E.T. c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Publicat la 13 iunie 2022 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 25373/16 E.T. împotriva Republicii Moldova introdusă la 29 aprilie 2016 comunicată la 23 mai 2022 ÎN MATERIE DE L În 2002, o instanță a declarat că este în întregime în afara legii. În cele din urmă, aceaceasta a fost numită tutore și a fost plasată într-un centru psiho-neurologic. În 2015, un avocat a inițiat, în numele recurentei, o acțiune de declarare a acesteia pe deplin capabilă. Printr-o decizie definitivă a Tribunalului de apel din Chișinău din 30 octombrie 2015, judecătorii au refuzat să examineze acțiunea pe motiv că mandatul acordat avocatului reclamantei nu era valabil, deoarece semnat de o persoană incapabilă. Invocând art. 6 din Convenție, recurenta se plânge că dreptul său de a acționa în justiție cu privire la capacitatea sa juridică a adus atingere dreptului său de a avea acces la o instanță.

Aceasta susține, de asemenea, că privarea totală de capacitate de exercitare, asociată plasării sale sub tutela și internă, constituie o discriminare pe baza stării sale de sănătate mintală, contrar articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 8 din Convenție. RĂSPUNSURI CU PĂRȚILE reclamantei a avut acces la o instanță pentru a obține o decizie cu privire la contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenția ( Stanev c. Bulgaria [GC], nr 36760/06, §§ 241-46, CEDH 2012, și 28599/20, și Nikolyan c. Armenia, n 74438/14, §§ 89-91 și 99-103, 3 octombrie 2019) Recurenta a fost supusă unei discriminări contrare articolului 14 din Convenția combinată cu art. 8 din convenție ( Molla Sali ca Grecia [GC], n 20452/14, § 133-37, 19 decembrie 2018)

Publié le 13 juin 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 25373/16 E.T. contre la République de Moldova introduite le 29 avril 2016 communiquée le 23 mai 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’impossibilité pour la requérante d’introduire une action en justice afin de recouvrer sa capacité légale. En 2002, un tribunal déclara l’incapacité totale de l’intéressée. Par la suite, celle-ci se vit désigner un tuteur et fut placée dans un centre psycho-neurologique. En 2015, un avocat engagea au nom de la requérante une action tendant à déclarer celle-ci pleinement capable. Par une décision définitive de la cour d’appel de Chișinău du 30 octobre 2015, les juges refusèrent d’examiner l’action au motif que le mandat donné à l’avocat par la requérante n’était pas valable, car signé par une personne incapable. Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint que l’impossibilité qui lui a été opposée d’introduire une action en justice relative à sa capacité légale a porté atteinte à son droit d’accès à un tribunal.

Elle allègue également que sa privation totale de capacité d’exercice, associée à son placement sous tutelle et à son internement, constitue une discrimination fondée sur son état de santé mentale, contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 8 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La requérante a-t-elle eu accès à un tribunal afin d’obtenir une décision relative à « des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil », suivant l’article 6 § 1 de la Convention ( Stanev c. Bulgarie [GC], n o 36760/06, §§ 241-46, CEDH 2012, et 28599/20, et Nikolyan c. Arménie , n o 74438/14, §§ 89-91 et 99-103, 3 octobre 2019) ? 2. La requérante a-t-elle été victime d’une discrimination contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 8 de la Convention ( Molla Sali c. Grèce [GC], n o 20452/14, §§ 133-37, 19 décembre 2018) ?