consultativ cu privire la modul de punere în aplicare a legii. Avizul

consultativ se publică pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Solicitarea avizului

consultativ trebuie să se refere la dificultăți de aplicare corectă a normei de drept

susceptibile de interpretări diferite. Solicitarea avizului consultativ nu va conține

formularea unei simple întrebări cu privire la aplicarea unui text de lege. Obiectul

solicitării îl constituie o veritabilă problemă de drept dacă întrunește următoarele

condiții: a) solicitarea este formulată în legătură cu existența unei cauze aflate în curs

de examinare în instanța de judecată; b) lămurirea problemei de drept este

determinantă pentru soluționarea în fond a cauzei în care a fost ridicată; c) problema

este nouă, interpretarea dată problemei de drept nu a fost soluționată printr-un aviz

consultativ anterior. În cazul în care instanța de judecată respinge demersul

participanților la proces privind solicitarea unui aviz consultativ din partea Plenului

Curții Supreme de Justiție, aceasta va emite o încheiere nesusceptibilă de recurs. În

cazul în care decide respingerea solicitării, Plenul Curții Supreme de Justiție emite o

încheiere motivată care nu se supune niciunei căi de atac și care se publică pe pagina

web a Curții Supreme de Justiție. Avizul consultativ al Plenului Curții Supreme de

Justiție nu mai este obligatoriu pentru Curte în cazul în care ulterior se modifică legea

sau se schimbă modul de punere în aplicare a acesteia. Solicitarea avizului consultativ

se dispune printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac și care nu afectează

examinarea în continuare a cauzei, însă până la pronunțarea Plenului Curții Supreme

de Justiție asupra solicitării de emitere a avizului consultativ se amână pledoariile.

Analizând solicitarea Liliei Vasilevici, raportată la prevederile normei de drept

precitate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că aceasta este

neîntemeiată, deoarece temeiurile solicitării la care face referire recurenta, nu se

încadrează în prevederile art.122 din Codul de procedură civilă. Or, obiectul solicitării

emiterii avizului consultativ și anume, cu privire la modul de punere în aplicare a

prevederilor art.25, 50, 51 și 52 din Codul administrativ, nu constituie o veritabilă

problemă de drept pentru soluționarea în fond a cauzei în care a fost ridicată, precum și

nu întrunește cumulativ condițiile strict obligatorii prevăzute la art.122 alin.(12) din

Codul de procedură civilă.

Din considerentele menționate, și având în vedere că nu se atestă dificultăți la

interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material sau procedural în speța

dedusă judecății, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează

că la caz nu se atestă necesitatea de a sesiza Plenul Curții Supreme de Justiție în

vederea emiterii unui aviz consultativ cu privire la modul de punere în aplicare a legii,

iar acest fapt impune respingerea solicitării Liliei Vasilevici.

4

În conformitate cu art.195, art.230 din Codul administrativ, în coroborare cu

art.122 din Codul de procedură civilă, completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Se respinge solicitarea depusă de Vasilevici Lilia cu privire la emiterea de către

Plenul Curții Supreme de Justiției a unui aviz consultativ cu privire la modul de punere

în aplicare a legii.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

5

Dosarul nr.3r-294/23

2-23058228-01-3r-08112023

Prima instanță, Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca)

D E C I Z I E

14 februarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător: Aliona Miron

Judecători: Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând recursul depus de Lilia Vasilevici,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Lilia Vasilevici împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la

anularea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva încheierii din 16 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost declarată inadmisibilă acțiunea depusă de Lilia Vasilevici, încheierii din 11 iulie

2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă cererea Liliei Vasilevici

privind recuzarea judecătorului Curții de Apel Chișinău, Ecaterina Palanciuc și

încheierii din 15 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă

declarația de abținere de la judecarea cauzei a judecătorului Curții de Apel Chișinău,

Ecaterina Palanciuc,

c o n s t a t ă:

La 21 aprilie 2023, Lilia Vasilevici a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura de contencios administrativ, împotriva Consiliului Superior al Procurorilor

cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și impunerea la

acțiune.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 23 decembrie 2022 a depus

sesizare la Consiliul Superior al Procurorilor și Inspecția procurorilor, solicitând

tragerea la răspundere disciplinară a președintelui CSP, Angela Motuzoc pentru

încălcarea prevederilor legale, care interzic participarea membrului CSP aflat în

situația incapabilității, adică, în situația când există circumstanțe care trezesc îndoieli

privind obiectivitatea sa.

Sesizarea a fost examinată în ședința din 23 martie 2023, unde prin hotărârea CSP

nr.1-52/2023 din 23 martie 2023, aceasta a fost declarată inadmisibilă.

Reclamanta își manifestă dezacordul față de Hotărârea nr.1-52/2023 din 23 martie

2023 a Consiliului Superior al Procurorilor, din următoarele motive.

La 10 februarie 2022, a fost examinată solicitarea sa de a condamna acțiunile

ilegale ale reprezentantului Procuraturii, Ivan Diacov, care fiind în funcția de procuror

6

în Procuratura mun. Chișinău, în perioada anilor 2013 - 2015 și 2018 a fost învinuită

public, prin mass-media, internet, în săvârșirea infracțiunii grave – luarea de mită, că

este coruptă și a emis sentințe ilegale în privința lui Pasat, Șarban, Urecheanu, Becciev

ș.a. A declarat că trebuie să răspundă pentru sentința ilegală în privința ex-directorului

SIS, Valeriu Pasat.

Cu învinuiri grave Ivan Diacov s-a adresat la Consiliul Superior al Magistraturii

și prin sesizare a cerut eliberarea ei din funcția de judecător și intentarea în privința ei a

cauzei penale.

Sub presiunea procurorului de atunci în Procuratura mun. Chișinău, Ivan Diacov,

Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat o hotărâre în defavoare ei, prin care a fost

eliberată din funcția de judecător și intentată în privința ei a dosarului penal.

Afară de aceasta, Ivan Diacov l-a impus pe subalternul său să depună un raport

confidențial împotriva ei precum că, ar emis sentința judecătorească contra unei sume

de bani. Fiind audiat de organul de urmărire penală, Procuratura Generală, subalternul

lui I. Diacov a declarat că a întocmit raportul sub presiunea ultimului.

În iunie 2014, procuratura a refuzat intentare dosarului penal în privința ei, însă I.

Diacov continua presiunea publicului, cerând eliberarea sa din funcție.

Pentru declarații false, în anul 2015 s-a adresat în judecată cu acțiune împotriva

lui I. Diacov pentru defăimare, procesul în cauza respectivă încă nu este finalizat,

aflându-se pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, până în prezent.

În perioadă respectivă s-a adresat cu petiții la Procuratura Generală și Consiliul

Superior al Procurorilor, cerând luarea unor măsuri adecvate în privința lui I. Diacov

ca acesta să înceteze ieșirile în presă cu învinuiri în adresa ei, totodată solicitând

tragerea lui la răspunderea disciplinară.

Prin răspunsul primit a fost informată că i s-a atenționat lui I. Diacov despre

comportamentul său incompatibil cu funcția de procuror.

În decembrie 2019, a sesizat Procuratura Generală și Consiliul Superior al

Procurorilor, solicitând constatarea faptului că prin acțiunile ilegale ale

reprezentantului procuraturii, Ivan Diacov, i s-a încălcat drepturile fundamentale ale

cetățeanului, în special dreptul la prezumția vinovăției și dreptul la viața privată fără

amestec al autorității publice.

Însă, petiția sa a fost ignorată, nefiind examinată, din care motiv s-a adresat cu

acțiune la Curtea de Apel Chișinău în ordinea contenciosului administrativ, care

ulterior a fost strămutată spre examinare, conform competenței jurisdicționale, la

Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, unde reprezentantul CSP nu s-a prezentat la nicio

ședință de judecată.

La 02 noiembrie 2021 a sesizat CSP, solicitând soluționarea chestiunii sale în

Plenul CSP, insistând la participarea reprezentantului CSP în ședințele de judecată la

Judecătoria mun. Chișinău, sediul Râșcani.

Președintele CSP, Angela Motuzoc, la sesizarea din 02 noiembrie 2021, i dat un

răspuns unipersonal, fără a prezenta membrilor CSP materialele acțiunii în contencios

administrativ pentru examinare în ședința Plenului CSP și doar când s-a adresat cu

acțiune la Curtea de Apel Chișinău, Președintele CSP, Angela Motuzoc a ordonat

examinarea sesizării sale în Plenul CSP.

7

La 10 februarie 2022, în cadrul examinării sesizării sale din 02 noiembrie 2021,

membrul CSP, A. Roșca, nu i-a permis să-și expună poziția, declarând că nu este

interesat de cele ce se explică, întrebând-o doar ce solicită ea, drept consecință

sesizarea ei fiind respinsă.

Mai mult decât atât, de la angajații CSP a aflat că ședința de judecată nu a fost

difuzată on-line după raportul membrului CSP, difuzarea ședinței fiind încetată.

Deși, avea suspiciuni că Președintele CSP, Angela Motuzoc se află în relații de

prietenie cu I. Diacov, totuși nu a putut proba acest fapt.

După examinarea cazului său, la 15-16 februarie 2022, în mass-media au fost

publicate declarațiile lui I. Diacov și A. Motuzoc, care au confirmat că se cunosc de o

perioadă îndelungată de timp, anterior activând împreună la Procuratura mun.

Chișinău, unde A. Motuzoc a fost subalterna lui I. Diacov, confirmând nu doar relații

de serviciu, dar și cele apropiate, discutând aspecte private.

Reclamanta consideră că, Președintele CSP, Angela Motuzoc era obligată să

informeze membrii CSP despre incompatibilitatea sa la examinarea cazului său după

cum prevede Codul de etică, Legea cu privire la Procuratură, Regulamentul CSP și

Codul administrativ, cu toate acestea, însă, Președintele CSP, Angela Motuzoc a

tăinuit circumstanțele de incompatibilitate, care pun la îndoială nepărtinirea sa, la

examinarea sesizării sale, în situația în care prin aceasta a cerut condamnarea acțiunilor

ilegale a lui I. Diacov, cu care ceasta se află în relații de prietenie.

Cu trimitere la art.15 alin.(1), (2) lit.c) și h) din Legea cu privire la Procuratură,

art.2.19, art.6.15 din Regulamentul CSP, art.50 și 51 din Codul administrativ,

reclamanta consideră că, membrul și Președintele CSP, Angela Motuzoc, a participat

ilegal la examinarea cazului său.

În viziunea Liliei Vasilevici, Președintele CSP, Angela Motuzoc, a neglijat

grosolan principiile fundamentale și cerințele procesului administrativ, Codului de

etică a procurorilor și bunele moravuri, nu doar participând, dar și prezidând ședința

CSP, obiectul căreia a constituit verificarea acțiunilor procurorului I. Diacov, cu care

se află în relații de prietenie.

Mai mult ca atât, Președintele CSP, Angela Motuzoc, a examinat unipersonal

petiția ei din 02 noiembrie 2021, a fost deconectată emisia on-line a ședinței din 10

februarie 2022 a CSP, a tolerat acțiunile membrului CSP, A. Roșca, care a manifestat

un comportament grosolan față de ea și în absența ei a admis în calitate de probă

hotărârea din 09 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, care nu a fost examinată în

ședință și nu se regăsește la dosarul administrativ, despre existența căreia nu a

cunoscut anterior și nu a dat explicații în privința acesteia, dar CSP în hotărârea din 10

februarie 2022 a făcut trimitere la acest act judecătoresc.

Consideră că, proba enunțată nu a fost prezentată oficial, nu a fost înregistrată în

Registrul de intrare a CSP, fiind prezentată Președintele CSP, Angela Motuzoc,

nemijlocit de I. Diacov în mod neoficial.

Profitând de funcția înaltă, membru și președintele CSP, Angela Motuzoc, a

ascuns relațiile apropiate cu I. Diacov pentru a influența decizia CSP.

În contextul enunțat, Lilia Vasilevici a solicitat anularea ca fiind ilegală Hotărârea

CSP nr.1-52/2023 din 23 martie 2023 „Cu privire la examinarea adresării doamnei

8

Lilia Vasilevici”; recunoașterea faptului că la examinarea petiției sale și la adoptarea

Hotărârii nr.1-29/2022 din 10 februarie 2022, membrul și președintele Consiliului

Superior al Procurorilor, Angela Motuzoc, se afla în situație de incompabilitate și a

încălcat prevederile legale care interzic participarea sa la examinarea unui subiect din

agendă dacă există circumstanțe care trezesc îndoieli privind obiectivitatea sa;

obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să dispună examinarea în fond a sesizării

sale privind tragerea la răspundere disciplinară a membrului și președintelui

Consiliului Superior al Procurorilor, Angela Motuzoc în baza art.38 lit.a), b), e), e1) și

f) din Legea cu privire la Procuratură; obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să

dispună examinarea în fond a sesizării sale privind stabilirea motivului deconectării

emisiei on-line a ședinței din 10 februarie 2022 la examinarea sesizării sale; obligarea

Consiliului Superior al Procurorilor să dispună examinarea în fond a sesizării sale

privind legalitatea comportamentului membrului CSP, A. Roșca, în ședința Consiliului

din 10 februarie 2022, prin prisma prevederilor Codului de etică a procurorilor,

Regulamentului Consiliului Superior al Procurorilor, Legii cu privire la Procuratură,

obligarea CSP să dispună examinarea în fond a sesizării sale privind constatarea căii

apariției hotărârii Judecătoriei mun. Chișinău din 09 martie 2020, raportor pe caz, S.

Balmuș.

Făcând parte din completul de judecată, învestit cu judecarea cauzei, judecătorul

Ecaterina Palanciuc la 12 iunie 2023 și-a declarat abținere de la judecarea prezentei

cauzei (f.d.38).

Prin încheierea din 15 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

declarația de abținere înaintată de judecătorul Ecaterina Palanciuc (f.d.42).

La 05 iulie 2023, Lilia Vasilevici a înaintat recuzare judecătorului Curții de Apel

Chișinău, Ecaterina Palanciuc, din motiv că anterior au activat împreună în cadrul

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, având relații de ex-subaltern și colegi de serviciu

(f.d.47-49).

Prin încheierea din 11 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

de recuzare înaintată de Lilia Vasilevici judecătorului Curții de Apel Chișinău,

Ecaterina Palanciuc (f.d.55-57).

Prin încheierea din 16 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul

art.207 alin.(1) și (2) lit.e) din Codul administrativ, a fost declarată inadmisibilă

acțiunea depusă de Lilia Vasilevici (f.d.66-76).

La 31 octombrie 2023, prin intermediul poștei electronice, Lilia Vasilevici a

depus recurs împotriva încheierii primei instanțe, solicitând admiterea recursului,

anularea încheierii din 16 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

declarată inadmisibilă acțiunea sa, precum și anularea încheierii din 15 iunie 2023 a

Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă declarația de abținere a judecătorului

Ecaterina Palanciuc de la examinarea cauzei și a încheierii din 11 iulie 2023 a Curții de

Apel Chișinău, prin care a fost respinsă cererea depusă de Lilia Vasilevici privind de

recuzarea judecătorului Ecaterina Palanciuc de la examinarea prezentei cauze.

În susținerea recursului, Lilia Vasilevici a indicat că, Curtea de Apel Chișinău

eronat i-a declarat inadmisibilă acțiunea, motivând soluția pe hotărârea din 08

decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău. Or, din textul actului judecătoresc enunțat

9

se observă că nicio pretenție din prezenta acțiune nu a fost anterior obiect de

examinare, întrucât obiectul acțiunii în cauza precedentă a constituit încălcarea

drepturilor sale fundamentale la prezumția nevinovăției și amestecul autorităților

publice în viața sa privată.

Mai mult, în textul hotărârii din 08.12.2022 nu a depistat mențiuni despre

pretinsele încălcări din sesizarea din 23.12.2022.

Prin sesizarea din 23.12.2022 a solicitat recunoașterea faptului că la examinarea

petiției și la adoptarea hotărârii nr.1-29/2022 din 10.02.2022, membru și președintele

CSP, Angela Motuzoc se afla în situație de incompatibilități și a încălcat prevederile

legale care interzic participarea sa la examinarea unui subiect din agenda dacă există

circumstanțe care trezesc îndoieli privind obiectivitatea sa.

Consideră că, prima instanță a confundat dreptul său de a cere examinarea petiției

sale privind pretinsa combatere disciplinară de către A. Motuzoc și dreptul de a obține

o hotărâre de sancționare disciplinară a acesteia.

În ședința de judecată din 10.02.2022 nu a avut informația și dovezi de aceea nu a

înaintat recuzare Președintelui CSP, Angela Motuzoc.

Recurenta consideră că, Președintele CSP, Angela Motuzoc, nu a fost imparțială,

deoarece nu era în drept să soluționeze sesizările sale.

De asemenea, și membrul CSP, A. Roșca, i-a creat impedimente să dea explicații,

declarând că nu-l interesează ce spune ea. Iar, emisia on-line a ședinței a fost

deconectată, iar CSP a procedat la utilizarea unei probe pe ascuns.

În viziunea recurentei i-a fost încălcat dreptul la examinarea petiției în fond prin

declararea inadmisibilității acesteia.

În opinia Liliei Vasilevici autoritatea publică i-a îngrădit dreptul la soluționarea în

fond a petiției prin declararea inadmisibilă a petiției sale, iar instanța judecătorească i-a

îngrădit dreptul la justiție.

Consideră eronată concluzia Curții de Apel Chișinău precum că nu a indicat în

acțiune expres dreptul vătămat încălcat, deoarece art.211 din Codul administrativ nu

cere indicarea dreptului vătămat.

Instanța de judecată trebuia să se conducă de prevederile art.22 din Codul

administrativ, care statuează că, autoritatea publică și instanța de judecată nu sunt

legate de expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Pe lângă acestea a indicat recurenta că, a prezentat 3 încheieri judecătorești

adoptate de Curtea de Apel Chișinău, prin care au fost admise abținerile judecătorului

E. Palanciuc de la examinarea cazurilor juridice cu participarea sa, însă în prezenta

cauză abținerea judecătorului E. Palanciuc și recuzarea sa înaintată ultimei, au fost

respinse. Recuzarea a fost respinsă de judecătorul A. Pahopol, care pe un alt caz

similar a admis abținerea judecătorului E. Palanciuc.

La 11 decembrie 2023, prin intermediul poștei electronice, Lilia Vasilevici a

depus supliment la cererea de recurs, invocând aceleași argumente și solicitări ca și în

cererea de recurs inițială.

Conform art.241 alin.(1) din Codul administrativ, încheierile primei instanțe și ale

instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute

de prezentul cod și de alte legi.

10

Potrivit art.242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată

transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul

judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 16 octombrie 2023

și notificată recurentei Lilia Vasilevici la 26 octombrie 2023, la poșta electronică a

acesteia, fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexat la actele cauzei (f.d.77).

Astfel, recursul lui Lilia Vasilevici a fost depus cu respectarea prevederilor

art.242 din Codul administrativ.

La 08 noiembrie 2023, întru respectarea dreptului părților la un proces echitabil,

Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Consiliului Superior al Procuraturii

copia recursului depus de Lilia Vasilevici, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

a referinței, cu toate acestea intimatul nu și-a valorificat acest drept procedural și nu a

depus referință (f.d.85).

Conform art.243 alin.(2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

În speță, completul de judecată a Curții Supreme de Justiție a decis examinarea

cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât

argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru

a permite instanței examinarea acesteia.

Studiind actele cauzei în raport cu argumentele recursului, completul de judecată

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 243 alin.(1) din Codul administrativ, examinând recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: b)

respinge recursul.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

Conform art.194 din Codul administrativ, în procedura în prima instanță, în

procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor împotriva încheierilor

judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și de drept.

Materialele cauzei atestă că, la 23 decembrie 2022, Lilia Vasilevici, prin

intermediul poștei electronice, a depus la Consiliul Superior al Procurorilor sesizare,

prin care a solicitat recunoașterea faptului că la examinarea petiției sale și la adoptarea

Hotărârii nr.1-29/2022 din 10.02.2022, membrul și președintele Consiliului Superior al

Procurorilor, Angela Motuzoc, se afla în situație de incompatibilitate și a încălcat

prevederile legale care interzic participarea sa la examinarea unui subiect din agendă

dacă există circumstanțe care trezesc îndoieli privind obiectivitatea sa; tragerea la

răspunderea disciplinară a membrului și președintelui CSP, Angela Motuzoc, în baza

art.3 lit.a), b), e), e1), f) din Legea cu privire la Procuratură; a stabili motivul

deconectării emisiei on-line a ședinței din 10.02.2022 la examinarea sesizării sale;

11

aprecierea legalității comportamentului membrului CSP, A. Roșca, în ședința CSP din

10.02.2022 prin prisma prevederilor Codului de etică a procurorilor, Regulamentului

Consiliului Superior al Procurorilor, Legii cu privire la Procuratură; a stabili calea

apariției hotărârii din 09.03.2020 a Judecătoriei Chișinău (judecător-raportor Sv.

Balmuș) (f.d.24-27).

Prin Hotărârea nr.1-52/2023 din 23 martie 2023 a Consiliului Superior al

Procurorilor a fost declarată inadmisibilă adresarea Liliei Vasilevici (f.d.30-34).

Nefiind de acord cu Hotărârea nr.1-52/2023 din 23 martie 2023 a Consiliului

Superior al Procurorilor, Lilia Vasilevici s-a adresat în judecată cu prezenta acțiune

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, solicitând anularea ca fiind ilegală

Hotărârea CSP nr.1-52/2023 din 23 martie 2023 „Cu privire la examinarea adresării

doamnei Lilia Vasilevici”; recunoașterea faptului că la examinarea petiției sale și la

adoptarea Hotărârii nr.1-29/2022 din 10 februarie 2022, membrul și președintele

Consiliului Superior al Procurorilor, Angela Motuzoc, se afla în situația de

incompabilitate și a încălcat prevederile legale care interzic participarea sa la

examinarea unui subiect din agendă dacă există circumstanțe care trezesc îndoieli

privind obiectivitatea sa; obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să dispună

examinarea în fond a sesizării sale privind tragerea la răspundere disciplinară a

membrului și președintelui Consiliului Superior al Procurorilor, Angela Motuzoc în

baza art.38 lit.a),b),e),e1) și f) din Legea cu privire la procuratură; obligarea Consiliului

Superior al Procurorilor să dispună examinarea în fond a sesizării sale privind

stabilirea motivului deconectării emisiei on-line a ședinței din 10 februarie 2022 la

examinarea sesizării sale; obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să dispună

examinarea în fond a sesizării sale privind legalitatea comportamentului membrului

CSP, A. Roșca, în ședința Consiliului din 10 februarie 2022, prin prisma prevederilor

Codului de etică a procurorilor, Regulamentului Consiliului Superior al Procurorilor,

Legii cu privire la Procuratură, obligarea CSP să dispună examinarea în fond a

sesizării sale privind constatarea căii apariției hotărârii Judecătoriei mun. Chișinău din

09 martie 2020, raportor pe caz, S. Balmuș.

Curtea de Apel Chișinău, fiind învestită cu soluționarea cauzei în prima instanță,

prin încheierea din 16 octombrie 2023 a declarat inadmisibilă acțiunea depusă de Lilia

Vasilevici în temeiul art.207 alin.(1) și alin.(2) lit.e) din Codul administrativ.

Prima instanță a motivat soluția de declarare a acțiunii Liliei Vasilevici ca

inadmisibilă prin faptul că, ultima nu a indicat dreptul personal vătămat prin

contestarea hotărârii CSP nr.1-52/2023 din 23 martie 2023.

Judecând cauza în ordine de recurs, completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră justă soluția Curții de Apel Chișinău, expusă în încheierea din 16

octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, din următoarele considerente.

Conform art.207 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, instanța verifică din

oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul

administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară

ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs. Acțiunea în contencios

administrativ se declară inadmisibilă în special când: e) reclamantul nu poate

revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17.

12

Articolul 189 alin.(1) din Codul administrativ statuează că, orice persoană care

revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități

publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Iar, potrivit art.20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate administrativă

se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi

revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid

instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios

administrativ, conform prezentului cod.

Prin urmare, unul din elementele definitorii ale acțiunii în contencios

administrativ este revendicarea unui drept propriu vătămat prin una din formele

activității administrative, or, acțiunea în contencios administrativ trebuie să urmărească

revendicarea unui drept subiectiv vătămat.

Din sensul art.5 din Codul administrativ rezultă că, activitatea administrativă

reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii

și se aplică nemijlocit legea.

Potrivit art.10 alin.(1) din Codul administrativ, actul administrativ individual este

orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică

pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a

produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor

juridice de drept public.

Reieșind din prevederile art.39 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, controlul

judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi îngrădit. Orice

persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17

sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de

judecată competente.

Sub acest aspect, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că

prevederile art.207 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ urmează a fi aplicate în

corespundere cu dispozițiile articolelor 17, 20 și 39 din Codul administrativ.

Completul de judecată reține că, sub aspect procesual, accesul liber la justiție se

materializează în prerogativele pe care le implică dreptul la acțiune, ca aptitudine

legală ce este recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice sau juridice care

pretinde un drept împotriva unei alte persoane, ori are un interes pentru constatarea

existenței sau inexistenței unui drept.

Astfel, pentru a pune pe rol o acțiune în contenciosul administrativ, este necesară

îndeplinirea cumulativă a unor condiții de formă și conținut, precum ar fi: respectarea

competenței jurisdicționale, existența capacității procesuale, revendicarea unui drept

încălcat, etc.

La caz, reclamata Lilia Vasilevici s-a adresat în judecată cu prezenta acțiune,

solicitând anularea Hotărârii nr.1-52/23 din 23 martie 2023 a Consiliului Superior al

Procurorilor, prin care s-a declarat inadmisibilă sesizarea sa cu privire la tragerea la

răspundere disciplinară a Președintelui Consiliului Superior al Procurorilor, Angela

Motuzoc, precum și a exprimat obiecții referitor la unele aspecte ce țin de ședința

13

Consiliului Superior al Procurorilor din 10 februarie 2022, când a fost emisă Hotărârea

nr.1-29/22, care ar fi generat soluționarea greșită a petiției sale anterioare, cu obligarea

Consiliului Superior al Procurorilor să examineze în fond sesizarea din 23 decembrie

2022.

Din sensul art.87 alin.(1) din Codul administrativ rezultă că, autoritatea publică se

conduce de probele pe care le consideră necesare, conform dreptului discreționar,

pentru investigarea stării de fapt.

Totodată, art.225 alin.(1) și (2) din Codul administrativ stipulează că, instanța de

judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității unui act administrativ.

Verificarea exercitării de către autoritatea publică a dreptului discreționar se limitează

la faptul dacă autoritatea publică: a) și-a exercitat dreptul discreționar; b) a luat în

considerare toate faptele relevante; c) a respectat limitele legale ale dreptului

discreționar; d) și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege.

În contextul enunțat, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră justă concluzia primei instanțe precum că, Lilia Vasilevici nu a invocat

niciun argument plauzibil, prin care să motiveze și să justifice explicit în plan material

și/sau procesual care sunt în concret drepturile vătămate ale acesteia prin activitatea

administrativă a Consiliului Superior al Procurorilor, deoarece reclamanta și-a

exprimat nemulțumirea în special față de activitatea Președintelui Consiliului Superior

al Procurorilor, Angela Motuzoc.

Nu poate fi reținut argumentul recurentei că prin sesizarea din 23 decembrie 2022

a solicitat recunoașterea faptului precum că, la examinarea petiției și adoptarea

hotărârii nr.1-29/2022 din 10 februarie 2022 membrul și președintele CSP, Angela

Motuzoc se afla în situația incompatibilității, or, în cadrul ședinței primei instanțe

reclamanta a recunoscut faptul că la ședința respectivă nu și-a valorificat dreptul de a

înainta recuzări față de membrii Consiliului Superior al Procurorilor (f.d.64).

La acest aspect, completul de judecată reține că, temeiurile și procedura recuzării

sau după caz a declarării abținerii de către membrii Consiliului Superior al

Procurorilor este reglementată de art.78 din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire

la Procuratură, care stipulează că, un membru al Consiliului Superior al Procurorilor

nu poate participa la examinarea unui subiect din agendă dacă există circumstanțe care

exclud participarea sa la examinarea subiectului în cauză sau care ar trezi îndoieli

privind obiectivitatea sa. În cazul în care există astfel de circumstanțe, membrul

respectiv al Consiliului este obligat să facă o declarație de abținere. Pentru motivele

indicate la alin.(1), un membru al Consiliului Superior al Procurorilor poate fi recuzat.

Cererea de recuzare și declarația de abținere trebuie să fie motivate. Membrul

Consiliului Superior al Procurorilor a cărui recuzare sau abținere a fost invocată nu

participă la examinarea cererii de recuzare sau a declarației de abținere.

Respectiv, doar simpla declarare despre existența, în trecut, a unor raporturi de

serviciu cu un anumit ex-procuror vizat de o procedură nu poate fi suficientă pentru a

justifica o eventuală lipsă de obiectivitate. Argumentele aferente unei cereri de

recuzare sau, după caz, ale unei declarații de abținere trebuie să fie sustenabile și să fie

în măsură să trezească suspiciuni rezonabile privind convingerile subiective ale unui

membru.

14

În acest context, prin prezenta acțiune Lilia Vasilevici nu poate revendica

încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a Consiliului Superior al

Procurorilor în condițiile în care legea nu apără dreptul reclamantei de a obține o

hotărâre de sancționare disciplinară a Președintelui Consiliului Superior al

Procurorilor, dar recunoaște doar dreptul persoanei de a depune o sesizare cu privire la

faptele care pot constitui o abatere disciplinară, la autoritatea corespunzătoare.

Cu toate că, Lilia Vasilevici are dreptul la petiționare în conformitate cu art.9 din

Codul administrativ, totuși faptele invocate în petiție/sesizare nu sunt de natură de a

convinge că acesteia i s-a încălcat un drept personal propriu, or, răspunderea

disciplinară a Președintelui Consiliului Superior al Procurorilor rezultă exclusiv din

raporturile de muncă, iar Lilia Vasilevici nu este participant la aceste raporturi de

muncă, în situația în care tragerea la răspundere disciplinară este un drept exclusiv al

organului de autoadministrare și nu o obligație a acestuia.

La caz, Lilia Vasilevici, solicitând anularea hotărârii Consiliului Superior al

Procurorilor din 23 martie 2023, nu a indicat, prin prisma art. 17 din Codul

administrativ, care drepturi sau interese legitime ale sale au fost încălcate direct prin

hotărârea contestată. Or, simplul dezacord al Liliei Vasilevici cu Hotărârea Consiliului

Superior al Procurorilor nr.1-52/2023 din 23 martie 2023, nu denotă încălcarea unui

drept subiectiv al ultimei, care poate fi apărat prin intermediul justiției.

Mai mult ca atât, fiind prezentă la ședința CSP din 23 martie 2023, Lilia

Vasilevici a declarat că, dezacordul său, invocat în sesizare, constă că Președintele

CSP, Angela Motuzoc, a procedat greșit în raport cu adresarea sa, iar prin această

conduită a influențat soluția CSP la emiterea Hotărârii nr.1-29/22 din 10 februarie

2022.

De altfel, din sesizarea din 23 decembrie 2022, precum și din acțiune, se

desprinde că reclamanta/recurentă solicită reexaminarea petiției sale din 02 noiembrie

2021, care a fost declarată inadmisibilă prin Hotărârea CSP nr.1-29/2022 din 10

februarie 2022.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că, cadrul legal

precitat supra interzice un contencios obiectiv de legalitate și denotă opțiunea

legiuitorului pentru un contencios administrativ subiectiv efectiv, implicând

revendicarea apărării unui drept subiectiv propriu al reclamantului, astfel, încât, pentru

admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ este necesar revendicarea

unui drept subiectiv exclusiv al Liliei Vasilevici.

Prin urmare, revendicarea dreptului trebuie să se deducă din susținerile formulate

prin cererea de chemare în judecată, în conținutul căreia urmează a fi invocată

vătămarea dreptului propriu, deoarece expresiile utilizate în textul articolelor 17, 39 și

189 din Codul administrativ de „drept vătămat” și de „încălcarea unui drept al său” se

referă la drepturi subiective concrete, fiind excluse drepturile prin ricoșeu, ipotetice,

iluzorii sau virtuale, precum și acțiunile populare actio popularis.

În acest sens este relevantă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

care a statuat că pentru ca un reclamant să se poată declara victimă, acesta trebuie să

prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale probabilității survenirii unei încălcări,

la care ar fi supus personal, fiind insuficiente niște simple bănuieli sau conjuncturi

15

[Senator Lines GmbH împotriva a cincisprezece state membre ale Uniunii Europene

(cererea nr. 45572/00)].

Curtea a subliniat că, în Convenție nu este prevăzută posibilitatea de a angaja o

actio popularis în scopul interpretării drepturilor recunoscute în Convenție; aceasta nu

autorizează nici persoanele particulare să se plângă în legătură cu o dispoziție de drept

intern doar pentru că aceștia consideră, fără să fi suportat în mod direct efectele, că

dispoziția respectivă încalcă Convenția (Aksu împotriva Turciei, Burden împotriva

Regatului Unit).

Astfel, un act administrativ poate fi anulat numai dacă și doar cu condiția de a se

dovedi că a produs părții reclamante o vătămare într-un drept, ori într-un interes

legitim, potrivit art. 17 din Codul administrativ, care consacră contenciosul subiectiv.

Instanța sesizată de contencios administrativ trebuie să verifice dacă prin actul

administrativ care face obiectul acțiunii s-a adus atingere unei situații juridice

subiective.

Din analiza cererii de chemare în judecată depusă de Lilia Vasilevici nu se

desprinde dreptul subiectiv pretins a fi încălcat prin Hotărârea Consiliului Superior al

Procurorilor din 23 martie 2023, în situația în care sesizarea Liliei Vasilevici reprezintă

poziția subiectivă a acesteia în raport cu constatările stabilite printr-un act

administrativ emis anterior de Consiliul Superior al Procuraturii, la caz, prin Hotărârea

nr.1-29/22 din 10 februarie 2022, iar simpla existență a unei opinii diferite asupra unei

situații deja examinate, nu întrunește gradul necesar de suficiență factologică și

consistență juridică în sensul admisibilității solicitărilor înaintate prin prezenta acțiune.

Or, revendicarea unui drept subiectiv exclusiv al reclamantei reprezintă o condiție

obligatorie pentru ca acțiunea în contencios administrativ să treacă testul de

admisibilitate.

De altfel, obiecțiile reclamantei/recurente reprezintă un „recurs deghizat” asupra

unei situații care deja a fost supusă cercetării.

În partea ce ține de pretinsa atitudine necorespunzătoare, manifestată de către

membrul CSP, A. Roșca în cadrul ședinței din 10 februarie 2022, completul de

judecată remarcă că învinuirile aduse de către reclamanta/recurentă sunt declarative,

nefiind probate în acest sens.

La fel, sunt lipsite de relevanță și alegațiile Liliei Vasilevici privind omisiunile

tehnice admise în cadrul ședinței CSP din 10 februarie 2022, precum și modul de

prezentare a hotărârii din 09 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, la care s-a făcut

trimitere în Hotărârea CSP nr.1-29/22 din 10 februarie 2022, în situația în care nu este

de natură să justifice încălcarea în concret a drepturilor pretins vătămate ale recurentei,

de către membrii CSP, (cărora ultima nu le-a înaintat recuzare), prin activitatea

administrativă a Consiliului Superior al Procurorilor la emiterea Hotărârii nr.1-52/2023

din 23 martie 2023.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

apreciază ca fiind corectă soluția adoptată de către Curtea de Apel Chișinău privind

declararea ca inadmisibilă acțiunea depusă de către Lilia Vasilevici, în temeiul art.207

alin.(1) și (2), lit.e) din Codul administrativ.

16

Cât privește, dezacordul recurentei Lilia Vasilevici cu încheierile Curții de Apel

Chișinău din 15 iunie 2023, prin care a fost respinsă declarația de abținere de la

judecarea prezentei cauze a judecătorului Curții de Apel Chișinău, Ecaterina Palanciuc

și din 11 iulie 2023, prin care a fost respinsă cererea de recuzare înaintată de Lilia

Vasilevici judecătorului Curții de Apel Chișinău, Ecaterina Palanciuc, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, temeiurile și procedura înaintării și

examinării declarației de abținere și a propunerii de recuzare este prevăzută atât de

art.50-52 din Codul administrativ, cât și de art.195, în coroborare cu art.50-53 din

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.53 alin.(5) din Codul de procedură civilă, instanța decide

asupra recuzării în camera de deliberare printr-o încheiere motivată, care nu se supune

nici unei căi de atac decât o dată cu fondul hotărârii sau al deciziei.

Totodată, potrivit art.202 alin.(1) din Codul administrativ, judecătorul care

examinează acțiunea în contencios administrativ trebuie să se abțină sau poate fi

recuzat în baza temeiurilor prevăzute la art.49 și 50.

Conform art.50 alin.(1) din Codul administrativ, pentru o autoritate publică într-o

procedură administrativă nu pot acționa, de asemenea, persoanele în privința cărora

există un motiv de justificare a neîncrederii față de o exercitare imparțială a funcției.

Potrivit art.50 alin.(2) din Codul administrativ, motivul indicat la alin.(1) poate

exista, în special, atunci când persoana care acționează pentru autoritatea publică:

a) întreține relații personale strânse cu un participant la procedura administrativă

ori cu reprezentantul legal sau împuternicit al acestuia;

b) și-a expus părerea în public în mod depreciativ sau într-un alt mod ce poate fi

contestat în privința unui participant la această procedură;

c) și-a expus părerea în public cu privire la finalitatea procedurii sau la aprecierea

probelor până la încheierea procedurii;

d) are un interes economic sau personal față de rezultatul procedurii

administrative.

Articolul 50 alin.(2) din Codul administrativ prevede o manieră care nu este

exhaustivă motivele de justificare a neîncrederii față de o exercitare imparțială a

funcției de judecător în procedura contenciosului administrativ.

Se reține că, prin expresia „în special” din conținutul normei art.50 alin.(2) din

Codul administrativ, legiuitorul a indicat că motivele de justificare a neîncrederii față

de o exercitare imparțială a funcției de judecător în procedura contenciosului

administrativ nu poartă un caracter exhaustiv, respectiv, pot fi reglementate și alte

astfel de motive.

În conformitate cu art.195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu

excepția art.169–171.

Conform art.50 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, judecătorul care

judecă cauza urmează a fi recuzat dacă are un interes personal, direct sau indirect, în

soluționarea cauzei ori există alte împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea și

nepărtinirea lui.

17

Potrivit art.52 alin.(1) din Codul de procedură civilă, dacă există temeiurile

specificate la art.50 și 51, judecătorul, expertul, specialistul, interpretul, grefierul sunt

obligați să se abțină de la judecată.

Prin urmare, în cazul în care se constată una din situațiile de incompatibilitate,

judecătorul este obligat să se abțină de la examinarea cauzei.

Completul de judecată al Curții de Apel Chișinău a considerat că motivele de

abținere de la judecarea cauzei invocate de către judecătorul Curții de Apel Chișinău,

Ecaterina Palanciuc, și în cererea de recuzare înaintată de Lilia Vasilevici judecătorului

Curții de Apel Chișinău, Ecaterina Palanciuc, și anume că, anterior reclamanta și

judecătorul respectiv în trecut au activat împreună în cadrul Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, având relații de conducător-subaltern și în același timp de colegi de

serviciu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.50 din Codul administrativ și

art.50 din Codul de procedură civilă.

Prima instanță a stabilit că, motivul abținerii și recuzării judecătorului Ecaterina

Palanciuc nu constituie un impediment la participarea sa la examinarea cauzei deduse

judecății în prima instanță.

La fel, este irelevant argumentul recurentei referitor la faptul că în cauze similare

intentate la acțiunile sale, din aceleași motive, pe de o parte sunt admise declarațiile de

abținere sau cererile de recuzare în care este vizat judecătorul Ecaterina Palanciuc, iar

pe de altă parte sunt respinse, formând o practică divergentă, întrucât în astfel de

situații un rol semnificativ îl constituie cum a derulat evoluția raporturilor în decursul

timpului cu un fost coleg sau subaltern de serviciu, or, faptul că cu mulți ani în urmă,

Lilia Vasilevici și judecătorul Curții de Apel Chișinău, Ecaterina Palanciuc, au activat

în cadrul aceleași instituții/instanțe, fără a proba cât de strânse sunt aceste relații, nu

poate fi suficient pentru a justifica o eventuală lipsă de obiectivitate.

Analizând argumentele recurentei invocate în cererea de recurs precum că, Curtea

de Apel Chișinău la examinarea prezentei cauze a demonstrat imparțialitate, în raport

cu cele sus-menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție le

consideră lipsite de relevanță, în situația în care în speță nu s-au depistat împrejurări și

respectiv motive de justificare a neîncrederii față de o exercitare imparțială a funcției

de către judecătorul Curții de Apel Chișinău, Ecaterina Palanciuc și care ar fi influențat

corectitudinea deciziilor emise în speța dedusă judecății.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierile Curții de

Apel Chișinău sunt legale și întemeiate, iar argumentele invocate de recurenta Lilia

Vasilevici sunt nejustificate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

concluzionează de a respinge recursul și de a menține încheierile contestate.

În conformitate cu prevederile art.243 alin.(1) lit.b) din Codul administrativ,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul depus de Lilia Vasilevici.

Se mențin încheierile Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2023, 11 iulie

2023 și 15 iunie 2023, emise în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea

18

de chemare în judecată depusă de Lilia Vasilevici împotriva Consiliului Superior al

Procurorilor cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

19