2ra-1471/23 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-1471/23 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului declarat de Svetlana Viștac și Alexei

Todorov, reprezentați de avocatul Eugeniu Glușcenco,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Organizația de Creditare Nebancară „ROSST-X” Societate cu Răspundere

Limitată împotriva Svetlanei Viștac și Alexei Todorov cu privire la încasarea

datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 31 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-1471/23

NR. PIGD 2-21026156-01-2ra-25092023)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023.

Examinarea superficială a litigiului.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. A.Sandu,

Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Braga, V. Mihaila, A. Panov,

30 octombrie 2024

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

Svetlana Viștac și Alexei Todorov, reprezentați de avocatul Eugeniu

Glușcenco,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Mariana Ursachi, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

chemare în judecată împotriva Svetlanei Viștac și Alexei Todorov, solicitând

încasarea silită în mod solidar a datoriei în sumă de 202 376, 10 lei și a

cheltuielilor de judecată privind plata taxei de stat în sumă de 6 071,28 de

lei.

încheiat cu Svetlana Viștac contractul de credit nr.146/2019, prin care i-a

acordat ultimei un credit în suma de 50 000 de lei, pe un termen de 36 de

luni. La semnarea acestuia, a fost stabilită modalitatea de rambursare a

creditului conform graficului. Întru executarea corespunzătoare a obligațiilor

asumate prin contractul de credit menționat, la 11 iunie 2019 a fost semnat

cu Alexei Todorov contractul de fidejusiune nr.74. După prezentarea

informației precontractuale în formă scrisă, fiind explicate principalele

caracteristici ale produsului de creditare, costurile creditului, precum și alte

aspecte juridice importante, a mai încheiat cu Svetlana Viștac un contract de

credit nr.153/2019 din 29 august 2019, prin care i-a fost acordat un credit în

suma de 50 000 de lei, pe un termen de 36 luni. Executarea corespunzătoare

a obligațiilor asumate de către pârâtă conform contractului de credit, a fost

garantată prin semnarea cu Alexei Todorov la 29 august 2019 a contractului

de fidejusiune nr.75. În pct. 3.2. din contractele de credit, părțile au convenit

și pârâta s-a obligat să achite dobânda aferentă creditului în mărime de 15%

anual pentru utilizarea creditului. În baza pct.3.1. lit.c) din contractele de

credit, părțile au convenit pentru acordarea creditelor, debitorul s-a obligat

să plătească creditorului câte un comision unic la acordarea creditelor, în

mărime de 1 500 de lei. Iar conform pct.3.1. lit.d), părțile au stabilit pentru

administrarea creditelor câte un comision lunar de 750 de lei, indicat în

graficul de plăți și care se include în ratele de plată lunară. Prin pct.3.2. lit.b)

din contractele de credit enunțate, părțile au stabilit de comun acord că: ,,în

cazul când debitorul nu va achita integral la termenul stabilit orice sumă

scadentă conform prezentului contract prevăzută în graficul de rambursare

al creditului, acesta va achita o dobândă de întârziere egală cu suma dintre

1

rata anuală a dobânzii prevăzute în prezentul contract și 10 (zece) procente

anual. Dobânda de întârziere se va calcula zilnic reieșind din anul

calendaristic de 365/366 zile. Totodată, părțile au convenit că dobânda de

întârziere achitată de creditat către creditor nu poate fi mai mică decât suma

de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere și urmează a fi achitată către creditor

imediat. Achitarea dobânzii de întârziere nu îl exonerează pe creditat de

îndeplinirea condițiilor contractuale”. La pct. 7 din contracte, părțile au

stabilit că prin semnătura lor confirmă că au negociat condițiile contractuale,

înțelegând pe deplin natura juridică a contractului, precum și consecințele

acestuia, au acceptat toate clauzele după cum au fost negociate și incluse în

textul contractului.

informației precontractuale în formă scrisă, cu explicarea principalelor

caracteristici ale produsului de creditare, costurile creditului, precum și alte

aspecte juridice importante, a încheiat cu pârâtul Alexei Todorov contractul

de credit nr.136/2019, prin care i-a fost acordat mijloace bănești în suma de

30 000 de lei, pe un termen de 36 luni, fiind convenit și graficul de

rambursare. Pentru executarea corespunzătoare a obligațiilor de către pârâtul

Alexei Todorov, asumate conform contractului de credit nr.136/2019, la 24

ianuarie 2019 a fost semnat contractul de fidejusiune cu Svetlana Viștac.

Todorov s-a obligat să achite pentru utilizarea creditului dobânda aferentă

creditului în mărime de 15,00 % anual. Prin pct.3.1. lit.c) din contractul de

credit, părțile au convenit că pentru acordarea creditului, debitorul se obligă

să plătească creditorului un comision unic la acordarea creditelor, în mărime

de 900 de lei, iar în sensul pct.3.1. lit.d) -pentru administrarea creditului un

comision lunar de 450 de lei, indicat în graficul de plăți și care se include în

ratele de plată lunară. În pct.3.2. lit.b) -pentru neachitarea de către debitorul

în termenul stabilit a oricărei sumă scadentă conform contractului, a fost

stabilită o dobândă de întârziere egală cu suma dintre rata anuală a dobânzii

prevăzute în prezentul contract și 10 (zece) procente anual. Dobânda de

întârziere se va calcula zilnic reieșind din anul calendaristic de 365/366 zile.

Totodată, părțile au convenit ca dobânda de întârziere achitată de debitor

către creditor nu poate fi mai mică decât suma de 20 de lei pentru fiecare zi

de întârziere și urmează a fi achitată către debitor imediat. Achitarea dobânzii

de întârziere nu îl exonerează pe creditat de îndeplinirea condițiilor

contractuale.

confirmă că au negociat condițiile contractuale, înțelegând pe deplin natura

juridică a contractului, precum și consecințele, au acceptat toate clauzele

după cum au fost negociate și incluse în textul contractului.

expediată în adresa pârâților notificările nr.928, nr.929 și nr.930 privind

2

încălcarea prevederilor contractuale exprimate prin neachitarea în termen a

plăților lunare și a fost solicitată rambursarea integrală a creditelor. Însă

pârâții nu au reacționat și nu și-au onorat integral obligațiile asumate.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

corectată prin încheierea din 03 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de

O.C.N. „ROSST-X” S.R.L. S-a încasat, în mod solidar, de la Svetlana Viștac

și Alexei Todorov în beneficiul O.C.N. „ROSST-X” S.R.L., în baza

contractului de credit nebancar nr.136/2019 din 24 ianuarie 2019, soldul

împrumutului în mărime de 25 154,04 lei, dobânda în mărime de 5 365,10

lei și dobânda de întârziere în mărime de 6 720,00 de lei. S-a încasat, în mod

solidar, de la Svetlana Viștac și Alexei Todorov în beneficiul O.C.N.

„ROSST-X” S.R.L., în baza contractului de credit nebancar nr.146/2019 din

11 iunie 2019, soldul împrumutului în mărime de 47 773,20 de lei, dobânda

în mărime de 10 189,43 lei și dobânda de întârziere în mărime de 6 660,00

de lei. S-a încasat, în mod solidar, de la Svetlana Viștac și Alexei Todorov,

în beneficiul O.C.N. „ROSST-X” S.R.L., în baza contractului de credit

nebancar nr.153/2019 din 29 august 2019, soldul împrumutului în mărime

de 50 000,00 lei, dobânda în mărime de 10 664,33 de lei și dobânda de

întârziere în mărime de 6 700,00 de lei. S-a încasat, în mod solidar, de la

Svetlana Viștac și Alexei Todorov în beneficiul O.C.N. „ROSST-X” S.R.L.

cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii

de chemare în judecată în mărime de 5 076,78 de lei și cheltuielile pentru

citarea publică în mărime 100 de lei. În rest, acțiunea s-a respins ca

neîntemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN APEL

împotriva hotărârii din 22 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, pronunțarea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de Svetlana Viștac și Alexei Todorov și s-a casat hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 22 iulie 2021, cu remiterea cauzei

spre rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

procedură civilă, reclamantul a majorat cuantumul pretențiilor din acțiune,

solicitând încasarea silită și, în mod solidar, a datoriei în mărime totală de

257 113, 46 de lei și a cheltuielilor de judecată privind plata taxei de stat în

sumă de 7 713,40 de lei.

3

continuare să-și onoreze obligațiile conform contractelor de credit încheiate,

tergiversând examinarea cauzei civile, motiv pentru care suportă pierderi, iar

aceste circumstanțe au condus la majorarea datoriei. Astfel, suma integrală a

datoriilor pârâților conform contractului de credit nr.146/2019 din 11 iunie

2019, constituie suma de 97 387,19 lei dintre care: soldul creditului – 47

773,20 lei, dobânda contractuală – 20 103,99 lei, comision lunar de

administrare – 12 750,00 lei și dobânda de întârziere (penalitate) – 16 760,00

de lei. Conform contractului de credit nr.153/2019 din 29 august 2019,

datoria constituie suma de 99 900,47 de lei, dintre care soldul creditului – 50

000,00 de lei, dobânda contractuală – 20 690,47 de lei, comisionul lunar de

administrare – 12 750,00 de lei și dobânda de întârziere (penalitate) – 16

460,00 de lei. Conform contractului de împrumut nr.136/2019 din 24

ianuarie 2019, datoria constituie suma de 59 825,80 lei, dintre care soldul

împrumutului – 25 154,04 lei, dobânda contractuală – 10 461,76 lei,

comisionul lunar de administrare – 7 650,00 lei, dobânda de întârziere

(penalitate) – 16 560,00 lei.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a perceput, în mod solidar, de la Svetlana Viștac și Alexei Todorov,

în folosul O.C.N. „ROSST-X” S.R.L. datoria rezultată din neexecutarea

obligației conform contractelor de împrumut și fidejusiune din 24 ianuarie

2019 în sumă de 59 825,80 de lei, contractelor de împrumut și fidejusiune

din 11 iunie 2019 în sumă de 97 387,19 lei, contractelor de împrumut și

fidejusiune din 29 august 2019 în sumă de 99 900,47 de lei și cheltuielile de

judecată privind plata taxei de stat de 7 713,40 de lei, în total suma de 264

826,86 de lei.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

de avocatul Eugeniu Glușcenco, au declarat apel împotriva hotărârii din 15

decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea

cererii de apel, casarea parțială a hotărârii instanței primei instanțe, emiterea

unei noi hotărâri de admitere parțială a cererii de chemare în judecată.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

lipsă de temei apelul declarat de Svetlana Viștac și Alexei Todorov,

reprezentați de avocatul Eugeniu Glușcenco și s-a menținut hotărârea din 15

decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

reprezentați de avocatul Eugeniu Glușcenco, au depus cerere de recurs

împotriva deciziei din 31 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

4

instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel. Sau casarea

hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel în partea încasării

sumei de 86 830 de lei în temeiul pct. 3.1. lit. b), c) și d) din contractele de

credit nebancar nr.136/2019 din 24 ianuarie 2019, nr. 146/2019 din 11 iunie

2019 și nr. 153/2019 din 29 august 2019, pronunțarea în această parte a unei

noi decizii de respingere a pretențiilor ca fiind neîntemeiate, încasarea de

la O.C.N. „ROSST-X” S.R.L. a taxelor de stat achitate în sumă de 3 257,00

de lei.

participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de

judecată, indicând prevederile art.432 alin.(3) lit.b) din Codul de procedură

civilă. Instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată

și a interpretat în mod eronat legea, temeiuri de drept în sensul art. 432

alin.(2) lit.a), c) din Codul de procedură civilă.

apel, a fost stabilită în lipsa părților pentru data de 17 mai 2023, ora 11:00, n

acest sens au fost citați doar reprezentantul lor și reprezentantul intimatului,

prin intermediul poștei electronice. La 16 mai 2023, avocatul Eugeniu

Glușcenco a depus cerere de amânare a ședinței de judecată, din motiv că la

aceeași dată și oră deja avea stabilită o altă ședință de judecată. La fel, a

informat instanța de apel despre disponibilitatea de a se prezenta la

următoarea ședință de judecată în zilele de: 14, 28 iunie 2023, care coincid

cu zilele de examinare a cauzelor în colegiul respectiv, deoarece mai

devreme avea deja planificată o deplasare peste hotarele țării. La 17 mai

2023 instanța de apel a admis cererea de amânare, însă a stabilit următoarea

ședință de judecată la o altă dată decât cele propuse de reprezentant și anume

la 31 mai 2023, fapt despre care nu au fost înștiințați nici ei și nici

reprezentatul lor. Avocatul nu s-a aflat pe teritoriul Republicii Moldova în

perioada 28 mai 2023-03 iunie 2023. Mai mult, în ziua de 17 mai 2023,

reprezentantul s-a îmbolnăvit, iar în perioada 19 mai 2023 -26 mai 2023

inclusiv s-a aflat în concediul medical, conform certificatului. La 31 mai

2023 instanța de apel a examinat prezenta cauză în absența lor, nefiindu-le

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, precum și în lipsa

reprezentantului, care la fel nu cunoștea data și ora ședinței de judecată, dar

putea rezonabil conta pe amânarea ședinței la una din datele disponibile.

Astfel, la examinarea cauzei în instanța de apel, a fost încălcat dreptul la

apărare și principiul contradictorialității, iar din motiv că nu au fost înștiințați

despre ședința de judecată, aceștia nu au putut da explicații în instanța de

apel care ar fi putut răsturna situația. Iar în rezultatul examinării cauzei în

lipsă, instanța de apel a dat o apreciere eronată a probelor și s-a limitat doar

la însușirea motivelor instanței de fond, fapt care a dus soluționarea greșită

a cauzei.

noțiunea de consumator definită în sensul art. 1 din Legea privind protecția

5

consumatorilor, art. 6 lit. a) din Legea cu privire la protecția consumatorilor,

au indicat că având în vedere încheierea cu intimatul (profesionist) a

contractelor de credit nebancar nr. 146/2019 din 11 iunie 2019, nr. 153/2019

din 29 august 2019 și nr.136/2019 din 24 ianuarie 2019, în scopuri ce nu țin

de activitatea de întreprinzător sau profesională, în prezentul raport juridic

au calitatea de consumator și trebuie să beneficieze de protecția drepturilor

sale de către stat, inclusiv conform art. 6 lit. a) din Legea cu privire la

protecția consumatorilor. Însă instanța de fond și instanța de apel au încălcat

dreptul lor la protecția drepturilor, în circumstanțe în care erau pe o poziție

net inferioară față de intimat care este profesionist. Asttfel, nu au fost aplicate

prevederile legale care guvernează contractele încheiate între profesioniști și

consumatori, precum și nu au fost anulate clauzele abuzive pe care instanța

urma să le declare nule chiar din oficiu.

contracte cu consumatori de tip standard (de adeziune), or, conținutul

acestora este reprezentat de clauze pre- formulate de profesionist și prevăzute

pentru un număr nedeterminat de persoane, iar consumatorul are posibilitatea

doar de a opta între una din ofertele propuse de profesionist. În acest context,

au avut posibilitatea de a negocia numai valoarea și obiectul actului juridic,

însă nu și condițiile acestuia, având unica posibilitate de a accepta sau de a

se abține de la semnarea acestora. Cu referire la prevederile art. 1069,

art.1072 alin.(1), art. 329 alin. (1) din Codul civil, în opinia lor, orice clauză

sau prevedere contractuală pre-formulată, care stipulează că ,,[părțile prin

semnătura lor, confirmă că au negociat condițiile contractuale, înțelegând pe

deplin natura juridică a contractului, precum și consecințele acestuia, au

acceptat toate clauzele după cum au fost negociate și incluse în textul

contractului”, după cum este indicat în pct. 7 din contracte, este abuzivă și

nulă de drept. Profesionistul abuziv include aceste clauze în toate contractele

sale, indiferent dacă consumatorul a avut o posibilitate reală de a fi informat

cu privire la ofertele disponibile pe piață, precum și indiferent dacă acestuia

i-au fost explicate clauzele contractuale, nemaivorbind despre negocierea

acestora. În lipsa posibilității reale de a negocia clauzele contractuale,

profesionistul poate include în contract la discreția sa oricare clauze, abuzând

de poziția sa. Astfel, este inadmisibil orice argument referitor la faptul că

odată semnate, contractele și clauzele acestora, sunt opozabile

consumatorilor, indiferent dacă sunt legale, nule sau abuzive. Instanțele

inferioare nu au elucidat pe deplin aceste circumstanțe și nu au aplicat

prevederile legale citate, prezumția lipsei de negociere a clauzelor

contractuale.

facto, s-a limitat doar la însușirea motivelor instanței inferioare, a indicat că

respinge motivele invocate în apel și a considerat că versiunea pârâților

despre lipsa de negociere a contractelor este declarativă, deoarece au semnat

contracte care sunt analogice.

6

instituie prezumția lipsei de negociere a clauzelor contractuale dintre un

profesionist și un consumator. Respectiv obligația probării și răsturnării

prezumției cade în sarcina intimatului, care la rândul său nu a prezentat nicio

probă care ar confirma negocierea clauzelor contractuale în mod individual.

Instanța de apel contrar legii a respins obiecțiile referitor la lipsa de negociere

a clauzelor contractuale, precum și eronat a identificat subiectul însărcinat

cu obligația probării. Semnarea succesivă a mai multor contracte de credit

nebancar cu consumatorii, poate echivala doar cu comunicarea informațiilor

precontractuale, însă nici într-un caz cu negocierea clauzelor. Astfel,

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și anume negocierea

contractelor de credit nebancar, atât prima instanță, cât și instanța de apel le-

au considerat constatate în lipsa a probelor în acest sens, doar din motiv că

au fost semnate. Semnarea contractelor sau transmiterea banilor probează

doar încheierea contractelor și nu presupune implicit negocierea clauzelor

contractuale. Legea impune negocierea clauzelor în mod individual până la

semnarea și executarea contractelor, iar în cazul în care profesionistul a

pretins că o clauză a fost negociată individual, lui îi revine sarcina probei,

ceea ce nu s-a dovedit la caz. Concluziile instanțelor inferioare referitor la

negocierea individuală a clauzelor contractuale, sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei și cu prevederile legale imperative. În acest sens,

hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel sunt neîntemeiate și

urmează a fi casate parțial în conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2)

din Codul de procedură civilă.

individual. Cu referire la clauzele abuzive, precum și clauzele prin care se

derogă de la dispozițiile legale de la care este interzis a se deroga în

detrimentul consumatorului, au indicat comisionul unic la acordarea

creditelor și comisionul de administrare lunară conform pct. 3.1 lit.c) din

contracte de credit nebancar. Acordarea creditelor ține nemijlocit de

activitatea organizațiilor de creditare nebancară și pentru aceste servicii

creditorul deja percepe în conformitate cu prevederile contractelor de credit

nebancar, o dobândă contractuală. Punerea în sarcina consumatorilor a două

plăți diferite pentru același serviciu prestat este disproporțională și urmează

să fie calificată ca fiind abuzivă și contrară cerințelor de bună-credință

impuse profesionistului. Referitor la comisionul lunar conform pct. 3.1. lit.

d) din contractele de credit nebancar, în opinia lor, de fapt, comisionul de

administrare lunară reprezintă o dobândă camuflată pentru serviciile

profesionistului care nu sunt specificate. În acest sens, nu este indicat scopul

pentru care se percepe comisionul și destinația acestuia, astfel încât să ofere

consumatorilor toate informațiile necesare în raport cu care ultimii aleg să

încheie sau nu contractul respectiv, nu sunt specificate care sunt operațiunile

concrete, pe care creditorul se obligă să le efectueze, în schimbul acestor

comisioane. Mai mult, analizând metoda de formare a comisionului unic la

7

acordarea creditelor și comisionului de administrare lunară, se constată că

cuantumul acestora nu depinde de prestația profesionistului, ci se formează

în dependență de cuantumul împrumutului și reprezintă o cotă procentuală a

acestuia (caracteristică specifică dobânzii). Pentru ca un comision să fie

considerat o contraprestație, la baza sa trebuie să fie prestația profesionistului

și deja în dependență de prestația oferită urmează a fi calculat. La caz,

comisionul unic la acordarea creditelor și comisionul de administrare lunară

nu depind de prestația profesionistului, însă de cuantumul împrumutului.

Astfel, comisionul unic la acordarea creditelor este perceput suplimentar la

dobânda contractuală pentru același serviciu și nu presupune o

contraprestație separată din partea profesionistului, iar comisionul de

administrare lunară este de fapt, o dobândă camuflată, care se formează

procentual din mărimea împrumutului și la fel nu are la baza sa o

contraprestație a profesionistului. Amintind prevederile 1072 alin. (1) și (2),

art.1075, art. 1077-1079 din Codul civil (cuprind lista clauzelor considerate

abuzive), art. 1077 alin. (1) pct. 4 lit. a) din Codului civil, au considerat că

clauzele prin care comisionul unic la acordarea creditelor și comisionul de

administrare lunară au fost impuse de profesionist fără negociere și prin care

se percep plăți în lipsa vreunor contraprestații din partea acestuia, sunt

abuzive, contrar bunei-credințe și îi dezavantajează considerabil. Însă

instanța de fond și instanța de apel nu au constatat aceste circumstanțe, care

sunt esențiale pentru justa soluționare a cauzei. Mai mult, instanțele

inferioare nici nu au examinat aceste clauze prin prisma prevederilor art.

1072, 1075, 1077-1079 din Codul civil. Astfel, clauzele contractuale din pct.

3.1. lit. c) și d) din contractele de credit nebancar, urmează a fi declarate nule

conform art. 1076 alin. (1) și (3) din Codul civil. Drept urmare, pretenția

bazată pe pct. 3.1. lit. d) din contractul de credit nebancar nr.136/2019, în

mărime de 7 650 de lei, urmează a fi respinsă, iar sumele percepute de intimat

în temeiul pct. 3.1. lit. c), în mărime de 900 de lei, urmează a fi inclusă în

contul stingerii datoriei de bază (corpul împrumutului) și respectiv redusă

din suma încasată, la fel și în cazul contractului nr.146/2019, în mărime de

12 750 lei, urmează a fi respinsă, iar suma percepută de intimat în temeiul

pct. 3.1. lit. c) în mărime de 1 500 de lei, urmează a fi inclusă în contul

stingerii datoriei de bază (corpul împrumutului) și respectiv redusă din suma

încasată, precum și în ceea ce vizează contractul de credit nebancar nr.

153/2019, în mărime de 12 750 de lei, urmează a fi respinsă, iar suma

percepută de intimat în temeiul pct. 3.1. lit. c), în mărime de 1500 de lei,

urmează a fi inclusă în contul stingerii datoriei de bază (corpul

împrumutului) și respectiv redusă din suma încasată.

contractele de credit nebancar, citând prevederile art. 942 alin. (2) din Codul

civil și reiterând art. 329 alin. (1) din Codul civil, au afirmat că instanța de

fond și instanța de apel nu au examinat și nu s-au expus cu privire la clauzele

abuzive care evident derogă de la dispozițiile legale. Totodată, în conținutul

8

hotărârii și deciziei contestate sunt utilizate sintagmele: „dobânda de

întîrziere (penalitatea)”, „dobânda de întârziere/penalitatea”. Aceste instituții

de drept sunt distincte și nu se confundă. Iar sumele pretinse de intimat în

temeiul pct. 3.1. lit. b) din contractele de credit nebancar, nu pot fi privite ca

o penalitate, or prin aceste contracte nu a fost stabilită o penalitate, doar

dobândă de întârziere, care însă nu poate fi calculată și încasată contrar

dispozițiilor legale. Astfel, clauza contractuală stabilită de pct. 3.1. lit. b) din

contractele de credit nebancar, la fel urmează a fi declarată nulă conform art.

1076 alin. (1) și (3) din Codul civil, iar pretențiile bazate pe aceste clauze

urmează a fi respinse ca neîntemeiate. În acest sens, urmează a fi respinse

pretențiile bazate pe pct. 3.1. lit. b) din contractele de credit nebancar, în

mărime de 16 560 de lei, în mărime de 16 760 de lei și respectiv în mărime

de 16 460 de lei.

intimatului copiile recursului declarat și a încheierii de numire spre

examinare a admisibilității acestuia, creând astfel participanților la proces

condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și

le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire, avizul de recepție, anexate la

materialele dosarului (Vol.II, f.d.21-22).

f.d.23), O.C.N. „ROSST-X” S.R.L. a depus referință la cererea de recurs,

solicitând declararea recursului inadmisibil.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

9

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de

competența Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9

judecători ai Curții Supreme de Justiție.

(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la

examinarea recursului în cauză.”

„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă:

„(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme

a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor

ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.

(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale

invocate în recurs.”

„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea

participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432

alin.(1) lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în

ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept:

c) să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza

spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.”

„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și

obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește

constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite,

10

dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele

prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

(3) În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi,

instanța de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță.

(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.”

„(1) Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă

condițiile de constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici condițiile de

stingere a unei situații juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică

și nu desființează efectele deja produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de

realizare.

(2) Legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs de realizare la data intrării

sale în vigoare.

(3) De la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi încetează, cu

excepția cazurilor în care legea nouă prevede altfel.

(4) În cazul situațiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în

vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura și întinderea

drepturilor și obligațiilor părților, precum și orice alte efecte contractuale, dacă legea

nouă nu prevede altfel.

(5) În situațiile prevăzute la alin.(4), dispozițiile legii noi se aplică modalităților de

exercitare a drepturilor sau de executare a obligațiilor, precum și de înstrăinare,

preluare, transformare sau de stingere a acestora. De asemenea, dacă legea nouă nu

prevede altfel, clauzele unui act juridic încheiat anterior intrării în vigoare a legii noi

contrare dispozițiilor ei imperative sînt, de la această dată, lipsite de orice efect

juridic.”

1 din 16 martie 2018 (Legea nr.1/2018):

„organizație de creditare nebancară– societate pe acțiuni sau societate cu

răspundere limitată, care desfășoară cu titlu profesional doar activitățile prevăzute la

art.8 alin.(2);

Credit (credit nebancar)– angajament de a acorda bani ca împrumut cu condiția

rambursării acestora, a plății dobînzii și/sau a altor plăți aferente; prelungire a

termenului de rambursare a datoriei; angajament de a achiziționa o creanță sau alte

drepturi de a efectua o plată de către organizația de creditare nebancară;

„Activitățile de creditare nebancară sunt: a) acordarea de credite nebancare.”

consumatorii nr. 256 din 09 decembrie 2011 (în vigoare până la 01 martie

2019):

„În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni principale semnifică:

clauză abuzivă– clauză contractuală care, nefiind negociată în mod individual cu

consumatorul, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în

11

detrimentul consumatorului, contrar cerințelor de bună-credință, un dezechilibru

semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract;

comerciant– orice persoană fizică sau juridică (vînzător sau furnizor de mărfuri,

prestator de servicii), indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare,

care, în cadrul contractelor reglementate de prezenta lege, acționează în scopuri legate

de activitatea sa de întreprinzător sau de activitatea sa profesională;

consumator– orice persoană fizică ce intenționează să comande sau să procure ori

care comandă, procură sau folosește produse, servicii pentru necesități nelegate de

activitatea sa de întreprinzător sau de activitatea sa profesională;

contract de adeziune – contract în care clauzele sunt formulate în prealabil de una

dintre părți, iar cealaltă parte doar poate să accepte încheierea contractului în

condițiile impuse ori să renunțe la încheierea lui.”

„(1) O clauză contractuală nefiind negociată în mod individual cu consumatorul

este abuzivă în cazul în care creează, contrar cerințelor de bună-credință, prin ea însăși

sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului, un

dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din

contract.

(2) Se consideră întotdeauna că o clauză nu a fost negociată individual atunci cînd

a fost inclusă de către comerciant în prealabil și, din acest motiv, consumatorul nu a

avut posibilitatea de a influența conținutul ei.

(3) Faptul că anumite aspecte ale unei clauze sau o anumită clauză a fost negociată

individual nu exclude aplicarea prevederilor prezentului articol pentru restul

contractului în cazul în care evaluarea lui globală demonstrează că este, totuși, un

contract de adeziune.

(4) În cazul în care comerciantul pretinde că o clauză standard a fost negociată

individual, lui îi revine sarcina probei.

(5) Sînt considerate abuzive clauzele care au ca obiect sau efect:

a) excluderea sau limitarea răspunderii prevăzute de lege a comerciantului în cazul

decesului consumatorului sau al vătămării lui corporale și/sau al deteriorării bunurilor

lui materiale ca urmare a acțiunii sau a inacțiunii comerciantului;

b) excluderea sau limitarea drepturilor prevăzute de lege ale consumatorului față

de comerciant sau față de o altă parte, în cazul neîndeplinirii totale sau parțiale ori al

îndeplinirii necorespunzătoare a oricăreia dintre obligațiile contractuale de către

comerciant, inclusiv a opțiunii de a compensa o datorie către comerciant cu o creanță

pe care consumatorul o poate avea împotriva acestuia;

c) încheierea unui acord care creează obligații pentru consumator și prin care

furnizarea de servicii de către comerciant este supusă unei condiții a cărei îndeplinire

depinde doar de voința acestuia din urmă;

d) acordarea permisiunii comerciantului de a reține sumele plătite de consumator,

în cazul în care acesta din urmă decide să nu încheie contractul sau să nu îl execute,

fără a se prevedea dreptul consumatorului de a primi o compensație în sumă cel puțin

echivalentă de la comerciant, dacă acesta este partea ce rezoluționează ori reziliază

contractul, după caz;

e) solicitarea de la orice consumator care nu și-a îndeplinit obligația să plătească

drept compensație o sumă disproporționată în raport cu prejudiciul cauzat de

neonorarea obligațiilor contractuale;

f) acordarea dreptului comerciantului de a rezoluționa sau, după caz, de a rezilia la

discreția sa contractul, în timp ce consumatorului nu i se acordă aceeași posibilitate,

sau acordarea permisiunii comerciantului de a reține sumele plătite pentru

12

bunuri/servicii care nu au fost încă furnizate/prestate de către acesta, în cazul în care

comerciantul este cel care reziliază contractul;

g) acordarea posibilității comerciantului de a rezilia un contract cu durată

nedeterminată fără un preaviz în termen rezonabil în formă scrisă, cu excepția

cazurilor în care există motive întemeiate de a face acest lucru;

h) prelungirea automată a unui contract cu durată determinată, în cazul în care

consumatorul nu și-a exprimat intenția de a-l prelungi, atunci cînd termenul stabilit

pentru ca consumatorul să își exprime intenția de a prelungi contractul este mai mic

de 14 zile;

i) obligarea irevocabilă a consumatorului de a respecta clauze cu care acesta nu a

avut posibilitatea reală să se familiarizeze înainte de încheierea contractului;

j) acordarea dreptului comerciantului de a modifica unilateral clauzele fără a avea

un motiv întemeiat care să fie precizat în contract;

k) acordarea dreptului comerciantului de a modifica unilateral, fără a avea un motiv

întemeiat care să fie precizat în contract sau prin referință la prevederile actelor

normative în domeniu, orice caracteristici ale produsului sau ale serviciului care

urmează să fie furnizat;

l) prevederea ca prețul bunurilor să fie stabilit în momentul livrării sau acordarea

de posibilități comerciantului să mărească prețul acestora fără să îi acorde

consumatorului dreptul corespunzător de a rezilia contractul, în cazul în care prețul

final este nejustificat de mărit sau disproporționat în raport cu prețul convenit la

încheierea contractului, ținîndu-se cont de circumstanțele obiective care au determinat

comerciantul să modifice prețul;

m) acordarea dreptului comerciantului de a stabili dacă bunurile sau serviciile

furnizate sînt conforme cu contractul sau acordarea acestuia a dreptului exclusiv de a

interpreta orice clauză din contract;

n) limitarea obligației comerciantului de a respecta angajamentele asumate de către

intermediarii sau de către reprezentanții acestuia sau asumarea angajamentelor de

către acesta, cu condiția respectării unei anumite formalități neprevăzute în mod

expres de lege;

o) obligarea consumatorului să își îndeplinească toate obligațiile, chiar în cazul în

care comerciantul nu își respectă obligațiile corelative;

p) acordarea posibilității comerciantului de a își cesiona drepturile și obligațiile

prevăzute de contract, în cazul în care această acțiune poate servi la reducerea

garanțiilor pentru consumator, fără acordul acestuia din urmă;

q) excluderea sau obstrucționarea dreptului consumatorului de a intenta acțiune în

instanță judecătorească sau de a exercita orice alt drept prevăzut de lege, în special

prin obligarea consumatorului de a soluționa orice litigiu exclusiv prin arbitraj, care

nu este reglementat de dispozițiile legale, restricționînd în mod nejustificat dovezile

aflate la dispoziția consumatorului sau impunîndu-i sarcina probei care, în

conformitate cu legislația aplicabilă, trebuie să îi revină altei părți la contract;

r) limitarea răspunderii comerciantului pentru defectele ascunse ale produselor

și/sau ale serviciilor;

s) acordarea posibilității comerciantului de a restricționa transferul de garanție la

recomercializarea produsului de către consumatorul inițial;

t) impunerea unui termen consumatorilor mai mic decît cel prevăzut de lege pentru

notificarea comerciantului despre anumite defecte ale produsului sau ale serviciului;

u) condiționarea de către comerciant a prestării serviciului cu un anumit tip de

mijloc de măsurare, deși mijlocul de măsurare utilizat deja de consumator este legal;

v) excluderea sau limitarea dreptului consumatorului de a rezoluționa sau, după

caz, de a rezilia contractul în cazul în care comerciantul:

- a modificat unilateral clauzele contractuale în condițiile stipulate la lit.j);

13

- nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale;

w) exonerarea comerciantului de obligația prevăzută de lege de a soma

consumatorul sau de a-i stabili un termen pentru executarea obligațiilor contractuale.

(6) Prevederile alin.(5) lit.g), j) și l) se vor aplica după cum urmează:

a) litera g) nu aduce atingere clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare

își rezervă dreptul de a rezilia în mod unilateral un contract cu durată nedeterminată,

fără notificare, în cazul în care există un motiv justificat, cu condiția ca furnizorul să

aibă obligația de a informa de îndată cealaltă parte contractantă sau celelalte părți

contractante în această privință;

b) litera j) nu aduce atingere clauzelor în al căror temei:

- furnizorul de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobînzii

plătibile de către consumator ori datorate acestuia din urmă sau valoarea unor alte

taxe pentru servicii financiare, fără notificare, în cazul în care există un motiv

întemeiat, cu condiția ca furnizorul să aibă obligația de a informa de îndată cealaltă

parte contractantă sau celelalte părți contractante în această privință și ca acestea din

urmă să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul în acest temei;

- comerciantul își rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract

cu durată nedeterminată cu condiția ca acesta să aibă obligația de a îl informa pe

consumator cu un preaviz în termen rezonabil și consumatorul să aibă libertatea de a

rezilia contractul;

c) literele g), j) și l) nu se aplică:

- tranzacțiilor cu valori mobiliare, instrumentelor financiare și altor produse sau

servicii în cazul în care prețul este legat de fluctuațiile cotației bursiere sau ale

indicelui bursier sau ale unei rate de pe piața financiară pe care comerciantul nu le

poate controla;

- contractelor de cumpărare sau vînzare a valutei străine, a cecurilor de călătorie

sau a ordinelor de plată internaționale emise în valută străină;

d) litera l) nu aduce atingere clauzelor de indexare a prețurilor în cazul în care

aceste clauze sînt conforme cu legea, cu condiția ca metoda în conformitate cu care

variază prețurile să fie descrisă în mod explicit.

(7) Lista clauzelor specificate la alin.(5) nu este exhaustivă.

„(1) Caracterul abuziv al unei clauze contractuale se evaluează luându-se în

considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul și

raportîndu-se, în momentul încheierii lui, la toate circumstanțele care însoțesc

încheierea și la toate clauzele contractului sau ale unui alt contract de care acesta

depinde.”

„(1) Evaluarea clauzelor contractuale și decizia finală asupra faptului că acestea

sunt sau nu recunoscute ca fiind abuzive se efectuează de către instanța de judecată.”

2003:

„clauză abuzivă– clauză contractuală care, nefiind negociată în mod individual cu

consumatorul, creează, contrar cerințelor bunei-credințe, prin ea însăși sau împreună

cu alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru

semnificativ între drepturile și obligațiile părților ce apar din contract.”

14

„(1) Actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate

absolută).”

„(1) Nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are

un interes născut și actual. Instanța de judecată o invocă din oficiu.

(2) Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părți a actului

lovit de nulitate.”

„(1) Are calitatea de consumator orice persoană fizică care, în cadrul unui raport

juridic civil, acționează predominant în scopuri ce nu țin de activitatea de

întreprinzător sau profesională. Persoana fizică nu are calitatea de consumator dacă

cealaltă parte a raportului juridic civil nu are calitatea de profesionist.

(2) Are calitatea de profesionist orice persoană fizică sau juridică de drept public

sau de drept privat care, în cadrul unui raport juridic civil, acționează în scopuri ce țin

de activitatea de întreprinzător sau profesională, chiar dacă persoana nu are scopul de

a obține un profit din această activitate.

(3) Persoana care, într-un raport juridic civil, corespunde atât dispozițiilor alin.(1),

cât și dispozițiilor alin.(2) se consideră consumator dacă recunoașterea acestei calități

îi oferă o anumită protecție juridică, iar în celelalte cazuri persoana se consideră

profesionist.”

„(1) Actul juridic este nul dacă nulitatea sancționează încălcarea unei dispoziții

legale prin care se ocrotește un interes general (nulitate absolută).”

„(1) Nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată, atît pe cale de acțiune,

cît și pe cale de excepție, de orice persoană care are un interes născut și actual. Instanța

de judecată este obligată să o constate din oficiu după ce a ascultat opiniile

participanților la proces.

(2) Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părțile actului

lovit de nulitate sau succesorii acestora.”

„(1) În contractele cu consumatorii sînt nule clauzele abuzive, precum și clauzele

prin care se derogă de la dispozițiile legale de la care este interzis a se deroga în

detrimentul consumatorului (nulitatea de protecție).

(2) Nulitatea de protecție operează doar în măsura în care avantajează

consumatorul.”

„(1) Clauza propusă de una dintre părți nu este negociată individual dacă cealaltă

parte nu a putut să-i influențeze conținutul, în special deoarece aceasta s-a elaborat

anticipat, indiferent că face parte din clauze standard sau nu.

(2) Dacă una dintre părți propune celeilalte părți să selecteze din mai multe clauze,

clauza nu se consideră negociată individual doar pentru că cealaltă parte a selectat din

clauzele propuse.

15

(3) Dacă o clauză a fost propusă ca parte a unor clauze standard, se prezumă că ea

nu a fost negociată individual.

(4) În contractul dintre un profesionist și un consumator se prezumă că:

a) clauzele au fost propuse de către profesionist;

b) clauzele nu au fost negociate individual;

c) clauzele elaborate de către un intermediar sau un alt terț au fost propuse de către

profesionist.

(5) Faptul că anumite aspecte ale unei clauze sau o anumită clauză au fost negociate

individual nu exclude aplicarea dispozițiilor prezentului capitol pentru restul

contractului.

(6) Clauză standard se consideră clauza care a fost elaborată anticipat pentru o

multitudine de contracte implicînd diferite părți și care nu a fost negociată individual.”

„(1) Clauzele propuse de către o parte care nu au fost negociate individual pot fi

invocate față de cealaltă parte doar dacă cealaltă parte le-a cunoscut sau dacă partea

care le-a propus a luat măsuri rezonabile pentru a atrage atenția celeilalte părți asupra

lor la momentul încheierii contractului sau înainte de aceasta.

(2) Dacă contractul se încheie prin mijloace electronice, partea care propune clauze

care nu au fost negociate individual le poate invoca față de cealaltă parte doar dacă ea

le-a făcut disponibile celeilalte părți în formă textuală.

(3) În sensul alin.(1), nu se consideră că consumatorului i s-a atras atenția în mod

suficient asupra clauzelor doar pentru că în înscrisul contractual există o trimitere la

acele clauze, chiar dacă el a acceptat textul.”

„(1) Persoana care prezintă clauze care nu au fost negociate individual este obligată

să se asigure că ele sunt elaborate și comunicate într-un limbaj clar și inteligibil,

precum și să fie lizibile. Această cerință este aplicabilă textului în întregime, inclusiv

notelor de subsol, trimiterilor la alte texte sau specificațiilor de orice natură.

(2) Într-un contract dintre un profesionist și un consumator, clauza propusă de către

profesionist cu încălcarea obligației de transparență impuse prin dispozițiile alin.(1)

poate fi considerată abuzivă doar pe acest unic temei.”

„(1) Într-un contract dintre un profesionist și un consumator, clauza care nu a fost

negociată individual se consideră abuzivă dacă este propusă de către profesionist și

dezavantajează considerabil, contrar bunei-credințe, consumatorul.

(2) Articolele 1077-1079 cuprind lista clauzelor considerate abuzive în contractul

dintre un profesionist și un consumator fără necesitatea evaluării lor conform alin.(1)

din prezentul articol și art.1075.

(3) Listele prevăzute de articolele menționate la alin.(2) nu vor fi interpretate ca

liste exhaustive.”

„(1) Clauza abuzivă este lovită de nulitate absolută.

(2) Această nulitate de protecție operează doar în măsura în care anularea clauzei

avantajează partea care nu a propus clauza abuzivă.

16

(3) În cazul în care partea care nu a propus clauza abuzivă este un consumator,

instanța de judecată este obligată să invoce nulitatea din oficiu.

(4) Dacă contractul poate fi, în mod rezonabil, menținut fără clauza abuzivă,

celelalte clauze rămân valabile.”

„(1) Sînt considerate abuzive clauzele care nu au fost negociate individual și au ca

obiect sau efect:

2) excluderea sau limitarea drepturilor prevăzute de lege ale consumatorului față

de profesionist sau față de o altă parte, în cazul neîndeplinirii totale sau parțiale ori al

îndeplinirii necorespunzătoare a oricăreia dintre obligațiile contractuale ale

profesionistului.

3) obligarea consumatorului de a respecta clauze cu care acesta nu a avut

posibilitatea reală să se familiarizeze înainte de încheierea contractului;

4) faptul că contractul generează obligații în sarcina consumatorului, dar:

a) nu generează obligații în sarcina profesionistului; sau

b) obligațiile profesionistului sînt supuse unei condiții a cărei îndeplinire depinde

doar de voința acestuia din urmă;

6) solicitarea de la consumatorul care nu și-a executat obligația fără justificare a

unei penalități disproporționate în raport cu prejudiciul cauzat prin neexecutarea

obligațiilor contractuale;

7) acordarea dreptului profesionistului la rezoluțiune la discreția sa, în timp ce

consumatorului nu i se acordă aceeași posibilitate, sau acordarea permisiunii

profesionistului de a reține sumele plătite pentru bunurile, lucrările sau servicii care

nu au fost încă furnizate de către acesta, în cazul în care profesionistul este cel care

recurge la rezoluțiune;

8) acordarea posibilității profesionistului de a recurge la rezoluțiunea contractului

cu durată nedeterminată fără un preaviz în termen rezonabil în formă scrisă, cu

excepția cazurilor în care există motive întemeiate de a face acest lucru;

10) acordarea dreptului profesionistului de a modifica unilateral clauzele fără a

avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract;

11) acordarea dreptului profesionistului de a modifica unilateral, fără a avea un

motiv întemeiat care să fie precizat în contract sau prin referință la dispozițiile actelor

normative în domeniu, orice caracteristici ale bunului, lucrării sau ale serviciului care

urmează să fie furnizat sau oricare alte condiții ale furnizării;

13) acordarea dreptului profesionistului de a stabili dacă bunurile, lucrările sau

serviciile furnizate sînt conforme cu contractul sau acordarea acestuia a dreptului

exclusiv de a interpreta orice clauză din contract;

14) limitarea obligației profesionistului de a respecta angajamentele asumate de

către intermediarii ori de către reprezentanții acestuia sau asumarea angajamentelor

de către acesta, cu condiția respectării unei anumite formalități neprevăzute în mod

expres de lege.”

„Într-un contract dintre un profesionist și un consumator, clauzele indicate la

art.1077 alin.(1) pct.1)-3) sunt considerate abuzive chiar dacă ele au fost negociate

individual cu consumatorul.”

„(1)Prin contract de fidejusiune, o parte (fidejusor) se obligă față de cealaltă parte

(creditor) să execute integral sau parțial, gratuit sau oneros obligația debitorului.”

17

„(2) Fidejusiunea este obligația garantului (fidejusorul) asumată în folosul unui

creditor cu scopul de a garanta obligația pe care debitorul o datorează creditorului

(obligația garantată) și care apare și devine scadentă doar dacă apare și devine

scadentă obligația garantată.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 31

mai 2023. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost comunicată

participanților la proces la 26 iulie 2023, prin intermediul poștei electronice

(Vol.I, f.d.242). Astfel, recursul declarat este în termen.

civile în ordine de recurs s-a realizat în lipsa participanților la proces, întrucât

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat inoportună

invitarea acestora, din motiv că argumentele expuse în cererea de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite verificarea legalității

hotărârilor atacate.

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate în recurs, în baza

materialelor din dosar, în coroborare cu normele de drept aplicabile,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție considerând admisibil

recursul declarat, urmează a-l admite și a casa integral decizia instanței de

apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din motivele ce

succed.

de judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul

acestuia în sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către

partea reclamantă, subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a

verifica dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a

oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul

procesului, a examinat toate pretențiile și argumentele înaintate.

de a impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare adecvată a

argumentelor și probelor aduse de către părți (a se vedea Perez c. Franței

[GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei

obligații a instanțelor judecătorești este datoria lor de a-și motiva hotărârile

(a se vedea, printre altele, Hirvisaari c. Finlandei, nr. 49684/99, § 30, 27

septembrie 2001).

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, include

printre altele dreptul părților de a fi în mod real „auzite”, adică în mod corect

examinate de către instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina

18

instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al

mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin

pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt. Obligația de

motivare impune o apreciere întotdeauna atașată de natura cauzei, de

circumstanțele acesteia, de probele prezentate. Motivarea unei hotărâri este

înțeleasă ca o explicare inteligibilă a hotărârii luate, ceea ce nu înseamnă un

răspuns exhaustiv tuturor argumentelor aduse de parte, dar nici ignorarea lor,

însă un răspuns al argumentelor fundamentale, care sunt susceptibile, prin

conținutul lor, să influențeze soluția.

cererea de chemare în judecată, concretizată ulterior, depusă împotriva

Svetlanei Viștac și Alexei Todorov, reclamantul a solicitat încasarea silită și,

în mod solidar, a datoriei în mărime totală de 257 113, 46 de lei și a

cheltuielilor de judecată privind plata taxei de stat în sumă de 7 713,40 de lei

(Vol.I, f.d.3-7, 153-154).

decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a perceput în mod

solidar de la Svetlana Viștac și Alexei Todorov, în folosul O.C.N. „ROSST-

X” S.R.L. datoria rezultată din neexecutarea obligației conform contractelor

de împrumut și fidejusiune din 24 ianuarie 2019 în sumă de 59 825,80 de lei,

contractelor de împrumut și fidejusiune din 11 iunie 2019 în sumă de 97

387,19 lei, contractelor de împrumut și fidejusiune din 29 august 2019 în

sumă de 99 900,47 de lei și cheltuielile de judecată privind plata taxei de stat

de 7 713,40 de lei, în total suma de 264 826,86 de lei (Vol.I, f.d.186, 190-

195).

instanțe, prin decizia din 31 mai 2023, a respins din lipsă de temei apelul

declarat de Svetlana Viștac și Alexei Todorov, reprezentați de avocatul

Eugeniu Glușcenco și a menținut hotărârea din 15 decembrie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (Vol.II, f.d.234-241).

determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante

pentru soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor

prezentate a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar

hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și

intereselor legale a participanților la proces.

Alexei Todorov, ambii pârâți și fidejusori conform contractelor de

fidejusiune, nu și-au onorat obligațiile pecuniare asumate și nu au restituit

sumele datorate, menționând că instanța de fond corect a constatat că O.C.N.

„ROSST-X” S.R.L. și-a onorat obligațiunea și a transferat suma

împrumutată pârâților, iar aceștia nu și-au onorat obligațiunile asumate în

baza contractelor de credit nr. 136/2019 din 24 ianuarie 2019, nr. 146/2019

19

din 11 iunie 2019, nr. 153/2019 din 29 august 2019 conform graficului de

rambursare a datoriilor.

versiunea pârâților despre lipsa de negociere a contractelor și existența

clauzelor abuzive este declarativă, deoarece pârâții au semnat contracte care

sunt analogice din data 24 ianuarie 2019, 11 iunie 2019, 29 august 2019.

Aceste contracte se referă la aceleași condiții, drepturi și obligații cu privire

la obținerea și graficul de rambursare a mijloacelor financiare. Debitorii au

trecut și la executarea restituirii banilor primiți din primul contract, achitând

parțial din sumele datorate, cel de-al doilea cu două rate lunare, iar pentru de

ultimul nu fost plătită nicio rată. Este evident că scopul versiunii înaintate de

pârâți a fost de a obține de la reclamant mijloace financiare fără intenția de a

le restitui, iar invocarea lipsei de negociere a condițiilor contractului este cu

scopul de a evita restituirea împrumutului.

și este prevăzută de legislația în vigoare, iar invocarea în apel că acestea sunt

abuzive este nemotivată. Apelanții nu au executat obligațiile contractuale și

anume prevederile p.3.1. din contract, nu au achitat ratele și ca urmare survin

dobânzile de întârziere.

al Curții Supreme de Justiție notează dezacordul recurenților cu decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, motivată, în esență, prin faptul

că instanțele ierarhic inferioare nu au apreciat corespunzător circumstanțele

determinante invocate, nu au ținut cont de calitatea lor de consumatori și

calitatea de profesionist a reclamantului, nu au luat în considerare faptul că

nu au fost negociate clauzele individual, fiind abuzive, inclusiv capit. VII din

contractele de credit, precum și cele prevăzute la pct.3.1. lit.b),c),d) și nu a

aplicat nulitatea absolută a acestora.

expres niciun temei de drept prevăzut la art. 432 alin.(1) din Codul de

procedură civilă, în vigoare din 01 septembrie 2023, făcând referire la

temeiurile de drept prevăzute de art. 432 alin.(2) lit.a),c) din Codul de

procedură civilă, în vigoare până la 01 septembrie 2023 (încălcarea normelor

de drept material prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată și

interpretarea eronată a legii), Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție notează că argumentele aduse de către recurenți se identifică în art.

432 alin.(1) lit.a), e) din Codul de procedură civilă, citat supra.

Curții Supreme de Justiție precizează că la 24 ianuarie 2019, între O.C.N.

„ROSST-X” S.R.L. și Alexei Todorov a fost încheiat contractul de credit

nr.136/2019, prin care ultimului i-au fost acordate mijloace bănești în suma

de 30 000 de lei, pe un termen de 36 luni (Vol.I, f.d.37-40). Pentru executarea

corespunzătoare a obligațiilor pârâtului Alexei Todorov, asumate conform

20

contractului de credit nr.136/2019, la 24 ianuarie 2019 între O.C.N.

„ROSST-X” S.R.L. și Svetlana Viștac a fost încheiat contractul de

fidejusiune nr.71 (Vol.I, f.d.41-42).

a fost încheiat contractul de credit nr.146/2019, prin care ultimei i s-a acordat

un credit în suma de 50 000 de lei, pe un termen de 36 de luni (Vol.I, f.d.11-

13). Întru executarea corespunzătoare a obligațiilor asumate prin contractul

de credit menționat, la 11 iunie 2019, între O.C.N. „ROSST-X” S.R.L. și

Alexei Todorov a fost încheiat contractul de fidejusiune nr.74 (Vol.I, f.d.14-

15).

a fost încheiat contractul de credit nr.153/2019, prin care ultimei i-a fost

acordat un credit în suma de 50 000 de lei, pe un termen de 36 luni (VOl.I,

f.d.24-27). La fel, întru executarea corespunzătoare a obligațiilor asumate de

către pârâtă conform contractului de credit, la 29 august 2019 a fost încheiat

între O.C.N. „ROSST-X” S.R.L. și Alexei Todorov contractul de fidejusiune

nr.75 (Vol.I, f.d.28-29).

asupra obligației de achitare de către pârâți a unei dobânde aferente creditului

în mărime de 15% anual pentru utilizarea creditului. În baza pct.3.1. lit.c) din

contractele de credit, părțile au convenit pentru acordarea creditelor,

debitorul să plătească creditorului câte un comision unic la acordarea

creditelor, în mărime de 1 500 de lei. Iar conform pct.3.1. lit.d), părțile au

stabilit pentru administrarea creditelor câte un comision lunar de 750 de lei,

indicat în graficul de plăți și care se include în ratele de plată lunară. Prin

pct.3.2. lit.b) din contractele de credit enunțate, părțile au stabilit de comun

acord că: ,,în cazul când debitorul nu va achita integral la termenul stabilit

orice sumă scadentă conform prezentului contract prevăzută în graficul de

rambursare al creditului, acesta va achita o dobândă de întârziere egală cu

suma dintre rata anuală a dobânzii prevăzute în prezentul contract și 10

(zece) procente anual. Dobânda de întârziere se va calcula zilnic reieșind din

anul calendaristic de 365/366 zile. Totodată, părțile au convenit că dobânda

de întârziere achitată de creditat către creditor nu poate fi mai mică decât

suma de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere și urmează a fi achitată către

creditor imediat. Achitarea dobânzii de întârziere nu îl exonerează pe creditat

de îndeplinirea condițiilor contractuale”. La pct. 7 din contracte, părțile au

stabilit că prin semnătura lor confirmă că au negociat condițiile contractuale,

înțelegând pe deplin natura juridică a contractului, precum și consecințele

acestuia, au acceptat toate clauzele după cum au fost negociate și incluse în

textul contractului.

chemare în judecată, obiecțiile oponenților și constatările primei instanțe în

rezultatul examinării acestora, instanța de apel verificând legalitatea și

21

temeinicia hotărârii emise prin prisma alegațiilor invocate în apel, urma a

analiza și sub aspectul constatării circumstanțelor determinante soluționării

corecte și obiective a litigiului inclusiv verificării caracterului abuziv al

clauzelor pretinse de pârâți, având în vederea lipsa negocierii individuale a

acestora precum și din perspectiva calității de consumatori și de profesionist

a reclamantului.

actele juridice sunt încheiate atât până la 01 martie 2019-contractul de credit

din 24 ianuarie 2019, cât și după 01 martie 2019 contractele de credit din 11

iunie 2029 li 29 august 2019, se vor lua în considerare prevederile legale

relevante în vigoare la data încheierii actului juridic corespunzător.

instanța de apel a respins apelul declarat și a menținut hotărârea primei

instanțe, însușind în esență motivele acesteia fără o apreciere a

considerentelor decisive în opinia recurenților redate în apel, argumentând

că contractele semnate de pârâți sunt analogice, iar argumentul lor privind

nenegocierea clauzelor este declarativă.

referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în

primă instanță, precum și verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite,

dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din

dosar, este inserată în art. 373 alin.(1),(2) din Codul de procedură civilă,

reamintit supra.

normele din Codul Civil, în redacția până la 01 martie 2019 și în cea din 01

martie 2019, a omis a supune unei analize juridice raționamentele

apelanților/ recurenți referitor la clauzele contractuale pretinse a fi abuzive,

deși, în cererea de apel formulată de ultimii au fost reflectate argumente prin

prisma normelor de drept material, care confirmă în opinia lor caracterul

abuziv a clauzelor menționate expres și care determină netemeinicia

pretențiilor bazate pe acestea, precum și dreptul instanței de a invoca din

oficiu nulitatea acestora.

reține alegația recurenților precum că instanțele ierarhic inferioare nu au

aplicat prevederile ce țin de încheierea contractelor între profesioniști și

consumatori și nu au fost anulate clauzele abuzive.

apelanții/pârâții au invocat în cererea de apel faptul că contractele încheiate

între reclamant și pârâți sunt niște contracte de tip standard (de adeziune), în

contextul în care clauzele au fost formulate în prealabil de reclamant, iar

pârâților nu le-a rămas decât să accepte încheierea contractului în condițiile

22

impuse ori să renunțe la încheierea lui, având posibilitatea de a negocia doar

valoarea și obiectul acestora, instanța de apel a lăsat acest argument fără o

apreciere corespunzătoare.

alin.(1) din Legea nr. 256/2011, citat supra, evaluarea clauzelor contractuale

și decizia finală asupra faptului că acestea sunt sau nu recunoscute ca fiind

abuzive se efectuează de către instanța de judecată, însă instanța ierarhic

inferioară nu a verificat pretinsul caracter abuziv al clauzelor contractului de

credit încheiat la 24 ianuarie 2019, între O.C.N. „ROSST-X” S.R.L. și Alexei

Todorov, având în vedere argumentul apelanților/recurenți la acest capitol.

Or norma legală citată era în vigoare la data încheierii acestuia.

încheiate ulterior datei de 01 martie 2019, adică la caz din 11 iunie 2019 și

din 29 august 2019 între O.C.N. „ROSST-X” S.R.L. și Svetlana Viștac,

pornind de la noile prevederi în vigoare din 01 martie 2019. Mai mult că

normele de drept citate supra definesc caracterul abuziv al clauzelor și mod

special se referă la cele negociate individual, dacă partea oponentă nu a putut

influența conținutul, deoarece aceasta s-a elaborat anticipat, indiferent că

face parte din clauze standard sau nu, precum și oferă dreptul instanței de a

invoca din oficiu nulitatea în caz că se atestă existența clauzelor abuzive.

aceleași părți în speță, nu exclude obligația instanței de a verifica pretinsul

caracter abuziv al clauzelor, în condițiile în care legislația acordă instanței

acest drept și chiar obligația, pornind de la calitatea părților acestor contracte,

în situația în care consumatorii se află într-o poziție net inferioară în raport

cu profesioniștii în astfel de contracte. Iar faptul semnării contractului de

către pârâți nu poate fi calificată și reținută ca o negociere a clauzelor

acestora, în special că probarea faptului negocierii individual al clauzelor

revine reclamantului, în sensul prevederilor legale.

posibilitate să negocieze clauzele contractuale, actele juridice fiind standard,

de adeziune, iar unele clauzele menționate expres în cererea de apel, le

consideră abuzive inclusiv din motiv că impun în obligația lor anumite

contraprestații în lipsa unei prestații în acest sens din partea reclamantului.

Chiar dacă recurenților le-a fost prezentată informația precontractuală în

sensul pretins de reclamant, care reflecta caracteristicile produsului de

creditare, costurile creditelor, etc., aceștia nu au avut, de fapt, posibilitatea

de a negocia clauzele contractuale, cum a indicat instanța de apel în decizia

sa, iar faptul că clauzele date contravin normelor imperative constituie temei

de nulitate absolută, care nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către

împrumutat a clauzei lovite de nulitate.

menționate a faptului că prin semnătura aplicată părțile confirmă negocierea

23

condițiilor contractuale, nu poate fi reținută ca fiind o probă în sensul

legislației în vigoare, mai mult că instanța de apel nici nu a apreciat în măsura

în care aceasta poate confirma negocierea individuală a clauzelor

contractuale în special contestate de pârâți, chir și în situația în care condițiile

contractelor de credit semnate între părți la diferite date sunt analogice în

sensul menționat de instanța ierarhic inferioară.

indicate de apelanți nici sub aspectul dacă acestea într-adevăr dezavantajează

considerabil consumatorul, contrar bunei-credințe și creează dezechilibru

semnificativ.

reiterează că prin clauza contractuală în litigiu care nu fi fost negociată se

înțelege că contractele de împrumut, încheiate cu consumatorii, sunt

preformulate, standard, clauzele fiind prestabilite de către creditor, fără să fi

dat consumatorului posibilitatea de a modifica sau înlătura vreuna dintre

clauze, iar eventualele diferențe dintre ele nu se datorează negocierii cu

clienții, ci particularităților fiecărui client în parte. Se consideră întotdeauna

că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în

prealabil, iar din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a

influența conținutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune, așa

după cum sunt contractele credit/împrumut. Prezentarea a diferitor opțiuni

de creditare/împrumut/informații nu poate fi reținută ca o posibilitatea reală

de a negocia condițiile/ clauzele acelui contract, pentru care a optat, în urma

informării.

cu prezentarea informațiilor precontractuale în sensul pretins de

reclamant/creditor cu obligația de informare și chiar semnarea unei astfel de

clauze, inclusă deja în contract. Negocierea presupune ca partea/

consumatorul să aibă posibilitatea modificării clauzelor contractuale. Prin ea

însăși creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile

părților. În acest sens se va verifica conținutul drepturilor și obligațiilor

părților, valoarea, la care acestea se raportează, precum și existența clauzelor,

prin care nu se acordă aceleași drepturi ambelor părți contractante. O clauză

pentru a fi abuzivă trebuie să producă un dezechilibru între prestațiile

părților, analizarea acestei condiții implicând o comparație între interesele

celor două părți ale contractului, pentru a se verifica, dacă interesul

consumatorului a fost neglijat, în raport cu cel al contractantului său. Pentru

a ști dacă o clauză provoacă un „dezechilibru semnificativ” între drepturile

și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului,

trebuie să se țină seama, în special, de normele aplicabile în dreptul național,

în lipsa unui acord între părți, în acest sens. Prin intermediul unei asemenea

analize comparative, se va ține cont în ce măsură contractul îl plasează pe

consumator într-o situație juridică mai puțin favorabilă în raport cu cea

prevăzută de dreptul național în vigoare.

24

juridice în care se găsește consumatorul în cauză, având în vedere mijloacele

de care dispune, potrivit reglementării naționale, pentru a face să înceteze

utilizarea clauzelor abuzive. Dezechilibrul dintre consumator și instituția de

creditare nebancară ce oferă împrumutul, este ușor vizibilă. Acest

dezechilibru este în primul rând unul economic, neavând importanță, dacă s-

au produs sau nu efecte în patrimoniul consumatorului. La aprecierea bunei-

credințe trebuie acordată o atenție deosebită forței pozițiilor de negociere ale

părților, faptului de a ști dacă consumatorul a fost încurajat să-și dea acordul

pentru clauza în cauză și dacă bunurile sau serviciile au fost vândute sau

furnizate la cererea expresă a consumatorului, întrucât condiția de bună-

credință poate fi îndeplinită de vânzător sau furnizor atunci când acesta

acționează în mod corect și echitabil față de cealaltă parte de ale cărei

interese legitime trebuie să țină seama. Buna-credință presupune din această

perspectivă faptul că niciuna dintre părți nu urmărește să obțină ca urmare a

încheierii contractului, mai mult decât valoarea contraprestației, la care s-a

obligat cealaltă parte, respectând, astfel, un echilibru al prestațiilor reciproce.

În ceea ce privește împrejurările în care un asemenea dezechilibru este creat

„în contradicție cu cerința de bună-credință”, urmează să se verifice dacă

creditorul, acționând în mod corect și echitabil față de consumator, se poate

aștepta în mod rezonabil, ca acesta din urmă să accepte o asemenea clauză,

în urma unei negocieri individuale. La aprecierea bunei-credințe, deși

aceasta nu constituie o condiție în sine a stabilirii caracterului abuziv al unor

clauze, trebuie acordată o atenție deosebită forței pozițiilor de negociere ale

părților, pentru a se putea constata dacă profesionistul a acționat în mod

corect și echitabil față de consumator, de ale cărui interese legitime trebuie

să țină seama.

esențial urmărit de „comision sau orice alt tip de taxe”, pe care trebuie să le

suporte consumatorul, care constituie în mod vădit o obligație esențială care

se impune consumatorului în schimbul punerii la dispoziție a împrumutului.

În acest context se va verifica dacă în contractul s-a indicat în mod

transparent motivele care justifică remunerația corespunzătoare, în condițiile

în care se contestă că creditorul este obligat să furnizeze o contraprestație

reală, pentru a obține comisionul menționat.

oficiu dacă la caz clauzele inserate la pct. 3.1 lit.b),c),d) din contractele de

credit pot fi considerate abuzive în sensul legislației în vigoare și după caz

este aplicabilă nulitatea acestora, în situația în care aceasta poate fi invocată

din oficiu.

apel nu a verificat rezonabilitatea acestora, dar a conchis că sunt prevăzute

de legislația în vigoare, iar temeiul invocat în apel nu este confirmat, fără a

argumenta de ce acesta este nemotivat, în situația în care apelanții au pretins

25

inclusiv cu referire la prevederile art. 942 din Codul civil (în redacția în

vigoare din 01 martie 2019) că dobânda impusă derogă de la dispozițiile

legale, precum și că dobânda și penalitatea sunt instituții distincte care nu se

confundă.

circumstanțele importante soluționării corecte și obiective a litigiului, să

răspundă argumentelor apelanților sau cel puțin să le aprecieze sub aspectul

relevanței speței, în special, că ultimii le-au considerat decisive în susținerea

poziției în partea respingerii pretențiilor bazate pe pretinsele clauze abuzive,

ceea ce la caz nu s-a efectuat.

Supreme de Justiție la acest capitol este uniformă și suficient de vastă și

anume în ceea ce vizează obligația instanțelor de judecată la examinarea

litigiilor de încasare a datoriei rezultate din contractele de credit/împrumut

încheiate între persoanele fizice și organizațiile de creditare nebancare să

verifice inclusiv din oficiu caracterul abuziv al anumitor clauze care poate

atrage nulitatea acestora, cu atât mai mult când caracterul abuziv este pretins

de debitor. La caz, urmează a fi amintite cauzele: G. Pleșca, N. Guzun vs

O.C.N. ,,Zoom Credit” S.R.L.- decizia nr. 2ra-470/23 din 27 octombrie 2023

a Curții Suprem de Justiție; Î.C.S. O.C.N. „Expres Leasing & Microcredit”

S.R.L. vs. G. Banari, O. Malic- decizia nr. 2ra- 586/23 din 05 iunie 2023 a

Curții Supreme de Justiție; Gînsari vs. O.C.N. „Iute Credit” S.R.L., decizia

nr. 2ra-632/20 din 26 august 2020 a Curții Supreme de Justiție.

de Justiție cu privire la aplicarea dispozițiilor legale ce vizează contractul de

credit/împrumut, încheiat cu organizațiile de microfinanțare, care

menționează despre faptul că toate clauzele contractuale, incluse în

contractele de împrumut, încheiate cu consumatorii, urmează a fi examinate

sub aspectul legalității lor.

evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existența sau inexistența

faptelor și împrejurărilor care au generat litigiul dintre părți; respectiv, pentru

ce au fost admise, susținerile uneia dintre părți și înlăturate cele formulate de

cealaltă parte, iar motivarea în drept cuprinde justificarea aplicării în cauza

judecată a anumitor norme de drept și de ce li s-a dat acestora o anumită

interpretare.

lipsa reprezentantului acestora, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție constată că acest temei nu constituie temei de recurs în conformitate

cu art. 432 din Codul de procedură civilă.

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că examinarea cauzei în instanța de

apel s-a realizat pripit și evaziv contrar jurisprudenței stabile a Curții

26

Supreme de Justiție, ceea ce impune casarea integrală a deciziei instanței de

apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

aplicabile și prin toate mijloacele legale să prevină orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă

a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

instanțele urmează să se conducă nemijlocit de principiul adevărului

obiectiv, care se manifestă prin stabilirea multilaterală, completă și obiectivă

a tuturor circumstanțelor care au importanță pentru justa soluționare a cauzei.

De altfel, o hotărâre judecătorească motivată în sensul respectării cerințelor

6 § 1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor esențiale relevate

în speță, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a

examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea

împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

urmează a fi precedată de toate aceste etape, luând în considerare momentele

conturate supra, ignorate anterior, precum și motivarea să fie efectuată atât

prin prisma poziției părții reclamante, cât și obiecțiilor părților oponente pe

marginea acțiunii formulate în raport cu probele prezentate și normele de

drept pertinente litigiului, rezultând din prevederile art. 130 din Codul de

procedură civilă, ca, în consecință, soluția adoptată să fie certă și coerentă și

să răspundă standardelor unui proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO.

Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat și va casa integral

decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

alin. (1) lit. c), alin.(3) din Codul de procedură civilă

COMPLETUL, CU MAJORITATE DE VOTURI,

Admite recursul declarat de Svetlana Viștac și Alexei Todorov,

reprezentați de avocatul Eugeniu Glușcenco.

Casează integral decizia din 31 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Organizația de Creditare Nebancară „ROSST-X” Societate cu Răspundere

Limitată împotriva Svetlanei Viștac și Alexei Todorov cu privire la încasarea

27

datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată și trimite cauza spre

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

28