2ra-193/23 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra–193/23 2-17201853-01-2ra-03022023 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. L. Bagrin) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Malîi, A. Braga, V. Cotorobai) Î N C H E I E R E 14 iunie 2023 mun.

Chișinău Curtea Supremă de Justiție Completul de judecată în componența: Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva Judecători Ion Malanciuc Aliona Miron examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Roșca Ivan și de către Moisei Olga, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Moisei Olga împotriva lui Roșca Ivan cu privire la încasarea sumei, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost admisă cererea de apel depusă de către Moisei Olga, casată hotărârea din 12 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, con st ată: La 09 octombrie 2017, Moisei Olga s-a adresat cu cerere de chemare în judecată (concretizată pe parcurs) împotriva lui Roșca Ivan, solicitând încasarea din contul avocatului Roșca Ivan în beneficiul său a sumei de 19000 lei, sumă care a fost încasată de către dânsul în beneficiul său, a sumei de 4197 lei potrivit ratei inflației calculate pentru perioada noiembrie 2014-august 2017, dauna morală cauzată și a cheltuielilor de judecată pentru plata taxei de stat, asistență juridică și a altor cheltuieli suportate în legătură cu examinarea cauzei.

În susținerea cererii de chemare în judecată a invocat, că la 22 octombrie 2014, Ministerul Finanțelor a transferat pe contul avocatului Roșca Ivan, în calitate de reprezentant al reclamantei, suma de 19 000 de lei, banii fiind transferați în temeiul titlului executoriu eliberat în baza hotărârii judecătorești emisă de Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău la 10 iunie 2013. Suma respectivă urma să fie încasată de 1 reclamantă în cauza civilă la acțiunea depusă de Moisei Olga împotriva Ministerului Justiției, privind încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil și repararea prejudiciului. A afirmat că avocatul Roșca Ivan a reprezentat-o în cauză civilă respectivă, reclamanta prin mandatul eliberat acordându-i și dreptul acestuia de a prezenta titlul executoriu spre executare și încasarea sumei adjudecate.

Deși banii au fost transferați real pe contul avocatului, acesta nu i-a comunicat despre acest fapt, iar la nenumăratele sale apeluri telefonice prin care îi solicita informații pe marginea executării hotărârii judecătorești, Roșca Ivan îi răspundea că situația este sub control. A relatat că în anul 2015 a transmis o scrisoare Ministerului Justiției, prin care a solicitat informații privind transferarea sumei de bani, iar prin răspunsul din 18 iunie 2015 a fost informată că titlul executoriu a fost expediat spre executare la Ministerul Finanțelor și suma a fost transferată pe contul avocatului la 22 octombrie 2014, conform mandatului nr. 0499712 din 29 iulie 2014. A comunicat că a apelat avocatul cu solicitarea de a-i restitui banii, iar ultimul i-a propus să se întâlnească personal, însă la întâlnirile fixate nu s-a prezentat, astfel soluționarea problemei nu a fost posibilă pe cale amiabilă.

Prin hotărârea din 12 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost respinsă, ca fiind tardivă. Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 07 mai 2019, Moisei Olga a contestat cu apel hotărârea primei instanțe, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi soluții de admitere integrală a acțiunii. Prin decizia din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul declarat de Moisei Olga, casată integral hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 12 aprilie 2019 și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii. A fost încasată de la pârâtul Roșca Ivan în beneficiul reclamantei Moisei Olga suma de 19000 lei cu titlu de datorie, suma de 4197 lei cu titlu de rata inflației, suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 1767,93 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate pentru examinarea cauzei în prima instanță și în apel.

În rest, pretențiile din acțiune au fost respinse, ca neîntemeiate. Prin decizia din 25 martie 2020 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul declarat de Roșca Ivan, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2019 și remisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. Prin decizia din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de Moisei Olga și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 12 aprilie 2019. Prin decizia din 22 decembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul declarat de Moisei Olga, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2021 și remisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

2 Prin decizia din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea de apel depusă de către Moisei Olga, casată hotărârea din 12 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial. A fost încasată de la Roșca Ivan în beneficiul Olgăi Moisei suma de 19 000 de lei, cu titlu de datorie. Au fost încasate de la Roșca Ivan în beneficiul Olgăi Moisei cheltuielile de judecată suportate pentru examinarea cauzei în prima instanță, în apel și recurs formate din: taxa de stat aferentă cererii de chemare în judecată în sumă de 570 (de lei, taxa de stat aferentă cererii de apel în sumă de 427,50 de lei, taxa de stat aferentă cererii de recurs în sumă de 285 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 400 de lei.

În rest, pretențiile din cererea de chemare în judecată au fost respinse, ca fiind nefondate. În consolidarea soluției sale instanța de apel a reținut că, instanța de fond în mod greșit a stabilit, că dreptul reclamantei Moisei Olga de a solicita apărarea pe cale judiciară a pretinsului drept încălcat a apărut cel târziu la data recepționării scrisorii Ministerului Justiției nr. 10/7662 din 01 august 2014, prin care ultimul a expediat către Ministerul Finanțelor titlul executoriu nr. 2ra-1633/14 eliberat de Judecătoria Buiucani mun. Chișinău.

Or, data nașterii dreptului la acțiune a ultimei a apărut din momentul în care a fost informată de autoritate, privitor la faptul transferării sumei la contul reprezentantului său, Cabinetul individual de avocați „Roșca Ivan”, adică la 18 iunie 2015. Mai mult, obligația lui Roșca Ivan față de Moisei Olga a devenit exigibilă nu mai devreme de 22 octombrie 2014, data când Ministerul Finanțelor a transferat în contul avocatului Roșca Ivan suma de 19000 de lei, destinată creditorului Moisei Olga. Până la această dată Roșca Ivan nu avea și nici nu putea să aibă care-va obligații de plată față de Moisei Olga în legătură cu executarea titlul executoriu nr. 2ra-1633/14 eliberat de Judecătoria Buiucani mun.

Chișinău. Or, Moisei Olga în calitate de creditor nu putea pretinde de la reprezentantul său achitarea/eliberarea sumelor până la data când acestea nu au fost achitate de debitor. Cu privire la fondul pretențiilor instanța de apel a menționat că, acțiunea reclamantei este întemeiată, or Roșca Ivan în lipsa unui temei legal și-a reținut în folosul său, adică și-a trecut în proprietate suma de 19 000 de lei ce i-a fost transferată în calitate de reprezentant a creditorului de Ministerul Finanțelor în contul executării hotărârii judecătorești, având în calitate de creditor pe Moisei Olga.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele lui Roșca Ivan cu privire la faptul că suma a fost reținută în calitate de onorariu prevăzut de contractul semnat cu Moisei Olga, or, în acest sens nu a fost prezentate probe, acte sau înscrisuri ce ar demonstra existența acestei obligații din partea ultimei în raport cu Roșca Ivan și că 3 această obligație este una reală, certă și exigibilă. Cu referire la pretenția reclamantei de încasare a sumei cu titlu de inflație, aceasta a fost respinsă drept neîntemeiată, deoarece lipsește cadrul legal ce ar permite încasarea acesteia, or reclamanta a solicitat încasarea unei despăgubiri cu titlu de inflație, dar nu a indicat în temeiul cărei norme legale își întemeiază pretenția, cum nu a indicat nici un alt act normativ care i-ar permite acest fapt.

La fel, a fost respinsă pretenția reclamantei cu privire la încasarea prejudiciului moral, pe motiv că nu a fost constatată cauzarea unor suferințe fizice sau psihice prin fapte care atentează la drepturi personale nepatrimoniale ale reclamantei. Astfel, lipsește temeiul legal pentru repararea prejudiciului moral la care pretinde Moisei Olga, aceasta la fel nefiind acoperită, în circumstanțele de fapt constatate, de cadru legal. La 28 decembrie 2022, Roșca Ivan a contestat cu recurs decizia 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe. Suplimentar a solicitat casarea încheierii instanței de apel din 17 noiembrie 2022 prin care a fost respinsă cererea lui cu privire la suspendarea procesului până la soluționarea unei cauze conexe cu privire la recunoașterea valabilității contractului de asistență juridică încheiat cu Moisei Olga.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea, iar aprecierea probelor a fost arbitrară. La concret, a evidențiat că, instanța de apel a interpretat în mod eronat prevederile Codului civil cu privire la momentul începerii scurgerii termenului de prescripție, or acțiunea civilă cu privire la repararea prejudiciului cauzat în baza Legii 87/2011 a fost soluționată irevocabil la 03 aprilie 2014, moment din care s-a născut dreptul reclamantei de a pretinde ceva de la reprezentantul său. Din punct de vedere a aprecierii probelor, a invocat că instanța de apel a neglijat prevederile contractului de asistență juridică încheiat cu Moisei Olga, care expres prevede dreptul la onorariul menționat.

La 03 martie 2023, Moisei Olga a depus o referință la recursul declarat de către Roșca Ivan, solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil. La 06 martie 2023, Moisei Olga a contestat cu recurs decizia 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu soluția instanței de apel în partea în care au fost respinse pretențiile din acțiune cu privire la încasarea sumei inflației și prejudiciului moral, această soluție este vădit ilegală. La 27 martie 2023, Roșca Ivan a depus o referință la recursul declarat de către Moisei Olga, solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 4 Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 17 noiembrie 2022, expediată părților la 11 ianuarie 2023, iar recursurile au fost declarate la 28 decembrie 2022 și respectiv la 06 martie 2023. Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au declarat recursurile împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege. Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele cauzei și prevederile legale, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate de către Roșca Ivan și de către Moisei Olga, inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul de judecată reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de către Roșca Ivan și de către Moisei Olga, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict 5 prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestora ca fiind admisibile. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererile de recurs declarate de către Roșca Ivan și de către Moisei Olga. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea considerării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Roșca Ivan și de către Moisei Olga. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva Judecători Ion Malanciuc Aliona Miron 6