2ra-281/23 — anularea ordinului de concediere si încasarea platilor salariale

2ra-281/23 — anularea ordinului de concediere si încasarea platilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.2ra-281/23

2-21136801-01-2ra-20022023

Prima instanță - Judecătoria Cimișlia, sediul Central ( jud.: M. Ganganu)

Instanța de apel - Curtea de Apel Comrat (jud.: GA. Mironov, L. Caraianu, S. Gubenco)

Î N C H E I E R E

21 iunie 2023 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Complet de judecată, în componența:

Președinte, judecător Viorica Puica

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului de Agenția de Dezvoltare Regională

Sud,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Lungu

Cristina împotriva Agenției de Dezvoltare Regională Sud privind anularea

ordinelor de concediere, repunerea în funcția deținută anterior concedierii,

încasarea despăgubirii pentru absența forțată de la muncă și încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 24 noiembrie 2022, prin care

s-a respins apelul declarat de Agenția de Dezvoltare Regională Sud și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, din 11 februarie 2022,

c o n s t a t ă :

La 15 septembrie 2021, Lungu Cristina a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Agenției de Dezvoltare Regională Sud privind anularea

ordinelor de concediere, repunerea în funcția deținută anterior concedierii,

încasarea despăgubirii pentru absența forțată de la muncă și încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivare, a susținut că în perioada 02 martie 2021-01 iulie 2021 a activat

în cadrul Agenției de Dezvoltare Regională Sud, fiind angajată în funcția de

Specialist monitorizare proiecte, prin cumul.

La 01 iulie 2021, angajatorul motivând că Lungu Cristina este angajată la

aceiași organizație în funcție de bază ca Specialist achiziții publice pe o unitate și

că ar exista necesitatea de a angaja un Specialist monitorizare proiectare pe o

unitate în cadrul Secției management Integral al Proiectelor a emis ordinul nr.75

cu privire la încetarea Contractului individual de muncă nr. 75 din 02 martie

2021.

Reclamata consideră că Agenția de Dezvoltare Regională Sud a emis ordinul

ilegal, neîntemeiat și prematur.

La 01 iulie 2021, a informat angajatorul despre faptul că reclamanta este

1

însărcinată, prezentând în acest sens extrasul medical.

Totodată, la 01 iulie 2021 angajatorul emite ordinul nr. 75 cu privire la

încetarea contractului individual de muncă nr. 75 din 02 martie 2021, în temeiul

art. 86 alin. (1) lit. s) din Codul Muncii.

Prin concedierea ilegală și comportamentul post factum al angajatorului care

nu a dorit să soluționeze litigiul pe cale amiabilă, reclamanta consideră că i s-a

cauzat un prejudiciu moral, deoarece a retrăit emoții negative, care i-au afectat

starea psiho-emoțională, mai ales în situația că era însărcinată, și astfel, consideră

că angajatorul urmează să-i achite drept compensație morală în sumă de 50000

lei.

La 16 decembrie 2021, avocatul Leontean Serghei, acționând în interesele

reclamantei Lungu Cristina a înaintat cerere privind modificarea temeiului și

obiectului acțiunii solicitând, anularea ordinului 106 din 18 octombrie 2021 cu

privire la încetarea contractului individual de muncă ca urmare a expirării

termenului contractului încheiat pe durată determinată, în temeiul art. 82 lit. f) din

Codul muncii, anularea ordinului nr.75 din 01 iulie 2021 cu privire la încetarea

contractului individual de muncă nr. 75 din 02 martie 2021, obligarea Agenției de

Dezvoltare Regională Sud să o restabilească pe reclamanta Lungu Cristina în

funcțiile deținute conform contractelor de muncă până la eliberarea ilegală cu

efectuarea tuturor plăților și transmiterea urgentă a datelor necesare către CNAS

și încasarea din contul pârâtului Agenția de Dezvoltare Regională Sud a

prejudiciului moral în valoare de 50 000 lei.

În motivare indicat că, din momentul depunerii acțiunii angajatorul Agenției

de Dezvoltare Regională Sud a mai comis alte ilegalități în raport cu Lungu

Cristina.

La 02 decembrie 2019, între Agenția de Dezvoltare Regională Sud și Lungu

Cristina a fost încheiat contractual individual de muncă, nr.60 din 02 decembrie

2019 pe o durată determinată, până la 31 decembrie 2020.

La data expirării termenului contractului nici una din părțile contractului nu

au cerut încetarea acestui contract, și raporturile de muncă au continuat.

La 12 martie 2021, între Agenția de Dezvoltare Regională Sud și Lungu

Cristina a fost semnat un acord adițional la contractul nr. 60 din 02 decembrie

2019.

Reclamanta a invocat că contractul individual de muncă nr.60 din 02

decembrie 2019 este considerat un contract individual de muncă pe o durată

nedeterminată, în condițiile art. 83 alin. (4) Codul muncii.

În data de 18 octombrie 2021, angajatorul emite ordinul 106 cu privire la

încetarea contractului individual de muncă nr.60 din 02 decembrie 2019 cu

formularea ,,ca urmare a expirării termenului contractului încheiat pe durată

determinată, în temeiul art. 82 lit. f) din Codul muncii.

Lungu Cristina a susținut că, prin prisma art.251 Codul Muncii ordinul din

18 octombrie 2021 este ilegal, deoarece la momentul emiterii ordinului, aceasta

era însărcinată, iar angajatorului era cunoscut cu faptul.

Recalmata a reiterat că, un contract individual de muncă cu o altă persoană

care va exercita funcția respectivă, nu a fost încheiat de către Agenția Regională

de Dezvoltare Sud.

Prin răspunsul nr.104 din 15 noiembrie 2021, Inspecția Teritorială de Muncă

2

Cimișlia, în urma examinării petiției a doamnei Lungu Cristina primită în

legătură cu încălcarea legislației muncii de către Agenția Dezvoltare Regională

Sud din or. Cimișlia, a confirmat că Agenția Dezvoltare Regională Sud din or.

Cimișlia a comis mai multe încălcări grave la emiterea ordinelor de concediere.

De asemenea, reclamanta a susținut că angajatorul trebuie să repare integral

prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului, în legătură cu îndeplinirea de

către acesta a obligațiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului la locul de

muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, din 11 februarie 2022,

acțiunea civilă depusă de Lungu (Dogoteri) Cristina, s-a admis parțial.

S-a anulat ordinul nr. 106 din 18 octombrie 2021 emis de către Agenția de

Dezvoltare Regională Sud privind încetarea contractul individual de muncă ca

urmare a expirării termenului contractului încheiat pe durata determinată, în

temeiul art. 82 lit. f) din Codul Muncii, ca fiind emis cu încălcarea legislației în

vigoare.

S-a restabilit reclamanta Lungu Cristina, în funcția similară celei deținute, și

în raport cu care a fost încetat contractul individual de muncă, și anume în funcția

de specialist în achiziții publice în cadrul unității Agenției de Dezvoltare

Regională Sud.

S-a anulat ordinul cu nr.75 din 01 iulie 2021 emis de către Agenția de

Dezvoltare Regională Sud privind încetarea contractul individual de muncă nr. 75

din 02 martie 2021, ca fiind emis cu încălcarea legislației în vigoare.

S-a restabilit reclamanta Lungu Cristina, în funcția similară celei deținute,

și în raport cu care a fost încetat contractul individual de muncă, și anume în

funcția de specialist monitorizare proiecte, cu efectuarea tuturor plăților, pentru

care a fost lipsită reclamanta ca urmare a absenței forțate a acesteia de la muncă,

pe marginea contractului individual de muncă nr: 75 din 01 iulie 2021.

S-a obligat Agenția de Dezvoltare Regională Sud să transmită informația

referitoare la plățile efectuate către Casa Națională de Asigurări Sociale, în

vederea protocolării ulterioare a plăților cuvenite beneficiarei, conform legislației

în vigoare.

S-a încasat din contul Agenției de Dezvoltare Regională Sud în beneficiul

reclamantei Lungu Cristina prejudiciu moral în mărime de 20 000 (două zeci mii)

lei, în legătură cu încetarea ilegală în raport cu aceasta a contractelor individuale

de muncă.

S-a încasat din contul Agenției de Dezvoltare Regională Sud în beneficiul

reclamantei Lungu Cristina, cheltuieli pentru asistența juridică în sumă de 2500

(două mii cinci sute) lei.

S-a încasat din contul pârâtului Agenției de Dezvoltare Regională Sud în

beneficiul statului taxa de stat pentru care reclamanta a fost scutită la sesizarea

instanței de judecată în sumă de 800 (opt sute) lei.

În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între Agenția de

Dezvoltare Regională Sud și Lungu Cristina a fost încheiat contractul individual

de munca nr.60, în data de 02 decembrie 2019, ultima fiind angajată, pe termen

determinat începând cu data de 02 decembrie 2019-până la data de 31 decembrie

2020, cu perioada de probă de 30 zile, în funcția de specialist în achiziții.

3

În data de 02 martie 2021, Agenția de Dezvoltare Regională Sud, în

persoana Directorului Maria Culeșov a emis ordinul cu nr.23 cu privire la

angajarea prin cumul a reclamantei Lungu Cristina, în funcția de specialist

monitorizare proiecte (0,5 unități), pe o perioadă nedeterminată, cu încheierea

contractului individual de muncă nr.75 din 02 martie 2021.

Prin ordinul nr.75 din 01 iulie 2021 a directorului Agenția de Dezvoltare

Regională Sud, Gorban Olga, a fost încetat contractul individual de muncă nr.75

din 02 martie 2021, în temeiul art.86 alin. (1), lit. s) Codul muncii începând cu

data de 01 iulie 2021.

Prin ordinul nr. 106 din 18 octombrie 2021 a directorului Agenția de

Dezvoltare Regională Sud, Gorban Olga, a fost încetat contractul individual de

muncă cu Lungu Cristina, ca urmare a expirării termenului contractului încheiat

pe durată determinată, în temeiul art.82 lit. f) din Codul Muncii.

Instanța de fond a constatat ilegalitatea si netemeinicia ordinului nr.75 din

01 iulie 2021 cu privirea la concedierea Lungu Cristina din funcția de specialist

monitorizare proiecte cât și a ordinului nr.106 din 18 octombrie 2021 prin care sa

dispus începând cu 31 octombrie 2021, încetarea în circumstanțele ce nu depind

de voința părților a contractului individual de muncă al salariatei Lungu Cristina,

din funcția de specialist în achiziții publice în cadrul Agenția de Dezvoltare

Regională Sud.

Între părți nu au încetat raporturile de muncă la termenul limită stabilit în

contractual individual de muncă nr. 60 din 02 decembrie 2019, la expirarea

termenului contractului individual de muncă pe durată determinată, nici una

dintre părți nu a cerut încetarea lui.

De asemenea, prin acordul adițional din 12 martie 2021, încheiat la

contractul individual de muncă nr.60 din 02 decembrie 2019, părțile au operat

modificări în sensul titlului I și II a contractului individual de muncă, inclusiv

după expirarea termenului determinat prevăzut inițial, fapt ce atestă computarea

automata a termenului limită stabilit de contractual individual de muncă nr. 60

din 02 decembrie 2019, din durata determinată, în durata nedeterminată, ca

consecință a reglementărilor art. 83 alin. (4) Codul Muncii.

Instanța de fond a reținut că ordinul nr.106 din 18 octombrie 2021 cu privire

la încetarea contractului individual de muncă, ca urmare a expirării termenului

contractului încheiat pe durată determinată, contravine prevederilor art.83 alin.

(4) Codul muncii.

Ordinul vine în contradicție și cu garanțiile instituite de legislația muncii în

situația femeilor gravide, reglementată de art. 251 Codul Muncii, ținând cont că

reclamanta se află la evidența medicului de familie, sarcină – 23 săptămâni.

De asemenea, instanța de fond a conchis că, ordinul nr.75 din 01 iulie 2021,

cu privire la încetarea contractului individual de muncă nr.75 din 02 martie 2021,

în temeiul art.86 alin.(1) lit. s) din Codul muncii, a fost emis contrar prevederilor

art.251 Codul muncii.

Ca urmare, prin prisma art. 89 Codul Muncii, Lungu Cristina s-a restabilit în

serviciu în funcția deținută anterior sau într-o funcție similara în cadrul Agenția

de Dezvoltare Regională Sud.

Reieșind din prevederile art. 90 alin (1), art. 230 Codul muncii instanța a

obligat partea pârâtă să compenseze plățile cuvenite începând cu data de 01 iulie

4

2021, când a fost încetate raporturile de muncă cu aceasta, și până la începutul

concediului de maternitate a acesteia.

Fiind constată ilegalitatea ordinilor de concediere, prin prisma art. 90 Codul

Muncii, 2036 alin. (1), art. 2037 Cod civil, instanța a reținut temeinicia motivelor

ce îi acordă reclamantei dreptul de a solicita și recuperarea prejudiciului moral.

Prin concedierea neîntemeiată Lungu Cristina a fost afectată moral, fiind

admise încetarea ilegală a raporturilor de muncă pentru două contracte de muncă,

în perioade diferite, dar care au derulat în cursul gravidității acesteia.

Angajatorul a admis încetarea raporturilor de muncă cu reclamanta în

perioada în care aceasta înregistra deja cursul concediului de maternitate, pentru

situația ordinului din 18 octombrie 2021, care a generat și incertitudini financiare

în raport cu plățile ce urma a fi achitate în acest sens, circumstanțe care, prin

cumulul obiectiv generează certitudini ale faptului că suferințele psihice suportate

urmează a fi compensate prin echivalent bănesc.

Instanța de fond a conchis că suma prejudiciului moral în mărime de 50 000

lei solicitată reieșind din specificul acțiunii și criteriul echității, este exagerată, iar

un cuantum de 20 000 lei este o compensație echitabilă și suficientă pentru

suferința adusă.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței, la 09 martie 2022, Agenția de

Dezvoltare Regională Sud a declarat apel solicitând, casarea parțială a hotărârii

Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, din 11 februarie 2022, în partea încasării

cuantumului prejudiciului moral.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 24 noiembrie 2022, s-a respins apelul

declarat de reprezentantul Agenției de Dezvoltare Regională Sud, Pînzari Ion și

s-a menținut hotărârea judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 11 februarie 2022.

La 03 februarie 2023, Agenția de Dezvoltare Regională Sud a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 24 noiembrie 2022,

solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel și

dispunerea întoarcerii executării plăților salariale și a prejudiciului moral.

Drept temei de recurs a invocat prevederile art. 432 alin.(2) lit. a) și c),

alin.(4) din Codul de procedură civilă.

În motivare, a susținut că nu este de acord cu decizia, fiind neîntemeiată.

Instanța de apel a apreciat probele arbitrar, a interpretat în mod eronat legea,

în partea admiterii acțiunii și anulării ordinului nr. 106 din 18 octombrie 2021.

Curtea de Apel nu a ținut cont de acele circumstanțe și probe contradictorii

prezentate de către Agenția de Dezvoltare Regională Sud, expuse în cadrul

examinării apelului, care de altfel ar fi dus la schimbarea concluziei instanței de

apel în raport cu legalitatea ordinului.

La adoptarea deciziei, nu s-a bazat pe o cercetare multiaspectuală, completă,

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, precum și nu s-a călăuzit de prevederile legii, bazându-se

doar pe prevederile art. 251, art. 83 alin. (4), art. 89 alin. (1), art. 90, art. 329 alin.

(1), art. 330 alin. 1 lit. b) din Codul Muncii, cu încălcarea prevederilor art. 386 și

387 din Codul de procedură civilă.

Recurentul a indicat că, în cadrul examinării în fond și în apel, pe marginea

ordinului de concediere nr. 106 din 18 octombrie 2021, Agenția de Dezvoltare

Regională Sud a explicat pe deplin faptul că între Lungu Cristina și Agenție a fost

5

încheiat un Contract individual de muncă pe termen determinat, încetarea căruia a

fost dispusă ulterior în temeiul art. 82 lit. f) din Codul Muncii în caz de expirare a

termenului contractului individual de muncă pe durată determinată, de la data

prevăzută în contract, cu excepția cazului când raporturile de muncă continuă de

fapt și nici una dintre părți nu a cerut încetarea lor, precum și a cazului prevăzut

la art. 83 alin. (3).

Dispoziția art. 83 alin. (4) din Codul muncii este inaplicabilă speței,

instanțele inferioare au dat o apreciere greșită normelor de drept aplicate pe

marginea Contractului individual de muncă nr. 60 din 02 decembrie 2019.

Funcția respectivă în care a fost angajată Lungu Cristina, a fost creată temporar,

înafara schemei de încadrare a personalului, doar cu scopul îndeplinirii

obiectivelor proiectului de finanțare.

Ordinul nr.106 din 18 octombrie 2021 cu privire la încetarea Contractului

individual de muncă nr. 60 din 02 decembrie 2019, a fost emis în strictă

prevedere cu legislația în vigoare, adică în circumstanțe ce nu depind de voința

părților.

Recurentul a invocat că, Lungu Cristina nu a avut de suferit în urma emiterii

ordinului nr.106 din 18 octombrie 2021, deoarece nu există o legătură cauzală

între consecințele contractului și sarcina angajatei.

Cuantumul de 20 000 de lei este unul exagerat, Agenția de Dezvoltare

Regională Sud și-a onorat obligațiunile în termen cu referire la restabilirea în

funcție pe marginea contractului nr.75 din 02 martie 2021, încheiat pe termen

nedeterminat, și nu există temei juridic care ar da dreptul angajatei de a beneficia

de repararea prejudiciului moral.

Cu referire la paguba morală, relată la contractul individual de muncă nr. 60

din 02 decembrie 2019, încheiat pe termen determinat, este contrară, fără temei

juridic, deoarece încetarea contractului a avut loc în condițiile prevederilor legale,

iar prevederile art. 90 alin. (1) și (2), art. 329 alin. (1) și (2) Codul Muncii, sunt

inaplicabile situație.

Mărimea pagubei morale stabilite de instanțele ierarhic inferioare nu a fost

evaluată după anumite criterii distinctive, accesibile spre înțelegerea părților

aflate în litigiu, fiind acordată fără a fi luate în considerare circumstanțele de fapt

și de drept care au stat la baza aprecierii coeficientului de stabilire a sumei de

20 000 de lei.

Instanțele investite cu judecarea fondului au încadrat greșit raportului de

muncă existent între părți, în consecință au aplicat eronat normele materiale, nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Cu referire la termenul recursului:

Curtea de Apel Comrat a pronunțat dispozitivul deciziei la 24 noiembrie

2022.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit informației de la fila dosarului 186, instanța de apel a comunicat

Agenției de Dezvoltare Regională Sud decizia motivată la 07 decembrie 2022,

respectiv, cererea de recurs declarată la 03 februarie 2023, este depusă în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

6

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 21 februarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de

la data primirii scrisorii, însă corespondența s-a returnat instanței cu mențiunea

plecat (f.d. 216-217).

Până la data examinării recursului, intimata nu a manifestat opțiunea de a

depune referință.

Examinând temeiurile recursului Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume

dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în

mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de

procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

7

Acest este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și

nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o

referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Agenția de

Dezvoltare Regională Sud, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Agenția de Dezvoltare Regională

Sud.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

8