2ra-801/23 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-801/23 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Nelea
Roșca, reprezentată de avocatul Andrei Crasnostan,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Organizația de Creditare Nebancară „MOGO LOANS”
Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Vasile Surugiu și
Nelei Roșca cu privire la încasarea datoriei și compensarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel
Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-801/23
NR. PIGD 2-20110991-01-2ra-07062023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.
Invocarea prevederilor art.432 alin.(2) lit. a),c) din Codul de
procedură civilă la caz nu constituie temei de admisibilitate a
recursului. Obiecțiile depășesc limitele judecării cauzei.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. C. Roșca,
Curtea de Apel Chișinău, jud. M. Guzun, V. Buhnaci, V. Sîrbu
02 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Nelea Roșca,
reprezentată de avocatul Andrei Crasnostan,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Mariana Ursachi, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 09 septembrie 2022, prin intermediul poștei (f.d.44), O.C.N.
„MOGO LOANS” S.R.L. a depus cerere de chemare în judecată împotriva
lui Vasile Surugiu și Nelei Roșca, solicitând încasarea, în mod solidar, din
contul pârâților a datoriei restante, în sumă de 87 570,24 de lei și a sumei de
2 627 de lei, cu titlu de taxă de stat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 15 august 2018 a
încheiat cu Vasile Surugiu contractul de leasing financiar nr. AG4726107,
prin care a transmis în posesie și folosință pârâtului Vasile Surugiu un
autoturism de marcă „Range Rover Sport”, numărul șasiului xxxxx, anul
producerii 2008, cu termenul final de răscumpărare până la 01 august 2023.
Prin graficul de plăți din contractul de leasing, pârâtul Vasile Surugiu s-a
obligat să achite plata pentru autoturismul menționat, în 60 rate lunare, a câte
8 819,50 de lei.
Totodată, a menționat că, în temeiul prevederilor contractului, s-a
obligat față de locatar să obțină de la vânzătorul indicat de către ultimul, a
dreptului de proprietate asupra vehiculului ales de locatar și să-i transmită
locatarului contra plății ratelor de leasing convenite, dreptul de posesie și
folosință temporară a vehiculului pentru perioada stabilită de prezentul
contract, iar locatarul se obligă să primească în posesiune și folosință
temporară vehiculul și să efectueze plățile contractuale în conformitate cu
prevederile contractului, având dreptul la sfârșitul perioadei de leasing, cu
condiția executării în totalitate a obligațiunilor contractuale, să obțină dreptul
de proprietate asupra vehiculului.
Întru asigurarea rambursării sumelor datorate de către debitorul Vasile
Surugiu, conform contractului de leasing, inclusiv a penalităților, dobânzilor
și a altor cheltuieli suportate, au fost instituite garanții personale în baza
contractului. Astfel, la 15 august 2018 a fost încheiat cu Nelea Roșca
contractul de fidejusiune nr. AG4726107CVC, în baza căruia ultima, și-a
asumat angajamentul de a executa solidar cu debitorul Vasile Surugiu,
obligațiile de plată care decurg din contractul de leasing nr. AG4726107 din
15 august 2018, devenind codebitor.
1
Reclamantul a afirmat că, pârâtul Vasile Surugiu nu și-a onorat
obligațiunile contractuale privind achitarea în timp util a ratelor de leasing,
astfel încălcând prevederile pct. 7 din contractul de leasing privind
respectarea termenelor intermediare de rambursare a ratelor de leasing.
Având în vedere neexecutarea obligațiilor de plată de către pârât,
autoturismul a fost restituit conform actului de predare-primire din 01
februarie 2020. La momentul transmiterii bunului, datoria pârâtului
constituia suma totală de 224 770,24 de lei formată din: 196 612,09 lei –
partea principală din rata de leasing; 16 012,84 de lei – dobânda de leasing
restantă; 9 628,63 de lei – comision de reziliere a contractului; 400 lei –
penalitatea unică de întârziere și 2 116,68 de lei -penalitate.
Reclamantul a precizat că, în scopul comercializării autoturismului, a
comandat expertiza auto-merceologică pentru stabilirea prețului real de piață
al bunului. Conform raportului de evaluare întocmit de către „Expert-VM”,
la data de 13 februarie 2020, în scopul comercializării autoturismului, a fost
stabilită valoarea de piață a obiectului în sumă de 11 000 de euro și valoarea
de lichidare 6 400 de euro. După transmiterea autoturismului, au fost
efectuate cheltuieli suplimentare pentru evaluarea autoturismului în sumă de
460 de lei, conform facturii nr. EAA001924096 din 02 martie 2020, precum
și spălarea autoturismului în suma de 140 de lei, conform facturii nr.
EAA001 943595 din 02 martie 2020. Drept urmare, datoria pârâtului s-a
majorat la suma de 225 370,24 de lei (224 770,24 + 460 + 140 = 225 370,24).
În temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.341 din 14 aprilie
2020, autoturismul a fost înstrăinat terței persoanei la prețul de 137 800 de
lei, sumă, care a fost direcționată la achitarea datoriilor pârâtului.
După comercializarea autoturismului, la data de 14 aprilie 2020,
datoria pârâtului constituie suma totală de 87 570,24 de lei, conform calcului:
datoria totală, minus prețul de vânzare 225 370,24 – 137 800 = 87 570,24 de
lei.
În scopul soluționării prealabile a litigiului, la data de 19 iunie 2020,
prin scrisoarea recomandată, au fost somați copârâții, fiind solicitată
rambursarea datoriilor restante, formate în temeiul contractului de leasing,
însă a rămas fără răspuns și fără executare. Actul de verificare a decontărilor
reciproce la situația din 02 septembrie 2020 atestă că, datoria debitorului
pentru contractul de leasing nr. AG4726107 constituia 87 570,24 de lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărîrea din 01 martie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de O.C.N.
„MOGO LOANS” S.R.L. și s-a încasat, în mod solidar, de la Vasile Surugiu
și Nelea Roșca în beneficiul O.C.N. „MOGO LOANS” S.R.L. suma de 26
559,07 lei cu titlu de datorie contractuală, suma de 796,77 de lei cu titlu de
cheltuieli de judecată sub forma taxei de stat, precum și suma de 155 de lei
2
cu titlu de cheltuieli de judecată pentru citarea publică. În rest, s-a respins ca
fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către O.C.N.
„MOGO LOANS” S.R.L. împotriva lui Vasile Surugiu și Nelei Roșca cu
privire la încasarea datoriei contractuale, precum și compensarea
cheltuielilor de judecată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 16 martie 2022, Nelea Roșca, reprezentată de avocatul Andrei
Crasnostan, a declarat apel împotriva hotărârii din 01 martie 2022 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea
hotărârii primei instanțe în partea admiterii parțiale a pretențiilor, emiterea
unei noi hotărâri de respingere în această parte a pretențiilor.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău -a respins,
ca fiind neîntemeiat, apelul declarat de Nelea Roșca și s-a menținut hotărârea
din 01 martie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea și
temeinicia hotărârii primei instanțe a constatat că aceasta urmează a fi
menținută, ori, concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, sunt în
corespundere cu circumstanțele cauzei și normele de drept material au fost
aplicate corect.
În conturarea acestei ipoteze, conform articolului 7 alin. (1) din Codul
civil, legea civilă nu are caracter retroactiv și astfel, s-a referit la Codul Civil,
în vigoare până la republicarea acestuia din 01 martie 2019.
Cu trimitere la prevederile art.512 alin. (1), art.513 alin. (1), art.514,
art.572 alin.(1), (2), art. 923 alin.(1), art. 871 alin.(1), art. 1146 alin. (1) din
Codul civil, instanța de apel a reținut că, prima instanță a ajuns la temeinicia
acțiunii depusă de O.C.N. „MOGO LOANS” S.R.L. împotriva lui Vasile
Surugiu, dispunând încasarea, în mod solidar, de la Vasile Surugiu și Nelea
Roșca, a datoriei restante, în mărime de 26 559,07 lei, fiind admisă parțial
acțiunea, întrucât a fost ajustată dobânda contractuală stabilită de către părți
la o dobândă rezonabilă în conformitate cu rata prevăzută de BNM. De
asemenea, a fost stabilit cu certitudine faptul că O.C.N. „MOGO LOANS”
S.R.L., în calitate de locator și-a onorat integral obligațiile, iar Vasile
Surugiu și Nelea Roșca nu au executat integral obligația corelativă de
restituire a ratelor de leasing.
Potrivit cererii de apel, Nelea Roșca a invocat aspecte cu privire la
caracterul fictiv al contractului de vânzare-cumpărare nr. 341 din 14 aprilie
2020, prin care O.C.N. „MOGO LOANS” S.R.L. a înstrăinat automobilul de
marca „Range Rover Sport” cu număr de înmatriculare xxxxx, lui Artiom
Bucur, la un preț de 137 800 de lei, din motiv că dreptul de proprietate nu a
fost înregistrat după Artiom Bucur în registrul de stat al transporturilor, însă,
în opinia instanței de apel, aceste alegații nu urmează a fi reținute, din motiv
3
că contractul respectiv nu reprezintă obiectul prezentei acțiuni, iar prin aceste
alegații se depășesc semnificativ limitele judecării cauzei. Apelanta la rândul
său nu a prezentat probe cu referire la faptul că contractul menționat a fost
contestat sau a fost declarat nul, din motivele invocate sau că prețul vânzării
automobilului în realitate a fost unul mai mare decât valoarea indicată în
contract.
Prin urmare, instanța de apel nu poate specula cu privire la faptul care
este prețul real și rezonabil la care urma a fi înstrăinat automobilul „Range
Rover Sport” cu număr de înmatriculare xxxxx, în condițiile în care nici una
dintre părți nu a invocat obiecții la contractul de vânzare-cumpărare nr. 341
din 14 aprilie 2020 într-o procedură distinctă, iar în atare situație, instanța de
apel a considerat că, în privința contractului respectiv operează prezumția
legalității, atât timp cât apelanta nu a administrat probe care să răstoarne
această prezumție. Or, în prezentul proces, Nelea Roșca nu poate invoca
nulitatea absolută al acestui acord, din motiv că acest act juridic nu reprezintă
obiectul nemijlocit al prezentei acțiuni și în această ordine nu poate fi
examinată legalitatea acestuia.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 05 mai 2023, Nelea Roșca, reprezentată de avocatul Andrei
Crasnostan, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 25 ianuarie 2023
a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală
a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea admiterii
parțiale a acțiunii înaintate și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri
de respingere integrală a pretențiilor.
În motivarea recursului, recurenta a invocat că, instanțele inferioare nu
au motivat și nu au dat o apreciere corespunzătoare circumstanțelor invocate
în vederea respingerii acțiunii, însă s-a optat pentru o soluție simplistă,
rezultată numai din modificarea unilaterală, în sensul micșorării, a dobânzii
contractuale la contractul de leasing financiar, fără a fi apreciat
corespunzător aspectul referitor la obligația vânzătorului de a înstrăina la preț
comercial rezonabil automobilul contractat, contrar prevederilor art. 118
alin. (3) din Codul de procedură civilă. Motivarea hotărârii adoptate, în care
instanța de judecată se abține de a da răspuns special și explicit la cele mai
importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea să
înțeleagă, dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, reprezintă
o încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art.6 pct. l din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Motivarea necorespunzătoare a soluțiilor judecătorești, a fost conturată de
CtEDO în mai multe hotărâri de condamnare a Guvernelor statelor membre
(cauza Ruiz Torija și Hiro Balani vs Spania, hotărârea din 09 decembrie
1994, cauza Grigore Vlasia Vasilescu vs România, hotărârea din 06 iunie
2006; cauza Lebedinschi vs Republica Moldova hotărârea din 16 iunie
2015).
4
Prin prisma prevederilor art.432 alin. (2) lit.a),c) din Codul de
procedură civilă, recurenta a pretins încălcarea normelor de drept material
prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată și interpretarea în mod
eronat a legii, precum și în contextul prevederilor art. 432 alin.(4) din Codul
de procedură civilă, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3)
constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
instanța inferioară a apreciat în mod arbitrar probele și a comis erori care au
dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Recurenta a reiterat circumstanțele esențiale ale cazului raportate la
normele de drept, precum și a atras atenția asupra acțiunilor concludente ale
părților implicate în acest litigiu.
Totodată, a precizat că, în baza contractului de fidejusiune, pct.2.2.2.,
O.C.N. „MOGO LOANS” S.R.L. s-a obligat să o anunțe, în calitate de
fidejusor, despre neîndeplinirea de către Vasile Surugiu a obligațiilor de
rambursare a creditului, de achitare a dobânzilor și altor plăți, în termen de 5
zile bancare de la data survenirii obligației de plată conform contractului de
leasing. Însă abia la sfârșitul lunii iunie, anul 2020, a primit o înștiințare, în
care se indica despre faptul că, Vasile Surugiu ar fi acumulat o datorie în
sumă de 225 370,24 lei, iar la data de 14 aprilie 2020, automobilul a fost
comercializat la prețul de 137 000 de lei, fiind solicitată achitarea în termen
de 10 zile, a datoriei restante în sumă de 87 570,24 de lei. Cerința dată,
formulată în cererea de chemare în judecată, a considerat-o total
neîntemeiată, din motiv că este contrară principiilor de bună-credință în
raporturile civile și normelor de drept aplicabile pe caz, dar nu a fost nicicum
apreciată nici de către instanța de fond și nici de către instanța de apel.
În contextul prevederilor art.9 alin.(1), art.513 alin.(1), (2), art.534,
art.1157 alin.(1), art.923 alin.(1), art.929 din Codul civil (în vigoare din 22
iunie 2002), precum și prevederilor art.7 alin. (4), (5), art.1328 alin.(3), (4),
(7) din Codul civil (în vigoare din 01 martie 2019), aplicabile la caz,
recurenta a opinat că, reieșind din contractul de leasing financiar și calculul
datoriei prezentat, se deduce că, la data restituirii automobilul de model, 01
februarie 2020, locatarul înregistra o obligație totală de plată pentru
locațiunea mijlocului de transport în sumă de 388 058,50 de lei, din care
dobânda de leasing constituia - 191 535 de lei și plata de bază finanțată - 196
523 de lei. În condițiile art.1328 alin. (3) din Codul civil (în vigoare din 01
martie 2019) rezultă că, locatarul, poate pretinde anume la achitarea sumei
de 196 523 de lei, însă, modalitatea de stingere a acestei datorii este
reglementată de art. 1328 alin.(4), anume prin faptul că după reintrarea în
posesie asupra automobilului tranzacționat, locatorul O.C.N. „MOGO
LOANS” S.R.L. era obligat să vândă bunul într-un termen rezonabil și la un
preț comercial rezonabil, iar sumele obținute să le direcționeze pentru
stingerea valorii finanțate a bunului care și constituie suma de - 196 523 de
lei. Reclamantul în cererea de chemare în judecată a indicat faptul că, a
comercializat automobilul la prețul doar de 137 800 de lei, care îl apreciază
5
ca fiind nerezonabil, din motiv că există o diferență substanțială în raport cu
prețul de piață, și anume de 74 310,80 de lei.
Pentru elucidarea corectă sub toate aspectele a circumstanțelor cazului
dat, inițial la faza de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare, a fost
solicitat numirea expertizei judiciare de evaluare a bunului, însă această
cerere a fost respinsă și de către instanță de fond și de către instanța de apel,
fără o motivare plauzibilă.
De asemenea, cu referire la prevederile art. 9 alin.(2), art.26 alin. (3),
(4), art. 27 alin.(1) din Codul de procedură civilă, art.6 pct. 1 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, potrivit
recomandărilor din hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție Nr.3 din 09
iunie 2014, cu privire la aplicarea de către instanțele judecătorești a unor
prevederi ale Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale, precum și conținutului hotărârii Curții
Constituționale nr.55 din 14 octombrie 1999, privind interpretarea unor
prevederi ale art.4 din Constituția Republicii Moldova, recurenta a opinat că,
la examinarea prezentei cauzei, instanțele inferioare nu au ținut cont de rolul
diriguitor, care direct îi revine potrivit normelor procesuale și să asigure
disponibilitatea drepturilor și egalitatea părților, dar în mod evident au admis
o poziție favorabilă reclamantului, prin limitarea nemotivată a sa de a recurge
la o modalitate legală de apărare, pe calea numirii unei expertizei judiciare
de evaluare a bunului, deși, existau toate premisele legale. Circumstanțele
litigiului impuneau o asemenea acțiune și astfel, în consecință, i s-a încălcat
dreptul la un proces echitabil.
În rezultatul investigațiilor efectuate de avocat, a fost stabilit că,
O.C.N. „MOGO LOANS” S.R.L. a invocat în cererea de chemare în
judecată, argumente ce nu corespund adevărului și a prezentat instanței acte
fictive, referitoare la faptul că automobilul de model a fost comercializat lui
Artiom Bucur, în baza contractului de vînzare-cumpărare. Concluzia dată se
impune prin faptul că, adeverința eliberată de IP „Agenția Servicii Publice”,
reflectă că, automobilul a fost reînmatriculat cu drept de proprietate după
O.C.N. „MOGO LOANS” S.R.L. la data de 15 august 2018, iar la data de 18
mai 2020, a fost reînmatriculat după Serghei Babaian. Lipsește vreo
mențiune referitor la dreptul de proprietate a lui Artiom Bucur.
Totodată, recurenta a redat prevederile art.6, art.118 alin.(1), art. 130
alin. (1), (2), art.240 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a declarat că,
deși, a expus circumstanțele și normele de drept aplicabile, instanța de apel
a respins aceste argumente, doar limitîndu-se la raționamentul că nu este
contestat sau anulat pe cale judecătorească, contractul de vânzare-cumpărare,
însă nu s-a dat o apreciere referitoare la faptul că acesta nu a fost înregistrat
în modul stabilit de lege și nu a produs efectele legale unui act juridic, avînd
în vedere art.308 din Codul civil (în vigoare din 01 martie 2019), art.315
alin.(2) din Codul civil (în vigoare din 01 martie 2019). Automobilul nu a
6
fost înstrăinat lui Artiom Bucur, dar s-a urmărit scopul de a crea o aparență,
a unei tranzacții la prețul de 137 000 de lei. La acest capitol, instanța de apel,
urma să țină cont și de prevederile art.328 alin. (1) din Codul civil (în vigoare
din 01 martie 2019), adică în virtutea motivelor invocate referitoare la
legalitatea contractului de vînzare-cumpărare, instanța urma să constate
nulitatea acestuia inclusiv din oficiu, pe cale de excepție, nefiind necesară
înaintarea unei acțiuni în instanță sau existența unei hotărâri judecătorești,
pentru ca această probă să fie apreciată corespunzător și să se constate
imposibilitatea ca aceasta să fie pusă la baza unei hotărîri de admitere a
pretenției de încasare a sumei.
La 08 iunie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul
oficiului poștal, a expediat în adresa intimatului copia recursului declarat,
creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de
derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea
respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,
posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
însoțire, anexată la materialele dosarului și avizul de recepție (f.d. 152,154).
Intimatul nu a făcut uz de dreptul său și nu a depus referință la cererea
de recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat
în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art. XI alin.
(3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă
de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în
baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.Din sensul normei de
drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul aplicării
imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza
cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până
la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de Nelea Roșca, reprezentată de avocatul Andrei
Crasnostan, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din
31 iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
7
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie
2023):
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”
Art. 432 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie
2023):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile
comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
37.Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 25
ianuarie 2023. Materialele cauzei civile atestă expedierea copia deciziei
integrale către participanții la proces prin scrisoarea datată cu 07 martie 2023
8
(f.d.134), însă lipsesc date despre recepționarea acesteia de către partea
recurentă. Totodată, din textul recursului se deduce că partea recurentă a luat
cunoștință de decizia integrală a instanței de apel la 07 martie 2023 pe site-
ul instanței. Astfel, recursul declarat la 05 mai 2023 este în termen.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că
examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității
temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.
Din analiza recursului declarat rezultă că partea recurentă a invocat
prevederile art. 432 alin.(2) lit. a) și c) din Codul de procedură civilă, în
redacția în vigoare la data depunerii recursului, adică se consideră că normele
de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat
în mod eronat legea.
În context cu referire la neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată și
interpretarea eronată a legii, temeiurile de drept prevăzute de art.432 alin. (2)
lit.a), c) din Codul de procedură civilă, în redacția în vigoare la data depunerii
recursului, invocate de partea recurentă, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la
aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma
juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.
Argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele
stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
contestate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul
judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe
sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute
în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța
de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural
și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar
probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite
în art. 130 din Codul de procedură civilă.
9
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special
cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p.
45).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §
31, Seria A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Nelea Roșca,
reprezentată de avocatul Andrei Crasnostan, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1),
(2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul depus de Nelea Roșca, reprezentată de
avocatul Andrei Crasnostan, împotriva deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții
de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Mariana Ursachi
10