deschis la 30 ianuarie 2022 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 36436/22 I.C. împotriva Republicii Moldova introdusă la 15 iulie 2022, comunicată la 9 ianuarie 2023 OBIECTUL L Recurenta a fost abandonată la naștere de către părinții săi și a trăit încă într-un cămin public. La o dată nespecificată, aceaceasta a fost diagnosticată ca suferind de o întârziere și I.P. s-au apropiat de administrația Centrului pentru a găzdui una dintre proprietățile lor. Ei ar fi exprimat cu această ocazie că erau în căutarea unei însoțitoare pentru G.B., o altă persoană care locuia și lucra la ferma lor. Centrul a aprobat mai întâi două șederi scurte ale reclamantei la P., apoi, la 28 martie 2013, le-a fost încredințată definitiv.
Recurenta a fost cazată într-o casă lângă ferma P. Până în octombrie 2018, ea a locuit acolo cu G.B. și amândoi au lucrat la ferma P. În timpul șederii sale, o asistentă socială a vizitat-o dată, la o dată nespecificată. La 24 octombrie 2018, procurorul a inițiat o anchetă penală pentru fapte de abuz sexual ale reclamantei de către I.P. În cursul anchetei au fost colectate elemente referitoare la condițiile de viață și de muncă ale reclamantei la fermă. În special, aceasta din urmă a dezvăluit că ea lucra acolo în fiecare zi, încă de la ora 4 dimineața, fără nici o retribuție. Înainte de a lua cazul în instanță, procurorul a modificat calificarea juridică a faptelor și i-a inculpat pe soții P. ai șefului traficului de persoane în scopul exploatării sexuale și al muncii.
Instanța care a examinat cauza în fond i-a acuzat pe inculpații care au concluzionat că nu există elemente care să caracterizeze traficul de persoane, considerând că reclamanta a fost primită de către aceștia printr-un proces legal de integrare în scopuri de familie și că plata unui salariu eventual intră sub incidența rapoartelor civile. În ceea ce privește șeful exploatării sexuale, Tribunalul a fost respins din cauza absenței unei boli cu transmitere sexuală la I.P. care a fost prezentă la recurentă. La data de 1 decembrie 2021, Tribunalul a fost confirmat prin recurs și de Curtea Supremă de Justiție.
În conformitate cu articolele 3, 4 și 8 din convenție, recurenta susține că, atunci când a locuit la P., a fost victima sclaviei și abuzului sexual într-un context de trafic de persoane și că autoritățile moldovenești nu au respectat obligațiile pozitive care le impuneau să o protejeze împotriva unor astfel de tratamente, precum și obligația de a efectua o anchetă efectivă în ceea ce privește afirmațiile sale. Invocând aceleași articole combinate la art. 14 din convenție, recurenta susține că circumstanțele în speță indică un tratament discriminatoriu în privința sa bazat pe sex și pe handicap. În temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, Comisia se plânge că hotărârile judecătorești nu sunt motivate împotriva acuzațiilor de abuz sexual care au fost aduse împotriva I.P.
în fața instanțelor interne. În cele din urmă, Comisia consideră că nu a fost dispusă în temeiul articolului 13 coroborat cu art. 3 și cu art. 4 din Convenia de a introduce o cale de atac internă pentru a-și susține acuzaiile de trafic de persoane și de a abuza sexual. [GC], nr. 60561/14, § 241-242 și 279-297, 25 iunie 2020 și I.C. c. România, n 36934/08, § 52, 24 mai 2016) În acest context, având în vedere obligațiile pozitive ale statului în temeiul articolelor 3, 4 și 8 din Convenția d A existat în Republica Moldova un cadru legislativ și de reglementare adecvat pentru a preveni și sancționa efectiv tratamentul pretins de reclamantă (a se vedea Rantsev c. Cipru și Rusia, nr 25965/04, § 285, CEDO 2010 (extracturi) și X și alții [GC], n 22457/16, § 178-179, 2 februarie 2021) Au fost autoritățile moldovenești conștienți sau ar fi trebuit să fie conștiente de riscurile pe care le implică recurenta în contextul dezinstituționalizării sale?
Și dacă au pus în aplicare mecanisme de protecție suficiente pentru a preveni eventualele riscuri la adresa integrității fizice și morale a recurentei atunci când a fost plasată într-o familie gazdă (a se vedea Rantsev) , citată anterior, §§ 286-287 ; a se vedea, de asemenea, X și alții c. Bulgaria [GC], citată anterior, § 183) L a efectuat o anchetă de către autorități cu privire la afirmațiile recurentei privind respectarea cerințelor procedurale în temeiul acestor articole ale Convenției (a se vedea Rantsev, citată anterior, § 288 S.M. c. Croația, citată anterior, §§ 312-320 și I.G.c. Moldova , n 53519/07, § 42, 15 mai 2012) A fost recurenta victimă, în exercitarea drepturilor garantate prin convenție, a unei discriminări pe motive de sex și/sau handicap, contrară articolului 14 din Convenția combinată cu articolele 3, 4 și 8 din convenție (Y și alții c. Bulgaria, nr. 9077/18, § 122, 22 martie 2022)
ubliée le 30 janvier 2022
Requête n o 36436/22 I.C. contre la République de Moldova introduite le 15 juillet 2022 communiquée le 9 janvier 2023
La requête concerne des manquements allégués aux obligations positives de l’État face à des allégations d’abus sexuel et traite d’êtres humains d’une personne atteinte de handicap mental par sa famille d’accueil. La requérante fût abandonnée à la naissance par ses parents et vécut toujours dans des foyers publics. À une date non-précisée, elle fût diagnostiquée comme souffrant d’un « retard mental » qualifié de handicap de gravité moyenne. À l’époque des faits, elle résidait dans un « centre de placement temporaire des personnes handicapées » (le « Centre »). Au début de l’année 2013, les époux L.P. et I.P. approchèrent l’administration du Centre afin d’accueillir chez eux une de leurs résidentes.
Ils auraient exprimé à cette occasion qu’ils étaient à la recherche d’une compagne pour G.B., une autre personne qui vivait et travaillait à leur ferme. Le Centre agréa d’abord à deux courts séjours de la requérante chez les P., puis, le 28 mars 2013, elle leur fût confiée définitivement. La requérante fût logée dans une maison près de la ferme des P. Jusqu’en octobre 2018, elle y habita avec G.B. et tous les deux travaillaient à la ferme des P. Durant son séjour, une assistante sociale la visita une fois, à une date non-précisée. Le 24 octobre 2018, saisi par la plainte d’une association d’aide aux personnes en état de handicap, le procureur lança une enquête pénale pour des faits d’abus sexuel de la requérante par I.P.
Au cours de l’enquête furent recueillies des éléments à l’égard des conditions de vie et de travail de la requérante à la ferme. Notamment, cette dernière révéla qu’elle y travaillait tous les jours, dès 4 heures du matin, sans aucune rétribution. Avant de déférer l’affaire au tribunal, le procureur modifia la qualification juridique des faits et inculpa les époux P. du chef de traite des êtres humains à des fins d’exploitation sexuelle et du travail. Le tribunal qui examina l’affaire au fond acquitta les accusés ayant conclu à l’absence des éléments pour caractériser la traite des êtres humains, estimant que la requérante fût accueillie par eux selon un procédé légal d’intégration familiale et que le paiement d’un éventuel salaire relève de la sphère des rapports civils.
En ce qui concerne le chef d’exploitation sexuelle, il fût écarté par le tribunal en raison de l’absence chez I.P. d’une maladie sexuellement transmissible qui était présente chez la requérante. L’acquittement fût confirmé en appel et par la Cour suprême de justice, le 1 er décembre 2021. Sous l’angle des articles 3, 4 et 8 de la Convention, la requérante allègue que lorsqu’elle habitait chez les P., elle a été victime d’esclavage et d’abus sexuel dans un contexte de traite d’êtres humains et que les autorités moldaves ont manqué aux obligations positives qui leur incombaient de la protéger contre de tels traitements, ainsi qu’à l’obligation de mener une enquête effective relativement à ses allégations.
Invoquant les mêmes articles combinés à l’article 14 de la Convention, la requérante allègue que les circonstances en l’espèce révèlent un traitement discriminatoire à son égard fondé sur le sexe et le handicap. Au titre de l’article 6 § 1 de la Convention, elle se plaint que les décisions de justice ne sont pas motivées à l’égard des allégations d’abus sexuel qui ont été portées contre I.P. devant les tribunaux internes. Enfin, elle estime qu’elle n’a pas disposé au titre de l’article 13 combiné à l’article 3 et 4 de la Convention d’un recours interne pour faire valoir ses allégations de traite des êtres humains et d’abus sexuel.
1. Est-que les traitements allégués en l’espèce par la requérante relèvent ‑ t ‑ ils du champ d’application des articles 3, 4 et 8 de la Convention (voir S.M. c. Croatie [GC], n o 60561/14, §§ 241-242 et 279-297, 25 juin 2020 et I.C.
c. Roumanie , n o 36934/08, § 52, 24 mai 2016) ? 2. Dans l’affirmative, eu égard aux obligations positives de l’État au titre des articles 3, 4 et 8 de la Convention d’assurer une protection effective des personnes face aux diverses formes de violence, en particulier lorsqu’il s’agit des catégories des personnes vulnérables, a) Existait-t-il en République de Moldova un cadre législatif et réglementaire approprié pour prévenir et sanctionner effectivement le traitement allégué par la requérante (voir Rantsev c. Chypre et Russie , n o 25965/04, § 285, CEDH 2010 (extraits) et X et autres c. Bulgarie [GC], n o 22457/16, §§ 178-179, 2 février 2021) ? b) Les autorités moldaves étaient-t-elles au courant ou aurait dû être au courant des risques encourus par la requérante dans le contexte de sa désinstitutionalisation ? Et si oui, ont-t-elles mis en œuvre des mécanismes de protection suffisante pour parer aux risques éventuels à l’intégrité physique et morale de la requérante lorsqu’elle fut placée en famille d’accueil (voir Rantsev , précité, §§ 286-287 ; voir également X et autres c. Bulgarie [GC], précité, § 183) ? c) L’enquête menée par les autorités au sujet des allégations de la requérante a-t-elle respecté les exigences procédurales au titre de ces articles de la Convention (voir Rantsev , précité, § 288 ; S.M.
c. Croatie , précité, §§ 312-320 et I.G. c. Moldova , n o 53519/07, § 42, 15 mai 2012) ? 3. La requérante a-t-elle été victime, dans l’exercice de ses droits garantis par la Convention, d’une discrimination fondée sur le sexe et/ou le handicap, contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec les articles 3, 4 et 8 de la Convention ( Y et autres c. Bulgarie , n o 9077/18, § 122, 22 mars 2022) ?