3r-126/23 — contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual, repararea prejudiciului moral

3r-126/23 — contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosar nr. 3r-126/23

2-21038461-01-3r-26052023

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul central (S. Colun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici)

D E C I Z I E

19 iulie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Mariana Pitic

Ion Malanciuc

examinând recursul depus de Olga Moisei,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Olga Moisei împotriva Consiliului orășenesc Căușeni cu privire la anularea

actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual și repararea

prejudiciului moral,

împotriva încheierii din 27 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost declarat inadmisibil apelul depus de Olga Moisei împotriva hotărârii din 03

august 2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul central,

c o n s t a t ă :

La 16 martie 2021, Olga Moisei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului orășenesc Căușeni cu privire la anularea actului administrativ,

obligarea emiterii actului administrativ individual și repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 03 august 2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul central,

acțiunea depusă de Olga Moisei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea din 03 august 2022 a Judecătoriei Căușeni,

sediul central, Olga Moisei la data de 12 august 2022 a contestat-o cu apel.

Prin încheierea din 27 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost declarat

inadmisibil apelul depus de Olga Moisei împotriva hotărârii din 03 august 2022 a

Judecătoriei Căușeni, sediul central, deoarece apelanta nu a prezentat motivarea

apelului în termenul legal.

La 06 aprilie 2023, Olga Moisei a depus recurs împotriva încheierii din 27

decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând repunerea în termen a

recursului, admiterea recursului și casarea încheierii recurate.

În motivarea repunerii în termen a recursului, recurenta a indicat că nu a fost

informată despre lichidarea neajunsurilor conform legislației în vigoare în termenul

stabilit de lege și în legătură cu faptul că o perioadă îndelungată este afectată de o

1

maladie, prezentând în acest sens un extras medical din 05 aprilie 2023, prin care se

atestă diagnosticul și tratamentul urmat.

Prin referința din 08 iunie 2023 intimatul Consiliul orășenesc Căușeni a

solicitat declararea recursului depus de Olga Moisei ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 243 alin. (2) Cod administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Studiind materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de Olga Moisei urmează a fi declarat inadmisibil,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. a) Cod administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie prin care declară

recursul inadmisibil.

În conformitate art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

După cum denotă actele cauzei, prin încheierea din 27 decembrie 2022 a Curții

de Apel Chișinău a fost declarat inadmisibil apelul depus de Olga Moisei împotriva

hotărârii din 03 august 2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul central, deoarece apelanta

nu a prezentat motivarea apelului în termenul legal.

Prin extrasul de pe poșta electronică a instanței de apel, încheierea din 27

decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, la data de 23 ianuarie 2023 a fost

notificată recurentei Olga Moisei la adresa electronică: xxxxx. Adresa respectivă

este indicată în materialele dosarului (f.d.31), or de pe această adresă Olga Moisei

a expediat intimatului la adresa electronică copia cererii de chemare în judecată.

Acest fapt atestă că Olga Moisei și-a dat consimțământul la expedierea actelor de

procedură de către instanțele de judecată, prin intermediul poștei electronice. Or, nu

există vreo mențiune a acesteia că adresa electronică respectivă nu este funcțională.

În acest context, este de menționat că în corespundere cu prevederile art. 223

din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție, prin care se stabilesc

termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la

proces conform art. 96-114.

Prin prisma art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările

către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de

comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Conform art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ, notificarea este

comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de

prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare:

a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act

de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

Iar, în corespundere cu art. 18 din Legea nr. 284-XV din 22 iulie 2004 privind

comerțul electronic, comunicarea electronică după puterea juridică și puterea

doveditoare se echivalează cu informația în formă scrisă. În cazul în care legea

2

prevede ca informația să fie prezentată în scris, această cerință se consideră

executabilă prin comunicarea electronică, cu condiția că informația ce se conține în

ea este accesibilă pentru utilizare repetată. Comunicarea electronică nu poate fi

lipsită de putere juridică sau de putere doveditoare numai din motivul că este

întocmită în formă electronică. Responsabilitatea pentru conținutul comunicării

electronice o poartă persoana care a întocmit comunicarea electronică, dacă

contractul sau legea nu prevede altfel. Modul de acces la informația ce se conține în

comunicarea electronică și de protecție a acesteia se stabilește prin lege.

Articolul 21 alin.(1) aceeași Lege, prevede că comunicarea electronică se

consideră comunicare a alcătuitorului, dacă a fost expediată nemijlocit de alcătuitor;

de persoana autorizată să acționeze în numele alcătuitorului comunicării electronice,

inclusiv de intermediarul în comerțul electronic; prin sistemul informațional al

alcătuitorului sau, în numele lui, printr-un sistem ce funcționează în regim automat.

Sub acest, aspect, instanța de recurs precizează că art. 96 alin. (1) din Codul

administrativ, reglementează modalitate de comunicare a actelor judecătorești prin

mijloace electronice. Pentru aplicarea acestor norme de drept procedural, este

necesar ca acest mijloc să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea

primirii lui. Așadar, confirmarea expedierii și recepționării documentului către

partea interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice.

În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a

expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și

atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau

neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații

cu privire aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat

de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la

„Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au

stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că

transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu

poate primi e-mailuri.

Prin urmare, luând în considerare lipsa acestor mențiuni, extrasul atașat la

materialele cauzei de către reprezentantul instanței de apel demonstrează

incontestabil că încheierea din 27 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată recurentei Olga Moisei la data de 23 ianuarie 2023, prin intermediul poștei

electronice și se încadrează în rigorile art. 96 alin. (1) din Codul administrativ.

Transmiterea actului nu a fost negată de către recurenta Olga Moisei.

Completul de judecată reține că până a se expune referitor la argumentele

invocate în recurs cu privire la ilegalitatea încheierii contestate, instanța de recurs

urmează să verifice dacă la caz a fost sau nu respectat termenul de depunere a

recursului de către recurenta Olga Moisei împotriva încheierii din 27 decembrie

2022 a Curții de Apel Chișinău.

În speță, prin prisma prevederilor art. 242 Cod administrativ, termenul de

procedură de 15 zile instituit de legiuitor pentru valorificarea dreptului de a ataca în

ordine de recurs încheierea din 27 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău de către

recurenta Olga Moisei și-a început curgerea din ziua imediat următoare datei

notificării actului judecătoresc de dispoziție, respectiv, la 24 ianuarie 2023 și a

expirat la data de 07 februarie 2023, zi de marți.

3

Cu toate acestea, Olga Moisei a depus recurs tocmai la 06 aprilie 2023, după

expirarea termenului stabilit de lege.

În acest context, se reține că, încheierea din 27 decembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost publicată pe Portalul Național al Instanțelor:

www.instante.justice.md, la 27 decembrie 2022.

Instanța de recurs punctează că, hotărârile instanțelor judecătorești, pronunțate

de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din Programul Integrat de

Gestionare a Dosarelor pe portalul național al instanțelor de judecată, în regim real

(pct.7-8 și 17 din Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor

judecătorești pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții

Supreme de Justiție, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

nr.658/30 din 10 octombrie 2017).

Potrivit acestor prevederi, scopul existenței portalului național al instanțelor de

judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil pentru

cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor de judecată și pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru judecare,

hotărârile instanței de judecată, citațiile în fața instanței și alte informații relevante

pentru justițiabili.

Este de remarcat că recurenta Olga Moisei a participat la examinarea cauzei în

cadrul ședințelor de judecată a instanței de fond, precum și că acesta, nefiind de

acord cu soluția primei instanțe, a contestat-o cu apel.

Astfel, fiind participant la proces și fiind interesată de soarta soluționării

litigiului în care este implicată, Olga Moisei trebuia să demonstreze un rol activ,

manifestând comportament de bună-credință față de drepturile și obligațiile sale

procedurale. În acest sens, reclamanta/apelanta/recurenta trebuia să facă uz de toate

drepturile sale procedurale, pentru a lua cunoștință de încheierea instanței de apel,

pronunțată asupra apelului său. Prin urmare, recurenta a dispus de suficient timp de

a-și valorifica dreptul de a declara recurs în interiorul termenului legal.

Sub acest aspect, instanța de recurs reiterează că Olga Moisei, nefiind de acord

cu soluția instanței de fond, a depus cererea de apel. Deci, recurenta, fiind prima

interesată de progresul procedurilor judiciare în cauza deferită judecății, urma să

manifeste diligență sporită în vederea respectării termenilor stipulați de legiuitor

pentru demararea procedurii în ordine de recurs.

Or, fiind cea interesată de soluționarea cauzei în ordine de recurs, Olga Moisei

trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja dreptul de acces la

instanță, după cum sugerează și jurisprudența CEDO, prin efectuarea actului de

procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la caz, prin depunerea

recursului în termen.

Drept consecință, intervine aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la

art.243 alin.(1) lit.a) din Codul administrativ de declarare a recursului inadmisibil.

Conform art.24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile

procesuale ale altor participanți.

Referitor la cererea de repunere în termen, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție reține următoarele.

4

În conformitate cu prevederile art.65 alin.(1), (2) din Codul administrativ, dacă

o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen

legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal

sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune

în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele

care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează

acțiunile omise.

Completul de judecată menționează că importanța termenelor procedurali este

dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea

justiției, pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează

urgentarea nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale,

reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-

credință de drepturile lor procedurale.

Din conținutul cererii de recurs nu rezultă careva motive plauzibile ce au

determinat omiterea termenului legal de depunere a recursului împotriva încheierii

din 27 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău. Certificatul medical prezentat

drept motiv de imposibilitate de a depune recursul în termen, instanța de recurs îl

apreciază ca fiind o probă insuficientă pentru demonstrarea incapacității fizice a

recurentei de a lua măsurile necesare pentru depunerea recursului în termen.

În lumina celor constatate, instanța de recurs ajunge la concluzia de a respinge

cererea recurentei cu privire la repunerea în termenul de depunere a recursului, or,

în cazul acceptării unui recurs tardiv se va încălca principiul securității raporturilor

juridice, garantat de articolul 6 și preambulul Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului, ceea ce este inadmisibil.

Neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea

sancțiunilor procedurale, cu survenirea efectelor negative. La caz, este notabil că

certitudinea legală impusă regulilor procedurii de contencios administrativ, în

calitate de condiție sine qua non a unui proces echitabil, vizează atât drepturile

recurentului, cât și ale intimatului, astfel încât instanța de contencios administrativ,

nefiind în drept de a substitui voința legislatorului materializată în conținutul

normelor de procedură, în vederea exonerării recurentului de sancțiunile procedurale

din motivul înțelegerii greșite de către acesta a efectelor legale.

Imperioasă speței este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

potrivit căreia reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie

respectate pentru exercitarea unei căi de atac urmărește să asigure o bună

administrare a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor

juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli

să fie aplicate. Aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume, să

garanteze securitatea juridică, fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii

pârâți la adăpost de plângeri introduse foarte târziu, care ar fi, probabil, mai dificil

de combătut, și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi

chemate să se pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă,

plecând de la elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar

fi incomplete din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu c. României, cauza

Marckx c. Belgiei).

5

De asemenea, în cauza Bodiu vs Republica Moldova Curtea a considerat că

prin admiterea recursului după scurgerea unei perioade considerabile de timp și în

absența vreunei explicații plauzibile de ce nu a făcut-o mai devreme, a adus la zero

tot procesul judiciar, care s-a finalizat cu o decizie definitivă și executorie și astfel a

constituit res judicata. În plus, renunțarea la o astfel de hotărâre, după ce va deveni

definitivă și neaplicabilă, va constitui o ingerință în dreptul beneficiarului hotărârii

de a se bucura de această posesie. Astfel, Curtea a constatat încălcarea principiului

securității raporturilor juridice și încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul

art.6§1 din Convenție.

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov

vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în

termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen

după o perioadă îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie

care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar

cu o cale extraordinară de atac. Curtea a recunoscut că este în primul rând la discreția

instanțelor naționale să decidă în privința extinderii termenului limită pentru

declararea unui recurs, însă această discreție nu este nelimitată. Instanțelor li se cere

să aducă motive. Unul din motive poate fi, de exemplu omisiunea autorităților de a

informa părțile despre decizia adoptată în privința cauzelor acestora. Chiar atunci,

totuși, posibilitatea extinderii nu poate fi nelimitată, din moment ce părțile trebuie

să i-a măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul

procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc. În fiecare caz, instanțele naționale

trebuie să verifice dacă motivele privind extinderea termenului limită pentru recurs

poate să justifice ingerința în principiul res judicata, în special dacă legislația

națională nu limitează discreția fie în ceea ce privește timpul sau motivele pentru

extinderea termenului limită. În acest caz, Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația

părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la

justiție.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea recurentei cu privire la repunerea

în termenul de depunere a recursului și de a declara inadmisibil recursul depus de

Olga Moisei împotriva încheierii din 27 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art.65, 191 alin.(5), art.241, art.242 și art.243 alin.(1) lit.a)

și alin.(2) în coroborare cu art.236 alin.(2) lit.d) din Codul administrativ, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge cererea Olgăi Moisei cu privire la repunerea în termenul de

declarare a recursului.

Se declară inadmisibil recursul depus de Olga Moisei împotriva încheierii din

27 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de contencios administrativ

la cererea de chemare în judecată depusă de Olga Moisei împotriva Consiliului

6

orășenesc Căușeni cu privire la anularea actului administrativ, obligarea emiterii

actului administrativ individual și repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Mariana Pitic

Ion Malanciuc

7