3r-2/23 — contestarea actului administrativ

3r-2/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3r-2/2023

2-22148581-01-3r-10012023

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

DECIZIE

29 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând recursul depus de Aureliu Postică,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Aureliu Postică împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

contestarea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva încheierii din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respinsă cererea depusă de Aureliu Postică privind suspendarea

executării actului administrativ,

c o n s t a t ă:

La 11 octombrie 2022 Aureliu Postică a depus acțiune împotriva Consiliului

Superior al Magistraturii cu privire la anularea pct. 3 din hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 167/13 din 09 septembrie 2022.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin Decretul Președintelui

Republicii Moldova nr.240-VI din 01 august 2011 a fost numit in funcția de

judecător de instrucție la Judecătoria Orhei, pe un termen de 5 ani, iar prin Decretul

Președintelui Republicii Moldova nr.1423-VII din 30 decembrie 2014 a fost

reconfirmat în funcția de judecător la Judecătoria Orhei pînă la expirarea

împuternicirilor.

La 14 iulie 2016, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.2211-VII,

a fost numit în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă.

Conform Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.584/24 din 13

septembrie 2016, de către Consiliul Superior al Magistraturii i-au fost menținute

atribuțiile judecătorului de instrucție la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău.

Totodată, a fost transferat de la Judecătoria Orhei în funcția de judecător la

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, pentru o perioadă de 2 luni, începând cu 01

noiembrie 2016 până pe 01 ianuarie 2017, inclusiv, fiind desemnat să exercite

atribuțiile judecătorului de instrucție.

A menționat că prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.624/26

din 29 septembrie 2016 a fost desemnat judecător la instanța nou-creată Judecătoria

1

Orhei, începând cu 01 ianuarie 2017.

Ulterior, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.250-VIII din 30

iunie 2017 a fost transferat în funcția de judecător la Judecătoria Chișinău, fiind

repartizat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.465/22 din 11 iulie

2017 la sediul Rîșcani al instanței.

Conform Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.584/27 din

11 decembrie 2018, a exercitat atribuțiile de judecător specializat în materie de drept

penal la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, începând cu 01 ianuarie 2019.

A susținut că la data de 09 septembrie 2022, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a emis Hotărîrea nr.167/13, prin care a decis:

la eliberarea acordului pentru efectuarea percheziției în privința judecătorului

Aureliu Postică, de la Judecătoria Chișinău.

Aureliu Postică, de la Judecătoria Chișinău, pentru existența bănuielii săvîrșirii

infracțiunii prevăzute de art. 3302 alin. (2) din Codul penal.

A precizat că în motivarea soluției adoptate, din pct.3) al părții dispozitive a

Hotărîrii contestate cu nr. 167/13 din 09 septembrie 2022, cu privire la suspendarea

reclamantului din funcția de judecător, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a

indicat, despre necesitatea suspendării din funcția de judecător, din motivul pornirii

în privința sa a urmăririi penale, constatând existența circumstanțelor care justifică

necesitatea emiterii unui act de urgență privind suspendarea din funcția de judecător

în lipsa persoanei vizate, or, bănuirea de săvârșire a unei infracțiunii de un judecător

și menținerea în funcție ar afecta imaginea justiției.

A considerat că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 167/13 din

09 septembrie 2022 cu privire la suspendarea reclamantului din funcția de judecător

al Judecătoriei Chișinău, constituie un act administrativ individual defavorabil și

emis în mod ilegal, urmând a fi anulat de către instanța de judecată, în partea ce ține

de pct. 3 al acesteia.

A susținut că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 167/13 din 09

septembrie 2022, în partea suspendării reclamantului din funcția de judecător,

reprezintă un act administrativ individual defavorabil, prin care sunt încălcate

drepturile legitime și libertățile reclamantului stabilite prin lege.

A menționat că Consiliul a reținut necesitatea emiterii unui act de urgență

privind eliberarea acordului la efectuarea acțiunilor procesuale penale, în lipsa

persoanei vizate în sesizare, având în vedere că bănuirea de săvârșire a unei

infracțiuni de un judecător, care este persoană cu funcție de demnitate publică,

prezintă un interes public sporit.

A mai indicat reclamantul că, în procesul deliberării, Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii a dispus, ex officio, suspendarea reclamantului din funcția

de judecător, pînă la adoptarea hotărârii definitive pe cauza dată, fără ca această

măsură procesuală de constrângere să fie solicitată de partea acuzării, în persoana

procurorului general-interimar.

A apreciat că suspendarea sa din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău,

la caz, reprezintă o ingerință în viața sa privată.

A precizat că această ingerință nu a fost una legală, deoarece motivele pentru

2

angajarea răspunderii statutului „funcției de judecător și prestigiului justiției” au fost

formulate vag și disproporționat, fără a oferi garanții adecvate împotriva abuzului și

arbitrarului.

A mai relatat reclamantul că, ingerința în dreptul menționat nu a fost una

necesară în circumstanțele cauzei, iar „discreția” de care a dat dovadă Consiliul

Superior al Magistraturii la aplicarea din oficiu a acestei măsuri de siguranță față de

reclamant este una abuzivă, arbitrară și disproporționată.

În acest sens a notat că în pct. 76 din Hotărîrea Curții Constituționale nr.23 din

27 iunie 2017, se menționează că, în situația în care Consiliului Superior al

Magistraturii i se cere să își dea acordul pentru pornirea urmăririi penale, aplicarea

măsurilor procesuale sau efectuarea acțiunilor procesuale în privința judecătorului,

acesta are obligația să motiveze hotărârea sa, ținând cont de circumstanțele

particulare ale fiecărui caz în parte, fără a se limita la formulări generale și abstracte.

La caz, lipsa unei motivări adecvate echivalează cu lipsa motivării. Asta

deoarece motivarea este operațiunea administrativă prin care raționamentele avute

în vedere de autoritate trebuie să fie înțelese de public și de subiecții cărora actul

administrativ se adresează.

A subliniat că, suspendarea din funcție a reclamantului, nu conține motivarea

scopului, caracterului potrivit, necesar și rezonabil al acestei măsuri de siguranță.

Fiecare măsură autorizată de Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să fie

motivată din punct de vedere al proporționalității, în context, Consiliul Superior al

Magistraturii a decis suspendarea reclamantului din funcție, fără o motivare a

necesității intervenirii în inamovibilitatea judecătorului prin întreruperea unilaterală

a raporturilor de muncă cu acesta pe o perioadă nedeterminată.

A insistat reclamantul că, Consiliul Superior al Magistraturii în calitate de

autoritate publică competentă, prin acțiunile sale în cadrul procedurii administrative,

a încălcat prevederile art. 32 Cod administrativ.

A mai relatat că pe parcursul procedurii administrative intentate din oficiu de

Consiliul Superior al Magistraturii, reclamantul nu a fost înștiințat despre inițierea

procedurii administrative care viza aplicarea măsurii de suspendare din funcția de

judecător și nu a fost citat pentru a-și realiza dreptul de a fi audiat în legătură cu

faptele și circumstanțele relevante, înainte de emiterea actului administrativ

individual defavorabil, ori pentru a prezenta careva probe în suportul poziției sale.

Pe cale de consecință, la caz se impunea obligativitatea aplicării corecte a art.

95 alin. (2) din Codul administrativ, prin care se prevede că audierea trebuie

realizată și consemnată într-un proces-verbal în cel mult 5 zile de la emiterea

actului.

A susținut că la caz, persistă suspiciuni serioase și rezonabile privind

legalitatea actului administrativ individual defavorabil, precum și existența

pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în

continuare a actului administrativ individual defavorabil.

Astfel a indicat că, circumstanțele sus-menționate cu privire la încălcările

admise de către Consiliul Superior al Magistraturii la adoptarea hotărîrii contestate,

cu siguranță trezesc suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului

administrativ de suspendare a reclamantului din funcție, ce determină luarea de

către instanță a unei măsuri de urgență în calitate de garanție de asigurare a

3

legalității activității administrative, prin suspendarea efectelor juridice ale acestei

activități.

Totodată a menționat că, respingerea cererii reclamantului de suspendare a

executării actului administrativ individual defavorabil contestat, ar crea pentru

acesta prejudicii ireparabile, exprimate prin încălcarea drepturilor constituționale al

acestuia, cum ar fi dreptul la muncă și la viața intimă, familială și privată. Sub

aspectul încălcării dreptului la muncă al reclamantului, se reține că prin suspendarea

ultimului din funcția de judecător, potrivit legislației speciale ce vizează statutul

judecătorului, pentru o perioadă nedeterminată ultimul nu va putea exercita careva

muncă retribuită, în afară de activitatea didactică și științifică, situație care

generează, în mod evident o stare de insecuritate socială și materială pentru

reclamant și pentru membrii familiei sale.

A solicitat reclamantul suspendarea pct. 3 din hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 167/13 din 09 septembrie 2022.

Prin încheierea din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea depusă de Aureliu Postică privind suspendarea executării pct. 3 al actului

administrativ individual contestat în instanța de contencios administrativ-Hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 167/13 din 09 septembrie 2022

(f.d.48-51).

Invocând netemeinicia și ilegalitatea încheierii enunțate, la 14 decembrie 2022,

Aureliu Postică a depus cerere de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău cu adoptarea unei noi

încheieri privind admiterea cererii cu privire la suspendarea actului administrativ în

partea contestată (f.d.84-88).

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată,

considerând soluția Curții de Apel Chișinău neîntemeiată și ilegală, motiv din care

urmează a fi anulată.

A indicat că, în sensul prevederilor art. 214 din Codul administrativ,

suspendarea executării actului administrativ individual contestat, constituie un

mecanism și totodată о garanție de asigurare a legalității activității administrative,

care poate interveni în anumite cazuri excepționale. Suspendarea, ca operate de

întrerupere temporara a efectelor juridice produse de un act juridic, are în vedere fie

întreruperea vremelnica a producerii de efecte juridice (ceea ce înseamnă ca actul

era în vigoare) fie amînarea temporara a producerii de efecte juridice.

În conformitate cu prevederile art. 172 alin. (2) din Codul administrativ,

motivele suspendării sînt: a) existenta unor suspiciuni serioase și rezonabile privind

legalitatea actului administrativ individual defavorabil; b) existenta pericolului

iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a

actului administrativ individual defavorabil.

În acest sens, contrar concluziilor instanței de contencios administrativ despre

necesitatea întrunirii cumulative a condițiilor necesare pentru suspendarea executării

actului administrativ, a pledat în suspendarea raționamentului că, la dispunerea

suspendării executării actului administrativ este suficientă constatarea unui singur

temei prevăzut de lege.

În pofida acestor argumente ale instanței, recurentul a susținut poziția potrivit

căreia, la caz, persistă suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului

4

administrativ individual defavorabil, precum și existența pericolului iminent de

producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului

administrativ individual defavorabil.

Astfel, circumstanțele menționate în cererea de chemare în judecată cu privire

la încălcările admise de către Consiliul Superior al Magistraturii la adoptarea

hotărârii contestate, în partea ce vizează respectarea procedurii administrative în

privința recurentului, în special asigurarea dreptului judecătorului de a fi audiat, de a

depune explicații pe marginea chestiunii aflate în dezbatere, cît și ce ține de limitele

exercitării dreptului discreționar, cu siguranță trezesc suspiciuni serioase și

rezonabile privind legalitatea actului administrativ de suspendare a reclamantului

din funcție, ce determină luarea de către instanța a unei măsuri de urgență în calitate

de garanție de asigurare a legalității activității administrative, prin suspendarea

efectelor juridice ale acestei activități.

A susținut că, respingerea cererii recurentului de suspendare a executării

actului administrativ individual defavorabil contestat, creează pentru acesta

prejudicii ireparabile, exprimate prin încălcarea drepturilor constituționale al

acestuia, cum ar fi dreptul la munca și la viața intimă, familială și privată. Sub

aspectul încălcării dreptului la muncă al reclamantului, se reține ca prin suspendarea

ultimului din funcția de judecător, potrivit legislației speciale ce vizează statutul

judecătorului, pentru о perioada nedeterminată ultimul nu va putea exercita careva

muncă retribuită, în afară de activitatea didactica și științifică, situație care

generează, în mod evident, о stare de insecuritate sociala și materială pentru

reclamant și pentru membrii familiei sale.

Mai mult, a menționat că, о cauză penală inițiată în personam se finalizează fie

cu soluția de expediere a acesteia în instanța de judecată cu rechizitoriu, fie cu

adoptarea soluției de scoatere de sub urmărire penală a persoanei și clasarea

procesului penal.

În cazul adoptării de către organul de urmărire penală a soluției de clasare a

cauzei penale pe motive de reabilitare a reclamantului, ultimul va fi repus în toate

drepturile legitime pe care le-a deținut anterior, inclusiv prin compensarea integrală

a beneficiilor salariale pentru lipsa forțată de la locul de muncă și solicitarea de

reparare a prejudiciilor morale, în ordinea prevederilor Legii nr. 1545 din 25

februarie 1998, situație care, inevitabil, va cauza daune ireparabile bugetului public.

La acest capitol, a reținut și un pericol iminent de producere a unor prejudicii

ireparabile, cum ar fi expirarea termenilor de prescripție pentru tragerea la

răspundere penală a persoanelor și încălcarea termenilor rezonabili de examinare în

cadrul cauzelor penale și contravenționale) aflate în gestiunea recurentului, în

calitate de judecător la sediul Buiucani al Judecătoriei Chișinău, specializată în

materie penală, or pînă în prezent marea majoritate de cauze (126 cauze penale și 87

cauze contravenționale) au rămas în procedura subsemnatului, nefiind redistribuite

altor judecători.

Prin urmare, a considerat că menținerea suspendării subsemnatului din funcția

de judecător pentru о perioada nedeterminata de timp, pe durata examinării cererii

de chemare in judecata, ar putea crea premise pentru îngrădirea dreptului de acces la

justiție unui cerc nelimitat de persoane - parți în procesele penale și

contravenționale pendinte la judecătorul Aureliu Postică, precum și ar determina

5

adresarea de către aceștia a unor plîngeri, în sensul prevederilor Legii nr. 87 din 21

aprilie 2011, care s-ar putea solda cu repararea de către stat a unor prejudicii cauzate

pentru încălcarea dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei.

De asemenea, în opoziție cu argumentele completului specializat despre faptul

că, determinarea suspiciunilor serioase și rezonabile privind legalitatea actului

administrativ individual defavorabil poate fi realizată preventiv doar la examinarea

în fond a pretențiilor corespunzătoare, a menționat că, în procesul soluționării

chestiunii de suspendare a executării actului administrativ, instanței ii revine doar

posibilitatea de a efectua о cercetare sumară a aparenței respectării dreptului, fără a

prejudicia judecarea fondului litigiului.

La 15 martie 2023, Aureliu Postică a depus cerere la care a anexat ordonanța

de scoatere de sub învinuire penală cu clasarea dosarului penal, pe motiv că

acțiunile acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 3302 alin. (2)

din Codul penal

Conform art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Încheierea din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost comunicată

lui Aureliu Postică, prin intermediul adresei electronice la 30 noiembrie 2022, iar la

15 decembrie 2022, Aureliu Postică a depus recurs împotriva încheierii din 24

noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.60, 84-88).

Astfel, instanța de recurs constată că, Aureliu Postică a depus cererea de recurs

în termenul prevăzut de lege.

Potrivit articolului 243 alin.(2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

În speță, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție nu consideră oportun de a cita participanții la proces pentru a se

pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece argumentele indicate

în cererea de recurs au fost expuse cu suficientă claritate.

Studiind materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins din următoarele motive.

Conform art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, examinând recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie de respingere a recursului.

În corespundere cu art. 214 alin. (1)-(4) din Codul administrativ, suspendarea

executării actului administrativ individual contestat poate fi solicitată de către

reclamant instanței de judecată care examinează acțiunea de contencios

administrativ. Reclamantul poate solicita instanței de judecată competente

suspendarea executării actului administrativ individual până la înaintarea acțiunii în

contencios administrativ dacă autoritatea publica învestită cu soluționarea cererii

prealabile a refuzat suspendarea sau nu a soluționat cererea de suspendare în

termenul stabilit la art. 172 alin. (3). Instanța de judecată poate dispune suspendarea

6

executării actului administrativ individual din motivele prevăzute la art. 172 alin.

(2). Pentru probarea faptelor, participanții, în locul prezentării probelor obișnuite,

pot depune o declarație pe propria răspundere. Instanța de judecată decide cu privire

la suspendarea executării actului administrativ individual printr-o încheiere

susceptibilă de recurs, fără citarea participanților la proces. Dacă consideră necesar,

instanța de judecată citează părțile pentru audiere în privința temeiniciei cererii de

suspendare. Prevederile art. 177 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu se aplică.

În interpretarea corectă a normei legale enunțate, instanța de recurs reține că

prin reglementările art. 214 Cod administrativ, legislatorul a stabilit ca garanție a

asigurării legalității – suspendarea executării actului administrativ individual

contestat.

Astfel, suspendarea reprezintă operația de întrerupere temporară a efectelor

juridice produse de un act juridic. Suspendarea actelor administrative reprezintă o

garanție a asigurării legalității, ce intervine însă în cazuri de excepție, în situații

limită. Aceasta presupune fie întreruperea vremelnică a producerii de efecte juridice

(ceea ce înseamnă că actul era în vigoare), fie amânarea temporară a producerii de

efecte juridice.

Conform art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, motivele suspendării sunt:

a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului

administrativ individual defavorabil;

b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin

executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.

Din sensul normei legale menționate, rezultă că legislatorul a stabilit că actul

administrativ poate fi suspendat doar în două condiții, și anume: în cazul confirmării

incontestabile a existenței unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea

actului administrativ individual defavorabil și/sau existența pericolului iminent de

producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului

administrativ individual defavorabil.

Respectiv, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că la dispunerea suspendării actului administrativ

urmează a fi constatate existența acelor temeiuri necesare a fi întrunite, prevăzute

prin lege.

Așadar, atât cazul bine justificat în vederea confirmării incontestabile a

existenței unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului

administrativ individual defavorabil, cât și paguba a cărei iminentă producere ar fi

înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ, trebuie să fie indicate și

probate în concret, și nu doar afirmate prin preluarea textelor de lege, prin urmare,

cert fiind instituită obligația probării faptului că existența acestor condiții nu se

prezumă, ci trebuie dovedite de persoana lezată care a solicitat suspendarea

executării actului administrativ.

În speță, referitor la primul temei prevăzut de legiuitor – existența unor

suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului defavorabil, instanța de

recurs menționează că prin noțiunea de suspiciuni rezonabile privind legalitatea

actului administrativ individual, se înțeleg acele circumstanțe de fapt, care ar

convinge judecătorul că actul administrativ individual ar fi ilegal, deoarece

7

ilegalitatea propriu zisă a actului administrativ individual defavorabil, este un

element de fond și se verifică doar în cadrul dezbaterilor judiciare.

Acest raționament, se desprinde din faptul că ilegalitatea actului administrativ

individual este una din condițiile cumulative de admitere a acțiunii în contestare.

Corespunzător, ilegalitatea actului administrativ individual vizează două dimensiuni

ale legalității, opusul ilegalității fiind legalitatea procedurală (formală) și legalitatea

materială.

Totodată, pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate a

actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța nu poate aprecia

discreționar, arbitrar, necesitatea unei asemenea măsuri, ci doar prin raportare la

probele administrate în cauză care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de

răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza pe fond conținutul actului

administrativ.

La caz, Aureliu Postică în motivarea solicitării de suspendare a executării pct.

3 din hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 167/13 din 09

septembrie 2022 a invocat existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind

legalitatea emiterii actului administrativ, însă fără a prezenta argumente sau probe

convingătoarea care ar putea servi drept temei legal de suspendare a executării

actului administrativ individual contestat.

Instanța de recurs, fără a se expune și a prejudicia fondul cauzei deduse

judecății și fără a tranșa chestiunea legalității actului contestat, reține că prima

instanță corect a concluzionat asupra faptului că în prezenta speță, în limitele

necesare examinării cererii de suspendare, nu au fost constatate obiectiv suspiciuni

serioase și rezonabile privind ilegalitatea hotărârii Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 167/13 din 09 septembrie 2022.

În susținerea opiniei enunțate, se va evidenția că nu pot fi subsumate condiției

cazului bine justificat aprecierile referitoare la ilegalitatea unui act administrativ a

cărui suspendare se cere, întrucât acceptarea unui asemenea raționament ar echivala

cu o prejudecare a fondului litigiului, care privește examinarea legalității, examinare

ce excedează cadrul procesual, respectiv acțiunii în suspendarea executării actului

administrativ. Or, judecarea cererii de suspendare a executării actului administrativ

individual nu presupune prejudecarea fondului litigiului, instanța având numai

posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că motivele de ilegalitate ale

actului administrativ contestat invocate în susținerea cererii de suspendare a

executării actului administrativ individual contestat, care presupun cercetarea în

profunzime a fondului cauzei, nu se circumscriu condiției referitoare la existența

unui caz bine justificat de suspendare a actului administrativ contestat.

Pe cale de consecință, având în vedere că examinarea cererii de suspendare a

executării actului administrativ individual contestat nu presupune prejudecarea

fondului litigiului, instanța având numai posibilitatea de a efectua o cercetare

sumară a aparenței dreptului, în limitele necesare examinării cererii de suspendare,

prima instanță just a stabilit că în speță nu au fost constatate suspiciuni serioase și

rezonabile privind ilegalitatea hotărârii Plenului Consiliului Superior al

8

Magistraturii nr. 65/5 din 30 martie 2022.

Cât privește cel de-al doilea temei prevăzut de legiuitor – existența pericolului

iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a

actului administrativ individual defavorabil, instanța de recurs relevă că scopul

aplicării acestui temei este crearea unui climat favorabil executării unei eventuale

hotărâri judecătorești, astfel pentru a fi dispusă suspendarea executării actului

administrativ contestat, persoana vătămată trebuie să dovedească temeinicia

solicitării, precum și faptul că suspendarea are drept scop prevenirea unui prejudiciu

ireparabil.

La rândul său, prejudiciu ireparabil presupune existența în cuprinsul actului

vizat a unor dispoziții care prin aducerea la îndeplinire i-ar produce reclamantului

un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Or,

prevenirea unui prejudiciu ireparabil presupune evitarea unui prejudiciu material

viitor și previzibil, care ulterior, după adoptarea hotărârii, nu ar putea fi îndeplinit.

Sub acest aspect, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că Curtea de Apel Chișinău corect

a concluzionat că în prezentul litigiu nu există nici motivul alternativ de suspendare

prevăzut la art. 172 alin. (2) lit. b) Cod administrativ. Și aceasta deoarece, existența

pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în

continuare a actului administrativ individual defavorabil nu a fost argumentată și

nici probată în regim suficient de obiectiv și convingător. Or, la depunerea cererii

privind suspendarea executării actului administrativ, reclamantul nu a argumentat

prin ce acțiuni anume, nedispunerea suspendării actului contestat i-ar duce la

cauzarea unor daune sau prejudicii ireparabile.

De altfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că simpla invocare a unui fapt evident, atât timp

cât autorul cererii nu argumentează caracterul ireparabil al riscului, nu reprezintă o

motivare suficientă și convingătoare pentru a suspenda actul administrativ.

Mai mult, chiar dacă riscul și este abstract, cererea cu privire la suspendarea

actului administrativ contestat trebuie motivată convingător, nu prin simpla

enumerare a unor fapte.

Distinct de cele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează că reclamantul nu a invocat

motive plauzibile în vederea dispunerii suspendării actului administrativ, iar

motivele indicate în art. 172 alin. (2) Cod administrativ, care ar justifica

suspendarea executării actului administrativ contestat, nu sunt îndeplinite, întrucât

paguba iminentă, precum și ilegalitatea actului administrativ nu se prezumă, ci

trebuie dovedite de persoana lezată, prin probe concludente și pertinente. Or, din

cererea înaintată nu sunt identificate, la această fază a procesului, niciunul din

temeiurile de suspendare indicate în art. 172 alin. (2) Cod administrativ.

În același timp, orice acțiune întreprinsă trebuie să fie proporțională cu scopul

său, iar ingerințele în drepturile pârâtului și persoanelor interesate trebuie să fie

echilibrate într-o măsură rezonabilă de protecție anticipată a drepturilor

9

reclamantului.

Față de cele ce preced, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și de a menține încheierea primei instanțe.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de Aureliu Postică.

Se menține încheierea din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Aureliu Postică împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

contestarea actului administrativ individual defavorabil.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

10