Publicat pe 24 octombrie 2022 Prima secțiune Cerere nr. 2503/21 G.F. și altele împotriva Italiei și alte 2 cereri (a se vedea lista din anexă) comunicate la 7 octombrie 2022 DE LA L Reclamanții susțin că autoritățile nu au reușit să respecte obligațiile pozitive prevăzute la articolele 3 și 8 din Convenție; acestea nu au luat măsurile necesare și adecvate pentru a împiedica repetarea faptelor care pot fi calificate drept tratamente inumane și degradante în cadrul comunității, deși sunt conștiente de condamnarea penală a celor doi principali responsabili ai Forteto în 1985 și de hotărârea Curții. Scozzari și Giunta c. Italia [GC], n 39221/98 și 41963/98, CEDO 2000-VIII). Sunt în joc articolele 3, 8 și 13 din convenție. Întrebările CU PRIVIRE LA PĂRȚILE ÎNTREPRINDERII REQUETELOR Au fost supuse, cu încălcarea articolului 3 din convenție, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante în timpul plasării lor în comunitatea respectivă În acest context, având în vedere vulnerabilitatea deosebită a reclamanților ca victime ale abuzului sexual și ale abuzului sexual și luând în considerare interesul superior al copilului ca atare, statul pârât a respectat obligațiile pozitive materiale și procedurale care decurg din articolele 3 și 8 din convenție, în special în ceea ce privește cerințele impuse de Convenția internațională privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 și de Convenția privind protecția copiilor împotriva exploatării și abuzului sexual din 25 octombrie 2007 (Convenția de la Lanzarote)? În special, autoritățile în lumina a ceea ce știau sau ar fi trebuit să știe la momentul respectiv, ar fi putut sau ar fi trebuit să considere că există un risc real și imediat de a afecta integritatea fizică a reclamanților. De ce au luat măsurile de protecție suficiente pentru a aborda eventualele riscuri la adresa integrității fizice și morale a reclamanților minori plasați în structură (X și alții c. Bulgaria, citată anterior, § 181-183 ; Eremya c. Republica Moldova , n 3564/11, § 56, 28 mai 2013) având în vedere În ciuda condamnării a doi dintre cei mai importanți responsabili ai comunității pentru abuz sexual și abuz asupra persoanelor cu handicap și a hotărârii Curții Scozzari și Giunta menționate anterior din 2002, comunitatea în cauză a continuat să primească minori, plasați de tribunalul pentru copii, până în 2011? instanțele interne au constatat că a fost Forteto n a fost nici o comunitate educativă, nici o casă-gazdă și că condițiile prevăzute de lege pentru plasarea copiilor nu au fost respectate și că copiii au continuat să fie plasați acolo de către instanță că comunitatea funcționa ca o sectă, toate relațiile cu lumea externă au fost întrerupte și, în special, relațiile cu familiile de origine au fost îngreunate puternic de instanțele interne care au subliniat că regulile de viață în interiorul comunității constituie rele tratamente sistemice În acest caz, autoritățile au desfășurat o anchetă penală efectivă și rapidă cu privire la acuzațiile de abuz sexual și de abuz ale reclamanților, plasate de autorități în comunitate (X și alții c. Bulgaria, citată anterior, §§ 184-192 ; A.P. c. Republica Moldova , 41086/12, § 30, 26 octombrie 2021) și au urmărit toate pistele care ar fi putut fi relevante în circumstanțele din speță, având în vedere că, dacă este adevărat că responsabilii pentru violență și abuz au fost condamnați, se pare că nu s-au luat măsuri împotriva acestora și nici a magistraților care au continuat să plaseze copiii în comunitatea respectivă și nici a serviciilor sociale mandatate de instanță să urmărească aceste plasamente și să organizeze întâlnirile. Aveau reclamanții la dispoziție, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula obiecțiunile de necunoștință ale articolelor 3 și 8? Părțile sunt invitate să indice, jurisprudență pe suport, care sunt dispozițiile aplicabile pentru constituirea de părți civile ale minorilor și care nu pot, în special, atunci când: este vorba despre un proces împotriva persoanelor care îi reprezintă sau au custodia acestora. ÎNTREBARE PRIVIND REQUETA nr. 2508/21 Curtea este competentă să examineze cauza reclamanților în temeiul articolului 8 din convenție, fără a aduce atingere prerogativelor statului pârât și ale Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție în executarea hotărârii Curții în cauza Scozzari și Giunta c. Italia [GC], nr 39221/98 și 41963/98, CEDH 2000-VIII) (a se vedea Bochan c. Ucraina 2) [GC], 22251/08, §§ 33-39, CEDO 2015 ; Moreira Ferreira c. Portugalia 2) [GC], n 19867/12, §§ 60-75, 11 iulie 2017 ; V.D. Croația 2), n 1941/15, §§ 46-54, 15 noiembrie 2018 ; a se vedea, de asemenea, Burmych și alții c. Ucraina (radiație) [GC], n 46852/13 și alții, § 183-199, 12 octombrie 2017) ? Anonymity has been granted) No. Cerere N Numele denumirii de familie Introduse Requetant Anul nașterii Locul de reședință cetățean Reprezentat de 2503/21 G.F. și de alții: Italia 24/12/2020 G. F. 1998 Berberino di Mugello Italian N. P. 2003 Vicchio Italian S. P. 2002 Vicchio Italian N. P. 2000 Vicchio Italian M. 1996 Vicchio Italian Federico DI SALVO 2508/21 G.A. și M.A. c. Italia 24/12/2020 G. A. 1987 Firenze Italian/belge M. A. 1994 Borgo San Lorenzo Italian Federico DI SALVO 4240/21 L.F. c. Italia 23/12/2020 L. F. 1955 Dicomano Italian Giovanni TrainingSE
Publié le 24 octobre 2022
Requête n
o
2503/21
G.F. et autres contre l’Italie
et 2 autres requêtes
(voir liste en annexe)
communiquées le 7 octobre 2022
Les requêtes concernent
les mauvais traitements subis par les requérants au sein de la communauté il Forteto où ils avaient été placés par les juridictions internes lorsqu’ils étaient mineurs.
Les requérants affirment que les autorités ont failli aux obligations positives consacrées par les articles 3 et 8 de la Convention puisqu’elles n’ont pas pris les mesures nécessaires et appropriées pour empêcher la répétition de faits pouvant être qualifiés de traitements inhumains et dégradants au sein de la communauté, bien qu’elles fussent à connaissance de la condamnation pénale des deux principaux responsables du Forteto en 1985 et de l’arrêt de la Cour
Scozzari et Giunta c. Italie
[GC], n
os
39221/98 et 41963/98, CEDH
Sont en jeu les articles 3, 8 et 13 de la Convention.
1.
Les requérants ont-ils été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à des peines ou traitements inhumains ou dégradants pendant leur placement dans la communauté «
il Forteto
»
?
2.
Dans l’affirmative, eu égard à la vulnérabilité particulière des requérants en tant que victimes d’abus sexuel et maltraitance et prenant l’intérêt supérieur de l’enfant comme considération primordiale, l’État défendeur a-t-il respecté les obligations positives matérielles et procédurales découlant des articles 3 et 8 de la Convention eu égard, plus particulièrement, aux exigences posées par la Convention internationale relative aux droits de l’enfant du 20 novembre 1989 et par la Convention sur la protection des enfants contre l’exploitation et les abus sexuels du 25 octobre 2007 (Convention de Lanzarote) ?
En particulier, les autorités à la lumière de ce qu’elles savaient ou auraient dû savoir à l’époque des faits, auraient-elles pu ou dû estimer qu’il existait un risque réel et immédiat d’atteinte à l’intégrité physique des requérants.
? Ont-elles pris des mesures de protection suffisantes pour parer aux risques éventuels à l’intégrité physique et morale des requérants mineurs placés dans la structure (
X et autres c. Bulgarie
, précité, §§ 181-183 ;
Eremia c.
République de Moldova
, n
o
3564/11, § 56, 28 mai 2013) compte tenu de ce que
:
-
malgré la condamnation deux des principaux responsables de la communauté pour mauvais traitements et abus sexuels sur des personnes handicapées placées et l’arrêt de la Cour
Scozzari et Giunta précité
de 2002, la communauté en question a continué à accueillir des mineurs, placés par le tribunal pour enfants, jusqu’en 2011 ?
-
les juridictions internes ont constaté qu’il Forteto n’était pas une communauté éducative, ni une maison d’accueil et que les conditions prévues par la loi pour le placement d’enfants n’étaient pas respectées et que les enfants continuaient à y être placés par le tribunal
?
-
que la communauté fonctionnait comme une secte, tous les rapports avec le monde externe étaient coupés et en particulier les rapports avec les familles d’origines étaient fortement entravés
?
-
que les juridictions internes ont souligné que les règles de vie à l’intérieur de la communauté constituaient des mauvais traitements systémiques
?
3.
Les autorités ont-elles mené en l’espèce une enquête pénale effective et rapide à l’égard des allégations d’abus sexuel et des maltraitance des requérants, placé par les autorités dans la communauté, (
X et autres c.
Bulgarie,
précitée, §§ 184-192 ;
A.P. c. République de Moldova
, n
o
41086/12, § 30, 26 octobre 2021) et ont-elles poursuivi toutes les pistes d’investigation qui auraient pu se révéler pertinentes dans les circonstances de l’espèce, compte tenu de ce que, s’il est vrai que les responsable des violence et maltraitance ont été condamnés, aucune mesure ne semble avoir été prise à l’encontre ni des magistrats ayant continué à placer les enfants dans ladite communauté ni des services sociaux chargés par le tribunal de suivre lesdits placement et organiser les rencontres.
4.
Les requérants avaient-ils à leur disposition, comme l’exige l’article
13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel ils auraient pu formuler leurs griefs de méconnaissance des articles 3 et 8 ?
5.
Les parties sont invitées à indiquer, jurisprudence à l’appui, quelles sont les dispositions applicables pour la constitution de partie civile des mineurs et incapables en particulier lorsqu’il s’agit d’un procès contre les personnes qui les représentent ou en ont la garde.
o
2508/21
La Cour est-elle compétente pour examiner le grief des requérants au titre de l’article 8 de la Convention sans empiéter sur les prérogatives de l’État défendeur et du Comité des Ministres au titre de l’article 46 de la Convention en exécution de l’arrêt de la Cour dans l’affaire
Scozzari et Giunta c.
Italie
[GC],( n
os
39221/98 et 41963/98, CEDH 2000-VIII) (voir
Bochan c.
Ukraine
(n
o
2) [GC], n
o
Moreira Ferreira c.
Portugal
(n
o
2) [GC], n
o
19867/12, §§ 60-75, 11 juillet 2017 ;
V.D.
c.
Croatie
(n
o
2), n
o
19421/15, §§ 46-54, 15 novembre 2018 ; voir aussi
Burmych et autres c. Ukraine
(radiation) [GC], n
o
46852/13 et autres, §§
183-199, 12 octobre 2017) ?
ANNEXE (anonymity has been granted)
No.
Requête N
o
Nom de l’affaire
Introduite le
Requérant
Année de naissance
Lieu de résidence
Nationalité
Représenté par
1.
2503/21
G.F. et autres c.
Italie
24/12/2020
1998
Berberino di Mugello
italien
2003
Vicchio
italienne
2002
Vicchio
italienne
2000
Vicchio
italien
1996
Vicchio
italien
Federico DI SALVO
2.
2508/21
G.A. et M.A. c.
Italie
24/12/2020
1987
Firenze
italien/belge
1994
Borgo San Lorenzo
italien
Federico DI SALVO
3.
4240/21
L.F. c. Italie
23/12/2020
1955
Dicomano
italien
Giovanni MARCHESE