2rac-246/22 — privind instituirea servituții

2rac-246/22 — privind instituirea servituții (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2rac-246/22

(2-18162955-01-2rac-10102022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Mămăligă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Pruteanu, I. Țurcan, Iu. Cotruță)

D E C I Z I E

15 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de reprezentantul recurentului Societatea cu

Răspundere Limitată ”Iunitex”, Iulia Deleu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Iunitex” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „A.B.C.

Gurmandis” cu privire la instituirea servituții,

împotriva deciziei din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ”Iunitex”

și a fost menținută hotărârea din 27 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

c o n s t a t ă :

La data de 22 mai 2018, S.R.L. „Iunitex” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva S.R.L. „A.B.C. Gurmandis” cu privire la instituirea servituții.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 03 iulie 2013, între S.R.L.

„A.B.C. Gurmandis”, în calitate de investitor, și S.R.L. „Iunitex”, în calitate de

beneficiar, a fost încheiat contractul de investiții în construcție nr.1.

Conform contractului enunțat investitorul a transferat beneficiarului suma în

mărime de 1 000 000 euro, pentru construcția centrului comercial amplasat pe bd.

XXXXX, mun. XXXXX, cu condiția de a transmite în proprietate spațiul comercial

de la parter și subsol, ce constituie obiectul construcției cu cotă de participație,

inclusiv ½ cotă-parte din terenul de pământ aferent construcției.

A mai afirmat reclamantul că în luna iunie-iulie a anului 2015, centrul

comercial a fost dat în exploatare, fapt confirmat prin procesul-verbal de recepție la

finisarea lucrărilor și procesul-verbal de recepție finală nr. 484 din 28 iulie 2015.

Potrivit acordului adițional la contractul de investiții din 20 mai 2015 și pct.

1.1. - 1.2. din actul de primire-predare nr. 1-17/08 din 17 august 2015, imobilul de

la parter și subsol înregistrat cu numerele cadastrale XXXXX și XXXXX, trece în

proprietatea S.R.L. „A.B.C. Gurmandis”, iar nivelele 2-4 ale centrului comercial,

înregistrate cu numerele cadastrale XXXX, XXXXX și XXXXX, rămân în

proprietatea S.R.L. „Iunitex”.

1

A relatat reclamantul că după transmiterea în proprietatea investitorului a

cotei sale, acesta a neglijat prevederile contractului de investiții și înțelegerile

verbale, creând impedimente în accesul liber spre proprietatea beneficiarului, ceea

ce îi limitează S.R.L. „Iunitex” desfășurarea normală a activității după destinația

imobilului.

A susținut reclamantul că bunul imobil amplasat pe bd. XXXXX, mun.

XXXXX, nu este izolat, iar accesul în/din centrul comercial, este asigurat de o

singură intrare/ieșire.

De asemenea, a afirmat reclamantul că după transmiterea în proprietatea

S.R.L. „A.B.C. Gurmandis” a cotei sale, adică spațiul de la parter și subsol, accesul

liber spre spațiul comercial de la nivelele 2-4 este limitat, iar ușile de la intrare în

centrul comercial, inclusiv de la tambur, sunt permanent închise.

A menționat reclamantul că până la darea în exploatare și transmiterea în

proprietate, s-a convenit în mod verbal că spațiul de sub scara ce duce la nivelele de

sus va fi folosit de reclamant, pârâtul a ocupat acest spațiu și l-a oferit în arendă unui

agent economic, a cărui clienți limitează trecerea spre etajele superioare.

Prin urmare, a comunicat reclamantul că nu dispune de o trecere alternativă

către nivelele 2-4, și nici nu există posibilitatea efectuării unei alte zone de acces

spre proprietatea sa.

Astfel, a considerat reclamantul că proprietatea sa este dominantă, adică

principală, deoarece în calitate de proprietar al spațiului comercial, nivelele 2-4 ale

construcției integre, are nevoie de acces prin spațiul de la parter al S.R.L. „A.B.C.

Gurmandis”, or, fără acest acces S.R.L. „Iunitex” nu poate folosi spațiul său după

destinație și necesități. Însă, proprietatea S.R.L. „A.B.C. Gurmandis” este aservită,

deoarece proprietarul acestui spațiu are obligația de a permite folosirea spațiului de

către proprietarul proprietății dominante sau de a se abține de la anumite acțiuni care

ar crea obstacole proprietarului spațiului comercial dominant.

A mai notat reclamantul că în anul 2016 părțile au încercat să încheie un

contract de servitute, fapt solicitat în mod repetat și de către B.C. ,,Eximbank” S.A.,

care este creditorul S.R.L. „Iunitex”, însă cerințele reclamantului nu au fost

acceptate de către pârât. Astfel, părțile nu au ajuns la un consens în vederea

constituirii servituții.

A indicat reclamantul că în prezent impedimentele enunțate continuă să

existe, iar în scopul evitării unei situații mai grave, s-a adresat cu prezenta cerere de

chemare în judecată prin care a solicitat instanței instituirea servituții și obligarea

proprietarului aservit de a nu crea dificultăți proprietarului dominant, la folosirea

dreptului de a trece prin spațiul de la parter. Iar, proprietarul spațiului comercial de

la nivelele 2-4 ale centrului comercial să respecte interesele proprietarului de la

parter, să nu-i creeze piedici și incomodități acestuia.

A accentuat reclamantul că servitutea este necesară pentru folosință

nelimitată, ținând cont că proprietarul nivelelor 2-4 nu are o altă trecere de

alternativă și nu există posibilitatea de a efectua un alt acces.

Totodată, a precizat reclamantul că schimbarea proprietarilor spațiilor sau

împărțirea acestora nu va atinge dreptul de servitute constituit. Varianta solicitată de

instituire a servituții asupra unei părți din imobilul pârâtului nu a fost executată

benevol în termen de 3 ani, ceea ce ar servi drept temei determinant la soluționarea

litigiului între proprietarii unui imobil integru, dar cu spații comerciale separate, însă

2

cu utilizarea comună a intrării/ieșirii în/din centrul comercial și a unor rețele

inginerești instalate în acesta.

A opinat reclamantul că în temeiul prevederile art. 428 – art. 442 Cod civil și

reieșind din circumstanțele invocate, apreciază ca fiind necesară instituirea servituții

asupra unei părți din bunul imobil înregistrat cu drept de proprietate la Oficiul

Cadastral Teritorial, cu numărul cadastral XXXXX.

Prin hotărârea din 27 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 18 decembrie 2020, S.R.L.

”Iunitex” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea

hotărârii din 27 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emiterea

unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ”Iunitex” și a fost

menținută hotărârea din 27 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, Colegiul a constatat că, prima instanță a determinat

corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat

apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și

întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților

la proces.

La 21 septembrie 2022, reprezentantul recurentului S.R.L. ”Iunitex”, Iulia

Deleu, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 21 iunie 2022 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 27 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Ulterior, la 24 ianuarie 2023, reprezentantul recurentului S.R.L. ”Iunitex”,

Iulia Deleu a depus o cerere de completare a cererii de recurs inițiale.

În motivarea recursului, recurenta a exprimat dezacordul cu decizia recurată,

calificând-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul prevederilor art.

432 alin. (1), (2) și alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Reprezentantul recurentului S.R.L. ”Iunitex”, Iulia Deleu a opinat că, prima

instanță precum și instanța de apel au aplicat eronat normele de drept material, nu

au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei, au apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la proces, iar

concluziile instanțelor vizate sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

La fel, a indicat că, la caz, decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată

și care urmează a fi casată, pe motiv că nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată și s-a interpretat în mod eronat legea, și anume, Curtea de Apel Chișinău a

interpretat și aplicat eronat normele de drept material și procedural, în special

dispozițiile privind constituirea servituții.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este un termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Colegiul reține că decizia din

21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată reprezentantului

3

recurentului S.R.L. ”Iunitex”, Iulia Deleu prin intermediul poștei electronice și

poștei terestre, la 25 august 2022 (f.d. 24, 25 vol. III), respectiv, potrivit celor

indicate în cererea de recurs tot la aceeași dată - 25 august 2022 a recepționat copia

deciziei (f.d. 28, vol. III).

Din aceste considerente, Colegiul constată că recursul înregistrat la 21

septembrie 2022, a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților cererea de recurs la 11

octombrie 2022, informându-i despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Prin referința depusă la 16 noiembrie 2022, intimatul S.R.L. „A.B.C.

Gurmandis” a solicitat respingerea cererii de recurs depusă de către reprezentantul

recurentului S.R.L. ”Iunitex”, Iulia Deleu, ca fiind neîntemeiată.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2023 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de reprezentantul recurentului S.R.L. ”Iunitex”, Iulia Deleu, a fost

considerat admisibil.

În conformitate cu art. 441 și art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători

examinează fondul recursului, verificând în limitele invocate în recurs și în baza

referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi

dovezi.

Conform art. 444 Cod de procedură civilă, prezentul recurs se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând argumentele invocate în cererea de recurs pe baza materialelor din

dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În condițiile art. 27 alin. (1) din Codul de procedură civilă, disponibilitatea în

drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților,

de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus

judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea

și mijloacele procedurale de apărare.

Verificând legalitatea deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate

în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că aceasta a fost emisă cu erori care au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanțele ierarhic inferioare, conform materialelor cauzei, au reținut că, la 22

4

mai 2018, S.R.L. „Iunitex” a depus cerere de chemare în judecată împotriva S.R.L.

„A.B.C. Gurmandis” cu privire la instituirea servituții.

Astfel, la 03 iulie 2013, între S.R.L. „A.B.C. Gurmandis”, în calitate de

investitor, și S.R.L. „Iunitex”, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de

investiții în construcție nr.1.

Conform contractului enunțat investitorul a transferat beneficiarului suma în

mărime de 1 000 000 euro, pentru construcția centrului comercial amplasat pe bd.

XXXXX, mun. XXXXX, cu condiția de a transmite în proprietate spațiul comercial

de la parter și subsol, ce constituie obiectul construcției cu cotă de participație,

inclusiv ½ cotă-parte din terenul de pământ aferent construcției.

Respectiv, în luna iunie-iulie a anului 2015, centrul comercial a fost dat în

exploatare, fapt confirmat prin procesul-verbal de recepție la finisarea lucrărilor și

procesul-verbal de recepție finală nr. 484 din 28 iulie 2015.

Potrivit acordului adițional la contractul de investiții din 20 mai 2015 și pct.

1.1. - 1.2. din actul de primire-predare nr. 1-17/08 din 17 august 2015, imobilul de

la parter și subsol înregistrat cu numerele cadastrale XXXXX și XXXXX, trece în

proprietatea S.R.L. „A.B.C. Gurmandis”, iar nivelele 2-4 ale centrului comercial,

înregistrate cu numerele cadastrale XXXXX, XXXXX și XXXXX, rămân în

proprietatea S.R.L. „Iunitex”.

S.R.L. „Iunitex” s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată prin

care a solicitat instanței instituirea servituții și obligarea proprietarului aservit de a

nu crea dificultăți proprietarului dominant, la folosirea dreptului de a trece prin

spațiul de la parter. Iar, proprietarul spațiului comercial de la nivelele 2-4 ale

centrului comercial să respecte interesele proprietarului de la parter, să nu-i creeze

piedici și incomodități acestuia.

Fiind investită cu judecarea cauzei civile vizate, prima instanță prin hotărârea

din 27 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a respins acțiunea, ca

fiind neîntemeiată.

În susținerea soluției date, prima instanță, a reținut că, în cazul dat nu sunt

întrunite condițiile de instituire a servituții.

Ori, prin constituirea unei eventuale servituții s-ar putea aduce îngrădiri

inadmisibile pârâtului în raport cu interesele celorlalte părți.

Mai mult ca atît, prima instanță a indicat că reclamantul nu a prezentat

instanței probe incontestabile, pertinente și admisibile în sensul art. 121 și art. 122

Cod de procedură civilă, care ar confirma că bunurile imobile deținute în proprietate

de către S.R.L. „Iunitex” nu pot fi utilizate conform destinației sau că sunt lipsite de

căi de acces, și astfel pentru sporirea utilității acestora este necesară instituirea

servituții.

Ori, conform art.118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel.

În această ordine de idei, prima instanță a accentuat și prevederile hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 22 decembrie 2014 cu privire la practica

aplicării de către instanțele judecătorești a legislației funciare, care a explicat că

dreptul de servitute este un drept real care se constituie prin destinația stabilită de

proprietar, act juridic autentificat notarial, ori prin uzucapiune. Pentru a fi opozabil

tuturor, acesta urmează să fie înscris în Registrul bunurilor imobile. În acest sens,

5

instanțele de judecată trebuie să verifice în fiecare caz în parte temeiurile de

constituire. Spre deosebire de dreptul de servitute, dreptul de trecere nu este un drept

real, nu se înregistrează în Registrul bunurilor imobile și apare în temeiul legii.

Astfel, prin intermediul acțiunii civile, instanțele de judecată nu au dreptul să

constituie dreptul de servitute, cu excepția uzucapiunii dacă sunt întrunite condițiile

stabilite. În ambele cazuri, proprietarului terenului sau pe care are loc trecerea

trebuie să-i fie acordată o compensație echitabilă.

Prin urmare, rezultă că argumentele reclamantului nu se încadrează în

prevederile normelor de drept enunțate, care reglementează modalitățile de

constituire a servituții și nu pot fi reținute ca temei de constituire a acesteia.

Hotărârea din 27 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

contestată cu apel de către S.R.L. „Iunitex”, invocând că instanța de judecată a

apreciat greșit probele acumulate și a aplicat eronat normele de drept material.

Judecând apelul declarat de către apelantul S.R.L. „Iunitex”, instanța de apel

l-a respins și a menținut hotărârea primei instanțe.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a susținut poziția primei

instanțe, reiterând faptul că, reclamantul nu a prezentat instanței probe care ar

confirma că bunul imobil deținut în proprietate de către S.R.L. „Iunitex” nu poate fi

utilizat conform destinației sau că este lipsit de căi de acces, și că instituirea servituții

este necesară pentru sporirea utilității acestuia, or, la actele cauzei nu se regăsesc

înscrisuri care ar dovedi îngrădirea accesului apelantului spre spațiile menționate și

necesitatea instituirii servituții.

Astfel, apelantul nu a demonstrat prin probatoriul prezentat instanței, că nu are

posibilitatea de a administra bunul imobil conform destinației, fapt pentru care

pretențiile S.R.L. ”Iunitex” cu privire la instituirea unei servituți în favoarea bunului

imobil, corect au fost respinse de către instanța de fond, or, în cadrul examinării

cauzei nu au fost evidențiate toate criteriile necesare întru instituirea dreptului de

servitute.

Subsecvent, instanța de apel a remarcat faptul că, din materialele dosarului, nu

se atestă careva impedimente de utilizare a spațiului asupra căruia se solicită

instituirea servituții, și anume, zona tamburului, zona ascensorului, scările de acces

la etajele 2-4, or, din fotografiile prezentate, se atestă cu certitudine faptul că la

etajele respective sunt desfășurate activități comerciale, la care au acces liber

inclusiv vizitatorii centrului comercial.

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine

lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult, că

concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a

materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) Cod de procedură civilă, instanța

de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

6

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. Instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanța de apel de către

participanții la proces.

Art. 390 alin. (1) lit. e), f) din Codul de procedură civilă, reglementează că

decizia instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și

referirea la legea guvernantă, concluziile instanței de apel în urma examinării

apelului.

Așadar, Colegiul a constatat că, examinând cauza în ordine de apel, instanța de

apel, eronat a interpretat dispozițiile art. 428 din Codul civil (în redacția până la 01

martie 2019), deși norma dată este aplicabilă speței.

Reclamantul S.R.L. „Iunitex” prin cererea de chemare în judecată nu a pretins

transmiterea în posesie sau proprietate a proprietății proprietarului aservit, dar a

solicitat instituirea servituții asupra spațiului proprietate aservită pentru uzul și

utilitatea imobilului dominant situat la nivelele 2-3-4 a centrului comercial,

construcție integră, în care la parter este proprietatea aservită, adică a solicitat

folosirea în comun a spațiului de la intrarea/ieșirea în/din centrul comercial prin

instituirea servituții.

De asemenea, Colegiul a constatat că, examinând cauza în ordine de apel,

instanța de apel eronat a intrepretat sarcina de grevare, indicând că – ea grevează nu

terenul aservit propriu-zis ci dreptul subiectiv de proprietate asupra acestui teren,

deși în speța dată nu a fost solicitat dreptul de proprietate ci doar instituirea servituții

asupra spațiului indicat în cererea de chemare în judecată pentru folosința în comun,

ori, din probele prezentate este exclusă o altă alternativă posibilă în scopul

exploatării imobilului dominant.

Similar, instanța de apel incorect a interpretat sensul cererii de chemare în

judecată, menționând în decizia contestată faptul că – la caz, nu sunt întrunite

condițiile de constituire a servituții. În speță, solicitarea creării unui drum de trecere

de către apelant este nejustificată, față de condițiile de admisibilitate a acțiunii

privind constituirea servituții.

Dat fiind faptul că prin instituirea servituții asupra spațiului aservit nu s-a

solicitat după cum a conchis instanța de apel – crearea unui drum de trecere – dar a

solicitat reclamantul S.R.L. „Iunitex” folosirea în comun a spațiului de la parter după

cum urmează: spațiul de la intrarea/ieșirea în/din centrul comercial, din tambur,

partea din stînga și din fața tamburului, spațiului din partea stîngă și fața

ascensorului, spațiul de sub scara care duce spre nivelele 2-3-4 a centrului comercial,

amplasat în mun. XXXXX, bd. XXXXX, și, obligarea pârâtului S.R.L. „Gurmandis”

să ofere acces liber din partea sa spre nivelele 2-3-4 și să nu blocheze ușile de la

intrare/ieșire și tambur din partea stîngă, adică din partea cotei reclamantului (schița

f.d. 6, vol. I).

În lumina celor indicate supra, Colegiul indică că, apelul a fost soluționat fără

a fi analizate motivele concrete invocate de către partea apelantă, astfel că se impune

rejudecarea apelului, dat fiind faptul că, concluzia instanței de apel este nemotivată

și necesită o analiză mai amplă a circumstanțelor cauzei și a normelor de drept

aplicabile speței.

Or, motivarea reprezintă o obligație generală, un element esențial al unei

7

hotărâri judecătorești, o condiție de legalitate externă care face obiectul unei

aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale.

De asemenea, ea îndeplinește o funcție de transparență în profitul cetățenilor

care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat și permite instanței

să exercite controlul de legalitate asupra actelor și temeinicie de către instanța

ierarhic superioară.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a

procesului echitabil, exigență a art. 239 din Codul de procedură civilă și art. 6 § 1

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Respectiv, așa cum rezultă din decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iunie

2022, instanța nu a răspuns în nici un fel criticilor invocate de apelantul S.R.L.

„Iunitex” în cererea de apel, cu referire la instituirea servituții, astfel nu a cercetat

fondul litigiului dedus judecății, prin ce a fost încălcat dreptul la un proces echitabil

în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit jurisprudenței Europene, garanțiile implicite ale art. 6 § 1 includ

obligația de a motiva hotărârile judecătorești (H. împotriva Belgiei, pct. 53).

O decizie motivată permite părților să demonstreze că a fost audiată în mod

real cauza lor. În scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cerințelor solicitate

în acțiunea vizată, era indispensabil, alături de cele constatate, de a supune

controlului legalitatea hotărârii atacate cu apel în baza argumentelor aduse în cererea

de apel, cu expunerea poziției instanței pe fiecare din argumentele invocate.

Or, cel mai semnificativ și caracteristic efect al apelului este efectul devolutiv

și constă într-o reînnoire sau reeditare a judecății cauzei în fond, astfel că problemele

de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței

de apel, astfel, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel stabilirea situației

de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

Astfel, instanța are obligația de a răspunde prin motivare la toate argumentele

prezentate de părți, întrucât numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi

realizat un control public al administrării justiției (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda

din 27 septembrie 2001), iar abținerea instanței de apel de la furnizarea unui răspuns

explicit în privința pretențiilor formulate constituie o încălcare a art. 6 §1 Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Art. 239 Cod de procedură civilă, stipulează că hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de

judecată.

Deci, motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părțile să cunoască

temeiurile, fundamentele soluției adoptate de judecător, iar instanța de control

judiciar să poată aprecia asupra legalității acesteia.

Colegiul reține, că instanța de apel nu a argumentat injustețea criticilor

formulate de către apelant, ci a preluat motivarea fondului, înlăturând criticile într-o

modalitate generică ce nu corespund cerințelor art. 241 alin. (5) din Codul de

procedură civilă.

În această situație, instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar

asupra hotărârii pronunțate, iar analizarea, direct în faza recursului, a motivelor ar

duce la privarea părții de un grad de jurisdicție și implicit la încălcarea principiului

8

"non omisso medio", ceea ce este inadmisibil.

Așadar, instanța de apel a încălcat principiile funcționale ale dreptului

procesual civil, fapt ce determină instanța de recurs să caseze decizia instanței de

apel. Lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este

posibilă, de aceea cauza urmează a fi reexaminată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel va pronunța o hotărâre motivată, prin

care să răspundă criticilor aduse hotărârii atacate cu apel, după ce va examina toate

motivele invocate de apelant prin cererea sa.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat

încălcarea normelor de drept procedural și deoarece eroarea judecătorească nu poate

fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa decizia din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău și a trimite cauza

spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către reprezentantul recurentului Societatea cu

Răspundere Limitată ”Iunitex”, Iulia Deleu.

Se casează decizia din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

”Iunitex” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „A.B.C. Gurmandis” cu

privire la instituirea servituții, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Galina Stratulat

9