Özay împotriva Turciei

Publicat la 11 decembrie 2023 SECȚIUNEA 2 Cererea nr. 33508/21 Fatma ÖZAY împotriva Türkiye introdusă la 17 iunie 2021, comunicată la 20 noiembrie 2023: Cererea se referă la privarea reclamantei de terenul agricol în urma anulării titlului său de proprietate de către instanțele naționale pe motiv că proprietarul anterior nu a îndeplinit condițiile legale ale prescripției dobândite pentru a deveni proprietar al terenului în cauză. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, recurenta invocă în special o încălcare a dreptului său la respectarea proprietăților sale. Întrebări adresate părților reclamanta a epuizat căile de atac interne, așa cum se prevede la art. 35 alin. (1) din Convenție, în special a fost în măsură să sesizeze vânzătorul în fața instanței de mare instanță teritorial, invocând dispozițiile Codului civil privind obligațiile și garanția vânzătorului în materie imobiliară?

Acțiunea în despăgubire în temeiul art. 1007 din Codul civil privind răspunderea statului în ceea ce privește păstrarea registrelor funciare constituia o acțiune efectivă în sensul acestei dispoziții S-a încălcat dreptul reclamantei de a-și respecta bunurile, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție În circumstanțele prezentei cauze, privarea recurentei de terenul său a generat o sarcină excesivă (Jahn și alții c. Germania [GC], n 46720/99 și 2 alții, §§ 94 și 111, CEDO 2005 VI) A beneficiat recurenta de o procedură judiciară care prezintă garanțiile procedurale necesare pentru a-i permite să își exercite dreptul la respectarea bunurilor sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 la convenție (a se vedea Gereksar și alții c. Turcia, n 34744/05 și altele, §§ 53, 1 februarie 2011 și trimiterile citate)

Publié le 11 décembre 2023

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 33508/21 Fatma ÖZAY contre la Türkiye introduite le 17 juin 2021 communiquée le 20 novembre 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la privation de la requérante de son terrain agricole à la suite de l’annulation de son titre de propriété par les juridictions nationales au motif que la propriétaire précédente ne remplissait pas les conditions légales de la prescription acquisitive pour devenir propriétaire du terrain en cause. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, la requérante allègue en particulier une violation de son droit au respect de ses biens.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La requérante a-t-elle épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ? En particulier : - l’intéressée pouvait-elle assigner le vendeur devant le tribunal de grande instance territorialement compètent en invoquant les dispositions du Code civil sur les « obligations et garantie du vendeur en matière immobilière » ? - le recours en indemnisation fondé sur l’article 1007 du Code civil relative à la responsabilité de l’État quant à la tenue des registres fonciers constituait-il un recours effectif au sens de cette disposition ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ? Dans les circonstances de la présente cause, la privation de la requérante de son terrain a-t-elle imposé à l’intéressée une charge excessive ( Jahn et autres c. Allemagne [GC], n os 46720/99 et 2 autres, §§ 94 et 111, CEDH 2005 ‑ VI) ? 3. La requérante a-t-elle bénéficié d’une procédure judiciaire présentant les garanties procédurales requises de façon à lui permettre de faire valoir son droit au respect de son bien au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention (voir Gereksar et autres c. Turquie , n os 34764/05 et 3 autres, §§ 51 ‑ 53, 1 er février 2011, et les références citées) ?