Publicat pe 27 octombrie 2025 SECȚIUNEA 2 Cererea nr. 12823/23 Fatma S Cererea se referă la insuficiența a ceea ce a fost alocată reclamantei pentru a-i rambursa suma pe care a plătit-o administrației în vederea obținerii unui teren. Aceasta se referă la art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție. În cadrul unui proiect lansat de către Oficiul de Locație (Arsa Ofisi Genel Müdürlüüü ), reclamanta a plătit administrației o sumă de 2 000 000 de cărți turcești vechi (aproximativ 863 de dolari în funcție de cursul de schimb în vigoare la momentul respectiv) în vederea obținerii unui teren în La 25 octombrie 2002, un teren situat în districtul Gaziosmanpașa din Istanbul a fost atribuit reclamantei prin tragere la sorți, cu condiția ca aceasta să se fi ocupat de diferența dintre suma pe care o plătise deja la eliberarea certificatului și valoarea reală a terenului.
Neplata de către reclamantă a intervenit la anularea certificatului. La 19 februarie 2008, recurenta a intentat o acțiune în despăgubire. Prin hotărârea din 21 decembrie 2017, Tribunalul de Mare Instanță, în conformitate cu raportul de expertiză, a acordat parțial câștig de cauză la 875 de dolari în funcție de cursul de schimb în vigoare la data la care a fost introdusă acțiunea / 579 de dolari la data pronunțării hotărârii judecătorești), însoțită de dobândă la data la care a fost introdusă acțiunea. Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. Recurenta a introdus apoi o acțiune individuală în fața Curții Constituționale, care a examinat obiecțiile de fond și a ajuns la concluzia că dreptul la respectarea bunurilor nu a fost încălcat.
Invocând art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție, reclamanta a declarat că nu dispune de suficiență în ceea ce privește suma de bani care i-a fost alocată de instanțele interne. Având în vedere valoarea despăgubirii acordate recurentei, dreptul acesteia la respectarea bunurilor sale, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a fost respectat?
A fost această sumă proporțională în mod rezonabil cu suma plătită de reclamantă la eliberarea certificatului Având în vedere metoda de calcul a valorii actualizate a sumei plătite de recurentă în raportul de expertiză, precum și la opoziția pe care a formulat-o la 29 mai 2017 împotriva acestui raport, recurenta a beneficiat de proceduri judiciare care oferă garanțiile necesare pentru a-și exercita dreptul la respectarea bunurilor sale, în sensul articolului 1 din Protocolul 1 la convenție În plus, având în vedere presupusa depreciere a valorii creanței sub efectul inflației, nr. 51861/11, § 71-76, 13 decembrie 2016) A fost menținut echilibrul corect între protejarea dreptului de proprietate al recurentei și cerințele de interes general?
(Akkuș c. Turcia, 9 iulie 1997, § 28-31, Rec., 1997-IV, Mehmet Salih și Abdülsamet Cakmak c. Turcia, nr. 45630/99, § 17-19, 29 aprilie 2004, Mehmet Y
Publié le 27 octobre 2025
Requête n o 12823/23 Fatma SİVRİ contre la Türkiye introduite le 15 mars 2023 communiquée le 6 octobre 2025
La requête porte sur l’insuffisance présumée du montant de l’indemnité qui a été allouée à la requérante pour lui rembourser la somme qu’elle avait payée à l’administration afin d’obtenir un terrain. Elle concerne l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention. Dans le cadre d’un projet lancé par l’Office d’emplacement ( Arsa Ofisi Genel Müdürlüğü ), la requérante versa à l’administration une somme de 2 000 000 anciennes livres turques (soit environ 863 dollars selon le taux de change en vigueur à l’époque des faits) en vue d’obtenir un terrain à İkitelli, İstanbul.
Un certificat d’acquisition d’un terrain ( arsa edinme sertifikası ) (« le certificat ») lui fut délivré à cet effet, le 17 novembre 1989. Le 25 octobre 2002, un terrain situé dans le quartier de Gaziosmanpașa à Istanbul fut attribué à la requérante par tirage au sort, sous réserve qu’elle s’acquitte de la différence entre le montant qu’elle avait déjà payé lors de la délivrance du certificat et la valeur réelle du terrain. Le défaut de paiement par la requérante entraina l’annulation du certificat. Le 19 février 2008, la requérante intenta une action en indemnisation.
Par un jugement du 21 décembre 2017, le tribunal de grande instance, se conformant au rapport d’expertise, donna partiellement gain de cause à l’intéressée et enjoignit à l’administration de lui verser une indemnité de 2 212,53 livres turques (la valeur actualisée du montant payé par la requérante – soit environ 1 875 dollars selon le taux de change en vigueur à la date de l’introduction de l’action / 579 dollars à la date du prononcé du jugement), assortie d’intérêts moratoires à compter de la date de l’introduction de l’action. La Cour de cassation confirma ce jugement. La requérante introduisit alors un recours individuel devant la Cour constitutionnelle. Celle-ci examina les griefs au fond et conclut à la non ‑ violation du droit au respect des biens.
Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, la requérante dénonce l’insuffisance du montant de l’indemnité qui lui a été allouée par les juridictions internes.
1. Compte tenu du montant de l’indemnité allouée à la requérante, son droit au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, a-t-il été respecté ? Ce montant était-il raisonnablement proportionné à la somme versée par la requérante lors de la délivrance du certificat ? 2. Eu égard à la méthode de calcul de la valeur actualisée de la somme versée par la requérante dans le rapport d’expertise, ainsi qu’à l’opposition qu’elle a formée le 29 mai 2017 contre ce rapport, la requérante a-t-elle bénéficié de procédures judiciaires offrant les garanties requises pour faire valoir son droit au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ( Kutlu et autres c. Turquie , n o 51861/11, §§ 71-76, 13 décembre 2016) ? 3. Par ailleurs, compte tenu de la dépréciation alléguée de la valeur de l’indemnité sous l’effet de l’inflation, le juste équilibre devant régner entre la sauvegarde du droit de propriété de la requérante et les exigences de l’intérêt général a-t-il été maintenu ? ( Akkuș c. Turquie , 9 juillet 1997, §§ 28-31, Recueil des arrêts et décisions 1997-IV, Mehmet Salih et Abdülsamet Çakmak c. Turquie , n o 45630/99, §§ 17-19, 29 avril 2004, Mehmet Yıldız et autres c. Turquie , n o 14155/02, §§ 19-22, 1 er février 2011, et Dökmeci c. Turquie , n o 74155/14, §§ 44-60,
6 décembre 2016) ? Le gouvernement est invité de fournir copie de l’ensemble des dossiers relatifs aux procédures visées par les questions ci-dessus.