3ra-394/21 — anularea partiala a actului administrativ cu obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-394/21 — anularea partiala a actului administrativ cu obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-394/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: G. Dașchevici, E. Palanciuc, V. Negru)

DECIZIE

4 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Anatolie Țurcan

Nina Vascan

examinând recursul depus de Consiliul Superior al Magistraturii,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Alexandru Gheorghieș împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire

la anularea parțială a actului administrativ și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil,

împotriva hotărârii din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 19 octombrie 2020, Alexandru Gheorghieș a depus cererea de chemare în

judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea

parțială a actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că prin Decretul Președintelui

Republicii Moldova nr. 978 din 26 noiembrie 2002, a fost numit în funcția de

judecător la Judecătoria Glodeni, pe un termen de 5 ani.

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 818 din

25 octombrie 2006, a fost numit în funcția de președinte al Judecătoriei Glodeni,

pe un termen de 4 ani.

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1310 din

26 septembrie 2007, a fost numit în funcția de judecător până la atingerea

plafonului de vârstă.

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 98 din 31 mai 2012, a fost

numit prin transfer în funcția de judecător la Curtea de Apel Bălți.

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 102 din 1 iunie 2012, a

fost numit în funcția de președinte al Curții de Apel Bălți, pe un termen de 4 ani,

iar prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 2193 din 11 iulie 2016, a

fost numit în funcția de președinte al Curții de Apel Bălți, pe un termen de 4 ani.

1

Referitor la activitatea sa a notat că, prin hotărârea Colegiului de evaluare a

performanțelor judecătorilor nr. 4/1 din 25 martie 2016, în urma susținerii evaluării

performanțelor, judecătorului Alexandru Gheorghieș i-a fost acordat calificativul

„excelent”.

Prin Hotărârea Colegiului de evaluare a performanțelor judecătorilor nr. 5/1

din 25 martie 2016, în urma susținerii evaluării performanțelor, președintelui Curții

de Apel Bălți, Alexandru Gheorghieș i-a fost acordat calificativul „excelent”.

Prin Hotărârea Colegiului de evaluare a performanțelor judecătorilor nr. 18/3

din 22 martie 2019, în urma susținerii evaluării performanțelor, judecătorului

Alexandru Gheorghieș i-a fost acordat calificativul „excelent”.

Prin Hotărârea Colegiului de evaluare a performanțelor judecătorilor nr. 19/3

din 22 martie 2019, președintelui Curții de Apel Bălți, Alexandru Gheorghieș, i-a

fost acordat calificativul „excelent”.

În continuare, prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 242/9

din 11 martie 2014, lui Alexandru Gheorghieș i-a fost decernată Diploma de

Onoare a Consiliului Superior al Magistraturii, iar prin hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 374/16 din 19 mai 2015 i s-a conferit gradul I de

calificare.

A relatat că în anul 2015, de către Agenția de administrare a instanțelor

judecătorești, Curtea de Apel Bălți (sub conducerea lui Alexandru Gheorghieș) a

fost calificat/recunoscut drept model de excelență a sistemului judecătoresc -

http://aaij.justice.md/files/2015_ca _balti_1.pdf.

A remarcat că după desfășurarea procedurii de selectare, Colegiul pentru

selecția și cariera judecătorilor a admis prin Hotărârea nr. 32/05 din 5 iunie 2020

candidatura lui pentru participare la concursul privind suplinirea funcției de

judecător la Curtea Supremă de Justiție cu 77 de puncte.

A explicat că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii i-a oferit 10,27

puncte. Astfel, potrivit Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 262/22

din 22 septembrie 2020, punctajul final acumulat de candidatul la funcția de

judecător al Curții Supreme de Justiție, Alexandru Gheorghieș, constituie 87,27

puncte.

La caz, a precizat că după punctajul acordat, este plasat pe poziția 7, iar

funcțiile de judecător al Curții Supreme de Justiție scoase la concurs, constituie 9

unități.

Astfel, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din

22 septembrie 2020, cu 4 voturi pro și 7 împotrivă, s-a decis de a nu propune

Parlamentului Republicii Moldova numirea judecătorului Alexandru Gheorghieș în

funcția de judecător la Curtea Supremă de Justiție.

Pentru motivele expuse, a subliniat că Hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii din 22 septembrie 2020, prin care s-a decis de a nu propune

Parlamentului Republicii Moldova numirea sa în funcția de judecător la Curtea

Supremă de Justiție, este un act administrativ individual ilegal defavorabil.

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la

Consiliul Superior al Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996, a remarcat că

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la promovare la

o instanță superioară este un act administrativ individual obligatoriu, la caz, de

promovare a lui în funcția de judecător la Curtea Supremă de Justiție, deoarece a

2

obținut un punctaj care îl plasează pe locul 7 din 9 funcții scoase la concursul din

22 septembrie 2020, iar Plenul Consiliului Superior al Magistraturii deține un drept

discreționar doar în stabilirea punctajului de 20 %, care, la caz, și acesta a fost

utilizat cu erori și încălcarea principiului egalității de tratament.

În opinia reclamantului actul administrativ individual de promovare în

instanța judecătorească superioară se emite obligatoriu pentru candidatul care

obține un punctaj mai mare, deoarece punctajul este compus din itemi, ce reflectă

principiul promovării judecătorului conform meritocrației, pe criterii de ordin

obiectiv, în special, meritocrația se stabilește prin hotărârile Colegiului de selecție

și a Colegiului de evaluare.

Cu referire la prevederile art. 12 alin. (1) și (2) lit. c) din Legea privind

selecția, evaluarea performanțelor și cariera judecătorilor nr. 154 din 5 iulie 2012,

art. 13 alin. (3) lit. b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din

20 iulie 1995, este de părere că Consiliul Superior al Magistraturii nu deține un

drept discreționar la acest capitol, dar este obligat să emită actul administrativ

individual solicitat reieșind din punctajul acumulat, care reprezintă unicul criteriu,

alături de experiența profesională (10 ani stagiu de judecător), prevăzut de normele

dreptului material.

Iar, emiterea actului administrativ individual în baza dreptului discreționar sau

obligatoriu, nu este condiționată de faptul emiterii acestuia de către autoritățile

publice cu conducere unipersonală sau colegială.

În acest context a precizat în temeiul dreptului discreționar, autoritatea

publică are o marjă de apreciere și trebuie să încorporeze propriile considerente de

oportunitate în decizia sa.

A accentuat că exercitarea discreției este supusă unor condiții stricte conform

art. 137 alin. (1) Codul administrativ, care prevede că, în exercitarea dreptului

discreționar atribuit, autoritățile publice trebuie să acționeze cu bună-credință în

limitele legal stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit

dreptul. Dacă autoritatea publică poate decide discreționar și doar una din mai

multe consecințe juridice este legală, atunci dreptul discreționar al autorității

publice se reduce la alegerea consecinței juridice/soluției legale. Stările de fapt

identice în esență se tratează identic. O tratare neidentică a două stări de fapt

identice se admite numai dacă există un motiv obiectiv.

Autorităților publice li se acordă un spațiu de acțiune și luarea deciziilor

numai în determinarea consecințelor legale, care trebuie atinse atunci când le

stabilește legiuitorul. Scopul acordării discreției conform art. 16 alin. (1) din Codul

administrativ este de a permite autorității publice să răspundă flexibil la diferite

probleme. În acest fel, administrația poate lua decizii individuale în cadrul unui

proces legal, făcând astfel posibilă realizarea unui echilibru între obiectivul legal

abstract și circumstanțele reale.

Dacă cerințele legale stabilite de prevederile legale de autorizare sunt

îndeplinite, norma de drept poate fi aplicată și pot fi generate consecințele legale

ale acesteia. Din consecințele legale ale temeiului juridic, se apreciază dacă

autoritatea este legată de o măsură obligatorie sau dacă are o putere discreționară.

Caracterul de act administrativ individual obligatoriu are două sensuri, în

primul sens, de emitere a actului administrativ individual favorabil, atunci când

sunt întrunite condițiile prevăzute de lege (rezerva legii), iar în al doilea rând, de

3

emitere a actului administrativ individual defavorabil, atunci când judecătorul nu

întrunește condițiile prevăzute de legea materială pentru promovare în instanța

judecătorească superioară.

Prin urmare, emiterea actelor administrative individuale de către autoritățile

publice cu conducere colegială prin adoptare, unde fiecare membru își expune

votul, nu presupune act administrativ individual discreționar.

A argumentat că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii la întrunirea

condiției de vechime de 10 ani în funcția de judecător și a unui punctaj mai mare în

raport cu alți candidați, este obligat să emită actul administrativ individual solicitat

de către reclamant, or, respectarea cerințelor de profesionalism, integritate și

meritocrație rezultă chiar din calificativul „excelent” acordat de Colegiul de

evaluare.

A explicat că hotărârile Colegiului de evaluare și Colegiului de selecție

constituie acte administrative individuale incontestabile, în sensul art. 30 și 140 din

Codul administrativ și obligatorii, conform art. 139 alin. (4) din Codul

administrativ pentru orice persoană, inclusiv pentru orice autoritate publică.

Astfel fiind, soluția adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii,

în lipsa competenței, constituie o modalitate de schimbare a calificativului oferit ca

urmare a evaluării extraordinare a performanțelor, dar și un mod de încălcare a

principiilor de meritocrație, și prin aceasta se diminuează rolul Colegiilor în mod

substanțial.

A remarcat că a obținut ca și alți colegi calificativul „excelent” la evaluarea

extraordinară, în ședință nu au fost formulate obiecții asupra activității sale,

profesionalismului, integrității, lipsesc anumite sancțiuni disciplinare.

Astfel, contrar prevederilor art. 23 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, a

fost tratat în mod discriminator, fără ca Plenul Consiliului Superior al Magistraturii

să justifice obiectiv, această abordare inegală în raport cu alți judecători, aflându-se

în aceleași condiții de fapt și de drept.

În același timp a obiectat că măsura întreprinsă de Consiliul Superior al

Magistraturii constituie prin lipsa de proporționalitate o atingere a garanției

substanței dreptului de a fi promovat în funcția de judecător al Curții Supreme de

Justiție și exercitarea funcției de judecător până la atingerea plafonului.

A mai menționat că actul individual de respingere a solicitării reclamantului

nu este motivat, iar incertitudinea și netransparența hotărârii emise de Consiliul

Superior al Magistraturii, fac dovada caracterului incert al actului administrativ

individual defavorabil.

Reclamantul a solicitat anularea în parte a Hotărârii Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 262/22 din 22 septembrie 2020, prin care s-a decis de

a respinge solicitarea judecătorului Alexandru Gheorghieș de promovare în funcția

de judecător al Curții Supreme de Justiție și obligarea Consiliului Superior al

Magistraturii să emită o hotărâre cu privire la înaintarea propunerii Parlamentului

Republicii Moldova de numire în funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție

până la atingerea plafonului de vârstă, și anularea a Hotărârii Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 262/22 din 22 septembrie 2020, în partea ce se referă

la anunțarea concursului pentru suplinirea a patru posturi vacante de judecător la

Curtea Supremă de Justiție.

4

Prin încheierea din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost

declarată inadmisibilă acțiunea înaintată în ordinea contenciosului administrativ de

Alexandru Gheorghieș împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind

anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 262/22 din

22 septembrie 2020 ,,Cu privire la desfășurarea concursului pentru suplinirea

funcțiilor vacante de judecător la Curtea Supremă de Justiție” în partea ce se referă

la anunțarea concursului pentru suplinirea a 4 posturi vacante de judecător la

Curtea Supremă de Justiție.

Prin hotărârea din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost anulată

hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 262/22 din

22 septembrie 2020 ,,Cu privire la desfășurarea concursului pentru suplinirea

funcțiilor vacante de judecător la Curtea Supremă de Justiție”, în partea prin care

s-a respins solicitarea judecătorului Alexandru Gheorghieș de promovare în funcția

de judecător la Curtea Supremă de Justiție.

A fost obligat Consiliul Superior al Magistraturii să emită hotărârea cu privire

la înaintarea propunerii Parlamentului Republicii Moldova de numire în funcția de

judecător la Curtea Supremă de Justiție până la atingerea plafonului de vârstă a

judecătorului Alexandru Gheorghieș.

La 3 februarie 2021, Consiliul Superior al Magistraturii a depus recurs

nemotivat, iar la 24 martie 2021 a prezentat motivarea recursului împotriva

hotărârii din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea instanței de fond,

considerând-o neîntemeiată prin faptul că a oferit o soluție greșită asupra cazului

ca urmare a aplicării eronate a normelor de drept material.

A relevat că soluția membrilor Consiliului Superior al Magistraturii de a

respinge solicitarea reclamantului de promovare în funcția de judecător la Curtea

Supremă de Justiție a fost emisă în urma examinării în cumul a materialelor,

audierii candidaților și în rezultatul exprimării votului de către membrii Consiliului

Superior al Magistraturii.

A remarcat că la aprecierea candidaților membrii Consiliului Superior al

Magistraturii au acționat în conformitate cu legea, potrivit competenței și

procedurii stabilite, luând în considerare totalitatea faptelor relevante cu

respectarea limitelor ce țin de dreptul discreționar și conform scopului acordat de

lege.

A afirmat că nu sunt întrunite temeiuri legale de anulare a actului

administrativ contestat, întrucât hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

reflectă rezultatele unui concurs organizat și desfășurat în baza regulamentului

aprobat, în vederea suplinirii funcțiilor de judecător la Curtea Supremă de Justiție.

A mai obiectat că instanța de judecată a admis o ingerință în votul discreționar

al membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ce ține de rezultatul unui

concurs de promovare în funcția de judecător la Curtea Supremă de Justiție, care

constituie de fapt o activitate internă și exclusivă a Consiliului Superior al

Magistraturi.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin referința din 6 aprilie 2021, ulterior concretizată, intimatul Alexandru

Gheorghieș a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

5

Prin încheierea din 7 aprilie 2021 a Curții Supreme de Justiție a fost admisă

cererea depusă de Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la suspendarea

executării hotărârii din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, fiind dispusă

suspendarea acesteia până la adoptarea unei hotărâri irevocabile.

Potrivit art. 191 alin. (5) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, deciziilor și încheierilor curții

de apel.

Conform art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că atât recursul nemotivat depus la data de

3 februarie 2021 (f. d. 199, vol. I), cât și motivarea acestuia depusă la data de

24 martie 2021 (f. d. 214, vol. I), sunt în termen, or, hotărârea instanței de fond a

fost adoptată la 25 ianuarie 2021 și recepționată de către recurent la data de

25 februarie 2021 (f. d. 208, vol. II).

Prin încheierea din 19 mai 2021 a Curții Supreme de Justiție recursul depus

de către Consiliul Superior al Magistraturii a fost numit pentru examinare în

complet de 5 judecători.

În conformitate cu prevederile art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă

consideră necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la

proces.

La caz, completul nu consideră oportun de a cita participanții la proces pentru

a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs și referință, deoarece

argumentele recurentului și a intimatului au fost expuse cu suficientă claritate.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

admite recursul, a casa integral hotărârea primei instanțe și a emite o decizie nouă,

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

Totodată, conform art. 22 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sânt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Iar potrivit art. 194 alin. (1) și (2) Cod administrativ, în procedura în prima

instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor împotriva

încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și de drept. În

6

procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se

examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării

corecte a dreptului material.

La rândul său, aplicabile litigiului sunt și prevederile art. 244 alin. (2) în

coroborare cu art. 231 alin. (2) Cod administrativ, conform cărora pentru procedura

de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din

prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se

aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva.

La acest capitol, Colegiul reține și prevederile art. 219 alin. (1)-(3) Cod

administrativ, potrivit cărora instanța de judecată este obligată să cerceteze starea

de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de

declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,

explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor

incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și

aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de

drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului

Superior al Magistraturii, Alexandru Gheorghieș a solicitat anularea în parte a

Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 262/22 din

22 septembrie 2020 prin care s-a decis de a respinge solicitarea judecătorului

Alexandru Gheorghieș de promovare în funcția de judecător al Curții Supreme de

Justiție și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre cu

privire la înaintarea propunerii Parlamentului Republicii Moldova de numire în

funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție, până la atingerea plafonului de

vârstă.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a conchis asupra

temeiniciei cererii de chemare în judecată depuse de către Alexandru Gheorghieș.

Întru consolidarea soluției Curtea de Apel Chișinău a reținut că în cadrul

procedurii de desfășurare a concursului pentru suplinirea funcțiilor vacante de

judecător la Curtea Supremă de Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii nu și-a

motivat soluția prin care i-a acordat lui Alexandru Gheorghieș cel mai mic punctaj

față de ceilalți participanți, care s-au aflat în condiții similare, prin urmare, acest

fapt constituie în sine o încălcare a principiului de echitate socială, care este un

principiu extrem de important, ce oferă posibilitatea de participare egală în

procesul alegerii și accederii în unele profesii în funcție de capacitățile deținute.

Instanța inferioară a notat că Consiliului Superior al Magistraturii nu și-a

îndeplinit obligațiile sale de a motiva temeiurile respingerii cererii reclamantului,

or, organul de autoadministrare judecătorească nu a stabilit prin probe

incontestabile de incompatibilitate a reclamantului cu funcția la care aspiră, de

încălcare de către acesta a legislației sau de încălcare a procedurilor legale de

selectare și promovare a lui.

După cum denotă materialul probator al cauzei, prin pct. 2 al hotărârii

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 150/12 din 9 iunie 2020, a fost anunțat

concurs pentru suplinirea a nouă posturi vacante de judecător la Curtea Supremă de

Justiție.

7

Este cert și faptul că pentru participarea la concurs au depus cerere

judecătorii: Nelea Budăi, Sergiu Furdui, Anatolie Minciuna, Oxana Robu și

Angela Bostan de la Curtea de Apel Chișinău, Alexandru Gheorghieș de la Curtea

de Apel Bălți, Dmitrii Fujenco de la Curtea de Apel Comrat, Ghenadie Pavliuc,

Ghenadie Plămădeală, Radu Țurcanu, Nicolae Șova, Serghei Dimitriu, Vitalie

Stratan și Aliona Miron de la Judecătoria Chișinău și Dumitru Gherasim de la

Judecătoria Bălți.

La ședința Consiliului Superior al Magistraturii din 22 septembrie 2020,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii examinând chestiunea cu privire la

suplinirea funcției vacante de judecător la Curtea Supremă de Justiție, în rezultatul

exprimării votului de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii prezenți

la ședință au decis: cu 6 (șase) voturi pro și 5 (cinci) împotrivă în privința

candidatei Nelea Budăi; 5 (cinci) voturi pro și 6 (șase) împotrivă în privința

candidatului Sergiu Furdui; 9 (nouă) voturi pro și 2 (două) împotrivă în privința

candidatului Anatolie Minciuna; 8 (opt) voturi pro și 3 (trei) împotrivă în privința

candidatei Oxana Robu; 5 (cinci) voturi pro și 6 (șase) împotrivă în privința

candidatei Angela Bostan; 4 (patru) voturi pro și 7 (șapte) împotrivă în privința

candidatului Alexandru Gheorghieș; 6 (șase) voturi pro și 5 (cinci) împotrivă în

privința candidatului Dmitrii Fujenco; 8 (opt) voturi pro și 3 (trei) împotrivă în

privința candidatului Ghenadie Plămădeală; 6 (șase) voturi pro și 5 (cinci)

împotrivă în privința candidatului Radu Țurcanu; 8 (opt) voturi pro și 3 (trei)

împotrivă în privința candidatului Nicolae Șova; 6 (șase) voturi pro și 5 (cinci)

împotrivă în privința candidatului Serghei Dimitriu; 3 (trei) voturi pro și 8 (opt)

împotrivă în privința candidatului Vitalie Stratan; 8 (opt) voturi pro și 3 (trei)

împotrivă în privința candidatei Aliona Miron; 7 (șapte) voturi pro și 4 (patru)

împotrivă în privința candidatului Dumitru Gherasim.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât de a propune

Parlamentului Republicii Moldova numirea judecătorilor Anatolie Minciuna,

Oxana Robu, Ghenadie Plămădeală, Nicolae Șova și Aliona Miron în funcția de

judecător la Curtea Supremă de Justiție.

Astfel, candidatul Alexandru Gheorghieș nu a acumulat numărul necesar de

voturi pentru a fi promovat în funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție.

La caz, instanța de recurs menționează că examinând acțiunea, prima instanță

greșit a ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii cu privire la anularea parțială a

actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține ca procedura de examinare a candidaturii pentru promovarea la

o instanță superioară de către Consiliul Superior al Magistraturii este reglementată

de Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996.

În conformitate cu art. 20 alin. (31) și (4) din Legea sus-enunțată, promovarea

judecătorului la o instanță superioară se fac în baza recomandărilor colegiului

pentru selecția și cariera judecătorului. Hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii privind promovarea judecătorului la o instanță superioară, trebuie să

fie motivată și este adoptată prin votul deschis al membrilor Consiliului. Hotărârile

privind promovarea judecătorului la o instanță superioară, însoțite de curriculum

8

vitae din care să rezulte activitatea lui și de hotărâre se înaintează Parlamentului de

către Președintele Consiliului Superior al Magistraturi.

Iar potrivit art. 24 alin. (1)-(3) din aceiași Lege, Consiliul Superior al

Magistraturii adoptă hotărâri cu votul deschis al majorității membrilor săi, cu

excepția cazului prevăzut la art. 19 alin. (4). La adoptarea hotărârilor cu privire la

cariera judecătorilor, răspunderea disciplinară a acestora, sancționarea și eliberarea

din funcție a judecătorilor, membrii de drept ai Consiliului Superior al

Magistraturii participă fără drept de vot. Votarea se efectuează în lipsa persoanei al

cărei caz este examinat și în lipsa celorlalți invitați. Consiliul Superior al

Magistraturii, în urma deliberării, pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt care

se consemnează într-un proces-verbal. Hotărârea motivată, care conține și numărul

de voturi, se redactează în cel mult 30 de zile și se semnează de președintele

ședinței.

La caz, se reține că obiectul controlului judecătoresc în prezenta speță

constituie actul administrativ individual defavorabil și anume Hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 262/22 din 22 septembrie 2020, în partea

prin care s-a decis respingerea solicitării judecătorului Alexandru Gheorghieș de

promovare în funcția de judecător la Curtea Supremă de Justiție.

În raport cu cele mai sus reținute, potrivit art. 2 alin. (1) și (11) din Legea

privind selecția, evaluarea performanțelor și cariera judecătorilor nr. 154 din

5 iulie 2012, selecția candidaților pentru funcția de judecător, promovarea în

funcția de judecător la o instanță judecătorească superioară, numirea în funcția de

președinte sau de vicepreședinte de instanță judecătorească, precum și transferul

judecătorului la o instanță de același nivel sau la o instanță inferioară se efectuează

de către colegiul pentru selecția și cariera judecătorilor, în baza unor criterii clare,

transparente, obiective și bazate pe merit.

Prin regulamentele adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii se poate

prevedea ca toți candidații la funcția de judecător, de președinte sau vicepreședinte

al instanței de judecată, la promovarea într-o instanță judecătorească superioară sau

la transferul la altă instanță judecătorească, să fie evaluați și de către Consiliul

Superior al Magistraturii. Ponderea rezultatului evaluării în media de concurs nu

poate depăși 20%.

Astfel, în regulamentele Consiliului Superior al Magistraturii sânt stabilite

detaliat procedura și criteriile de promovare în funcția de judecător la o instanța

judecătorească superioară.

În corespundere cu pct. 11 din Regulamentul cu privire la criteriile de selecție,

promovare și transferare a judecătorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 613/29 din 20 decembrie 2018, judecătorii

pot fi promovați la o instanța ierarhic superioară ținând cont de: a) vechimea în

muncă în funcția de judecător, corespunzător: minim 6 ani pentru funcția de

judecător la curtea de apel și 10 ani pentru funcția de judecător la Curtea Supremă

de Justiție; b) lipsa sancțiunilor disciplinare nestinse; c) susținerea evaluării

performanțelor, confirmată prin hotărârea Colegiului de evaluarea performanțelor

judecătorilor.

Este de notat la caz și dispozițiile pct. 3.32, 3.33 și 3.35 ale Regulamentului

cu privire la organizarea și desfășurarea concursului pentru suplinirea funcțiilor de

judecător, de vicepreședinți și de președinte al instanței judecătorești, aprobat prin

9

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 612/29 din 20 decembrie 2018,

care prevede procedura de desfășurare a concursului pentru promovarea în funcția

de judecător în instanța ierarhic superioară, în cadrul concursului judecătorilor

pentru promovarea în funcția de judecător în instanța ierarhic superioară, media de

concurs constituie maximum 100 de puncte și se calculează, după cum urmează: -

nu mai puțin de 50% se constituie din rezultatul evaluării performanțelor; - nu mai

mult de 30% din punctajul acordat de Colegiul pentru selecția și cariera

judecătorilor; - nu mai mult de 20% din punctajul acordat de Consiliul Superior al

Magistraturii.

În procesul de promovare a judecătorului într-o instanța superioară, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii va aprecia motivarea personală a candidatului

și corespunderea acestuia funcției de judecător; motivele care au determinat

candidatul să participe la concurs; determinarea vizând ocuparea funcției pentru

care candidează; propuneri privind modernizarea și îmbunătățirea activității

instanței și calității actului de justiție; fermitatea în expunere în cadrul interviului și

în special reputația persoanei în contextul prevederilor legale.

După stabilirea mediei de concurs în cadrul ședinței Consiliului Superior al

Magistraturii, candidații își aleg opțiunile pentru funcțiile scoase la concurs în

ordinea descrescătoare a punctajului obținut.

Cu votul majoritar al membrilor săi, prin hotărâre motivată, Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii va propune Parlamentului numirea în funcția de

judecător, candidatul care a acumulat punctajul cel mai mare în cadrul concursului

prin cumularea rezultatelor tuturor etapelor.

Astfel fiind, puterea discreționară a Consiliului Superior al Magistraturii la

promovarea candidaților în funcție de magistrat la Curtea Supremă de Justiție se

realizează prin cumularea a două condiții stabilite prin lege și anume, atribuirea

punctajului și votul majorității membrilor acestuia, care la caz constituie 8 voturi.

La acest capitol, instanța de recurs relevă că, potrivit punctajului acordat de

Consiliul Superior al Magistraturii candidaților care au participat la concurs,

punctajul acordat reclamantului Alexandru Gheorghieș a constituit 10,27 puncte,

care să referă anume la motivarea personală a candidatului (motivele care au

determinat candidatul să participe la concurs; determinarea vizând ocuparea

funcției pentru care candidează; propuneri privind modernizarea și îmbunătățirea

activității instanței și calității actului de justiție; fermitatea în expunere în cadrul

interviului) și nu include și alte criterii.

Respectiv, în urma cumulării rezultatelor etapelor concursului, care constă

din rezultatul evaluării performanțelor, punctaj acordat de Colegiul pentru selecția

și cariera judecătorilor și punctajul acordat de Consiliul Superior al Magistraturii,

reclamantul - judecătorul Alexandru Gheorghieș a acumulat 87,27 puncte, fiind

clasat pe locul 7 al punctajului final.

Astfel, se constată că Alexandru Gheorghieș nu a întrunit numărul necesar de

voturi pentru a fi propus Parlamentului Republicii Moldova în vederea numirii în

funcție de judecător la Curtea Supremă de Justiție.

Or, la caz se reține că soluția membrilor Consiliului Superior al Magistraturii

de a respinge solicitarea reclamantului de promovare în funcția de judecător la

Curtea Supremă de Justiție a fost emisă în urma examinării în cumul a

materialelor, audierii candidaților și în rezultatul exprimării votului de către

10

membrii Consiliului Superior al Magistraturii prezenți la ședință, fapt indicat

expres în hotărârea contestată.

Ca urmare, se constată a fi lipsite de suport mențiunile intimatului precum că

la desfășurarea concursului nu a fost luat în calcul principiul meritocrației, or acest

principiu a fost apreciat de către autoritatea publică în cumul cu alte criterii

stabilite de lege.

De altfel, se dovedește a fi una eronată concluzia instanței precum că lipsește

elementul motivării, deoarece în hotărârea Consiliului nu se indică cum s-a ajuns la

concluzia că Alexandru Gheorghieș nu a acumulat numărul necesar de voturi și

motivele acestora, de fiecare membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

În sensul dat, prin prisma art. 31 Cod administrativ, actele administrative

individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie motivate.

Iar, în acord cu art. 118 din Codul administrative, motivarea este operațiunea

administrativă prin care se expun considerentele care justifică emiterea unui act

administrativ individual. În motivare se indică temeiurile esențiale de drept și de

fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică pentru decizia sa. Din

motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi recunoscute și punctele de

vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar.

Motivarea trebuie să se refere și la argumentele expuse în cadrul audierii.

Motivarea completă a unui act administrativ individual cuprinde: a) motivarea

în drept – temeiul legal pentru emiterea actului administrativ, inclusiv formele

procedurale obligatorii pe care se bazează actul; b) motivarea în fapt –

oportunitatea emiterii actului administrativ, inclusiv modul de exercitare a

dreptului discreționar, dacă este cazul; c) în cazul actelor administrative

defavorabile – o descriere succintă a procedurii administrative care a stat la baza

emiterii actului: investigații, probe, audieri, opinii ale participanților contrare

conținutului final al actului etc.

Urmează a fi reținute la caz și prevederile art. 137 alin. (1)-(4) din Codul

administrativ, care stabilește expres că, în exercitarea dreptului discreționar

atribuit, autoritățile publice trebuie să acționeze cu bună-credință în limitele legal

stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul. Daca

autoritatea publică poate decide discreționar și doar una din mai multe consecințe

juridice este legală, atunci dreptul discreționar al autorității publice se reduce la

alegerea consecinței juridice/soluției legale. Stările de fapt identice în esență se

tratează identic. O tratare neidentică a două stări de fapt identice se admite numai

dacă există un motiv obiectiv. Dacă într-un caz autoritatea publică și-a exercitat

dreptul discreționar într-un anumit mod, atunci în cazuri similare ea este obligată

să își exercite dreptul discreționar în același mod. Această regulă nu se aplică dacă

autoritatea publică intenționează să își schimbe în viitor practica de exercitare a

dreptului discreționar în cazuri similare.

În conformitate cu prevederile art. 225 alin. (1) și (2) Cod administrativ,

instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității unui act

administrativ. Verificarea exercitării de către autoritatea publică a dreptului

discreționar se limitează la faptul dacă autoritatea publică: a) și-a exercitat dreptul

discreționar; b) a luat în considerare toate faptele relevante; c) a respectat limitele

legale ale dreptului discreționar; d) și-a exercitat dreptul discreționar conform

scopului acordat prin lege.

11

Raportând la caz cadrul legislativ enunțat, instanța de recurs reține că în

hotărârea contestată a fost indicat expres că soluția membrilor Consiliului Superior

al Magistraturii de a respinge solicitarea reclamantului de promovare în funcția de

judecător la Curtea Supremă de Justiție, a fost emisă în urma examinării

materialelor, audierii candidaților și în rezultatul exprimării votului membrilor

Consiliului Superior al Magistraturii prezenți la ședința respectivă.

Or, reclamantul/intimat este în drept să conteste încălcarea unui drept al său,

însă cu respectarea dreptului discreționar la vot al membrilor Consiliului Superior

al Magistraturii.

Iar, în cumulul circumstanțelor menționate, lipsesc temeiuri de anulare a

actului administrativ contestat, întrucât hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii reflectă rezultatele unui concurs organizat și desfășurat de Consiliul

Superior al Magistraturii în baza regulamentului aprobat și în vederea suplinirii

funcțiilor de judecător la Curtea Supremă de Justiție.

În speță, la fel se constată că instanța de fond în mod neîntemeiat a obligat

Consiliul Superior al Magistraturii de a propune Parlamentului Republicii Moldova

numirea în funcție de judecător la Curtea Supremă de Justiție până la atingerea

plafonului de vârstă a judecătorului Alexandru Gheorghieș.

Și aceasta deoarece, instanța de contencios administrativ, a preluat

competența organului de autoadministrare judecătorească, care este unica autoritate

publică, care deține competența de a asigura promovarea în funcție a judecătorului.

Astfel, în conformitate cu art. 116 alin. (4) din Constituția Republicii

Moldova, președintele, vicepreședinții și judecătorii Curții Supreme de Justiție sânt

numiți în funcție de Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

Conform art. 123 din Constituția Republicii Moldova, Consiliul Superior al

Magistraturii asigură numirea, transferarea, detașarea, promovarea în funcție și

aplicarea de măsuri disciplinare față de judecători. Modul de organizare și

funcționare al Consiliului Superior al Magistraturii se stabilește prin lege organică.

Totodată, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea cu privire la statutul judecătorului

nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii Curții Supreme de Justiție sânt numiți de

către Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii

În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea cu privire la Consiliul Superior

al Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996, Consiliul Superior al Magistraturii este

un organ independent, format în vederea organizării și funcționării sistemului

judecătoresc, și este garantul independenței autorității judecătoreștii. Consiliul

Superior al Magistraturii exercită autoadministrarea judecătorească.

Conform art. 2 din Legea sus-citată, modul de organizare și de funcționare a

Consiliului Superior al Magistraturii este reglementat de Constituție, de legile

privind organizarea judecătorească, cu privire la statutul judecătorului, de prezenta

lege și de alte acte normative.

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) din aceiași lege, întru

exercitarea funcțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele

competențe referitoare la cariera judecătorilor: face propuneri Președintelui

Republicii Moldova sau, respectiv, Parlamentului de numire, promovare la o

instanță superioară, transferare la o instanță de același nivel sau la o instanță

inferioară, de numire în funcția de președinte sau de vicepreședinte de instanță ori

12

de eliberare din funcție a judecătorilor, președinților și vicepreședinților instanțelor

judecătoreștii.

Conform art. 10 lit. f) din Legea cu privire la Consiliul Superior al

Magistraturii, membrul Consiliului Superior al Magistraturii este în drept să

participe la adoptarea de hotărâri prin vot și să-și expună, după caz, opinia

separată.

În conformitate cu prevederile art. 11 lit. e) din Legea nominalizată, membrul

Consiliului Superior al Magistraturii este obligat să voteze pro sau contra la

adoptarea de hotărâri.

În acest context este evident că înaintarea propunerii Parlamentului Republicii

Moldova de numire în funcție de judecător la Curtea Supremă de Justiție până la

atingerea plafonului de vârstă ține de competența exclusivă a Consiliului Superior

al Magistraturii.

În susținerea opiniei enunțate, relevantă fiind la caz și jurisprudența Curții

Constituționale care în pct. 41, 43 din Hotărârea nr. 23 din 9 noiembrie 2011

privind interpretarea art. 116 alin. (4) din Constituția Republicii Moldova a

remarcat că analiza prevederilor actelor normative în vigoare demonstrează că

selectarea judecătorilor, președintelui și vicepreședintelui Curții Supreme de

Justiție constituie o activitate internă și exclusivă a Consiliului Superior al

Magistraturii.

Posibilitatea selectării judecătorilor, președintelui și vicepreședinților Curții

Supreme de Justiție de către Consiliul Superior al Magistraturii este un element

intrinsec al principiului independenței sistemului judecătoresc. De altfel, legea

stabilește condițiile, interdicțiile și incompatibilitățile ce trebuie îndeplinite de un

candidat, care sunt verificate de Consiliul Superior al Magistraturii.

Astfel, în contextul dat s-a admis o intervenție a instanței judecătorești și o

ingerință în votul discreționar al membrilor Consiliului Superior al Magistraturii,

ce ține de rezultatul unui concurs de promovare în funcția de judecător la Curtea

Supremă de Justiție, care de fapt constituie o activitate internă și exclusivă a

Consiliului Superior al Magistraturi.

Distinct de aceste precizări se constată că invocările intimatului Alexandru

Gheorghieș cu referire la principiul de proporționalitate și egalitate de tratament

nu sunt pertinente speței date, or, acestea se referă la o simplă expunere privind

modalitatea de interpretare teoretică a Codului administrativ, iar intimatul nu a

indicat prin ce anume a fost încălcat dreptul său.

Circumstanțele descrise permit completului specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ să conchidă că prima instanță a interpretat

eronat normele de drept material, motiv din care actul judecătoresc de dispoziție

pronunțat nu poate fi menținut.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conducându-se de prevederile

art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ, concluzionează că cererea de

chemare în judecată depusă de Alexandru Gheorghieș împotriva Consiliului

Superior al Magistraturii cu privire la anularea parțială a actului administrativ și

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, este neîntemeiată și

urmează a fi respinsă.

13

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că normele de drept

material au fost interpretate eronat, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul depus de Consiliul Superior al Magistraturii, a casa integral

hotărârea din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău și a emite o nouă decizie

prin care a respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Alexandru Gheorghieș împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

anularea parțială a actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil.

În conformitate cu art. 224 alin. (1) lit. f), art. 248 alin. (1) lit. c), art. 248

alin. (2) Cod administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Consiliul Superior al Magistraturii.

Se casează integral hotărârea din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Alexandru Gheorghieș împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

anularea parțială a actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil și se emite o nouă decizie, prin care:

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Gheorghieș

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea parțială a

actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil, ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Anatolie Țurcan

Nina Vascan

14