2ra-629/23 — rectificarea prin radiere

Dosarul nr. 2ra-629/2023

2-20085750-01-2ra-02052023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (N. Arabadji)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

20 decembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Ion Malanciuc

judecători Diana Stănilă

Aliona Donos

examinând admisibilitatea recursului declarat de Direcția de Poliție a mun.

Chișinău,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Melinti

Raveca împotriva Direcției de Poliție a mun. Chișinău, intervenient accesoriu I.P.

„Agenția Servicii Publice” cu privire la rectificarea prin radiere a interdicției aplicate

în privința bunului imobil,

împotriva deciziei din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 17 iulie 2020, Melinti Raveca a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției de Poliție a mun. Chișinău, intervenient accesoriu I.P. „Agenția

Servicii Publice”, Departamentul Cadastru, prin care a solicitat dispunerea

rectificarii prin radiere a interdicției aplicate în privința încăperii cu nr. cadastral

XXX, situată în XXX, în subcapitolul III. Partea II. Notări, prin actul nr. 5/696 din

11.08.1999, emis de Direcția de Poliție a mun. Chișinău.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 28 noiembrie 2019, a primit certificatul de

moștenitor testamentar pentru averea rămasă după decesul soțului Corencov

Alexandr.

A menționat că, s-a adresat să înregistreze dreptul său de proprietate în

Registrul bunurilor imobile, dar s-a constatat că asupra apartamentului nr. XXX, cu

nr. cadastral XXX, este înregistrată interdicție.

A relevat că a solicitat de la I.P. „Agenția Servicii Publice”, Departamentul

Cadastru eliberarea copiei actului în baza căruia a fost aplicată interdicția asupra

apartamentului nr. 27. Iar, din conținutul actului eliberat se deduce că, la 11 august

1999 s-a notat interdicția în baza scrisorii Comisariatului General de Poliție al mun.

Chișinău, actualmente Direcția de Poliție a mun. Chișinău.

A precizat că, la 03 februarie 2020, a solicitat de la Direcția de Poliție a mun.

Chișinău să radieze interdicția nr. 5/696 din 11 august 1999, dar i s-a comunicat că

cauza penală cu nr. XXX nu se află în gestiunea organului de urmărire penală al DP

mun. Chișinău și nici în arhiva Direcției de poliție, prin urmare nu poate fi efectuată

1

radierea interdicției, urmând ca Melinti Raveca să se adreseze în instanța de judecată.

Prin hotărârea din 23 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea depusă de către Melinti Raveca împotriva Direcției de Poliție a

mun.Chișinău, intervenient accesoriu I.P. „Agenția Servicii Publice” privind

rectificarea prin radiere a interdicției aplicate în privința bunului imobil prin actul

nr.5/696 din 11.08.1999, s-a respins, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Raveca Melinti.

A fost casată integral hotărârea din 23 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

A fost emisă o nouă hotărâre cu privire la admiterea cererii de chemare în

judecată înaintată de Melinti Raveca către Direcția de Poliție a mun. Chișinău,

intervenient accesoriu I.P. „Agenția Servicii Publice”, privind rectificarea prin

radiere a interdicției aplicate în privința bunului imobil.

A fost rectificată prin radiere interdicția aplicată în privința încăperii cu

numărul cadastral XXX, XXX, emis de Direcția de Poliție a municipiului Chișinău.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a soluționat

greșit cauza, moment rezultat din aplicarea și interpretarea incorectă a normelor de

drept material aplicabile și aprecierea greșită a circumstanțelor cauzei.

Instanța ierarhic inferioară a apreciat ca fiind neîntemeiată concluzia instanței

de fond, precum că reclamanta urma să-și îndrepte acțiunea către Agenția Servicii

Publice, care nemijlocit efectuează rectificarea unei înregistrări prin radiere, și

nicidecum către Direcția de Poliție a mun. Chișinău, or, pe de o parte, din actele

cauzei rezultă cu certitudine că interdicția de înstrăinare a bunului imobil

apartamentul nr. XXX, înregistrat cu numărul cadastral XXX, a fost efectuată în

baza actului nr. 5/696 din 11.08.1999, eliberat de Comisariatului general de poliție

al municipiului Chișinău, actualmente Direcția de poliție a mun. Chișinău, iar pe de

altă parte, potrivit art. 34 alin. (3) din Legea cadastrului bunurilor imobile, nr.1543-

XIII din 25 februarie 1998, notarea se radiază cu consimțământul titularului notării

sau în temeiul hotărârii judecătorești definitive care dispune rectificarea.

Totodată, a notat că, nu poate admite argumentele instanței de fond și din

considerentul că prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu solicită obligarea

Direcției de Poliție a mun. Chișinău, ca să efectueze modificări în registrul bunurilor

imobile, or, organul de poliție nu deține competențele registratorului din cadrul

organului cadastral, însă reclamanta solicită ca instanța de judecată să dispună

rectificarea prin radiere a interdicției aplicate în privința încăperii cu numărul

cadastral XXX, prin actul nr. 5/696 din 11 august 1999, emis de Direcția de Poliție

a municipiului Chișinău.

La caz, instanța de apel a constatat că există temeiuri legale pentru admiterea

acțiunii înaintată de reclamanta Melinti Raveca, or, autoritatea publică Agenția

Servicii Publice, Departamentul Cadastru, nu va putea efectua rectificarea înscrierii

din Registru bunurilor imobile, în privința bunului imobil aflat în litigiu, fără

consimțământul titularului notării, adică Direcția de poliție a mun. Chișinău sau în

lipsa unei hotărârii judecătorești definitive care dispune rectificarea înscrierii.

A conchis că, Raveca Melinti este îndreptățită să obțină rectificările de rigoare

în Registrul bunurilor imobile, prin radierea interdicției aplicate în privința încăperii

cu numărul cadastral XXX, prin actul nr. 5/696 din 11 august 1999, emis de Direcția

2

de Poliție a municipiului Chișinău, or, prin menținerea interdicției asupra bunului

imobil, se aduce o ingerință directă asupra dreptului de proprietate a lui Raveca

Melinti, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului. Ingerință care nu este prevăzută de lege, nu urmărește un scop

legitim și nu este necesară într-o societate democratică.

La 05 aprilie 2023, Direcția de Poliție a municipiului Chișinău a depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând anularea deciziei contestate, cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel nu a întreprins toate

măsurile procesuale necesare examinării complete și multilaterale a cazului,

efectuând o cercetare judecătorească vădit incompletă și unilaterală, urmare a cărei

a ajuns la concluzii pripite de a admite apelul înaintat de Melinti Ravec.

În opinia recurentului, sunt rezonabile criticile primei instanțe că nu s-a

identificat nici din cererea de chemare în judecată și nici din explicațiile în ședințele

de judecată a reclamantei, obiectul cererii de chemare în judecată, care trebuie să fie

licit, or, instanța obligând pârâtul Direcția de Poliție a mun. Chișinău la executare,

urmează să țină cont că acesta va avea posibilitatea de a realiza această obligație, or,

doar argumentarea, de către reprezentantul reclamantului, precum că interdicția este

decăzută de drept și menținerea acesteia în Registrul bunurilor imobile este lipsită

de temei, nu poate fi reținută, atât timp cât rectificarea unei înregistrări prin radiere,

solicitată de către reclamantă, se efectuează de către Agenția Servicii Publice și nu

de către Direcția de Politie a mun.Chișinău.

A notat că, reprezentantul reclamantei a recunoscut în ședința primei instanțe

că față de Agenția Servicii Publice nu s-au adresat cu cerere privind rectificarea

actului prin radiere, iar așa cum este formulată cererea de chemare în judecată,

instanța nu poate să oblige Agenția Servicii Publice să rectifice prin radiere

înscrierea în Registrul bunurilor imobile.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

dispozitivul deciziei la 14 decembrie 2022.

La 28 februarie 2023, copia deciziei din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată prin intermediul poștei electronice în adresa participanților

la proces (f.d. 127).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul

declarat de Direcția de Poliție a municipiului Chișinău, la 05 aprilie 2023, se

consideră depus în termenul stabilit de lege.

Curtea Supremă de Justiție, la 15 mai 2023, a expediat în adresa intimaților

copia recursului declarat de Direcția de Poliție a municipiului Chișinău, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire și avizul de recepție, anexate la materialele dosarului (f.d. 148).

La 16 iunie 2023, avocatul Andrei Briceac, în interesele intimatei Melinti

Raveca a depus referință asupra recursului declarat de Direcția de Poliție a

municipiului Chișinău, solicitând respingerea cererii de recurs ca fiind neîntemeiată.

3

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16

și art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat

de Direcția de Poliție a municipiului Chișinău a fost depus până la data intrării în

vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și

va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

4

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a

Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Direcția de Poliție a

municipiului Chișinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Direcția de Poliție a municipiului

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Ion Malanciuc

judecători Diana Stănilă

Aliona Donos

5