3r-304/20 — cu privire la radierea înscrierilor din Registrul bunurilor imobile

3r-304/20 — cu privire la radierea înscrierilor din Registrul bunurilor imobile (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3r-304/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – L. Bagrin

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – I. Secrieru, A. Danilov, I. Cimpoi

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție – G. Stratulat, I. Druță, I. Sîrcu

Instanța de revizuire: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc

DECIZIE

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând recursul declarat de către Irina Rusalenco, reprezentată de avocatul

Nicolae Daniliuc,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Irina Rusalenco împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu

privire la radierea înscrierilor din Registrul bunurilor imobile,

împotriva încheierii din 10 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Irina Rusalenco,

reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc împotriva hotărârii din 12 septembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 27 februarie 2017 Irina Rusalenco, prin intermediul avocatului Nicolae

Daniliuc, a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Cadastru”, Oficiul

Cadastral Teritorial Chișinău (actual IP „Agenția Servicii Publice”), prin care a

solicitat radierea înscrierilor din Registrul bunurilor imobile și repararea

prejudiciului moral.

Prin hotărârea din data de 12 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru s-a respins acțiunea înaintată de către Irina Rusalenco. (f.d.56,60-66)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 12 decembrie 2017 a respins apelul

declarat de către Irina Rusalenco și a menținut hotărârea primei instanțe. (f.d.86,87-

95)

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 28 martie 2018, recursul declarat

de către Irina Rusalenco s-a considerat inadmisibil. (f.d.107-110)

La 06 septembrie 2019 avocatul Nicolae Daniliuc, în interesele Irinei

Rusalenco, a depus la Curtea Supremă de Justiție cererea de revizuire împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 12 septembrie 2017, solicitând

casarea integrală a hotărârii, cu remiterea cauzei la rejudecare, pentru examinare în

fond. (f.d. 114-116)

1

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 16 octombrie 2019, cererea de

revizuire depusă de către Irina Rusalenco, prin intermediul avocatului Daniliuc

Nicolae, s-a respins ca inadmisibilă. (f.d. 121-123)

La 23 octombrie 2019, avocatul Nicolae Daniliuc, în interesele Irinei

Rusalenco, a depus la Curtea de Apel Chișinău cererea de revizuire împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 12 septembrie 2017, solicitând

casarea integrală a hotărârii, cu remiterea cauzei la rejudecare, pentru examinare în

fond. (f.d. 128-130)

Prin încheierea din data de 10 februarie 2020 Curtea de Apel Chișinău a respins

ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către avocatul Nicolae Daniliuc, în

interesele Irinei Rusalenco. (f.d. 141-146)

La 20 martie 2020 avocatul Nicolae Daniliuc, în interesele Irinei Rusalenco, a

depus recurs împotriva încheierii din data de 10 februarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, a casa încheierea contestată, a

soluționa prin decizie cererea de revizuire, a admite cererea de revizuire, a casa

hotărârea din data de 12 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu

remiterea cauzei la rejudecare la Judecătoria Chișinău. ( f.d. 452-157)

În motivarea recursului reprezentantul recurentei a invocat că instanța de apel

a interpretat eronat faptul că art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și Hotărârea

Parlamentului nr. 39 din 08 iunie 2019 nu pot servi temei de revizuire prevăzut de

art. 449, lit. b) din Codul de procedură civilă.

Curtea de Apel Chișinău a interpretat eronat și aplicat greșit prevederile art. 8

din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul internațional cu

privire la drepturile civile și politice, art. 1, 6, 41 din Constituția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 1 al Primului

Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale, art. 1, 4, 7, 20, 116, 120 din Constituția Republicii

Moldova.

În conformitate cu art. 242 din Codul administrativ recursul împotriva

încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis

încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis

încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești

împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Încheierea Curții de Apel Chișinău a fost emisă la data de 10 februarie 2020 și

expediată avocatului Nicolae Daniliuc, în interesele Irinei Rusalenco la data de 18

februarie 2020 (f.d. 147), însă confirmarea recepționării de către Irina Rusalenco,

sau avocatului Nicolae Daniliuc la materialele cauzei nu este. Totodată, în cererea

de recurs avocatul Nicolae Daniliuc a menționat că a primit încheierea contestată la

data de 13 martie 2020. (f.d. 152)

Astfel, recursul depus la data de 20 martie 2020, se consideră declarat în

termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

2

În conformitate cu art. 243, alin. (2) din Codul administrativ instanța

competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de

judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la

proces.

Conform art. 243, alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, examinând recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii:

respinge recursul.

Din conținutul recursului, depus de către Irina Rusalenco, reprezentată de

avocatul Nicolae Daniliuc, rezultă că recurenta nu este de acord cu încheierea din 10

februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins ca inadmisibilă

cererea de revizuire depusă de către Irina Rusalenco. (f.d. 152-157)

La fel, s-a constatat că pentru a se pronunța astfel, instanța de revizuire a reținut

că argumentele invocate de către reprezentantul revizuentei Irina Rusalenco,

avocatul Nicolae Daniliuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449, lit.

b) din Codul de procedură civilă, deoarece revizuirea este posibilă doar în cazurile

în care sunt invocate și sunt probate circumstanțe, fapte ori evenimente prevăzute de

lege ca temeiuri, care sunt esențiale pentru relațiile în litigiu și de natură să

influențeze soluția adoptată, condiție însă ce nu s-a confirmat la caz.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră justă concluzia instanței de revizuire privind respingerea ca

inadmisibilă a cererii de revizuire.

Aici, instanța de recurs reiterează că conform art. 195 din Codul administrativ,

procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor

prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de

procedură civilă, cu excepția art. 169-171.

Codul administrativ nu prevede norme cu privire la revizuirea unei hotărâri

judecătorești irevocabile, aplicabile fiind în aceste situații normele din Codul de

procedură civilă.

Respectiv, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ, analizând situația de fapt din prezenta speță, consideră oportun de a

reitera prevederile art. 451, alin. (1) din Codul de procedură civilă, care stabilește

expres că cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447

Cod de procedură civilă, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la

art. 449 din Codul de procedură civilă și anexându-se probele ce le confirmă.

Instanța de recurs menționează că, revizuirea este posibilă doar în cazurile în

care sunt invocate și sunt probate circumstanțe, fapte ori evenimente prevăzute de

lege ca temeiuri, care sunt esențiale pentru relațiile în litigiu și de natură să

influențeze soluția adoptată. Temeiurile declarării revizuirii sunt expres prevăzute

în art. 449 din Codul de procedură civilă, care poartă un caracter exhaustiv.

Pornind de la aceste cerințe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că revizuirea unei hotărâri date de către instanță

este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărârii,

intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 din Codul de procedură

civilă. În același timp, acest temei trebuie să vizeze situația de fapt, care a fost

obiectul examinării în instanța de fond, dat fiind că instanța de recurs verifică

corectitudinea aplicării și interpretării de către instanța inferioară a normelor de drept

3

material și procesual în limitele materialelor din dosar și în limitele recursului

declarat, or, nu poate fi revizuită o hotărâre care elucidează o anumită situație de

fapt, asupra căreia s-a pronunțat instanța de fond, prin prisma unui temei care

caracterizează o altă situație.

Colegiul reține că, pentru a redeschide procesul trebuie să fie invocate

temeiurile prevăzute de către art. 449 din Codul de procedură civilă și prezentate

circumstanțele sau faptele existente obiectiv pentru declararea revizuirii confirmate

în fața instanței prin prezentarea unor probe concludente.

Din conținutul cererii de recurs în coroborare cu cererea de revizuire depusă de

către Irina Rusalenco, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc, rezultă că

revizuenta – recurenta a invocat drept temei de revizuire prevederile art. 449, lit. b)

din Codul de procedură civilă.

În acest sens, revizuienta a indicat că la 08 iunie 2019 Parlamentul Republicii

Moldova a adoptat Hotărârea nr. 39, prin care a fost adoptată Declarația cu privire

la recunoașterea caracterului captiv al statului Republica Moldova, ca urmare,

poporul Republicii Moldova prin vot majoritar și incontestabil a declarat sistemul

judecătoresc capturat, corupt și incompetent.

Respectiv, la data hotărârii instanței de fond a căror revizuire a fost solicitată,

judecătorii nu erau imparțiali și obiectivi, făcând parte din organul de stat considerat

prin Hotărârea Parlamentului nr. 39 din 08 iunie 2019 ca fiind stat acaparat și care

funcționează în detrimentul drepturilor și libertăților omului.

În acest context, instanța de recurs reiterează că conform art. 449, lit. b) din

Codul de procedură civilă, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute

unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au putut fi

cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru

a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei.

În interpretarea corectă a prevederii enunțate, instanța de recurs relevă că

circumstanțele sau faptele menționate, trebuiau să existe obiectiv până la

pronunțarea hotărârii, iar revizuentul nu putea ști despre aceste circumstanțe anterior

pronunțării hotărârii, revizuirea căreia se atacă.

Cu referire la prevederile enunțate, instanța de recurs menționează că instanța

de revizuire corect și întemeiat a respins cererea de revizuire înaintată de către Irina

Rusalenco, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc împotriva hotărârii din data

de 12 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru deoarece temeiul

invocat de către Irina Rusalenco, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc în

susținerea cererii de revizuire nu se încadrează în dispozițiile art. 449, lit. b) din

Codul de procedură civilă și nu poate fi interpretat ca circumstanțe sau fapte

esențiale ale cauzei care nu i-au fost și nu au putut fi cunoscute anterior.

Totodată, argumentele revizuentei nu se referă la careva circumstanțe sau fapte

care ar avea tangență cu judecarea cauzei inițiate la acțiunea Irinei Rusalenco.

De altfel, nici referirea reprezentantului revizuentei Irina Ruslaenco, avocatul

Nicolae Daniliuc la Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 39 din 08 iunie

2019, prin care a fost adoptată Declarația cu privire la recunoașterea caracterului

captiv al statului Republica Moldova, nu se încadrează în categoria circumstanțelor

și faptelor esențiale și obligatorii ce ar justifica retractarea unei hotărâri judecătorești

rămase irevocabile, deoarece nu are tangență cu cauza respectivă, declarația

menționată făcând referire la situația social-politică a țării.

4

Referitor la celelalte argumente invocate de către recurentă în susținerea cererii

de recurs, Colegiul remarcă că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art. 449 din Codul de procedură civilă, or, dezacordul revizuentei – recurentă Irina

Rusalenco cu hotărârea a cărei revizuire a fost solicitată, nu poate constitui temei de

revizuire în baza art. 449 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care cererea

de revizuire corect a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din 10 februarie

2020 a Curții de Apel Chișinău.

Revizuirea este o cale de retractare a hotărârii și nu de reformare, adică în cadrul

revizuirii nu se verifică legalitatea și temeinicia hotărârii adoptate, ci în baza unor

temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului și aceste temeiuri

trebuie să fie obiective, reale și legale, ce s-ar încadra în prevederile art. 449 din

Codul de procedură civilă, de asemenea, aceste temeiuri urmează a fi aplicate așa

cum le-a determinat norma juridică respectivă. Iar o cerere care nu conține aceste

temeiuri, nu poate fi examinată ca cerere de revizuire, fiind inadmisibilă încercarea

de rediscutare a unei hotărâri irevocabile.

Ține de notat că procedura de revizuire prevăzută la art. 449 – 453 din Codul

de procedură civilă servește scopului înlăturării lacunelor și omisiunilor justiției care

urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu prevederile art. 6§1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, fiind respectat principiul securității raporturilor juridice, care

semnifică, potrivit jurisprudenței degajate de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului că, o soluție definitivă al oricărui litigiu nu urmează a fi rediscutată. Excepție

de la acest principiu poate fi doar cazul când reexaminarea este necesară în virtutea

circumstanțelor fundamentale și obligatorii (speța de referință Brumărescu c.

României, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999).

Astfel, securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res

judicata, adică caracterul irevocabil al hotărârilor judecătorești, care cere ca nici o

parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii

doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Competența

instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile

judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea

nu trebuie considerată un apel sau recurs camuflat, iar simpla existență a două opinii

diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare. O abatere

de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor

circumstanțe esențiale și convingătoare (Josan vs. Moldova, nr. 37431/02, §25;

Brumărescu vs. România, nr. 28342/95, §6; Ryabykh vs. Rusia, nr. 52854/99, §52).

În această ordine de idei, și având în vedere normele legale naționale și

raționamentele Curții Europene a Drepturilor Omului enunțate supra, instanța de

recurs reține că o eventuală admitere a cererii de revizuire depusă de către Irina

Rusalenco în lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar însemna

încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor celeilalte părți

la un proces echitabil garantate de art. 6§1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție mai invocă și hotărârea Curții Europene

a Drepturilor Omului speța Popov (2) c. Moldovei din 6 decembrie 2005, definitivă

din 6 martie 2006.

5

Luând în considerație cele expuse, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ concluzionează că argumentele invocate în

recurs sunt neîntemeiate, fapt pentru care recursul declarat împotriva încheierii din

10 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău urmează a fi respins cu menținerea

încheierii enunțate.

În conformitate cu art. 195, art. 243, alin. (1) lit. b) și (2) din Codul

administrativ completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul depus de către Irina Rusalenco, reprezentată de avocatul

Nicolae Daniliuc.

Se menține încheierea din 10 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, emisă

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de către Irina Rusalenco

împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la radierea

înscrierilor din Registrul bunurilor imobile.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6