3r-184/20 — cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3r-184/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – T. Avasiloaie

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, Vl. Clima, Gr. Dașchevici

DECIZIE

05 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând recursul depus de Tudor Sperciuc,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Tudor Sperciuc împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii

Publice”, persoană terță Nicolae Dorofeev cu privire la contestarea actului

administrativ, anularea acțiunilor registratorului de radiere a dreptului de

proprietate asupra bunurilor imobile și restabilirea înscrierilor anterioare,

împotriva încheierii din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

declarat inadmisibil apelul depus de Tudor Sperciuc împotriva hotărârii din 08

noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în conformitate cu art. 236

alin. (2) lit. d) din Codul administrativ,

constată:

La 14 decembrie 2018, Tudor Sperciuc a depus cerere de chemare în judecată

în procedura contenciosului administrativ împotriva Instituției Publice „Agenția

Servicii Publice”, prin care a solicitat anularea răspunsului din 03 august 2018,

anularea acțiunilor registratorului de radiere a dreptului de proprietate asupra

bunurilor imobile cu nr. cadastrale XXXXX și XXXXX și restabilirea înscrierilor

anterioare (f.d. 2).

Prin încheierea din 24 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

atras în proces Nicolai Dorofeev în calitate de terț (f.d. 28).

Prin hotărârea din 08 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Tudor Sperciuc (f.d. 97, 102-

105 recto-verso).

La 30 decembrie 2020, Tudor Sperciuc a depus la Judecătoria Chișinău,

sediul Rîșcani, cerere de apel, completată prin cererea din 15 mai 2020, împotriva

hotărârii din 08 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând

anularea hotărârii atacate și emiterea unei hotărâri noi, prin care să fie admisă

acțiunea (f.d. 99, 119-140).

Prin încheierea din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a declarat

inadmisibil apelul depus de Tudor Sperciuc împotriva hotărârii din 08 noiembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în conformitate cu art. 236 alin. (2)

1

lit. d) din Codul administrativ (f.d. 141-143).

La 02 iulie 2020, Tudor Sperciuc a depus, prin intermediul oficiului poștal,

recurs nemotivat împotriva încheierii din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 149, 153).

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu încheierea instanței

de apel și o contestă integral, iar argumentele probatorii și solicitările le va depune

adăugător.

La fel, recurentul a opinat că a respectat termenul de depunere a recursului,

deoarece încheierea din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău i-a fost notificată

la 20 iunie 2020.

La 17 iulie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat participanților la

proces, pentru notificare, copia recursului nemotivat depus de Tudor Sperciuc,

explicându-le dreptul de a depune referință asupra motivelor acestuia (f.d. 155).

Deși, conform avizelor de recepție a corespondenței, Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice”, Departamentul Cadastru al Instituției Publice „Agenția

Servicii Publice” și Nicolae Dorofeev au recepționat copia recursului la 21 iulie

2020, nu au făcut uz de dreptul lor procedural de a depune referință, prin care să-și

expună opinia asupra recursului (f.d. 157-159).

În corespundere cu articolul 241 alin. (1) din Codul administrativ, încheierile

primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de

hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.

Conform articolului 242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea

contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești

împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Instanța de recurs consideră că Tudor Sperciuc s-a conformat prevederilor

legale și a respectat termenele instituite de legiuitor la articolul 242 din Codul

administrativ pentru demararea căii de atac în ordine de recurs, deoarece conform

avizului de recepție a corespondenței DS9350265191AS încheierea din 03 iunie

2020 a instanței de apel a fost notificată recurentului la 22 iunie 2020 (f.d. 147), iar

cererea de recurs nemotivată a fost predată oficiului poștal la 02 iulie 2020

(f.d. 153).

Prin prisma articolului 191 alin. (5) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, deciziilor și

încheierilor curții de apel.

Potrivit articolului 243 alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

În conformitate cu articolul 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ,

examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie prin

care declară recursul inadmisibil.

Examinând admisibilitatea recursului depus, prin prisma materialelor din

dosar, coroborat cu normele de drept pertinente speței, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a-l

declara inadmisibil, din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 242 din Codul administrativ, recursul împotriva

2

încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis

încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis

încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii

judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze

recursul.

În sensul articolului 241 alin. (3) din Codul administrativ, pentru contestarea

cu recurs a încheierilor judecătorești se aplică corespunzător prevederile cap. III

din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Potrivit articolului 233 alin. (1) din Codul administrativ, cererea de apel

trebuie să conțină datele prevăzute la art. 211 alin. (1) lit. a)-d) și să indice

hotărârea care se contestă cu apel.

În corespundere cu articolul 211 alin. (1) din Codul administrativ, în cererea

de chemare în judecată se indică: a) instanța la care a fost depusă; b) numele și

prenumele sau denumirea reclamantului, domiciliul sau sediul acestuia; dacă

reclamantul este o persoană juridică, se indică datele bancare și codul fiscal; c)

numele și prenumele reprezentantului legal sau împuternicit și adresa lui, în cazul

în care cererea se depune de un reprezentant; d) denumirea pârâtului în calitate de

autoritate publică și sediul acesteia; e) pretențiile reclamantului; f) circumstanțele

de fapt și de drept pe care reclamantul își întemeiază pretenția; g) enumerarea

tuturor probelor pe care reclamantul le deține și le poate prezenta; h) datele despre

respectarea procedurii prealabile, dacă o astfel de procedură este prevăzută de lege.

Sub aspectul dat Colegiul notează că dezvoltarea recursului trebuie să

cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici,

care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură să

facă vizibile ilegalitatea hotărârii contestate.

În speță, însă, recurentul Tudor Sperciuc nu s-a conformat prevederilor legale

și a formulat o simplă cerere de recurs, fără a evidenția memoriul ilegalității și

netemeiniciei încheierii recurate, precum și a solicitărilor sale, limitându-se la

manifestarea dezacordului față de soluția pronunțată de instanța inferioară. Această

circumstanță face imposibilă exercitarea controlului judiciar de către instanța

învestită cu soluționarea căii de atac. Or, în recurs nu este suficientă simpla

expunere a dezacordului cu soluția instanței judecătorești, ci este necesară

motivarea cu indicarea temeiurilor de ilegalitate pe care se întemeiază calea de

atac, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat de instanța

inferioară, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat un act judecătoresc neîntemeiată. Condiția legală a

dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate

instanței inferioare, cu expunerea argumentată a criticilor în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La capitolul dat completul decelează că, însăși recurentul Tudor Sperciuc a

indicat în recurs că „argumentele probatorii și solicitările vor fi depuse adăugător”.

Însă, pană în ziua examinării recursului, acesta nu a întreprins nicio măsură în

vederea depunerii motivării recursului.

Circumstanțele descrise supra evidențiază caracterul echivoc al recursului,

deoarece Tudor Sperciuc fiind interesat în soarta soluționării prezentului recurs,

urma să întreprindă măsurile necesare de a proteja dreptul său de acces la instanță,

prin depunerea unui recurs motivat, care să corespundă exigențelor impuse de

3

legiuitor, în caz contrar intervenind uno ictu aplicarea, cu titlu de sancțiune

procedurală, declararea recursului inadmisibil în temeiul articolului 243 alin. (1)

lit. a) din Codul administrativ.

Sub acest aspect este imperios că certitudinea legală impusă regulilor

procedurii în contencios administrativ, în calitate de condiție sine qua non a unui

proces echitabil, vizează atât drepturile recurentului, cât și ale intimatului, astfel

încât instanța de contencios administrativ nefiind în drept de a substitui voința

legislatorului materializată în conținutul normelor de procedură, în vederea

exonerării recurentului de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii greșite de

către acesta a efectelor legale.

În acest sens este relevantă și jurisprudența CtEDO, în care Înalta Curte a

reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția

drepturilor sale de acces la justiție (cauza Ponomaryov c. Ucrainei, 3236, hotărârea

din 03 aprilie 2008).

În această ordine de idei, corelând circumstanțele faptice constatate și expuse

supra cu normele legale precitate, instanța de recurs trage concluzia că, la

depunerea recursului împotriva încheierii din 03 iunie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, Tudor Sperciuc nu a respectat prevederile articolului 242 din Codul

administrativ.

Din considerentele menționate și având în vedere că Tudor Sperciuc nu a

respectat prevederile art. 242 coroborat cu art. 233 alin. (1) și art. 211 alin. (1) din

Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Tudor Sperciuc împotriva încheierii din 03 iunie

2020 a Curții de Apel Chișinău.

Conform articolelor 193, 241 și 243 alin. (1) lit. a), (2) și (3) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

decide:

Se declară inadmisibil recursul depus de Tudor Sperciuc împotriva încheierii

din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza de contencios

administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Tudor Sperciuc

împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, persoană terță Nicolae

Dorofeev cu privire la contestarea actului administrativ, anularea acțiunilor

registratorului de radiere a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și

restabilirea înscrierilor anterioare.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

4