Berdzenishvili și Soloviov împotriva Republicii Moldova și încă o cerere

Publicat la 30 mai 2022 A DOUA RĂSPUNSURI N 31928/19 și 33936/19 Vladimir BERDZENISHVILI și Vadim SOLOV împotriva Republicii Moldova și Sabir AGAEV împotriva Republicii Moldova introduse la 3 iunie 2019 și, respectiv, la 19 iunie 2019 comunicate la 11 mai 2022 CU PRIVIRE LA LUMEA DE JOS Suspecți de spălare de bani, aceștia au fost ținuți în arest provizoriu timp de aproximativ șapte luni și jumătate, privarea lor de libertate fiind prelungită la fiecare douăzeci și treizeci de zile. Potrivit acestora, detenția lor în anumite perioade a fost contrară art. 186 alin. 1. Codul de procedură penală, conform căruia cererea de menținere în detenție după trei luni, prezentată de procuror judecătorului judecător, trebuia aprobată în prealabil de procurorul general.

Reclamanții primei cereri susțin că un astfel de acord nu a fost acordat pentru cea de-a patra lună de detenție provizorie, în timp ce reclamantul celei de-a doua cererea susține că acest acord lipsea pentru a patra, a cincea și a șasea lună de detenție provizorie. Potrivit informațiilor furnizate, detenția reclamanților după șase luni a fost aprobată în prealabil de procurorul general, așa cum ar impune art. 186 alin. (10) (2) din Codul de procedură penală.

Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamanții susțin că reținerea lor provizorie pe parcursul anumitor perioade nu a fost conformă cu cerințele art. 186 alin. În conformitate cu căile legale și, în special, a fost aceasta conformă cu dispozițiile articolului 186 10 (1) din Codul de procedură penală (Creanga c. România [GC], nr 29226/03, § 84 și 101, 23 februarie 2012 și Lalamov c. Republica Moldova [comitet], nr. 65324/09, § 22-25, 12 decembrie 2017]? Posibilele omisiuni ale autorităților fac referire la nereguli grave și evidente ( Marturana c. Italia, n 63154/00, § 79, 4 martie 2008)

Publié le 30 mai 2022

DEUXIÈME SECTION

Requêtes n os 31928/19 et 33936/19 Vladimir BERDZENISHVILI et Vadim SOLOVIOV contre la République de Moldova et Sabir AGAEV contre la République de Moldova introduites respectivement le 3 juin 2019 et le 19 juin 2019 communiquées le 11 mai 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

Les requêtes concernent la détention des requérants, alléguée non conforme au droit interne. Soupçonnés de blanchiment d’argent, ceux-ci furent placés en détention provisoire durant environ sept mois et demi, leur privation de liberté étant prorogée tous les vingt ou trente jours. Selon eux, leur détention durant certaines périodes était contraire à l’article 186 § 10 1 1) du code de procédure pénale, en application duquel la demande de maintien en détention au-delà de trois mois, soumise par le procureur au juge d’instruction, devait être approuvée au préalable par le procureur hiérarchique. Les requérants de la première requête soutiennent qu’un tel accord n’avait pas été donné pour leur quatrième mois de détention provisoire, tandis que le requérant de la seconde requête affirme que cet accord manquait pour ses quatrième, cinquième et sixième mois de détention provisoire.

D’après les éléments fournis, la détention des requérants au-delà de six mois fut approuvée au préalable par le procureur général, comme l’exigerait l’article 186 § 10 1 2) du code de procédure pénale. Invoquant l’article 5 § 1 de la Convention, les requérants allèguent que leur détention provisoire durant certaines périodes n’était pas conforme aux exigences de l’article 186 § 10 1 1) du code de procédure pénale.

QUESTIONS AUX PARTIES

Les requérants ont-ils été privés de leur liberté en violation de l’article 5 § 1 de la Convention ? En particulier, leur détention provisoire a ‑ t ‑ elle été prorogée « selon les voies légales » et, notamment, a-t-elle été conforme aux dispositions de l’article 186 10 1 1) du code de procédure pénale ( Creangă c. Roumanie [GC], n o 29226/03, §§ 84 et 101, 23 février 2012, et Ialamov c. République de Moldova [comité], n o 65324/09, §§ 22-25, 12 décembre 2017) ? Les éventuelles omissions des autorités s’analysent ‑ elles en des irrégularités graves et manifestes ( Marturana c. Italie , n o 63154/00, § 79, 4 mars 2008) ?